Trafficking and pimping conviction upheld; cassation appeal dismissed as sentence review is factual.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 125 din 05 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 8024/30/2012, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., fiul lui I. și M., pentru infracțiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1(un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.I., pentru infracțiunea de proxenetism, la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni închisoare, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 864 C. pen., rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului B.I. prin Sentința penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 (dosar nr. 20665/2002) a Judecătoriei Timișoara și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse, alături de pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d), e) C. pen., pe o durată de 1 (un) an și 6 (șase) luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b), d), e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului B.I., și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 09 august 2012 și până la zi.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E. pentru infracțiunea de trafic de persoane, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E., pentru infracțiunea de tâlhărie (față de partea vătămată B.R.M.), la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata L.E. pentru infracțiunea de tâlhărie (față de partea vătămată I.I.), la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata L.E. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatei L.E., pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1), (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș căruia i se încredințează supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate B.R.M. și I.I.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen., art. 865 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei L.E. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.,în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive începând cu 09 august 2012 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b), alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei L.E., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 62 din 10 august 2012 emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F., fiul lui V. și A., pentru infracțiunea de trafic de persoane, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F. pentru infracțiunea de tâlhărie (față de partea vătămată B.R.M.), la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 al.1 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.F. pentru infracțiunea de tâlhărie (față de partea vătămată I.I.), la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul P.C.F. să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicate inculpatului P.C.F., pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș căruia i se încredințează supravegherea;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existentă;

- să nu intre în legătură cu părțile vătămate B.R.M. și I.I.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen., art. 865 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatul P.C.F. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 09 august 2012 și până la zi.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b), alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 63 din 10 august 2012 emis de Tribunalul Timiș, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de furt calificat, la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de loviri și alte violențe (față de partea vătămată H.M.), la 300 (trei sute) RON amendă penală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost sporită cu 2 (două) luni închisoare, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1.132 din 28 mai 2007 a Judecătoriei Timișoara.

A fost contopită pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat și s-a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului V.V. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 09 august 2012 și până la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul V.V. pentru infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică cu privire la fapta inculpatului G.M.L. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.L., fiul lui Ș. și R., pentru infracțiunea de furt calificat, la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul B.I. a sumei de 700 euro consemnată la B.C.R. SA - Sucursala Timișoara cu ordin de încasare numerar nr. 2012081300065331 din data de 13 august 2012.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate C.M. suma de 3.000 euro echivalent în RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate L.H. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate L.A. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate Ș.L. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate H.A. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; a fost obligat inculpatul B.I. să plătească părții vătămate S.R. suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații L.E. și P.C.F. să plătească părții vătămate I.I. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale; au fost obligați în solidar inculpații L.E. și P.C.F. să plătească părții vătămate B.R.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., a fost obligat inculpatul V.V. să plătească părții vătămate C.M. suma de 5000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 și urmat. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații V.V. și G.M.L. la plata sumei de 1.000 RON despăgubiri civile către partea civilă S.C. M. S.R.L. Timișoara, reprezentată de administrator P.V.H.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare față de stat, au fost obligați inculpații L.E. și P.C.F. la plata sumei de 2.500 RON fiecare cheltuieli judiciare față de stat, a fost obligat inculpatul V.V. la plata sumei de 1.400 RON cheltuieli judiciare față de stat și inculpatul G.M.L. la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare față de stat. în baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 1.200 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând plata onorarii avocați din oficiu desemnați pentru inculpații B.I., L.E., P.C.F. și G.M.L.; s-a dispus plata sumei de 2.800 RON din fondul Ministerului Justiției către Baroul Timiș, reprezentând plata onorariu avocat din oficiu desemnat pentru părțile vătămate.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara nr. 46/D/P/2012, înregistrat la Tribunalul Timiș la data de 31 august 2012 sub nr. unic dosar, respectiv 8024/30/2012, au fost trimiși în judecată inculpatul B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu art. 41 alin. (2) C. pen., art. 198 alin. (3) C. pen., art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen.; inculpata L.E., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul P.C.F., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (21) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; inculpatul V.V., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 208 alin. (1) C. pen., rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și inculpatul G.M.L., pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., rap. la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul B.I. a racolat diverse persoane (S.R., H.A., V.C.) care proveneau din familii dezorganizate și din centre de plasament, pe care le găzduia la locuința sa și le îndemna să practice prostituția, trăgând foloase materiale de pe urma acestora, iar cu unele dintre victimele minore (C.M., L.H., L.A., Ș.L., B.A., H.A.) a întreținut relații sexuale în perioada în care acestea erau minore, oferindu-le bani și alte foloase; același inculpat a racolat minorele, le-a găzduit la locuința sa din Timișoara, plasându-le la diferiți clienți pentru practicarea prostituției și obținerea de foloase materiale.

S-a reținut că inculpații L.E. și P.C.F. au comis infracțiunea de tâlhărie, pentru că lunar deposedau victimele B.R.M. și I.I. de pensiile de handicap și, prin violență și amenințare, obliga pe partea vătămată I.I. să întrețină relații sexuale cu clienți racolați de ei în folosul lor financiar.

În rechizitoriu s-a mai reținut că inculpatul V.V. a plasat pe minora C.M. la diverși clienți pentru întreținerea unor relații sexuale în schimbul unor sume de bani și bunuri; inculpatul a lovit cu pumnul pe partea vătămată H.M.. S-a reținut că inculpații V.V. și G.M.L. au sustras un TV de la pensiunea unde erau cazați.

La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 46/D/P/2012 al DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara (8 volume), s-au luat declarații inculpaților B.I., L.E., P.C.F., G.M.L. și V.V. - care a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen., declarând în fața instanței că recunoaște faptele din rechizitoriu, astfel că pentru acesta s-a dispus judecarea cauzei conform disp. art. 3201 C. proc. pen., s-au administrat probe cu înscrisuri, s-au audiat martorii M.C., M.A.M., H.A.M., V.D.V., U.A., V.C., B.A.M., părțile vătămate P.V.H., H.D.A., C.M., B.R.M., cu privire la faptele inculpaților B.I., L.E., P.C.F. și G.M.L.

În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul V.V. s-a prevalat de disp. art. 3201 C. proc. pen., acest inculpat arătând în declarația dată la instanță că recunoaște faptele în totalitate în modalitatea reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza declarației inculpatului de recunoaștere a faptelor. Instanța a procedat la audierea inculpatului V.V. în acest sens și având în vedere poziția procesuală a acestuia - de recunoaștere în totalitate a faptelor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., față de acest inculpat, astfel că s-a dispus ca în privința acestui inculpat judecata să se facă după procedura simplificată pe baza declarației de recunoaștere a vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală, considerându-se că din aceste probe rezultă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de acest inculpat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constatând că probele administrate în faza de urmărire penală și cele administrate în faza de cercetare judecătorească confirmă starea de fapt reținută în rechizitoriu, cu privire la faptele inculpaților B.I., L.E., P.C.F. și doar parțial cu privire la inculpatul V.V., doar pentru faptele de trafic de minori, furt calificat și loviri și alte violențe, astfel că instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul B.I. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 a Judecătoriei Timișoara definitivă, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare cu suspendare, pe durata termenului de încercare de 5 (cinci) ani pentru infracțiunea de proxenetism.

Deși se afla în termenul de încercare pentru această condamnare, începând cu anul 2003 inculpatul B.I. a fost implicat în diverse acțiuni infracționale similare, ce vizează atât obținerea de profituri materiale prin traficarea și exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin minore și majore, cât și lezarea libertății inviolabilității sexuale a persoanei de sex feminin în perioada minorității.

În acest sens probele dosarului dovedesc că inculpatul B.I. a întreținut în mai multe rânduri relații sexuale cu victima H.A. când aceasta avea 17 ani, oferindu-i în schimb sume de bani între 15 - 20 RON. Apoi inculpatul B.I. a racolat diverși bărbați, cu care victima H.A. întreținerea relații sexuale în locuința lui B., acesta primind sume de 30 - 50 RON și produse alimentare de la clienții respectivi. Victima H.A. a fost plasată la diverși clienți de inculpatul B.I. și după împlinirea majoratului, până la vârsta de 23 de ani. În această perioadă victima era uneori găzduită de inculpatul B.I., iar când vroia să plece inculpatul o șantaja, amenințând-o că o să-i spună mamei ei despre activitatea de prostituție.

În declarația dată la urmărirea penală, martora confirmă aceste aspecte și precizează că inculpatul B.I. era interesat în special de minore și atunci când victima a fost prima dată la el, i-a spus că are doar 17 ani, însă cu atât mai mult inculpatul a insistat să întrețină relații sexuale cu el și să o plaseze altor bărbați, pentru întreținerea de relații sexuale.

De asemenea, inculpatul B.I. era interesat să recruteze minore din medii deficitare ale societății, iar acest lucru l-a determinat să caute tinere minore din perimetrul Gării de Nord Timișoara și din zonele centrelor și azilelor de noapte, unde pe timpul serii se adună mulți minori care aleg aceste locații pentru a-și petrece noaptea. Inculpatul le promitea victimelor asigurarea unei locuințe în care să poată înnopta și să-și realizeze igiena personală, iar acesta le oferea bani de nerefuzat în condițiile dezastruoase în care minorele trăiau (pe stradă, prin vagoanele CFR, pe pardoseala Gării de Nord Timișoara, etc). Printre minorele și tinerele pe care inculpatul le-a racolat sunt: C.M., în vârstă de 14 ani, L.H., în vârstă de 14 ani, L.A. în vârstă de 13 ani, Ș.L.M. în vârstă de 12 ani, L.A. în vârstă de 14 ani, S.R. în vârstă de 18 ani și V.C. în vârstă de 23 ani.

Astfel, inculpatul a racola minore cu o experiență de viață redusă și nevoite de împrejurări să-i accepte ușor propunerile, pe care apoi le găzduia în locuința sa situată pe str. V., iar ulterior le determina să întrețină relații sexuale cu el contra unor sume modice de bani și alte servicii. Odată determinate să accepte ofertele sale, inculpatului i-a fost facil să le plaseze și altor clienți recrutați de el în scopul consumării actelor sexuale, activitate ce îi aducea unele beneficii financiare. Mai mult, inculpatul B.I. racola în special minore cu dizabilități fizice, acestea nu puteau riposta sau să se opună la actele de amenințare și violență pe care le folosea atunci când era necesar.

De asemenea, recrutarea clienților nu era o problemă pentru inculpat, deoarece racola bărbați care pentru sume derizorii cuprinse între 10 - 50 RON, acceptau fără rezerve aceste plăceri fizice. Printre clienții pe care inculpatul B.I. i-a recrutat se numără și martorul P.T. care a întreținut relații sexuale cu minorele găzduite de inculpatul B.I. Pentru aceste servicii martorul achita atât minorelor sume cuprinse între 10 - 40 RON, cât și inculpatului sume cuprinse între 10 - 30 RON, drept plată pentru plasarea minorei și asigurarea locuinței pentru consumarea acestor acte sexuale.

Pentru a-și atrage victimele, inculpatul se deplasa în zona Gării de Nord Timișoara, cercetând perimetrul în identificarea potențialelor victime, iar dintre acestea o amintim pe minora C.M. în vârstă de 16 ani, încadrată într-un grad de handicap mediu, pe care, sub promisiunea asigurării unei locuințe și a unor condiții de viață mult mai bune, a determinat-o să accepte întreținerea de relații sexuale cu el contra unor sume ce nu depășeau 10 RON pentru ca ulterior, profitând de gradul de handicap al minorei, să o exploateze sexual în folosul său financiar prin recrutarea mai multor clienți cu care minora era silită să consume acte sexuale. Ulterior inculpatul, folosind aceleași promisiuni, le-a atras și pe celelalte minore L.H., L.A., S.L., H.A., procedând apoi la plasarea lor clienților doritori de "senzații tari".

Probele dosarului relevă că inculpatul B.I. a consumat și el acte sexuale cu aceste minore înainte de a le plasa clienților, după care intermitent a continuat să-și satisfacă pasiunile bolnăvicioase cu aceste minore, fiecare prestație sexuală fiind plătită de inculpat cu sume modice cuprinse între 10 - 20 RON.

La dosar sunt dovezi că inculpatul a desfășurat activități de proxenet și în cazul martorei V.C. în vârstă de 22 ani, pe care a cunoscut-o prin intermediul părții vătămate H.A.D., aceasta devenind și ea una din tinerele care practicau prostituția la locuința inculpatului atât cu el, cât și cu clienții recrutați de el contra unor sume de bani. Printre acești clienți care frecventau locuința inculpatului pentru întreținerea de relații sexuale cu tinerele găzduite de inculpatul B.I. se numără și martorul U.A., care confirmă implicarea infracțională a inculpatului B.I. în comiterea faptei de proxenetism.

Activitățile de racolare și plasare a minorelor au fost realizate de inculpatul B.I. pentru obținerea de avantaje financiare prin exploatarea sexuală a victimelor, mizând pe vârsta fragedă a acestora și pe situația lor socială, iar pentru realizarea planului său s-a folosit de constrângerea psihică, fizică și abuzul de autoritate. Concludente în acest sens stau mărturiile minorelor, care atestă violența și autoritatea pe care inculpatul o manifesta în raport cu ele și, nu în ultimul rând, conținutul interceptărilor telefonice realizate în cauză. Elocvente în acest sens stau convorbirile purtate de inculpat cu victimele.

În ceea ce privește pe inculpații L.E. și P.C.F., s-a remarcat faptul că aceștia au stabilit o relație de concubinaj bazată în special pe atracția comună, pe care o manifestau pentru comiterea unor fapte de violență și intimidare de persoane lipsite de apărare și aflate în neputința de a se apăra, totul având drept scop obținerea unor sume de bani necesare traiului zilnic. Chiar dacă aceste sume nu aveau o valoare ridicată, nu se dădeau în lături de la comiterea așa ziselor "furtișaguri și escrocherii", ajungând până la acte de deposedare de bunuri prin violență. Se poate aprecia că aceste activități reprezentau pentru ei o adevărată metodă în supraviețuire.

Pentru realizarea acestor fapte antisociale, cei doi concubini și-au orientat acțiunile înspre comiterea unor fapte de natură să le asigure rapid sume de bani, iar pentru acest lucru și-au îndreptat atenția asupra victimei I.I., persoană cu dizabilități pe care o sileau să întrețină relații sexuale cu clienții recrutați de ei, în folosul lor financiar. Astfel, inculpata L.E. recruta clienții, după care supraveghea desfășurarea activității de prostituție, iar inculpatul P.C. beneficia de sumele de banii din exploatarea sexuală a victimei.

Astfel, cei doi inculpați au reușit să o controleze psihic pe partea vătămată I.I., persoană cu handicap permanent accentuat, pe care o amenințau cu bătaia pentru a o determina să întrețină relații sexuale cu clienții pe care ei îi recrutau din diferite zone ale orașului (zona Gării de Nord, etc.) și cu care victima trebuia să consume acte sexuale, pentru ca ulterior banii achitați de clienți să parvină celor doi inculpați, acțiuni ilicite care au început din anului 2006 și s-a menținut în timp.

De asemenea, cei doi inculpați, folosind acte de violență și amenințare asupra părții vătămate I.I., o deposedau lunar de pensia pe care aceasta o încasa legal ca urmare a handicapului pe care-l avea. Cunoscând data încasării pensiei, cei doi inculpați tăbărau literalmente pe sărmana victimă cu amenințări și lovituri, pentru a nu se opune la încasarea pensiei de către ei. Aceeași strategie o aplicau inculpații L.E. și P.C. și în cazul părții vătămate B.R.M., persoană cu handicap, diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, gr. II, căruia îi încasau lunar pensia prin folosirea agresivității fizice și verbale. Ca urmare a acestui comportament violent, partea vătămată lipsită de apărare a fost nevoită să se supună și să le permită încasarea lunară a pensiei ce i se cuvenea. Faptul că cei doi inculpați săvârșeau asemenea fapte antisociale o confirmă atât cele două victime, cât și martorii M.A., H.A.M. și M.C., care confirmă folosirea actelor de violență asupra celor două victime în scopul încasării pensiilor.

O altă probă deosebit de concludentă o reprezintă conținutul notelor de redare scrisă a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați, din conținutul cărora se remarcă înclinația celor doi pentru acte de violență asupra diverselor persoane, urmate de deposedarea lor de bunuri și bani.

Din analiza împrejurărilor și modalitatea în care cei doi inculpați intrau necuvenit în posesia pensiilor părților vătămate se constată că au folosit amenințarea și violența pentru comiterea furtului și au încercat să păstreze bunul furat. Mai mult, metodologia folosită de inculpați dezvăluie legătura care există între primul (furtul) și cel de-al doilea (actele de amenințare și violență).

Astfel, deoarece inculpații L.E. și P.C.F. foloseau actele de amenințare și violență în scopul încasării pensiilor celor două victime și în acest context chiar dacă bunul este predat făptuitorilor chiar de către victime, însă datorită constrângerii, fapta lor constituie tâlhărie.

În ceea ce privește pe inculpatul V.V. zis "B.", acesta deține antecedente infracționale care relevă comiterea de fapte de tâlhărie, furt și violență.

Astfel, în după-amiaza zilei de 10 iulie 2012 inculpatul V.V. a agresat fizic partea vătămată H.M., care a refuzat să-i achite contravaloarea unui suc pe care inculpatul dorea să-l servească. Ofensa adusă prin refuzul manifestat de victimă l-a iritat pe inculpate, care imediat l-a lovit cu pumnul în zona maxilarului. În sensul probării acestui incident violent sunt declarațiile martorilor I.A.I. și L.P., care confirmă comiterea faptei de lovire.

De asemenea, inculpatul a fost implicat infracțional în săvârșirea faptei de furt calificat în dauna pensiunii "H." în valoare de 1.000 RON. În acest sens se reține faptul că în cursul zilei de 07 august 2012 inculpatul împreună cu inculpatul G.L.M. s-au cazat la pensiunea "H." din Timișoara, iar în seara zilei de 08 august 2012, profitând de neatenția părții vătămate P.V., administratorul pensiunii, au sustras din camera unde erau cazați un TV în valoare de 1.000 RON, cu care au ieșit din imobil.

Inculpatul V.V. a recunoscut această faptă de furt calificat, însă inculpatul G.M.L. a negat, susținând că în bagajul pe care-l avea erau lucrurile lui personale. Această apărare a inculpatului G.M.L. este nefondată, întrucât declarația inculpatului V. se coroborează cu declarația numitului P.V., în sensul că cei doi inculpați au sustras TV din camera pensiunii. Aceste probe se coroborează și cu înregistrarea de pe camera de supraveghere, pe caseta video observându-se că după ce inculpatul V. verifică de mai multe ori holul pensiunii și după ce se asigură că în preajmă nu este nimeni, de după o ușă iese în grabă inculpatul G.M.L., având asupra sa un bagaj - o sacoșă, în care se află un obiect voluminos și de dimensiuni mari, de forma unui LCD și nicidecum un bagaj cu obiecte personale cum susține inculpatul.

Probele dosarului dovedesc și comiterea de către inculpatul V.V., în cursul anului 2011, a infracțiunii de trafic de minori săvârșită asupra părții vătămată C.M. în vârstă de 16 ani, a cărei stare de sănătate precară era cunoscută de inculpat, victima prezentând un grad de handicap conform certificatului aflat la dosar.

Astfel, inculpatul a exploatat-o sexual pe victimă prin plasarea acesteia martorului V.D., care, contra sumei de 30 de RON pe care i-a achitat-o inculpatului, a întreținut acte sexuale cu minora. Pentru a obține și alte beneficii de pe urma minorei, inculpatul a încercat să o plaseze pe C.M. și martorului L.P., însă acesta a refuzat oferta, arătând în declarația dată la dosar că nu a mai fost de acord să întrețină relații sexuale cu victima, deoarece a mai întreținut anterior asemenea relații și a avut o problemă de sănătate.

În ceea ce privește fapta de viol față de victima C.M. de care este acuzat inculpatul V.V., instanța de fond a reținut că probele dosarului nu dovedesc cu certitudine existența elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, existând dubii cu privire la vinovăția inculpatului pentru această faptă, la dosar nefiind probe concludente pentru fapta de viol.

Deși în rechizitoriu se reține că inculpatul V. a abuzat de victima C.M. în vârstă de 16 ani, întreținând relații sexuale cu acesta contra voinței ei într-un vagon dezafectat din zona Gării de Nord Timișoara, tribunalul a constatat însă că din probele dosarului rezultă că un alt bărbat și anume martorul L.P. a întreținut relații sexuale cu victima C.M. într-un vagon dezafectat din zona Gării, dar față de acest martor s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., considerându-se că nu s-a reușit probarea certă a implicării infracționale, existând dubii ce profită suspectului.

Astfel, la dosar se află declarația victimei C.M. care arată că în anul 2011 numitul L.P., după ce a amenințat-o, cu ajutorul unor băieți din Gară a dus-o la un vagon, unde L. a întreținut relații sexuale cu ea. Victima mai susține că după câteva zile l-a întâlnit în Gară pe inculpatul V., care i-a spus că a aflat de la L. că au întreținut relații sexuale și a cerut victimei să întrețină asemenea relații sexuale și cu el (cu V.). Victima susține că, fiindu-i teamă să-l refuze după cele pățite cu L., s-a deplasat cu V. acasă la el și a întreținut relații sexuale, după care inculpatul V. i-a dat suma de 100 RON în declarațiile aflate la dosar, victima C.M. nu mai face referire la aceste împrejurări, ci doar la aspecte referitoare la faptele de trafic de minori ale inculpaților B. și V.

Așa fiind, tribunalul a apreciat pe de o parte că nu se poate stabili - doar pe baza declarației victimei, în mod cert, vinovăția inculpatului V.V. pentru această pretinsă faptă de viol, iar pe de altă parte nu se poate stabili cu certitudine îndeplinirea cerinței elementului material al infracțiunii de viol în sensul săvârșirii prin mijloace de constrângere împotriva voinței victimei, întrucât, deși victima pretinde că i-a fost teamă, susține că a mers acasă la inculpatul V., unde a avut loc raportul sexual și apoi a primit de la inculpat suma de 100 RON.

Având în vedere aceste motive, instanța de fond a reținut, cu privire la această pretinsă faptă de viol, că sunt incidente disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., dată fiind lipsa unor dovezi certe cu privire la vinovăția inculpatului și existența unor dubii care sunt în favoarea inculpatului și a prezumției de nevinovăție.

Referitor la inculpatul G.L.M., activitatea infracțională a acestuia constă în comiterii faptei de furt calificat alături de inculpatul V.V., cu care acesta a stabilit de mulți ani o relație de prietenie. Fapta comisă constă în sustragerea în seara de 08 august 2012 de la Pensiunea H. a unui TV LCD. Deși inculpatul G. nu a recunoscut această faptă, susținând că bagajul pe care-l avea asupra lui conținea obiecte personale, instanța de fond a reținut că probele dosarului, declarațiile inculpatului V. și ale numitului P.V., coroborate cu înregistrările de pe camera de supraveghere dovedesc neîndoielnic această faptă. întrucât inculpatul G. a comis această faptă în condițiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a făcut aplicarea acestor dispoziții legale în raport de faptul că din cazierul judiciar rezultă că a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 5.170/2006 a Judecătoriei Craiova, arestat la 14 decembrie 2006, liberat la 23 decembrie 2008 cu un rest de 355 zile.

Instanța de fond a mai reținut că la data de 09 august 2012 ofițerii din cadrul BCCO Timișoara - Serviciul combaterea traficului de persoane, au descins la locuințele inculpaților L.E. și B.I., prilej cu care la apartamentul celui din urmă au fost găsite și ridicate mai multe fotografii reprezentând tinere minore care au locuit la inculpatul B.I. și față de care acesta a comis fapte de trafic de minori și acte sexuale cu minori. S-a găsit și ridicat suma de 700 euro, pe care inculpatul B.I. o deținea la domiciliu, însă la dosar nu sunt dovezi certe că această sumă provine din activitatea de exploatare sexuală a minorelor, deși în rechizitoriu se susține în mod neîntemeiat că suma ar fi fost obținută din exploatarea sexuală. Referitor la această sumă, inculpatul susține că este rezultată din încasările obținute pe închirierea unei camere a locuinței începând din anul 2005, însă nici această susținere nu este dovedită. Instanța de fond a reținut dosar că nu s-a dovedit în mod cert că suma ar proveni din comiterea de fapte ilicite.

De asemenea, de la locuința inculpatului B.I. a mai fost ridicat un memory marca S. care, fiind supus percheziției informatice, nu a dezvăluit aspecte care să intereseze cauza. În ceea ce o privește pe inculpata L.E., percheziția domiciliară efectuată la locuința acesteia nu a scos în evidență bunuri sau alte dovezi care să intereseze cauza.

Inculpații B.I., L.E., P.C.F., G.M.L. au negat săvârșirea faptelor. Astfel, B. a susținut că el doar le-a ajutat pe victime, oferindu-le găzduire, însă nu le-a constrâns să întrețină relații sexuale cu el sau alte persoane. Aceste susțineri nu pot fi reținute de instanță, pentru că sunt combătute de probele dosarului, conform celor mai sus descrise. De asemenea, inculpații L.E. și P.C.F. au susținut că nu sunt vinovați și că doar le-au ajutat pe cele două victime (B.R.M. și I.I.), însă aceste susțineri sunt contrazise de declarațiile victimelor și declarațiile martorilor, în care se arată că cele două victime dădeau bani inculpaților de teamă, pentru că erau violenți și foloseau amenințări. De asemenea, aceste probe dovedesc modul în care inculpata L. supraveghea victima I.I. atunci când aceasta era trimisă să întrețină relații sexuale cu clienții racolați de inculpată și își însușea sumele de bani obținute în acest fel, sume care-i reveneau și inculpatului P.C.F.

În ceea ce privește persoana inculpaților, s-a mai reținut că inculpatul B. este recidivist (fiind condamnat anterior la pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendare condiționată), inculpații L.E. și P.C.F. sunt la prima încălcare a legii penale, inculpatul V.V. este recidivist (fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, arestat la 08 martie 2007 eliberat la 19 februarie 2010 cu un rest de 747 zile), iar inculpatul G.M.L. este recidivist - art. 37 lit. b) C. pen. (conform datelor din cazierului judiciar).

Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă, tribunalul a reținut că fapta inculpatului B.I. care, începând din cursul anului 2007, a racolat tinere majore, S.R., H.A. și pe numita V.C., provenind din familii dezorganizate și cu dizabilități fizice din centre de plasament și azile de noapte, pe care le găzduia la locuința sa din Timișoara, îndemnându-le și înlesnind practicarea prostituției în scopul tragerii de foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B.I. care, profitând de lipsa surselor de trai a victimelor, a întreținut relații sexuale cu minorele C.M., L.H., L.A., Ș.L.M., H.A. și B.A. (în perioada minoratului), determinând obținerea consimțământului acestora prin oferirea de bani și alte foloase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu minori în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.I. de a racola pe minorele C.M., L.H., L.A., Ș.L.M. și H.A. (în perioada minoratului), pe care ulterior le găzduia în locuința sa din Timișoara și prin acte de constrângere psihică și abuz de autoritate le plasa clienților în scopul practicării prostituția în folosul lui financiar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a reținut că fapta inculpaților L.E. și P.C.F. care, prin acte de amenințare și violență, își însușeau lunar pensiile de handicap aparținând părților vătămate B.R.M. și I.I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) și (21) lit. a) C. pen. Fapta acelorași inculpați care, folosindu-se de violență și amenințare, o sileau pe partea vătămată I.I. să întrețină relații sexuale cu clienții racolați de ei în folosul lor financiar, profitând de gradul de handicap al victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește fapta inculpatului V.V. de a plasa pe minora C.M. numiților V.D. în scopul întreținerii de relații sexuale, obținând în schimb sume de bani și alte bunuri pentru serviciile sexuale ale minorei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Fapta inculpatului V.V. care în seara zilei de 08 august 2012 în jurul orelor 18:00 împreună cu inculpatul G.M.L. a sustras din camera pensiunii aparținând S.C. "M." S.R.L., unde erau cazați, un TV LCD în valoare de 1.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Fapta inculpatului V.V. de a aplica lovituri cu pumnul părții vătămate H.M. în zona feței, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. Faptele au fost comise în condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește fapta de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul V.V. față de victima C.M., s-a făcut aplicarea art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru motivele mai sus arătate.

Fapta inculpatului G.L.M. care în data de 08 august 2012 împreună cu inculpatul V.V. a sustras din camera pensiunii aparținând S.C. "M." S.R.L., unde erau cazați, un TV LCD în valoare de 1.000 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât inculpatul a comis fapta în condițiile recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., în sensul reținerii acestei stări de recidivă.

Având în vedere disp. art. 52 C. pen. și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care inculpații au comis faptele, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte și persoana fiecărui inculpat, atitudinea fiecăruia dintre inculpați pe parcursul procesului penal, precum și împrejurarea că inculpații B., V. și G. au comis faptele în stare de recidivă, cât și lipsa antecedentelor penale pentru inculpații L. și P., tribunalul a condamnat inculpații la pedepse care să reflecte o proporție adecvată între gravitatea faptelor și împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat. Prima instanță a ținut de asemenea cont de împrejurarea că față de inculpatul V.V. s-a dispus judecarea cauzei după procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, și a făcut aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât inculpatul a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele reținute în sarcina lui, și prezintă probleme de sănătate (conform actelor medicale aflate la dosar, prezentând diagnosticul de deficiență funcțională accentuată tulburări grave de comportament, postphpfrontotemporal dr. cu hemipareză stângă sechelară). Și cu privire la inculpatul G.M.L. tribunalul a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea inculpatului după comiterea faptei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei referitor la victimele minore, s-a constatat că acestea au fost supuse unor evaluări psihologice care atestă faptul că părțile vătămate C.M., I.I., Ș.L., L.A., L.H. au fost supuse unor exploatări emoționale manifestate prin amenințări repetate și experiențe sexuale violente. La persoanele cu probleme psihice, cum este cazul victimelor I.I. și C.M., sindromul de stres posttraumatic se manifestă mai intens, aceste stări regăsindu-se în amintiri supărătoare despre ceea ce s-a întâmplat alături de sentimentul de evitare a situațiilor și lucrurilor care le-ar putea aminti evenimentele în care s-au aflat.

În cursul urmăririi penale părțile vătămate C.M., Ș.L. s-au constituit fiecare dintre ele părți civile în procesul penal cu suma de 3.000 euro, respectiv câte 1.000 RON, iar în ceea ce privește celelalte victime, acestea urmau să-și exprime pretențiile civile pe parcursul cercetării judecătorești.

În faza de cercetare judecătorească părțile vătămate L.H., L.A., Ș.L., H.A., S.R., I.I., B.R.M., C.M., prin avocat desemnat din oficiu, s-au constituit părți civile cu suma de câte 5.000 RON daune morale.

Având în vedere că probele dosarului relevă că prin comiterea faptelor față de aceste părți vătămate în împrejurările mai sus descrise au fost cauzate acestora prejudicii morale, constând în suferințele fizice și traumele psihice la care au fost supuse aceste victime, instanța de fond a apreciat că se justifică acordarea unor daune morale pentru compensarea prejudiciilor nepatrimoniale în raport de suferințele fizice și psihice suportate, dar și de cuantumul sumelor solicitate, având în vedere principiul disponibilității acțiunii civile.

Instanța de fond a constatat totodată faptul că, prin comiterea faptei de furt calificat, a fost cauzat părții civile S.C. M. S.R.L. Timișoara un prejudiciu material reprezentând contravaloarea TV LCD sustras.

Împotriva Sentinței penale nr. 125/PI din 5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș au declarat apel Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. -D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații B.I. și G.M.L.

În motivarea apelului formulat, procurorul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpaților, înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților L.E. și P.C.F., majorarea pedepselor aplicate inculpaților și condamnarea inculpatului V.V. și în baza art. 197 alin. (1) C.pen., având în vedere că instanța de fond a admis cererea acestuia de aplicare a procedurii simplificate, prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 135/A din 28 iunie 2013,Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații B.I. și G.M.L. împotriva Sentinței penale nr. 125/PI din 5 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva aceleiași sentințe.

A desființat sentința apelată și, rejudecând cauza:

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de trafic de minori, la 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de furt calificat, la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de loviri și alte violențe (față de partea vătămată H.M.), la 300 (trei sute) RON amendă penală.

În baza art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat inculpatul V.V., pentru infracțiunea de viol, la 1 (unu) an închisoare. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a dispus ca inculpatul V.V., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2(doi) ani închisoare pe care o sporește cu 2 (două) luni închisoare, și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 1 (un) an după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2), (3) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1.132 din 28 mai 2007 a Judecătoriei Timișoara.

A contopit pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre cu restul de pedeapsă de 747 zile închisoare rămas neexecutat și a dispus ca inculpatul V.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților V.V. și B.I., iar în baza art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaților durata arestării preventive începând cu data de 5 aprilie 2013 și până la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Și-a însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței.

S-a reținut că starea de fapt a fost contestată doar de către inculpatul recurent G.M.L., care a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motiv că nu el a săvârșit fapta, de inculpatul apelant B.I., care în subsidiar a solicitat achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a dovedit vinovăția sa, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul V.V., procurorul a contestat cele reținute de către prima instanță cu privire la infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus achitarea inculpatului.

S-a reținut că vinovăția inculpaților cu privire la infracțiunea reținută prin actul de sesizare a instanței a fost dovedită potrivit declarațiilor părților vătămate, ale martorilor, ale inculpaților, procesele-verbale de percheziție domiciliară, precum și cele de percheziție informatică, din care rezultă faptul că inculpatul B.I. a racolat diverse persoane, respectiv S.R., H.A., V.C., care proveneau din familii dezorganizate și din centre de plasament, pe care le găzduia la locuința sa și le îndemna să practice prostituția, trăgând foloase materiale de pe urma acestora, iar cu unele dintre victimele minore, C.M., L.H., L.A., Ș.L., B.A.M., H.A., a întreținut relații sexuale în perioada în care acestea erau minore, oferindu-se bani și alte foloase. De asemenea, inculpatul a racolat minorele, le-a găzduit la locuința sa din Timișoara, plasându-le la diferiți clienți pentru practicarea prostituției și obținând foloase materiale.

În ceea ce-i privește pe inculpații L.E. și P.C.F., s-a dovedit că aceștia au comis infracțiunea de tâlhărie pentru că lunar deposedau victimele B.R.M. și I.I. de pensiile de handicap și, prin violență și amenințare, au obligat-o pe partea vătămată I.I. să întrețină relații sexuale cu clienții racolați de ei în folosul lor financiar.

Referitor la inculpatul V.V., s-a reținut că din probatoriul administrat, probatoriu pe care inculpatul l-a recunoscut în totalitate potrivit art. 3201 C. proc. pen., s-a dovedit faptul că inculpatul a plasat-o pe minora C.M. la diverși clienți pentru întreținerea unor relații sexuale în schimbul unor sume de bani și bunuri. Inculpatul V.V., în cursul lunii iunie 2011, prin acte de amenințare și violență, a întreținut relații sexuale cu minora C.M. contra voinței acesteia și profitând de gradul de handicap pe care aceasta îl are. De asemenea, inculpatul a lovit-o cu pumnul pe partea vătămată H.M. și împreună cu inculpatul G.M.L. au sustras un TV LCD de la pensiunea unde erau cazați.

Critica procurorului privind greșita achitare a inculpatului V.V. cu privire la infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., s-a apreciat ca fiind fondată.

Contrar celor solicitate de către inculpatul V.V. privind menținerea achitării sale potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de viol, instanța de apel a reținut că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunțarea unei soluții de achitare față de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătorești, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Această concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că "instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii."

Pe de altă parte, din probatoriul administrat, respectiv declarația inculpatului care a recunoscut în totalitate starea de fapt reținută în rechizitoriu și a fost de acord cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală, precum și din declarația părții vătămate C.M., fiind dovedit faptul că partea vătămată a fost constrânsă de către inculpat să întrețină un act sexual cu acesta, întrucât îi era frică de inculpat.

Solicitarea inculpatului B.I. privind achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a apreciat a fi nefondată, deoarece în cauză s-a dovedit faptul că inculpatul le-a racolat pe minorele C.M., L.H., L.A., Ș.L.M., C.A. și H.A., pe care ulterior le-a găzduit în locuința sa din Timișoara și, prin acte de constrângere fizică și abuz de autoritate, le plasa clienților în scopul practicării prostituției în folosul său financiar.

Astfel, nu a fost reținută apărarea inculpatului referitoare la faptul că doar a găzduit în locuința sa aceste minore, în condițiile în care prin declarațiile date în dosar părțile vătămate menționate confirmă faptul că, după ce inculpatul le determina să întrețină relații sexuale cu el contra unor sume modice de bani și alte servicii, le plasa și altor clienți recrutați de el, în scopul consumării actelor sexuale, activitate ce-i aducea unele beneficii financiare.

În ceea ce privește solicitarea aceluiași inculpat privind înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, pe motiv că nu sunt îndeplinite aceste dispoziții legale, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a dat eficiență disp. art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 20665/2002. Instanța de apel a constatat faptul că, așa cum s-a dovedit în cauză, activitatea infracțională a inculpatului a început din anul 2003, imediat după pronunțarea sentinței penale amintite, racolând inclusiv minore pe care le plasa unor clienți, faptele fiind săvârșite în termenul de încercare de 5 ani, având în vedere și faptul că partea vătămată H.A.D. avea vârsta de 17 ani în anul 2007, când a fost racolată de către inculpat.

În cauză inculpatul săvârșind infracțiunile în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aplicată prin Sentința penală nr. 1.585 din 06 iunie 2003 a Judecătoriei Timișoara, în mod corect prima instanță a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Cu privire la solicitarea inculpatului apelant G.M.L. privind achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de furt calificat, instanța de apel a constatat că aceasta este nefondată. Astfel, în cauză declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei este contrazisă de depoziția inculpatului V.V., prieten cu inculpatul G.M.L., care a arătat faptul că în seara de 08 august 2012 au sustras împreună din Pensiunea H. un TV LCD. Aceleași aspecte sunt confirmate și de declarația părții vătămate P.V., precum și potrivit înregistrărilor de pe camera de supraveghere a pensiunii.

Criticile procurorului cu privire la greșita individualizare a pedepselor în sensul reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, aplicarea unor pedepse prea mici, precum și cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaților L.E. și P.C.F. sunt nefondate.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.: dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurare a unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere gravitatea faptelor, circumstanțele săvârșirii acestora, urmarea produsă, starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpaților B.I., V.V. și recidivă postexecutorie în cazul inculpatului G.M.L., dar și aspectele favorabile inculpaților, precum lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaților L.E. și P.C.F., recunoașterea faptelor în cazul inculpatului V.V. potrivit art. 3201 C. proc. pen., motiv pentru care instanța de apel a considerat că nu se impune majorarea pedepselor prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, aplicate de către prima instanță.

Astfel, în cazul inculpaților L.E. și P.C.F., s-a reținut că în mod corect prima instanță a aplicat circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., întrucât inculpații se află la primul contact cu legea penală, având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor potrivit fișei de cazier judiciar, precum și faptul că sunt tineri și pot conștientiza semnificația socială a activității ilicite, îndreptându-și comportamentul.

În cauză, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 861 C. pen. în ceea ce privește cuantumul pedepsei rezultante, aplicate pentru un concurs de infracțiuni, dar și cele privind persoana inculpaților, lipsa antecedentelor penale, împrejurările care atenuează răspunderea penală reținute în sarcina acestora și apreciind că scopul preventiv - educativ al pedepsei aplicate (prev. de art. 52 C. pen.) poate fi atins și fără privare de libertate, întrucât prin modul de individualizare a executării pedepsei trebuie avută în vedere, pe lângă reeducarea inculpaților, și utilitatea socială a unei astfel de măsuri, s-a reținut că prima instanță în mod corect a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor rezultante în cazul celor doi inculpați.

Referitor la inculpații B.I., G.M.L. și V.V., instanța de apel a constatat că nu se impune înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere activitatea infracțională redusă, desfășurată de inculpatul G.M.L., respectiv o singură infracțiune, precum și atitudinea acestuia după săvârșirea faptei, starea de sănătate a inculpaților B.I. și V.V. și faptul că inculpatul V.V. a recunoscut săvârșirea faptelor.

La stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., în cazul inculpatului V.V. s-a avut în vedere prev. art. 3201 alin. (1) și (7) C. proc. pen. privind recunoașterea săvârșirii faptei, precum și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicându-se o pedeapsă de 1 an închisoare.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termenul legal de 10 zile prev. de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul B.I.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpatul prin apărător a arătat că instanțele de fond și de apel au făcut o greșită aplicare a legii față de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. Față de împrejurarea că în beneficiul acestuia s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74, 76 C. pen., a solicitat admiterea recursului urmând ca instanța să acorde o mai mare eficiență acestor circumstanțe și în consecință să reducă cuantumul pedepsei.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport de disp. art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., apreciază Înalta Curte că recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte amintește că Decizia penală nr. 22/A/MF a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești la data de 11 martie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2 din 12 februarie 2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

În sarcina inculpatului B.I. s-a reținut că în cursul anului 2007, a racolat părțile vătămate majore, S.R., H.A. și pe numita V.C., provenind din familii dezorganizate și cu dizabilități fizice din centre de plasament și azile de noapte, pe care le găzduia la locuința sa din Timișoara, îndemnându-le și înlesnind practicarea prostituției în scopul tragerii de foloase materiale, fapta săvârșită de inculpat întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului B.I. care, profitând de lipsa surselor de trai a victimelor, a întreținut relații sexuale cu minorele C.M., L.H., L.A., Ș.L.M., H.A. și B.A. (în perioada minoratului), determinând obținerea consimțământului acestora prin oferirea de bani și alte foloase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu minori în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a racola pe minorele C.M., L.H., L.A., Ș.L.M. și H.A. (în perioada minoratului), pe care ulterior le-a găzduit în locuința sa din Timișoara și prin acte de constrângere psihică și abuz de autoritate le-a plasat clienților în scopul practicării prostituției în folosul lui financiar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În susținerea recursului, inculpatul B.I. deși invocă dispozițiile prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., criticile formulate de acesta nu fac posibilă incidența acestui caz de casare.

Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea poate fi supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte amintește că acest caz de casare permite Înaltei Curți să exercite controlul judiciar numai asupra chestiunilor de drept nu și asupra situației de fapt sau a modului de individualizare a pedepselor.

Greșita individualizare a pedepselor ca atribut exclusiv al instanței de judecată nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Reținerea unor circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, stabilirea modalității de executare a pedepsei sunt împrejurări ce țin de procesul de individualizare a pedepselor și nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți de Casație și Justiție ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.

Cum pedeapsa aplicată inculpatului B.I. este stabilită în limitele legale ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și a efectelor acestora, Înalta Curte apreciază că nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2012 la 01 noiembrie 2013.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 135/A din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 09 august 2012 la 01 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AM