Mental incapacity homicide: Recourse dismissed, inpatient medical confinement upheld

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 885/85/2010 s-a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 48 C. pen., a achitat pe inculpatul V.V.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 114 C. pen. s-a luat față de inculpat măsura internării într-un institut medical de specialitate până la însănătoșire.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998-999 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, suma de 7.708,80 RON și părții civile Serviciul de Ambulanță Sibiu, suma de 469 RON cu titlu de despăgubiri civile, sumă la care se vor calcula dobânzi și penalități până la data stingerii datoriei.

S-a luat act că partea vătămată V.V. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuțitului - corp delict folosit de inculpat la comiterea faptei, înregistrat în Registru Corpuri delicte al Tribunalului Sibiu.

În baza art. 192 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 252 RON reprezintă taxă de nouă expertiză medico-legală psihiatrică.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON a fost suportat din fondurile Ministerului Justiției.

În considerente instanța a reținut că:

Inculpatul V.V.I. suferă din copilărie de epilepsie și retard mental ușor, frecventând învățământul special.

Conform probatoriului administrat în cauză, inculpatul a fost în permanență în relații tensionate cu tatăl său - victima V.I., sursa acestor relații fiind comportamentul șicanator, autoritar și uneori agresiv al tatălui inculpatului.

În data de 30 noiembrie 2009, în jurul orelor 17.30, pe fondul acestor relații, între inculpat și tatăl său a avut loc inițial un conflict verbal determinat de refuzul lui V.I. de a-i permite inculpatului V.V.I. să vizioneze programul dorit la televizor.

În continuare, V.I. l-a lovit cu pantoful pe fiul său, fapt ce a determinat o reacție violentă a acestuia din urmă, care a aplicat tatălui său o lovitură cu un cuțit în zona pectorală stângă.

Intensitatea loviturii și zona corpului în care a fost aplicată, au determinat, în pofida îngrijirilor medicale de specialitate acordate, decesul victimei la data de 26 decembrie 2009.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul V.V.I. și a solicitat desființarea hotărârii atacate numai sub aspectul măsurii de siguranță luată față de inculpat, și luarea față de acesta a măsurii obligării la tratament medical. S-a arătat că această măsură ar fi suficientă pentru inculpat, raportat la împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul provocării inculpatului de victimă.

Prin decizia penală nr. 53/A/2012 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva sentinței penale nr. 29 din 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

A obligat apelantul să achite statului suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu urmând să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că în mod just s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen. fiind îndeplinite condițiile acestui text de lege. Raportat la actele medico-legale existente la dosar s-a considerat că măsura internării medicale a fost instituită în mod corect fiind singura aptă să asigure scopul măsurii de siguranță.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.V.I. Apărătorul acestuia invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a pus concluzii de admitere a recursului solicitând ca față de inculpat să se ia măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Art. 114 C. pen. prevede că atunci când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de specialitate, până la însănătoșire.

În cauză s-a reținut că la data de 30 noiembrie 2009 în locuința din comuna L., județul Sibiu, pe parcursul altercației avută cu tatăl său, victima V.I., inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în urma căreia victima a fost spitalizată și, în pofida îngrijirilor medicale acordate a decedat la data de 26 decembrie 2009.

Înalta Curte apreciază că în mod just s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării medicale prevăzută de art. 114 C. pen., fiind îndeplinite condițiile acestui text de lege.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că expertiza medico-legală psihiatrică efectuată de Serviciul de Medicină Legală Județean Sibiu, în faza de cercetare judecătorească, a concluzionat că față de fapta imputată, inculpatul V.V.I. a acționat având discernământul diminuat recomandându-se instituirea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical.

Noua expertiză psihiatrică efectuată de I.M.L. Cluj Napoca.

Conform concluziilor raportului de nouă expertiză psihiatrică inculpatul prezintă tulburare organică de personalitate; encefalopatie infantilă sechelară; hemipareză dreaptă, retard mintal ușor. S-a apreciat că inculpatul are discernământul general diminuat, iar discernământul pentru faptă abolit.

Urmare a concluziilor contradictorii a celor două instituții sanitare de medicină legală instanța de fond a solicitat Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul I.N.M.L. „Mina Minovici” ca în temeiul art. 24 alin. (1) din O.G. nr. 1/2000 să avizeze una din cele două expertize.

Comisia Superioară de Medicină Legală a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice la I.N.M.L. București, urmând ca după efectuarea raportului de nouă expertiză medico-legală să se pronunțe.

Concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală efectuat la I.N.M.L. „Mina Minovici” București au stabilit că inculpatul V.V.I. nu a avut capacitate psihică de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor social-negative ale faptei pentru care este judecat acționând fără discernământ.

Văzând conținutul acestor concluzii, se constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul V.V.I. a acționat fără vinovăție atunci când a comis fapta de omor acționând în stare de iresponsabilitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. și art. 48 C. pen. l-a achitat pe acesta pentru comiterea faptei reținute în sarcina sa.

Astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „Mina Minovici” afecțiunea psihică de care suferă inculpatul, periculozitatea socială și absența discernământului în raport de fapta comisă impun aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 114 C. pen. cu tratament obligatoriu intraspitalicesc.

Raportat la actele medico-legale depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a instituit măsura internării medicale a inculpatului prevăzută de art. 114 C. pen. apreciindu-se că aceasta este o măsură eficientă și aptă să asigure realizarea scopului eminamente preventiv al măsurii de siguranță constând în înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte prevăzute de legea penală.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V.I. împotriva deciziei penale nr. 53/A din 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 octombrie 2012.