Decizia nr. 300/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 147/A din 14 mai 2013 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. 30275.01/3/2009 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul R.Ș., s-a desființat parțial sentința penală nr. 568/F din 04 ianuarie 2012 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 12 ani închisoare [aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] și de 10 ani închisoare [aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].

S-au redus cele două pedepse de 12 ani închisoare și respectiv 10 ani închisoare la două pedepse de câte 3 ani și 4 luni închisoare, prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul R.Ș. va executa o singură pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și o pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale constând în interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora în țară sau în străinătate.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

Conform art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate durata reținerii de la 09 septembrie 1997 la 10 septembrie 1997 și a măsurii arestării preventive de la 15 mai 1998 la 20 august 1998, respectiv de la 20 aprilie 2000 la 13 noiembrie 2000.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de R.A., R.E.L., P.E.C., partea responsabilă civilmente SC L. SRL, SC M. SA și SC G.I. SRL, pe care i-a obligat la câte 150 RON cheltuieli judiciare statului.

A fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de G.M., pe care l-a obligat la 100 RON cheltuieli judiciare statului.

Onorariu parțial avocat oficiu pentru apelantul-inculpat R.Ș. de 50 RON urmează a se suporta din fondul Ministerul Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 568/F din 04 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., interpretat per a contario, au fost respinse cererile inculpatului R.Ș. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale, a cărui încălcare a constatat-o, a condamnat pe inculpatul R.Ș. la o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și la o pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

În temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale, a cărui încălcare a constatat-o a condamnat pe R.Ș. la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la o pedeapsă complementară, conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit cele două pedepse menționate mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta având de executat, în final, o pedeapsă principală de 12 ani închisoare și o pedeapsă complementară stabilită conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunțate durata reținerii de la 09 septembrie 1997 la 10 septembrie 1997 și a măsurii arestării preventive de la 15 mai 1998 la 20 august 1998, respectiv de la 20 aprilie 2000 la 13 noiembrie 2000.

În baza art. 350, art. 1451, art. 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara fața de inculpatul R.Ș., în cursul judecății, începând cu data de 04 septembrie 2012.

Conform art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părasi țara, inculpatul R.Ș. a fost obligat să respecte următoarele:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de cate ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de politie în a cărui circumscripție teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie, sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu se apropie de martorii S.C. și P.R. și să nu comunice cu acestea, direct sau indirect.

Conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credința a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.

S-a luat act că partea civilă SC V.I. SRL și partea vătămată SC M.I. SRL au fost scoase din cauză la 13 noiembrie 2009, fiind radiate.

S-a luat act că partea civilă Administrația Fluvială a Dunării de Jos a fost scoasă din cauză la 05 februarie 2010.

S-a luat act ca partea civilă Ministerului Finanțelor Publice a fost scoasă din cauză la 05 februarie 2010.

În baza art. 243, art. 245 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea din rechizitoriu de soluționare a acțiunilor civile a Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Fluviale a Dunării de Jos.

Potrivit disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., art. 1003 C. civ., aplicabile potrivit disp. art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, a obligat pe inculpatul R.Ș. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata următoarelor sume de bani, în vederea acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. părților civile din aeastă cauză, după cum urmează:

- către SC A. SA, a sumei de 33.838,43 dolari S.U.A.;

- către SC M.E.I. SA, a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobânzii legale aferente din iunie 1997 până la data executării efective a obligației;

- către SC A. SA, prin lichidator judiciar L.D. IPURL, a sumei de 16.786,31 dolari S.U.A.;

- către SC J.T.G. SRL, prin lichidator judiciar V.I., a sumei de 9.146,85 dolari S.U.A.;

- către SC T. SA, a sumei de 8.728,3 dolari S.U.A.;

- către SC R.G. SA, a sumei de 5.678,89 dolari S.U.A.;

- către SC C. SA, a sumei de 4.420,83 dolari S.U.A.

Potrivit disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., aplicabile potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, a obligat pe inculpatul R.Ș. la plata către partea civilă SC L. SRL a sumei de 1.185.862,18 dolari S.U.A., în vederea acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de delapidare săvârșite de inculpatul R.Ș.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș. și a părții responsabile civilmente SC L. SRL, instituit de Tribunalul București în data de 12 august 2010, la cererea părții civile SC M.E.I. SA, în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. acestei părți civile din această cauză, până la concurența echivalentului în RON a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobânzii legale aferente din iunie 1997 până la data de 12 august 2010.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., instituit de Tribunalul București în data de 12 august 2010, la cererea părții civile a SC L. SRL, în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de delapidare săvârșite de inculpatul R.Ș. acestei părți civile din această cauză, până la concurența echivalentului în RON din data de 12 august 2010 a sumei de 961.616,62 dolari S.U.A.

În temeiul disp. art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul R.Ș. în derularea activităților de navlosire și agenturare, reprezentând înțelegerile din 15 aprilie 1991, 16 septembrie 1991, 20 septembrie 1991, 17 decembrie 1993, 06 octombrie 1994, 09 decembrie 1994, 12 septembrie 1996, precum și înscrisul denumit „final settlement”, datat 17 ianuarie 1997, depuse prin adresa înregistrată sub nr. 357/P/1998 din data de 08 aprilie 1998.

În temeiul disp. art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul R.Ș. în derularea activităților de navlosire.

În temeiul disp. art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul R.Ș. în derularea activităților de agenturare.

În temeiul disp. art. 118 C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumelor de bani cu care au fost păgubite părțile vătămate care nu s-au constituit părți civile, respectiv:

- suma de 489.454,86 dolari S.U.A., cu care SC S. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 280.606,23 dolari S.U.A., cu care SC S.T. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 98.316,49 dolari S.U.A., cu care SC M.R. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 58.685,93 dolari S.U.A. cu care SC M. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 36.210,99 dolari S.U.A., cu care SC G.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 8.341,91 dolari S.U.A., cu care SC U. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 5.038,81 dolari S.U.A., cu care SC T. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 4.177,76 dolari S.U.A., cu care SC M.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 1.016,44 dolari S.U.A., cu care SC P.M.D. SRL nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul disp. art. 118 C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumei de bani cu care au fost păgubite partea vătămată SC V.I.I.E. S.A s-a constituit parte civilă, societatea fiind în prezent radiata, respectiv suma de 5.810,98 dolari S.U.A.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 118 alin. (4) C. pen., art. 118 alin. (5) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a următoarelor sume de bani:

- 85.766,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume încasate de societatea off-shore L.M. în perioada 07 februarie 1995 - 16 ianuarie 1996 de la societatea U.I. SAL Belgia în contul deschis la C. Bank fără a exista niciun document justificativ;

- 71.407,02 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile firmelor off-shore în perioada 1995-1996 de la armatori, sume care trebuiau restituite armatorilor concomitent cu transmiterea deconturilor finale de cheltuieli, însușite de inculpat separat de sumele de bani provenind din înșelarea armatorilor;

- 350.791,29 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani acordate de băncile C. Bank și S.G. Bank, reprezentând dobânzi aferente conturilor curente și conturilor de depozite privind sumele de bani acumulate în mod fraudulos în conturile companiilor off-shore;

- 57.750,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile off-shore cu titlu de dobânzi în urma acordării de către inculpat a unor împrumuturi societăților R.T., G.Y., V.I.;

- 5.060.861,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore, urmare activităților infracționale ale inculpatului derulate prin intermediul companiilor străine din care au fost transferate în conturi bancare din Anglia, la băncile: C.M. Bank, J.C.I., R. Bank London și M.L.F.S. Incorporated, C. Bank Limited, din care suma de 2.449.887,00 dolari S.U.A. transferată în contul P. LTD, deschis la M.L.F.S. Incorporated, C. Bank Limited în contul deschis la banca M.L. - prin N.T.I. Bank New York: - 681.342 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei S., (Insulele Virgine Britanice), - 374.153 dolari S.U.A., la 22 octombrie 1996 (din contul firmei S.); 578.236 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei R.), 464.371 dolari S.U.A., la 23 octombrie 2006 (din contul firmei R.); 96.721 dolari S.U.A. la 26 mai 1997 (din contul firmei R.), iar suma de 2.250.000 fiind transferată în contul bancar deschis la C. Bank (Guernsey) Limited, 100.166 dolari S.U.A. în contul N. SA, deschis la R. Bank London; 46.385 dolari S.U.A. în contul V.S., deschis la R. Bank London; 15.348 dolari S.U.A. în contul A.A.S. LTD, deschis la R. Bank London; 14.075 dolari S.U.A. în contul C.T.S., deschis la R. Bank London, 42.913 dolari S.U.A. virat în favoarea J.B., prin Banque G. Luxembourg, astfel: 28.332 dolari S.U.A., la 29 iulie 1997, titular R., prin S.G. Bank București; 14.581 dolari S.U.A., la 04 iunie 1996, titular A.S.T. LTD. Panama, prin C. Bank, Filiala București.

- 286.350 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore A.S.G.C. Panama și L.M. Corp. Panama, provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire la care inculpatul le-a ridicat în numerar din conturile bancare ale filialelor băncilor S.G. și C. Bank;

- 332.928 dolari S.U.A. - retragere cu titlu de cote din comisionul de agenturare și angajare nave în sumă de 332.928 dolari S.U.A. pentru firma P. LTD Cipru/Pireu;

- 576.434.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea unor persoanei fizice și sau juridice, după cum urmează:

- 38.535.30 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea persoanei fizice V.V., din care 15.000 dolari S.U.A. la 06 februarie 1997, titular S.S. LTD. Insulele Virgine Britanice, prin S.G. Bank, Filiala București și suma de 12.500 dolari S.U.A. la 13 decembrie 1996, din cont 30.606, titular R.S. Panama, prin banca S.G., Filiala București;

- 41.132 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea D.V.;

- 5.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 18 iunie 1997, G.M.P.B., titular R.S., prin banca S.G., Filiala București;

- 85.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1995, în favoarea D.C., R. Bank Viena, titular A.S.T. Panama, prin C. Bank, Filiala București;

- 30.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 08 octombrie 1996, în favoarea A.N.;

- 150.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1997, în favoarea G.Y. fără nici o explicație și fără adresă;

- diverse sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus menționate în tabelul anexă raport expertiza L.D. care au fost achitate prin virament din conturile firmelor nerezidente deschise la banca S.G. și C. Bank de către R.; A. și L.M., astfel:

- 80.595 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în 11 august 1997 în favoarea A.S.

- 65.993 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 23 iulie 1997 în favoarea A.B.S.

- 71.375 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 29 iulie 1997 în favoarea M.S.T.

- 19.533 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 06 august 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 14.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 07 octombrie 1996 în favoarea E.T. Cipru.

- 14.600 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 octombrie 1996 în favoarea I.F.

- 19.362 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 19 noiembrie 1996 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 9.336 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 15 ianuarie 1997 în favoarea O.I.

- 11.740 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 05 februarie 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 50.704,09 dolari S.U.A. - reprezentând suma remisă de firma S.C.T. (armator) la 03 martie 1997 pentru navele A.T. și A.F. în contul bancar al firmei L.M. deschis la banca S.G., fără ca în documentele bancare să se precizeze destinația acestei sume, cu privire la care inculpatul, la 19 martie 1997 a dispus transferarea în contul bancar al firmei off-shore R., iar la 25 martie 1997 suma a fost transferată în contul bancar al armatorului T.C.L. cu titlu de navlu pentru nava B., deși între cei doi armatori nu existau niciun fel de raporturi comerciale.

În temeiul disp. art. 35 alin. (4) C. pen., s-a dispus cumularea măsurilor de siguranță, respectiv confiscarea de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare.

A fost desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate în vederea confiscării speciale a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, care va colabora cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și încunoștiințează Tribunalul București, secția a II-a penală, rezultatul verificărilor.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., art. 998 C civ., art. 32 lit. d) C. fam., disp. aplicabile conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice R.E.L., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate.

S-a desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate în vederea confiscării speciale a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, care va colabora cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și va încunoștința Tribunalul București, secția a II-a penală, rezultatul verificărilor.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei fizice R.A., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, până la concurența sumei de 2.250.000 dolari S.U.A.

A fost desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice R.A., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, până la concurența sumei de 2.250.000 dolari S.U.A., în vederea confiscării speciale a sumei de 786.0651,79 dolari S.U.A. Administrația Finanțelor Publice a județului Vâlcea, care va colabora cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și încunoștiințează Tribunalul București, secția a II-a penală, de rezultatul verificărilor.

În temeiul disp. art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 32/2011 s-a dispus sesizarea Biroului pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile, prin intermediul formularului prevăzut în Anexa nr. 2 la O.U.G. nr. 103/2006, aprobată prin Legea nr. 104/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru identificarea bunurilor mobile și imobile ale persoanelor fizice R.Ș., R.E.L., inclusiv a conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, cu mențiunea că în cererea ce urmează a fi adresată prin Rețeaua Interagenții Camden de Recuperare a Creanțelor se va specifica că este necesară și identificarea conturilor deschise pe numele unor persoane fizice/juridice care părțile menționate sunt împuterniciți sau, după caz, beneficiari reali, precum și, identificarea rulajului conturilor menționate în anexa în vederea stabilirii beneficiarilor reali.

Biroul încunoștiințează de urgență rezultatul verificărilor Tribunalului București, secția a II-a penală.

După identificarea bunurilor, conform 353 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul București, secția a II-a penală, completează, după caz, un certificat de indisponibilizare prev. de Anexa nr. 9 din Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor sau, după caz, o cerere de comisie rogatorie pentru aducerea la îndeplinire a dispoziției de indisponibilizare dispusă de instanță.

Executorie, în ceea ce privește luarea măsurilor de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., a persoanelor fizice R.E.L. și R.A., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceștia figurează ca împuterniciți, beneficiari reali, asociați sau administratori, situate în țară sau în străinătate, conform art. 353 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerul Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de Combatere a Corupției, în Dosarul nr. 255/P/2006, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în perioada 1995 - iunie 1997, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul obținerii unor foloase injuste, inculpatul R.Ș. a indus și menținut în eroare cu prilejul încheierii și pe parcursul executării contractelor de navlosire, prin mijloace frauduloase 17 societăți comerciale, cauzând un prejudiciu total de 1.098.316,17 dolari S.U.A., săvârșind infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a mai reținut că faptele inculpatului, care în perioada 1995 - iunie 1997, în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitățile de brokeraj și agenturare nave, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu titlu prealabil, în cuprinsul rechizitoriului au fost expuse date privind istoricul dosarului de urmărire penală, precum și înțelesul unor termeni din domeniul transportului maritim:

Astfel, la data de 04 iunie 1997, D.A.M., asociat al SC L. SRL a formulat plângere penală împotriva asociatului său R.Ș., plângerea fiind înregistrată în evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, la nr. 5081/P/1997, fiind efectuate cercetări sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală și delapidare.

Ulterior, dosarul a fost instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, unde a fost înregistrat la nr. 357/P/1998. La data de 08 mai 1998, directorul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a sesizat conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (adresa nr. 147052/1998), solicitând preluarea de către această unitate a dosarului penal privind pe R.Ș., invocând ca argumente complexitatea activităților infracționale investigate (fiind vorba de fapte penale comise în domeniul transportului maritim internațional), valoarea mare a prejudiciului de peste 7 milioane dolari S.U.A. și riscul sustragerii inculpatului R.Ș. de la urmărirea penală.

Dosarul a fost astfel preluat și înregistrat la nr. 575/P/1998 în evidențele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin ordonanță, la 15 mai 1998, procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă pentru o durată de 30 zile a inculpatului R.Ș., reținându-se în sarcina acestuia comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și fals la Legea contabilității, infracțiuni prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991. Măsura arestării preventive a fost menținută până la data de 01 septembrie 1998, când Tribunalul București nu a mai admis cererea Parchetului de prelungire a acestei măsuri.

La 29 septembrie 1999, dosarul privind pe inculpatul R.Ș. a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, fiind înregistrat la secția de urmărire penală și criminalistică la nr. 532/P/1999.

Cercetările au fost finalizate prin întocmirea rechizitoriului nr. 532/P/1999 din 12 iunie 2000 și prin trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș., față de care s-a dispus la 20 aprilie 2000 măsura arestării preventive pentru comiterea altor infracțiuni - delapidare și exercitare de acte de comerț în favoarea și pe seama unor societăți constituite în țară străină care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru funcționarea lor în România [art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. și art. 274 din Legea nr. 32/1999].

Trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș. s-a realizat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni prevăzute de:

- art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 274 din Legea nr. 31/1990.

Prin același rechizitoriu procurorul a dispus și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații și uz de fals față de R.Ș., S.G., V.T. și D.V. În acest mod s-a format Dosarul nr. 3169/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Față de inculpatul R.Ș. a fost menținută măsura arestării preventive până la data de 13 noiembrie 2000, când, prin decizia penală nr. 1833/2000, Curtea de Apel București a menținut dispoziția Tribunalului București privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.

Cât privește instanța sesizată prin rechizitoriu cu judecarea cauzei, aceasta a fost Tribunalul București, care, prin sentința penală nr. 461 din 04 iulie 2001, a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru refacerea materialului de urmărire penală și a actului de sesizare a instanței.

S-a declarat recurs împotriva acestei hotărâri de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1591 din 1 noiembrie 2001, a reținut că nu se impunea refacerea întregului material de urmărire penală, acesta fiind întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă, ci doar refacerea procedurii prezentării materialului de urmărire penală, care în opinia instanței, nu s-a realizat de către procuror în condiții legale, fiind încălcat dreptul la apărare al acestuia.

Dosarul a fost restituit la Parchet la 04 decembrie 2001, fiind înregistrat în evidențele secției de urmărire penală și criminalistică la același număr - 532/P/1999.

Ulterior, la Dosarul nr. 532/P/2001 au fost conexate Dosarele nr. 3169/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București și Dosarul nr. 826/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, acesta din urmă având ca obiect plângerea formulată de R.Ș. împotriva lui T.G., S.F. și D.A.M., sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată și efectuarea cu rea-credință de declarații inexacte în baza cărora s-au înscris mențiuni la Registrul Comerțului.

Prin ordonanța nr. 532/P/1999 din 13 decembrie 2004, conform art. 12 din Legea nr. 508/2004, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, unde dosarul s-a înregistrat la nr. 416/D din 20 decembrie 2004.

La 07 februarie 2005, cauza a fost soluționată prin dispunerea scoaterii de sub urmărire penală a inculpatului R.Ș. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune, scoaterea de sub urmărire penală a altor învinuiți sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală, de complicitate la această infracțiune și de înșelăciune, precum și disjungerea cauzei privitor la R.Ș. și alți învinuiți pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 194 pct. 5 și art. 207 din Legea nr. 31/1990 cu art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 82/1991, art. 214 C. pen., art. 2151 C. pen., art. 291 C. pen., art. 292 C. pen., art. 323 C. pen. și art. 45 din Legea nr. 26/1990 și declinarea competenței și trimiterea cauzei disjunse secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Această din urmă secție, prin rezoluția nr. 190/P/2005 din data de 03 martie 2005, s-a dezînvestit și a trimis dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, unde a fost înregistrat la nr. 1180/P/2005.

Urmare controlului dispus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, conform prevederilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, prin ordonanța nr. 263/C/2005 din 25 septembrie 2005, s-a dispus infirmarea soluțiilor adoptate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin ordonanța nr. 416/D/P/2004 din 07 februarie 2005 și rezoluția nr. 6941/193/2005, precum și redeschiderea urmăririi penale și reluarea cercetărilor în cauză.

Prin rezoluția din 02 mai 2006, dată în Dosarul nr. 416/D/P/2004, s-a dispus începerea urmăririi penale față de R.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și schimbarea încadrării juridice față de R.Ș. din infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 în infracțiunea de delapidare în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin rechizitoriul nr. 416/D/P/2004 din data de 14 iulie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus punerea în judecată a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală față de D.A.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 214 alin. (1), (2) C. pen., încetarea urmăririi penale față de inculpatul R.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12, 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., art. 40 din Legea nr. 80/1991 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 274 din Legea nr. 31/1990, art. 215 alin. (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 12 C. pen., încetarea urmăririi penale față de S.C., P.C., G.S., T.V., D.A.M. și disjungerea cauzei față de R.Ș., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen.

Prin ordonanța nr. 416/D/P/2004 din data de 11 octombrie 2006 a procurorului șef serviciu al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura centrală, s-a dispus infirmarea rechizitoriului nr. 416/D/P/2004 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, privindu-l pe inculpatul R.Ș. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție.

În cauză, s-a dispus efectuarea de comisii rogatorii internaționale, în Republica Elenă, în scopul de a se verifica unele din apărările inculpatului R.Ș., lucrările fiind executate de autoritățile grecești și trimise, respectiv traduse, la sfârșitul anului 2008.

Suplimentul de probatorii administrat de Direcția Națională Anticorupție, a confirmat pe deplin învinuirile aduse inculpaului R.Ș., precum și lipsa de fundament a apărărilor formulate de acesta de-a lungul timpului.

Organul de urmărire penală a apreciat ca fiind necesară explicarea unor termeni din domeniul transportului maritim, întrucât aceștia definesc operațiuni comerciale în cursul efectuării cărora inculpatul R.Ș. a săvârșit infracțiunile reținute:

1. Navigație tramp - o navigație neregulată, care este legată de o anumită rută de transport, de anumite porturi fixe de expediere și de destinații. Navele utilizate în navigația neregulată colindă mările și oceanele în căutare de marfă pentru transport, acostând în acele porturi unde anumiți încărcători le oferă condițiile de transport cele mai avantajoase, de unde și denumirea lor de nave tramp.

2. Navigație de linie - o navigație organizată și regulată, pe o rută comercială dată, între anumite porturi și după orar fix anunțat anticipat, în conformitate cu interesele mutuale ale armatorilor și beneficiarilor serviciilor de linie.

3. Contract de transport maritim - în virtutea acestor contracte, armatorul se obligă să execute un serviciu de transport, cu o navă echipată de el, pentru navigația și conducerea căreia rămâne răspunzător pe toată durata de valabilitate a contractului. Din această categorie de contracte fac parte: Voyage Charter Party și Time Charter Party - pentru transporturile cu nave de curse neregulate - și Conosamentul (B/L) - pentru transportul cu nave de linie.

4. Stalii - o clauză foarte importantă a contractelor de navlosire cu voiajul este cea care prevede perioada maximă de timp în care navlositorul trebuie să realizeze operațiile de încărcare și descărcare, fără niciun fel de penalitate din partea armatorului. În literatura de specialitate această perioadă este cunoscută sub numele de „timp de stalii” (laytime sau laydays).

5. Contrastalii - imobilizarea navei pentru operațiuni de încărcare-descărcare în afara timpului de stalii convenit, prin clauzele contractuale sau prin referire la uzanțele portuare, reprezintă de fapt o încălcare a contractului de către navlositor, care poate aduce prejudicii armatorului.

Navlositorul (expeditorul) este obligat să plătească pentru aceste prejudicii armatorului o anumită sumă de bani (contrastalii).

6. Demurrage - reprezintă valoarea în bani a contrastaliilor pe care o plătește navlositorul armatorului sau importatorului sau cea pe care o plătește întreprinderea de prestații portuare încărcătorului.

De obicei, pentru zilele de supercontrastalii, demurrage-ul este dublu față de zilele de contrastalii obișnuite.

7. Despatch money - reprezintă suma de bani (în valută convertibilă) pe care armatorul o plătește navlositorului (sau persoanei reprezentată de acesta) pentru timpul de stalii economisit și se plătește numai dacă în contract (Ch/P se prevede expres acest lucru).

8. Time-sheet-ul (Foaia timpului) - pe baza istoricului operațiunilor se întocmește „Foaia timpului”, document prin intermediul căruia se calculează efectiv timpul de stalii, contrastalii sau despatch money.

9. Navlul (freight) - este prețul pe care navlositorul îl plătește armatorului pentru deplasarea mărfurilor dintr-un port în altul pe ruta cea mai directă, cu diligență rezonabilă. Nivelul navlurilor depinde de jocul liber al cererii și al ofertei, de spațiul de transport pe o anumită relație și pentru un anumit fel de marfă sau grupă de mărfuri.

10. Contractul de navlosire „globală” - Charter party - cel mai uzitat contract circulând sub denumirea consacrată de charter party folosindu-se în corepondență prescurtările Ch/P, C/P sau chiar Charter.

11. Contractul de navlosire parțială - booking note - este un document de rezervare a spațiului sau tonajului parțial pe o navă și este uzitat și în încheierea de către navlositor în contractele de navlosire globală.

12. Conosamentul - o adeverință semnată de cărăuș și eliberată expeditorului, pentru a face dovada că mărfurile pe care acesta le descrie au fost încărcate pe un anumit vas, cu o anumită destinație, sau au fost încredințate armatorului în vederea transportului. Acesta înseamnă dovada contractului de transport și confirmă că a existat un acord în prealabil între încărcător și cărăuș de a realiza prestație de transport, acord ce practic reprezintă contractul de transport. Conosamentul este un titlu al mărfurilor care se transportă pe nava respectivă și un instrument de credit întrucât pe baza lui se deschide, prin intermediul băncilor, creditul necesar finanțării contractului de vânzare-cumpărare.

13. Activitatea de brokeraj - este o activitate de intermediere între un armator (proprietar de nave) și un navlositor (proprietar de mărfuri) în vederea angajării spațiului necesar încărcării și transportării acestei mărfi între două sau mai multe porturi.

Persoana care se ocupă cu această intermediere se numește broker și activează în cadrul agențiilor maritime.

Pentru serviciile pe care le face, brokerul primește din partea armatorilor un comision care este stipulat în Charter Party sub formă de procent care se aplică asupra navlului, navlului mort și a contrastaliilor.

14. Atribuțiile principale ale agentului maritim - agentul asigură îndeplinirea tuturor formalităților cerute de legi și regulamentele locale. În acest sens, el completează diversele formulare cerute de specificul operațiilor și de natura navei, după caz, la căpitănia portului, la vamă, la serviciul sanitar, la autoritățile de frontieră, la tribunale comerciale etc. Totodată, se ocupă de rezervarea danei de operare pentru navă și aducerea ei în port prin serviciul de pilotaj, de obținere a echipelor de muncitori, de procurarea utilajelor necesare operării navei, precum și de obținerea spațiului de depozitare a mărfurilor. Agentul întocmește manifestele mărfurilor încărcate, încheie „istoricele de încărcare/descărcare” și „foaia timpului”, procură toate documentele de transport necesare voiajului printre care și „autorizația de plecare” prin care se dovedește plata taxelor portuare, plătește aceste taxe, avansează comandantului sumele de bani lichizi de care are nevoie și se îngrijește de procurarea combustibilului și materialelor necesare navei.

15. Plata - contractul de agenturare este un contract cu titlu oneros. Aceasta înseamnă că, pentru serviciile pe care le prestează, agentul are dreptul la plată. În cazul transporturilor de mărfuri care se efectuează pe linii regulate, plata se face după prestarea efectivă a serviciului. În cazul transporturilor cu caracter accidental sumele de bani se remit în avans pe baza estimărilor de preț transmise de agent armatorului, urmând ca după finalizarea operațiunilor să se facă regularizarea decontului.

16. Contractul de navlosire - este contractul prin care armatorul se angajează ca, în schimbul unui anumit navlu, să pună la dispoziție navlositorului o navă bună în stare de navigabilitate și s-o mențină în această stare pe toată durata contractului. Contractul de navlosire este un contract consensual, încheiat prin simplul acord de voință al părților sau al reprezentanților acestora, aprobat printr-un înscris, denumit de regulă charter party.

Contractul de navlosire se încheie de regulă în formă scrisă și poate avea drept obiect:

- punerea la dispoziție a navei în întregime sau numai a unei părți din ea, situație în care el este denumit, după înscrisul care se întocmește și servește ca probă, charter party, termen cu circulație generalizată în transporturile maritime. Prin acest înscris se constată, în general, existența contractului de navlosire;

- contractele de navlosire sunt aproape totdeauna însoțite de emiterea unor documente denumite „conosament” sau „poliță de încărcare” (bill of lading), emitere care intervine, de regulă, după încărcarea navei în vederea efectuării transportului de mărfuri. În funcție de modul de folosire al navei, contractul de navlosire (charterparty) poate fi probat prin conosament, independent de existența unui document scris.

17. Navlositor principal (freight contractor); chiriaș principal (chartered owner) - este persoana care, având posesia și controlul navei în baza unui contract cu „remiterea gestiunii” (by demise), subînchiriază această navă unei alte persoane, semnând el contractul de subînchiriere în loc de a-l semna proprietarul navei. În această situația, chiriașul, denumit și „navlositor principal” (freight contractor), devine - în dreptul civil - „chiriaș principal” (chartered owner), iar persoana care primește nava prin contract de subînchiriere devine, în sensul dreptului civil „subchiriaș” sau, în dreptul maritim „subnavlositor” (disponent owner).

Elementele contractului de navlosire - părți contractante: armatorul, proprietar-armator (shipowner; owner). În sensul legii, armator este persoana care armează nava, desemnează pe comandant și alege echipajul, îi procură materialele, combustibilul și proviziile necesare și o dotează cu tot ce este necesar navigației și exploatării navei și, eventual, o exploatează el însuși, indiferent dacă este sau nu proprietarul navei. El organizează expediția maritimă și răspunde la executarea contractului de navlosire; navlositorul (charterer), este persoana care, contra unei plăți denumită navlu, a angajat o navă sau o parte din navă prin charterparty spre a transporta o marfă pe mare.

18. Substituirea navei (substitution). Se întâmplă adeseori ca în momentul perfectării unui contract de navlosire armatorul să fie lipsit de certitudinea că va putea executa transportul respectiv cu o navă anume. O asemenea nesiguranță se poate datora unor evenimente greu previzibile (accidente survenite pe mare, obligația navei de a se adăposti într-un port de refugiu, survenirea unor greve, congestionarea portului etc.), care împiedică nava să opereze în timp util.

19. Navlul - este prețul transportului, adică suma la care armatorul, respectiv cărăușul, are dreptul, în schimbul serviciului de a transporta mărfurile la destinația stabilită, indiferent de câștigul ce l-ar obține sau de cheltuielile pe care le-ar suporta în îndeplinirea obligațiilor ce și-a asumat prin contract; navlul se stabilește însă în mod liber, prin convenția părților, în funcție de conjunctură economică din momentul stabilirii raporturilor juridice.

Persoanele îndrituite la încasarea navlului - Dreptul de a încasa navlul aparține armatorului în cazul contractelor de navlosire și respectiv, cărăușului, în cazul transportului efectuat pe bază de conosamente, fiecare din aceștia fiind creanțier al navlului. Navlositorul, respectiv încărcătorul sunt debitori ai navlului, fie că navlul este plătit la plecarea navei din portul de încărcare, fie că se plătește la destinație.

20. Stalii - reprezintă perioada de timp (zile libere) pe durata căreia, potrivit contractului sau uzurilor de port, nava este pusă la dispoziția navlositorului spre a fi încărcată sau descărcată fără vreo plată specială, navlositorul fiind îndatorat ca, în acest timp, să încarce sau să descarce marfa.

21. Contrastalii - se înțelege timpul folosit pentru încărcare sau descărcare, după expirarea perioadei de stalii, precum și sumele pe care navlositorul (încărcătorul sau destinatarul) este obligat să le plătească cărăușului pentru timpul de încărcare sau descărcare ce depășește perioada de stalii.

22. Despatch money - definește suma pe care armatorul o plătește navlositorului ca o „primă de celeritate” pentru timpul de stalii economisit și este reglementată prin acortul părților înscris în charterparty.

Tot cu titlu preliminar, în cuprinsul rechizitoriului sunt expuse date privind înființarea și obiectul de activitate a societății SC L. SRL și istoricul înființării societăților off-shore prin care s-a deturnat activitatea firmei SC L. SRL, respectiv:

SC L. SRL a fost înființată în baza Decretului-lege nr. 96/1990 ca societate comercială cu participare străină, fiind o societate mixtă româno-turcă. Ulterior, aceasta a devenit societate comercială cu statut reglementat de prevederile Legii nr. 31/1990.

Asociații inițiali au fost M.C.T., D.A.M. și societatea turcă I.F.T.C. Ltd. Istambul, fiecare deținând 33 părți sociale în valoare de 4.950 dolari S.U.A.; în baza relațiilor de prietenie cu D.A.M., reprezentanții aceștia au pus la dispoziție, pentru demararea activităților comerciale, imobilul necesar amenajării sediului firmei L., un autoturism, un telefon și un fax, precum și patru vapoare. Obiectul de activitate al societății L. a constat în prestarea de servicii de comerț exterior în domeniul transporturilor și expedițiilor internaționale, de activități comerciale (import, export, tranzit, depozitare inclusiv în zonele libere în cont propriu sau ca agent) și orice alte activități legale în domeniul comerțului exterior. Conform declarației date de D.A.M., R.Ș. a întârziat cooptarea sa dintr-un început în firmă, cunoscând că mecanismele oricărui tip de economie impuneau, pentru obținerea de rezultate financiare, ca societatea să fie cunoscută pe piață și să aibă parteneri de afaceri. Pentru început, acesta s-a implicat doar în întocmirea statutului și contractului de societate necesare înființării firmei L., prin compilarea actelor constitutive ale societății mixte S.C. Liberia (societate unde R.Ș. a avut acces la documente, îndeplinind calitatea de cenzor), amânându-și venirea la societatea L. până în toamna anului 1990, deoarece avea nevoie de timp pentru ca odată cu plecarea sa de la Întreprinderea de Comerț Exterior N. să atragă după sine și partenerii de afaceri ai acesteia în vederea constituirii unui portofoliu propriu de clienți. Așa se face că R.Ș. s-a transferat la societatea L. mai târziu, la 15 noiembrie 1990. După acest moment, el a procedat în sensul preluării conducerii efective a firmei.

Cum potrivit statutului firmei L., întocmit chiar de inculpat, acțiunile nu puteau fi înstrăinate către terți, R.Ș. a acționat, mai întâi, pentru îndepărtarea din societate a asociatului M.C.T., iar apoi pentru a-l convinge pe asociatul turc (scop în care s-a deplasat în Turcia) să cedeze majoritatea acțiunilor sale către D.A.M., urmând ca aceasta, date fiind relațiile dintre ei, să le transmită inculpatului, astfel încât, la 01 noiembrie 1990, societatea turcă reprezentată de I.A.M. a transferat gratis 32 de părți sociale către D.A.M., aceasta din urmă fiind împuternicită de asociatul turc să-l reprezinte și să dispună de toate drepturile corespunzătoare unei singure acțiuni cât mai deținea la firma L.

La 15 ianuarie 1991 s-a încheiat un proces-verbal prin care M.C.T. a vândut lui R.Ș. 33 părți sociale pe care le deținea, retrăgându-se din funcția de director general, care a fost preluată de inculpat. Tot la 15 ianuarie 1991 s-a încheiat și un certificat de transfer de părți sociale.

De asemenea, la 09 decembrie 1991, conform actului autentic al Notariatului de Stat al Municipiului București, D.A.M. și-a dat acordul asupra primirii a 32 părți sociale cedate gratuit de acționarul turc. Două zile mai târziu, D.A.M. a cedat lui R.Ș. 33 părți sociale din cele 65 pe care le deținea.

În continuare, la 03 februarie 1992 s-a solicitat din partea societății L. către Oficiul Registrului Comerțului să se efectueze înscrierea transmiterii părților sociale astfel: asociatul turc transferă către D.A.M. 32 părți sociale, D.A.M. transferă către R.Ș. 33 părți sociale și M.C.T. transferă către R.Ș. 33 părți sociale, astfel că societatea I.F.T.C. Ltd deținea 1 parte, D.A.M. deținea 33 părți sociale, iar R.Ș. deținea 66 părți sociale.

De asemenea, s-a solicitat înscrierea la Oficiul Registrului Comerțului și a faptului că în funcția de director general a fost numit R.Ș.

Din cauza refuzului ulterior al lui M.C.T. de a da eficiență procesului-verbal și actului de concesiune din 15 ianuarie 1991, acesta a fost acționat în judecată, iar Judecătoria sectorului 2, prin sentința civilă nr. 2502 din 16 aprilie 1992, a dispus excluderea asociatului M.C.T. din cadrul firmei L.

Registrul Comerțului, conform cererii de înscriere de mențiuni din 29 iunie 1992 a transcris faptul că asociatul M.C.T. fusese exclus, iar R.Ș. devenise noul asociat, îndeplinind funcțiile de administrator și director general și că aportul la capitalul social era următorul:

R.Ș. - 9.900 dolari S.U.A. reprezentând 66%, D.A.M. - 4.800 dolari S.U.A. reprezentând 32% și societatea I.F.T.C. Ltd - 150 dolari S.U.A. reprezentând 1%.

La 29 iunie 1992, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, apare mențiunea conform căreia inculpatul R.Ș. devenise administrator și director general al L. În intervalul 29 iunie 1992 - 30 iulie 1997 (conform cererilor de înscriere de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului) R.Ș. a îndeplinit funcțiile de administrator și director general al societății L.

S-a arătat, sub un alt aspect, în cuprinsul rechizitoriului împrejurarea că, în paralel, inculpatul a înființat mai multe firme tip off-shore, în Panama și Insulele Virgine Britanice, neautorizate în România, prin intermediul cărora a deturnat activitatea SC L. SRL în scopul propriei îmbogățiri, după cum urmează:

a) La data de 23 septembrie 1991 - A.S.T.C. Ltd.;

b) La data de 27 septembrie 1991 - L.M.C. Ltd.;

c) La data de 07 februarie 1994 - A.S.T.C. Ltd.;

d) La data de 07 februarie 1994 - C.S.T.C. Ltd.;

e) La data de 31 august 1994 - A.M.C. Ltd.;

f) La data de 08 martie 1996 - R.S.I.C.;

g) La data de 11 februarie 1995 - S.S. Ltd.

S-a arătat, în continuare, în cuprinsul rechizitoriului ca toate aceste firme au avut același obiect de activitate, constând în derularea de activități în domeniul transportului maritim internațional, contractele de societate au fost întocmite de către aceeași firmă de avocați „F.F.” și au fost semnate de aceleași persoane R.S.B. și J.I.S., în fața aceluiași notar C.G.M. și în prezența acelorași martori M.R.Z. și R.R. și în cazul fiecăreia dintre aceste firme, R.Ș. a fost împuternicit cu drepturi depline.

Referitor la societatea străină L.M., s-a menționat că a fost împuternicită alături de R.Ș. și D.A.M., acesteia retrăgându-i-se la 29 august 1996 puterile acordate, când R.Ș. a rămas singura persoană autorizată de acționari și de directorii firmei panameze să semneze în conturile societății. Totodată, s-a menționat că inculpatul R.Ș. a fost cel care, în mod direct, a îndeplinit formalitățile pentru a deschide conturi în valută companiilor străine la sucursalele din București ale băncilor străine C.M. Bank (fostă C. Bank) și banca S.G.

S-a reținut, în rechizitoriu, că inculpatul R.Ș. a desfășurat activitate de navlosire în mod direct și nemijlocit, documentația privind voiajele navelor și analiza rulajelor conturilor bancare demonstrând înființarea firmelor nerezidente exclusiv în scopul interpunerii acestora din urmă în derularea contractelor.

În concret, pe parcursul executării contractelor de navlosire, inculpatul a acordat acestor societăți rolul fictiv de agenți ai armatorilor și, respectiv agenți ai navlositorilor, fiind prezentate în această calitate în funcție de interesul actual al său.

Consecința acestei induceri în eroare a constituit-o direcționarea plăților efectuate de cocontractanți în conturile firmelor off-shore și nu ale SC L. SRL.

Urmare a acestor manevre, inculpatul R.Ș. deținea, simultan, următoarele calități:

- împuternicit al firmelor off-shore - agenți fictivi ai armatorilor;

- administrator și director general împuternicit al SC L. SRL - broker al navlositorilor.

Din acesta împrejurare, procurorul a dedus capacitatea nelimitată a inculpatului (care decidea în ambele calități elementele financiare) de a procura, în paguba partenerilor contractuali, sume bănești, arătând că, în concret, aceste firme au fost interpuse între L. și societățile cu care aceasta din urmă intra în relații de afaceri, fără a dobândi calitatea de parteneri contractuali, pe această cale fiind direcționate fondurile încasate ca urmare a activităților de agenturare și navlosire.

În continuare, în rechizitoriu s-a precizat că simpla interpunere a firmelor off-shore nu era suficientă pentru atingerea scopurilor infracționale ale inculpatului, această manevră fiind dublată de acțiuni de inducere în eroare a partenerilor de afaceri, atât în activitatea de navlosire, cât și în activitatea de agenturare, fiind astfel exemplificate:

1. Manopere frauduloase întreprinse în cursul raporturilor comerciale de navlosire:

A. Perceperea ratelor diferențiate de navlu.

Se transmitea un cuantum mărit fraudulos al ratei navlositorilor, care trebuiau să plătească navlul, pe baza facturilor false emise de firmele off-shore, în băncile firmelor străine, iar nu adevăratului armator; concomitent, se solicita, în aceeași modalitate, o rată diminuată armatorilor, care nu percepeau navlu direct de la navlositori, rata micșorată fiind plătită din contul firmelor off-shore.

Astfel, încasând mai mult și plătind mai puțin, folosindu-se de facturile emise de firmele străine, veniturile inculpatului au crescut în mod considerabil.

B. Plata ratelor diferite de încărcare, respectiv, descărcare.

Ca și în cazul anterior, rata era fraudulos mărită față de navlositori și micșorată față de armatori.

Acest fapt a dus la creșterea staliilor și contrastaliilor.

Dacă ar fi existat o singură rată de încărcare/descărcare, iar timpul necesar pentru aceste operațiuni s-ar fi negociat între armator-navlositor, paguba reală partenerilor nu s-ar fi produs; or, inculpatul a introdus, în mod fraudulos, societățile străine ca intermediar în contracte, deși acestea nu erau părți în contracte.

C. Suma reprezentând extraprima pentru vârsta vasului.

Impunerea de condiții diferite, în ceea ce privește acest aspect a avut drept consecință faptul că navlositorul plătea valoarea extraprimei în contul societăților off-shore, iar armatorul, întrucât era de acord cu deducerea din valoarea totală a navlului acestei extraprime, nu o mai încasa, suma de bani rămânând nejustificat în conturile bancare ale companiilor off-shore.

D. Calculul de cote procentuale diferite pentru calculul comisionului de brokeraj.

Armatorul accepta un anumit comision în raportul cu firma L., comision care se deducea din valoarea de navlu, iar inculpatul prin conturile firmelor off-shore vira către firma L. un comision micșorat, cu întârziere, sau nu mai vira nicio sumă. În realitate, comisionul sau diferența de comision rămâneau în conturile bancare ale companiilor străine.

Astfel, navlositorii au fost păgubiți, prin faptul că au achitat navlu în cuantum artificial mărit, rată în încărcare/descărcare artificial mărită, prin apariția contrastaliilor și plata acestora; de asemenea, prin deducerea valorii extraprimei pentru vârsta vasului, percepută din valoarea navlului, plătită în conturile firmelor off-shore.

2. Manopere frauduloase întreprinse în cursul activităților de agenturare:

Sub acest aspect, s-a menționat că s-au încheiat următoarele contracte de asociere în participațiune:

Contractul de asociere în participațiune încheiat în ianuarie 1993 între L. și firma S.

Prin acest act, s-a căzut de acord cu desfășurarea în comun a activităților de agenturare în porturile Galați și Brăila.

În luna iulie 1994 - s-a încheiat contractul de asociere în participație între L. și S.S., urmând a se efectua activități de agenturare în porturile Galați, Tulcea și Sulina.

Activitățile de agenturare s-au desfășurat prin biroul din Sulina al firmei S.S., sub denumirea S.L. și prin biroul din Galați al firmei SC L. SRL sub denumirea L.

În cursul anului 1995, S.S. a încheiat contracte de prestări servicii cu următoarele entități:

- R. A. Administrația Fluvială a Dunării de Jos, în calitate de prestator, contract în baza căruia agentul de navă comandă în numele armatorului, iar prestatorul se obligă să efectueze pilotarea navelor pe sectorul Dunării Maritime cuprins între rada portului Sulina și kilometrul 175, acordarea de asistență tehnică, la intrarea, ieșirea și trecerea navelor prin canalul Sulina etc. Plata prestațiilor sau serviciilor efectuate de către prestator se face de către agentul de navă;

- SC W.P.S. SRL privind practicarea de către primul a unor tarife la nivelul pieței libere la serviciile de pilotaj pe Dunărea maritimă, manevre în radă și port, pentru navele ce au ca agent firma S. SC W.P.S. SRL se obligă să acorde un comision de 15% din valoarea totală a fiecărei prestații;

- Administrația Porturilor Dunării Maritime;

- Căpitănia Zonală Galați.

Comisionul urma să fie 50% pentru L. și, respectiv, S.S.

În legătură cu activitatea de agenturare desfășurată în Portul Constanța, s-a precizat că la 11 aprilie 1994, firma L. a încheiat contractul de asociere în participațiune cu firma D.C. Ltd. reprezentată de D.V., părțile stabilind să fie ținută o evidență contabilă unică, la sediul firmei L. și să împartă profitul brut obținut, după deducerea cheltuielilor în proporție de 65% pentru firma L. și 35% pentru firma D.C.

Veniturile activității comune de agenturare au constat din încasarea remunerației de agenturare (agency fees, remunerație de agent protector, alte comisioane).

La 14 decembrie 1994, firma L., în calitate de agent, a încheiat cu Administrația Portului Constanța contractul de prestări servicii, urmând ca aceasta din urmă să întocmească facturile în valută pentru navele străine și în RON pentru navele românești, pe baza drepturilor navelor primite de la agent. Plata prestațiilor se făcea de către agent pe baza acestor facturi.

Evidența activităților de agenturare desfășurată împreună cu firma D. urma să fie ținută prin contabilitatea unică a societății L.

Organul de urmărire penală a conchis că activitatea de agenturare desfășurată de firma L. trebuia să se deruleze, din punct de vedere financiar, prin conturile acesteia, deoarece fusese nominalizată în raporturile cu armatorii pentru a desfășura activități de agenturare, încheiase contracte cu prestatorii portuari, obținuse licența de a acționa în perimetrul infrastructurilor portuare și încheiase contractele de asociere în participațiune prezentate mai sus.

Pentru a realiza foloase cât mai mari din activitatea de agenturare inculpatul a procedat în zece modalități identificate ca distincte din actele de urmărire penală, descrise după cum urmează:

a) învinuiții G.S. și T.V., au declarat, în mod nereal, la Administrația Fluvială a Dunării de Jos că navele care tranzitează Canalul Sulina sunt nave de linie, când acestea erau de fapt nave tramp, împrejurare în care Administrația a întocmit facturi la jumătate de tarif (potrivit tarifelor prevăzute de Decretul nr. 311/1987 pentru navele de linie) la care se adaugă refacturarea de către firma S. a prestațiilor efectuate de Administrație și transmiterea către armator a acestor facturi mărite, iar sumele rezultate din refacturări reveneau firmei străine L.M. și firmei S.;

b) introducerea în mod nelegal a firmelor străine în activitatea de agenturare de nave (care nu aveau nicio calitate contractuală în acest gen de activități și nu au fost autorizate să funcționeze pe teritoriul României) prin încasarea valorii decontului de cheltuieli de la armatori și plata către prestatorii interni prin conturile bancare ale firmelor off-shore; totodată, sumele cuvenite firmelor L., S. și S. erau trimise mai întâi din contul companiei off-shore L.M. în conturile firmelor străine A. sau A.M., după care erau transmise în conturile celor dintâi;

c) nevirarea integrală către firma L. a comisionului care i se cuvenea, compus în relația cu firma S. din 50% din comisionul de agenturare, 50% discount acordat de W.P., precum și discountul acordat de firma S. și compus în relația cu societatea S. din 50% comision de agenturare, 100% comision asistență în cazul repatrierii. Trebuie adăugat că valoarea unor cheltuieli, precum telex, fax, telefon etc., acceptată și plătită de către armatori și inclusă în decontul de cheltuieli era direcționată în conturile firmelor străine, care nu o mai virau firmei L., deși aceasta din urmă înregistrase în contabilitatea sa aceste cheltuieli;

d) neînregistrarea în contabilitatea firmei L. a facturilor emise de prestatorii interni în anul 1995 și parțial în anul 1996 până la voiaj și întocmirea unor caiete de evidență dublă de către P.C., în care se consemna fiecare sumă provenită de la armatori, pe fiecare prestator, fiecare factură emisă și valoarea ei, data când s-au plătit din contul firmei nerezidente L.M. facturile și sumele rezultate din denaturarea decontului de cheltuieli prin înscrierea cu privire la același voiaj a două deconturi, adică DA1 și DA2 (disbursements acount), unul în valoare reală și altul la valoarea mărită fictiv în raportul cu armatorul. Dacă diferența ar fi fost reală, ar fi trebuit să existe un document justificativ emis de prestatorul intern, sau ar fi trebuit plătită acestuia. Nu se justifică redirecționarea acestei sume în contul off-shore;

e) încasarea valorii decontului de cheltuieli de la armatori prin contul firmei off-shore L.M., în condițiile în care aceștia, conform mențiunilor din swift-urile de transfer erau încredințați că transmit banii către firma rezidentă L.;

f) plata prestatorilor interni din contul off-shore, deși aceștia nu aveau voie să încaseze valori în devize din conturile unor firme străine, potrivit autorizației date de Banca Națională a României;

g) neînregistrarea în contabilitatea firmei L. a facturilor emise de prestatorii interni;

h) denaturarea deconturilor emise de Administrația Portului Constanța privind taxele de cheiaj și transmiterea către armatori a deconturilor de cheltuieli în valoare mărită față de cea reală și, în mod similar, falsificarea deconturilor emise de către prestatorul A.P. prin transmiterea la armatori a unor deconturi calculate pe baza tarifelor din nota Ministerului Transporturilor nr. 31/1992, în condițiile în care diferența dintre cele două valori a rămas în contul firmei off-shore L.M.;

i) nevirarea către firma L. a veniturilor obținute de aceasta, constând în 65% din comisionul de agenturare, 100% overtime, 100% comision asistență rezultat din activitatea de repatriere, valoarea cheltuielilor privind telefon, fax etc., inclusă în decontul de cheltuieli;

j) primirea unor sume de bani cash de la comandanții de navă, reprezentând contravaloarea deconturilor de cheltuieli, fără a fi declarate la punctul vamal, conform legislației românești, și neînregistrarea acestor sume în contabilitatea firmei L., ele fiind evidențiate doar în caietele de evidență dublă întocmite de învinuita P.C.

Prin manevrele mai sus-descrise, inculpatul R.Ș. a păgubit atât SC L. SRL, cât și armatorii, prin manoperele de falsificare a deconturilor majorate fictiv și, nu în ultimul rând, Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați, urmare inducerii în eroare constând în declarația nereală conform căreia, navele ce au tranzitat Canalul Sulina erau nave de linie, în loc de nave-tramp; ca urmare, partea vătămată întocmind facturi la jumătate de tarif, fiind deci păgubită în mod corespunzător cu diferența de sume.

3. Caracterul fictiv al firmelor off-shore

Sub acest aspect, s-a arătat că încălcarea legii, comisă de inculpatul R.Ș., cu ocazia derulării activității infracționale, s-a manifestat și în ceea ce privește legislația românească în materia autorizării și funcționării în România a reprezentanțelor societăților comerciale și organizațiilor economice străine.

Astfel, conform art. 1 și 2 din Decretul-lege nr. 122/1990, era obligatorie autorizația eliberată unor astfel de reprezentanțe, de către Ministerul Comerțului Exterior.

Conform adresei din 06 noiembrie 1998, a Ministerului Industriei și Comerțului - Direcția Licențe, a rezultat că niciuna din cele șapte firme off-shore nu a solicitat și nu a depus documentația necesară deschiderii de reprezentanțe în România.

Dacă inculpatul R.Ș. ar fi respectat legislația în materie, urma ca firmele să plătească, pe de o parte, contribuțiile datorate bugetului de stat, pentru operațiunile financiar bancare desfășurate prin conturi în valută deschise la bănci legal constituite pe teritoriul României, iar pe de altă parte, să nu eludeze prevederile în materia operațiunilor bancare, cu privire la obținerea de autorizații de funcționare pentru companiile străine în vederea desfășurării prin conturi în valută deschise la bănci aflate pe teritoriul României de operațiuni financiar bancare.

În acest sens, erau incidente prev. Decretului nr. 276/1973, Hotărârii nr. 1222/1990 și O.G. nr. 70/1994.

În realitate, înființarea acestor societăți off-shore a avut următoarele motive și, respectiv, consecințe:

- Crearea aparenței mincinoase că ele desfășoară activități comerciale, în condițiile în care SC L. SRL era singura firmă care desfășura astfel de activități;

- Folosirea lor de către inculpat ca mijloc de colectare a veniturilor obținute în modalitățile descrise mai sus;

- Inducerea în eroare a navlositorilor străini;

- Însușirea diferențelor de sume bănești fraudulos obținute, de către inculpat însuși, fapt rezultat din analiza rulajelor de cont.

4. Însușirea foloaselor de către inculpatul R.Ș.

S-a arătat că însușirea diferențelor de bani este dovedită prin rulajul conturilor bancare ale societăților străine, de unde rezultă ce sumă a fost achitată de armator, cât s-a achitat prestatorilor portuari și cât i-a revenit nejustificat (adică în afara comisionului legal) lui R.Ș.

Astfel, s-a evidențiat că, în final, R.Ș. a direcționat sumele de bani acumulate fraudulos în conturile bancare ale societăților străine, în conturi aflate tot la dispoziția sa, dar deschise în Anglia la:

- C.M. Bank Jersey;

- R. Bank;

- M.L.F.S.;

- C. Bank Guersney Ltd., fiind vorba despre suma totală de: 5.060.861,00 dolari S.U.A., din care 2.250.000,00 dolari S.U.A. într-un cont aflat la dispoziția sa și a fratelui său, R.A.

Nu în ultimul rând, s-au avut în vedere și prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, care în cuprinsul art. 207 au stabilit răspunderea penală în sarcina celor care, prin operațiile lor, pricinuiesc daune statului român și terților prin exercitarea unui comerț în favoarea și pe seama unor societăți constituite în țara străină, în cazurile în care nu s-au îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru funcționarea acestora în România (textul art. 207 din Legea nr. 31/1990, urmare modificărilor acesteia și a republicărilor intervenite s-a regăsit ulterior în cuprinsul aceleiași legi în art. 274 și în prezent în art. 280). Cercetările penale au reținut și modul nelegal în care inculpatul R.Ș. a obținut deschiderea de conturi în valută pentru firmele străine la sucursalele din București ale băncilor: C.M. Bank și S.G.

Astfel, pe parcursul cercetărilor, s-a solicitat de către organele de urmărire penală efectuarea unui control al Băncii Naționale a României, iar din conținutul notei de constatare din 22 septembrie 1998 a rezultat că inspectorii Băncii Naționale a României au efectuat, în perioada 05 - 12 iunie 1998, un control prin sondaj la sucursala din București a băncii S.G. privind operațiunile valutare ale societăților A., L.M., R. și S. În actul de control, inspectorii nu s-au pronunțat în niciun fel cu privire la legalitatea deschiderii acestor conturi. Referitor la legalitatea derulării operațiunilor valutare, inspectorii au concluzionat doar că transferurile de fonduri au reprezentat contravaloarea unor prestații de servicii (navlu) și comisioane către rezidenți și nerezidenți, iar creditările s-au făcut cu sume provenind de la persoane fizice rezidente și nerezidente. Din conținutul notei de constatare din 24 septembrie 1998, a rezultat că în perioada 1-19 iunie 1998, inspectorii Băncii Naționale a României au efectuat un control prin sondaj la sucursala C.M. Bank, referitor la operațiunile valutare derulate de societățile nerezidente A., L.M., A., C. și A. și cea rezidentă L. Privitor la legalitatea deschiderii conturilor, ca și la controlul precedent, inspectorii nu s-au pronunțat în niciun fel, ci doar au prezentat ce documente ar fi fost necesare și ce documente au găsit efectiv la dosarele juridice de deschidere a conturilor, lăsând să se înțeleagă doar indirect dacă s-a procedat legal sau nu. La dosarele privind deschiderea de conturi, inspectorii au găsit doar:

1. fișa cu specimenul de semnătură al persoanei împuternicite;

2. cererea de deschidere de cont curent;

3. contract de deschidere de cont;

4. act autentificat în Ciudad de Panama privind constituirea legală a societății.

S-a putut observa că inculpatul nu a depus toate documentele pe care banca le solicita în vederea deschiderii de conturi, lipsind extrasul de la Registrul Comerțului (având în vedere faptul că societățile nu erau autorizate să funcționeze în România, nu exista un astfel de extras) și scrisoarea de referință sau bonitate emisă de o instituție bancară cunoscută.

Operațiunile valutare derulate prin conturile firmelor străine trebuiau derulate prin conturile firmei L., cea care avea calitate contractuală, singura, de altfel, în raport cu partenerii de afaceri. De fapt, societățile străine nu au avut rolul decât de a simula că au desfășurat activități comerciale folosindu-se de imaginea firmei L. și aceasta pentru a-i permite învinuitului să își însușească veniturile acesteia.

În niciun contract de navlosire sau agenturare nu a fost menționat numele vreuneia din companiile off-shore.

Sub un alt aspect, s-a mai observat că până în luna decembrie 1997, societatea L. nu a obținut de la Banca Națională a României, în temeiul art. 33 din Legea nr. 33/1991 privind statutul Băncii Naționale a României și art. 2 din Regulamentul nr. V/10813/1994, autorizația de a efectua operațiuni valutare. Această autorizație a fost obținută, conform adresei din 01 iunie 2006 a Băncii Naționale a României, abia la 12 decembrie 1997, când societății L. i s-a emis autorizația privind efectuarea de operațiuni valutare prin conturi bancare cu rezidenții referitor la contravaloarea prestațiilor externe aferente transportului naval de mărfuri și contravaloarea prestațiilor efectuate navelor sub pavilion străin, conform autorizațiilor pentru funcționare în perimetrul portuar și pe căile navigabile.

5. Acțiunile de inducere în eroare; mijloacele frauduloase folosite de inculpatul R.Ș.

Sub acest aspect, conform structurării expunerii, s-a constatat faptul identității de „modus operandi”, precum și desfășurarea activității infracționale pe două planuri principale (activitatea de navlosire și activitatea de agenturare).

Punctul comun, esența inducerii în eroare a navlositorilor a constat în prezentarea unei sume majorate, reprezentând navlu, față de suma solicitată de armatori.

Totodată, inculpatul R.Ș. a îndrumat în mod fraudulos navlositorii să achite sumele în conturile firmelor off-shore, introduse fictiv în circuitul comercial.

Astfel, inculpatul a prezentat navlositorilor documente falsificate, în scopul de a-i induce în eroare cu privire la suma reală a navlului. În același timp, în această modalitate, inculpatul a determinat navlositorii să achite navlul în conturile firmelor off-shore și, totodată, să creeze o falsă aparență de realitate și legalitate implicării acestor societăți în raporturile comerciale.

Organul de urmărire penală enumera cele trei mari categorii de documente falsificate și prezentate părților vătămate:

- Contractele de navlosire charter party, booking note, astfel, exemplarul trimis navlositorului includea o sumă majorată față de cea înscrisă în dosarul de navă, iar, pe de altă parte, firmele off-shore apăreau fictiv ca având calitate contractuală;

- Facturile - trimise navlositorilor în numele societăților off-shore, conținând o valoare majorată fictiv a navlului, alături de afirmația neadevărată că aceste firme erau agenți ai armatorului;

- Adresele de înaintare a facturilor către navlositori - în care se menționa, de asemenea, în fond fals, că s-ar fi primit de la „armatori” aceste facturi finale de navlu, fiind menționată și suma fictivă, mărită în condițiile descrise.

Structurat corespunzător ordinii părților vătămate, organul de urmărire penală enumeră, în cuprinsul rechizitoriului, o parte din actele falsificate în derularea activităților de navlosire (sublinierea instanței):

1. Documente prezentate SC S. SA:

- 1995 - Booking Note din 27 iunie 1995, adresa L. din 24 iulie 1995 - factură din 13 iulie 1995 și din 24 iulie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - factură din 07 mai 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresele L. din 11 iunie 1996 și din 17 iunie 1996, Booking Note din 20 mai 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresele L. din 23 august 1996 și 28 august 1996, facturile din 22 august 1996 și din 27 august 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresa L. din 20 noiembrie 1996, facturile din 18 noiembrie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresa L. din 17 decembrie 1996, facturile din 16 decembrie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.

Astfel, SC S. SA a fost păgubită cu suma de 489.454,86 dolari S.U.A.

2. Documente prezentate SC S.T. SA:

- 1995 - adresa L. din 03 august 1995, factura din 02 august 1995, emitent T.C.L.;

- 1995 - Recapitulare finală L.; S.T. 05 decembrie 1995; adresa L. din 14 februarie 1996, facturile din 15 ianuarie 1996, din 13 mai 1996 și din 15 aprilie 1996, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1996 - Recapitulare finală L.; S.T. 26 aprilie 1996; adresele L. din 13 mai 1996 și 27 august 1996, facturile din 13 mai 1996, din 23 august 1996 și din 05 aprilie 1996, emitent A.M.C. Ltd. și A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresele L. din 04 iulie 1996, 02 iulie 1996 și 05 septembrie 1996, facturi din 02 iulie 1996 și din 04 septembrie 1996, emitent A.M.C. Ltd. și A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - oferta L. din 08 iulie 1996; Charter Party S. - A.N.T.S.; adresele L. din 22 iulie 1996, 11 septembrie 1996 și 11 septembrie 1996, facturi din 16 iulie 1996, din 10 septembrie 1996 și din 16 iulie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - Recapitulare finală L.; S. 30 iulie 1996; adresele L. din 05 septembrie 1996, 04 noiembrie 1996, Clauze adiționale Chater Party Transmis S. 20 februarie 1997, facturi din 04 septembrie 1998 și din 29 octombrie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - Charter Party L. - N. 07 octombrie 1996, adresa L. din 08 noiembrie 1996, facturi din 06 noiembrie 1996 și din 08 ianuarie 1997, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adrese L. din 11 decembrie 1996 și 17 decembrie 1996, facturi din 10 decembrie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.

Astfel, SC S.T. SA a fost păgubită cu suma de 280.606,23 dolari S.U.A.

3. Documente prezentate SC M.R. SRL:

- 1995 - adresa L. din 03 ianuarie 1996, factura din 21 decembrie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

Astfel, SC M.R. SRL a fost păgubită cu suma de 98.316,49 dolari S.U.A.

4. Documente prezentate SC G.I. SRL:

- 1995 - recapitulare finală L. - G. și A.S.T.C. Ltd. 22 februarie 1995, dispoziție de plată A.S.T.C. Ltd. din 17 martie 1995, dispoziție de plată A.S. din 28 martie 1995, factura din 10 martie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Booking Note G. - A.S.T.C. Ltd. 15 martie 1995, factura nr. 3495 din 30 martie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - adresa L. din 08 aprilie 1996, factura din 08 aprilie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 15 ianuarie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.

Astfel, SC G.I. SRL a fost păgubită cu suma de 36.210,99 dolari S.U.A.

5. Documente prezentate SC A. SA:

- 1995 - Ordin de plată A.S. din 31 august 1995, facturi din 18 iulie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Charter Party A.S., A. 04 ianuarie 1996, facturi din 04 ianuarie 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - Charter Party A.S., A. 15 mai 1998, A. 15 mai 1996, Charter Party A. - G. 15 mai 1996, Charter Party A. - N. 15 mai 1996, facturi din 15 mai 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.

Astfel, SC A. SA a fost păgubită cu suma de 33.838,43 dolari S.U.A.

6. Documente prezentate SC M. SA:

- 1995 - factura din 14 ianuarie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 10 februarie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 08 februarie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Recapitulare finală 06 aprilie 1995, factura din 10 mai 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 02 mai 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Recapitulare finală L., M. 19 mai 1995, factura din 31 mai 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 19 iunie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Recapitulare finală L., M. 19 mai 1995, factura din 12 august 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 05 iunie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 03 august 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 21 august 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - Telex L., M. 11 august 1995, factura din 28 august 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 24 octombrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 26 octombrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 03 noiembrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 29 noiembrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 18 decembrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 29 decembrie 1995, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 03 ianuarie 1996, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1995 - factura din 05 februarie 1996, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1996 - factura din 24 ianuarie 1996, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1996 - factura din 22 martie 1996, emitent A.M.C. Ltd.

Astfel, SC M. SA a fost păgubită cu suma de 58.685,93 dolari S.U.A.

7. Documente prezentate SC M.I.E. SA:

- 1995 - Booking Note, factura din 13 aprilie 1995, A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - adresa L. din 24 iulie 1995, factura din 24 aprilie 1995, A.S.T.C. Ltd.;

- 1995 - adresa L. din 26 iulie 1995;

- 1995 - Telex din 01 septembrie 1995, ora 18.53;

- 1995 - adresa L. din 27 septembrie 1995, factura din 29 septembrie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adrese L. din 05 februarie 1996, facturile din 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - adresa L. din 29 ianuarie 1996, factura din 29 ianuarie 1997, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - factura din 1996, emitent A.M.C. Ltd.;

- 1996 - adresa L. din 19 noiembrie 1996, factura din 1996, emitent A.S.T.C. Ltd.;

Astfel, SC M.I.E. SA a fost păgubită cu suma de 32.056,16 dolari S.U.A.

8. Documente prezentate SC J.T.G. SA:

- 1995 - Fax din 04 octombrie 1995, Charter Party L. - J.T.G., factura din 18 noiembrie 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.;

- 1996 - Fax L. - J.T.G. din 22 martie 1996, adresa L., Charter Party L. - J.T.G., factura din 1996, emitent A.M.C. Ltd.

Astfel, SC J.T.G. SA a fost păgubită cu suma de 9.146,85 dolari S.U.A.

9. Documente prezentate SC V.I.I.E. SRL:

- 1996 - Telex din 26 iunie 1996, ora 12.51.

Astfel, SC V.I.I.E. SRL a fost păgubită cu suma de 5.810,98 dolari S.U.A.

10. Documente prezentate de SC T. SA:

- 1995 - Booking Note din 28 iulie 1995, facturi din 15 august 1995, emitent A.S.T.C. Ltd.

Astfel, SC T. SA a fost păgubită cu suma de 8.728,30 dolari S.U.A.

Din actele de urmărire penală a rezultat că au mai fost prejudiciate următoarele firme:

- SC A. SA cu suma de 16.796,31 dolari S.U.A.;

- SC U. SA cu suma de 8.341,91 dolari S.U.A.;

- SC C. SA cu suma de 5.678,89 dolari S.U.A.;

- SC T. SA cu suma de 5.038,81 dolari S.U.A.;

- SC C. SA cu suma de 4.420,83 dolari S.U.A.;

- SC M.I. SRL cu suma de 4.177,76 dolari S.U.A.;

- SC G.P.M. cu suma de 1.016,44 dolari S.U.A.

În drept, s-a constatat că, în perioada 1995-iunie 1997, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul obținerii unor foloase injuste, inculpatul R.Ș. a indus și menținut în eroare cu prilejul încheierii și pe parcursul executării contractelor de navlosire, prin mijloace frauduloase 17 societăți comerciale, cauzând un prejudiciu total de 1.098.316,17 dolari S.U.A., săvârșind infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În perioada 1995 - iunie 1997, inculpatul R.Ș., în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitățile de brokeraj și agenturare nave prin mecanismele expuse în rechizitoriu, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A., săvârșind infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Modalitățile în care inculpatul a scos din țară sumele de bani obținute din întreaga activitate infracțională sunt următoarele:

- din conturile companiilor off-shore inculpatul a direcționat sumele de bani în contul altor companii off-shore, aceste companii având conturi deschise la bănci din Anglia: C.M. Bank Jersey, C. Bank Guersney, R. Bank, M.L.F.S., o parte din bani fiind ulterior transferați într-un cont aflat la dispoziția lui R.Ș. și a fratelui său, R.A.

- transferul unor sume de bani din contul societăților off-shore în contul altor firme off-shore sau sau constituirea de depozite în numele unor firme off-shore, pe teritoriul României, după care au fost din nou transferate în conturile bancare din Anglia la C.M. Bank Jersey; R. Bank; M.L.F.S.; C. Bank Guersney Ltd. din care mai multe sume au fost transferate în conturile unor persoane fizice/juridice.

Situația de fapt încadrată în drept de organul de urmărire penală a fost reținută prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului R.Ș. pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, fiind enumerate în rechizitoriu:

- raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D.;

- suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil T.A. și anexele;

- actele întocmite cu ocazia efectuării comisiei rogatorii;

- documente bancare în original;

- documente ridicate de la SC L. SRL reprezentând corespondență, contracte, evidențe în copie ale voiajelor navelor etc;

- declarații inculpat, învinuiți, matori;

- documente privind activitatea de agenturare privind Administrația Dunării de Jos;

- raportul de expertiză întocmit de experții contabili M.C., G.M., R.R.;

- suplimente în copie ale Dosarelor nr. 532/P/1999, 826/P/1999, 11758/P/2002, 2185/p/1998;

- documentația Băncii Naționale a României;

- plângeri formulate de R.Ș. și memorii și plângeri formulate de D.A.;

- actele de urmărire privind-o pe D.A. și documente depuse la dosar de aceasta;

- documente privind activitatea desfășurată de D.V. și documente în copie privind societatea S.;

- acte procedurale privind pe: R.Ș., G.S., P.C. și T.V.;

- dosare de instanță ale Tribunalului București și ale Curții de Apel București;

- documentație transmisă de Comisia Națională de Prognoză;

- verificări efecutate de Centrul de Cooperare Polițienească - Biroul Național Interpol.

În cuprinsul rechizitoriului:

- a fost analizată și poziția procesuală a inculpatului R.Ș., respectiv împrejurarea că în declarațiile date în perioada 1997-2000, inculpatul a oferit amănunte în legătură cu activitățile pe care le-a desfășurat ca administrator și director general în cadrul SC L. SRL, negând comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa și susținând faptul că acestea au fost legale, dar nu a oferit argumente pentru a-și demonstra susținerile; pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a formulat numeroase cereri de recuzare și plângeri, atât împotriva experților L. și T., cât și împotriva actelor de urmărire penală întocmite în cauză, având o atitudine de obstrucționare a urmăririi penale și de tergiversare a cauzei prin exercitarea drepturilor procesuale în mod excesiv; după ce, prin regulator de competență, cauza a fost trimisă spre soluționare Direcției Naționale Anticorupție, formându-se Dosarul nr. 255/P/2006, inculpatul a refuzat în permanență să dea declarații în cauză sub motivarea că nu înțelege învinuirea ce i se aduce sau afirmând că va da declarație după soluționarea tuturor cererilor și plângerilor depuse la dosar; la data de 13 iulie 2009, în prezența apărătorului ales, inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală;

- au fost punctate aspectele rezultate din comisia rogatorie efectuată în Republica Elenă:

S-a arătat, cu titlu prealabil, că în cursul urmăririi penale, în apărare, inculpatul R.Ș. a depus la dosarul cauzei o serie de „înțelegeri contractuale”, încheiate între L. și două companii off-shore din Cipru, P. LTD. Pireus și M.T.S.T., reprezentate, aparent, de numitul P.S., cetățean grec. Astfel cum a rezultat din aceste documente, la 15 aprilie 1991, între părțile arătate, s-au convenit următoarele:

- P. avea rolul de operator al navelor C.S. și T. și a numit societatea L., agentul său de brokeraj în România;

- L. putea navlosi vase în numele și pentru P., contra comision pentru L., căreia i se dădea posibilitatea de a colecta navluri și efectua plăți din aceste încasări;

- L. avea posibilitatea de a navlosi în numele P. sau A.S. (firma învinuitului R.Ș.), iar P. suportă rezultatele navlosirii și riscurile de întârziere a plății navlului, respectiv contrastaliilor.

Acestei înțelegeri i-au urmat altele în perioada următoare, consemnate, de asemenea, în înscrisuri depuse la dosarul cauzei.

S-a observat că aceste înscrisuri apar ca întocmite în perioada 15 aprilie 1991 - 12 septembrie 1996 și vizează, în esență, raporturi comerciale legate de plăți și încasări între cele două firme, dar, totodată, încearcă să creeze o aparență de legalitate a activității desfășurate de firmele off-shore.

Astfel, prin addendum-ul datat 17 decembrie 1993, la înțelegerea din data de 15 aprilie 1991 s-a stabilit faptul că P. putea să aranjeze facturarea sub numele societății sale subsidiare A.S., iar la data de 09 decembrie 1994 s-a încheiat o înțelegere similară pentru firma A.M.

Prin contractul din data de 09 decembrie 1994, P. împuternicește firma M.T.S.T. Cyprus să preia în numele ei prevederile contractuale corespunzătoare înțelegerilor încheiate anterior cu firma L.

S-a subliniat că pentru lămurirea definitivă a veridicității susținerilor inculpatului, susțineri conform cărora sumele bănești ar fi fost în mod legal și transparent încasate/plătite în cursul acestor raporturi de afaceri, autorităților elene le-au fost solicitate de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, o serie de date, informații și efectuarea unor activități.

Astfel, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, a trimis, conform rezoluției din 26 noiembrie 1997, obiectivele comisiei rogatorii, răspunsurile sosind la data de 05 mai 2008.

În esență, s-au relevat următoarele aspecte:

Nu a fost posibilă obținerea documentelor solicitate și nici a unor copii după ele.

În declarația dată autorităților elene, la 13 august 2008, martorul F.S., a arătat următoarele:

- îl cunoaște pe inculpatul R.Ș. de când activa în România;

- știa că reprezintă SC L. SRL;

- nu a avut nicio colaborare cu firmele off-shore;

- societățile P. și M.T. au funcționat doar până în anii 1994-1995;

- toate documentele ar fi trebuit să se afle în posesia SC L. SRL;

- L. a plătit sume exclusiv către P. și M.T.

La 12 februarie 2008, S. a declarat următoarele:

- niciodată inculpatul R.Ș. nu a încasat bani pentru firmele martorului;

- acorduri și contracte „mai speciale” între societatea românească și cea grecească nu există;

- intermedierile aveau loc prin telefon sau fax;

- P. a fost dizolvată în anul 1993;

- M.T. nu a făcut tranzacții în România;

- colaborarea a durat doar până în anul 1993 (și nu 1996);

- cu excepția comisionului, nu există alte acorduri, addendumuri sau reduceri din notele de plată - aceasta fiind explicația pentru care autoritățile grecești nu au găsit aceste documente.

În declarația din 03 aprilie 2008, F.S. a arătat că:

- nu are nicio legătură cu adresa trecută în documente, această adresă fiindu-i necunoscută.

Prin aceste declarații, s-au infirmat în totalitate apărările inculpatului R.Ș., pe care le-a exprimat în cursul efectuării cercetărilor legate de acest aspect al speței.

Sunt analizate expertizele efectuate în cauză:

S-a arătat, cu titlu prealabil că, în cursul urmăririi penale, organele judiciare au dispus efectuarea unei expertize contabile care a fost realizată de expertul L.D.

În urma analizării documentelor puse la dispoziție, expertul a concluzionat că în dubla sa calitate de administrator al societății L. și împuternicit al firmelor străine, R.Ș. a dispus operațiuni bancare frauduloase: constituire de depozite, retrageri cash nejustificate, împrumuturi de valută nepermise, încasări de sume necuvenite, plăți diferite fără justificări legale, transferuri de valută în străinătate fără explicații și justificări și altele și astfel a deturnat operațiunile de trezorerie ce priveau societatea L., canalizându-le prin conturile firmelor nerezidente cu scopul de a se sustrage evidenței, controlului și fiscalizării veniturilor. Prejudiciile în valută stabilite de expertul L.D. produse în gestiunea societății L., a statului român și a unor parteneri contractuali au fost în sumă de 7.978.123 dolari S.U.A. Același expert a reținut responsabilitatea producerii prejudiciilor în dauna avutului public și privat și a evaziunii fiscale în sarcina învinuitului R.Ș. care, prin cumulului funcțiilor asumate, a încălcat legislația română privind activitatea societăților comerciale rezidente și nerezidente în România, în cunoștință de cauză, fiind economist cu studii superioare și având experiență în domeniu.

Suplimentul de expertiză a fost efectuat de expertul contabil T.A., desemnată în cauză în conformitate cu prevederile legale care, pentru efectuarea lucrării, a avut la dispoziție documentele originale ale dosarelor de navă ridicate de organele de poliție de la sediul societății L., precum și documentele originale ale înscrisurilor bancare care, de asemenea, i-au fost puse la dispoziție de către organele de cercetare penală.

Verificările efectuate de expertul T. au fost ample, s-au derulat în intervalul iunie 1998 - decembrie 1999 și se regăsesc concretizate în dosarul de urmărire penală și reprezintă analiza detaliată, din punct de vedere comercial și financiar-bancar, a voiajelor navelor examinate fiecare în parte. Expertul T. a confirmat prin concluziile sale mai întâi raportul contabil extrajudiciar întocmit de cenzorul C.D. și apoi raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D.

Așa cum s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului, inculpatul a contestat concluziile expertului T., la modul general, fără a arăta în niciun caz concret ce erori sau greșeli ar fi comis acest expert.

După restituirea dosarului de la instanță în vederea refacerii prezentării materialului de urmărire penală, învinuitul a solicitat efectuarea unei noi expertize contabile deși la expertizele anterioare a avut desemnați experți parte și a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni, cărora li s-a și răspuns.

Noua expertiză financiar-contabilă a fost întocmită de experții M.C., G.M. și R.R., nefiind avută în vedere de organul de urmărire penală la stabilirea situației de fapt, din următoarele considerente:

- în primul rând, expertiza R.-G.-M. a fost întocmită fără analiza detaliată a documentației originale a dosarelor de navă, fiind realizată ca o expertiză la expertiza T.;

- cei trei experți au considerat că firmele off-shore au desfășurat activități legale pe teritoriul României fără a se pronunța în vreun fel dacă potrivit legislației românești, companiile off-shore se impuneau a fi autorizate pe teritoriul României; fără îndoială că activitățile pentru care au fost înființate societățile străine în Panama și Insulele Virgine Britanice sunt legale, căci navlosirea și agenturarea sunt activități comerciale legale, însă experții au omis să-și expună punctul de vedere cu privire la necesitatea autorizării acestora în România; cei trei experți nu au făcut distincția între noțiunile de rezident, nerezident, nerezident din punct de vedere valutar și societate străină care desfășoară activități în afara României și nu are conturi bancare pe teritoriul acesteia; cei trei experți nu au interpretat în niciun fel dispozițiile Decretului-lege nr. 122/1990, ale Decretului nr. 276/1973, ale Hotărârii nr. 1222/1990, ale Ordonanței nr. 70/1994 și ale Regulamentului Băncii Naționale a României nr. V/10813/1994, în raport cu activitățile investigate;

- experții au confundat în explicațiile lor noțiunea de comision aferent contractului de comision din dreptul comercial sau civil cu noțiunea de comision din contractul de navlosire;

- referitor la contractele de navlosire și agenturare, cei trei experți nu au oferit nicio explicație cu privire la calitatea contractuală a companiilor off-shore. De asemenea, referitor la activitatea de agenturare, experții nu au motivat existența în cadrul unui singur contract a două deconturi de cheltuieli referitor la aceleași prestații, aceeași navă și aceleași părți și nu au observat în ce constă diferența dintre cele două deconturi, dacă această diferență are sau nu la bază documente justificative; referitor la activitatea de navlosire, cei trei experți nu au argumentat practicarea ratelor diferite de navlu, a ratelor diferite de încărcare-descărcare, utilizarea sumei privind extraprima pentru vârsta vasului, practicarea de cote procentuale diferite pentru calculul comisionului de brokeraj cuvenit firmei L.;

- de asemenea, în conținutul expertizei M.-G.-R., experții au omis să explice și să motiveze în vreun fel sumele reprezentând Q.D.A. (quick dispatch arangement) și C.T.M. (cash to master) și dacă cu privire la acestea există sau nu documente justificative referitor la utilizarea lor;

- totodată, cei trei experți au considerat, incorect, că evidența extracontabilă a fost întocmită licit, întrucât nu au dat nicio explicație din punct de vedere juridic și financiar de ce în conținutul acestei evidențe există rubrici privind diferențele de taxe către Administrația Fluvială a Dunării de Jos, Administrația Portului Constanța, C., A.P. și de ce au fost evidențiate două deconturi de cheltuieli cu sume diferite privind aceleași părți, aceeași navă, aceleași prestații portuare;

- nici în ceea ce privește transferurile bancare, experții nu au sesizat dacă aceste operațiuni au fost realizate pe baza unor documente justificative, care să poată fi coroborate cu documentele din dosarele de navă; experții neverificând și necoroborând dosarele de navă cu documentele bancare nu au putut sesiza existența unor neconcordanțe privind efectuarea unor plăți în spatele cărora a avut loc scoaterea mascată a banilor din România către Anglia;

- pe de altă parte, în conținutul ultimei expertize contabile au fost tratate subiecte care nu au legătură cu infracțiunile de înșelăciune, delapidare și evaziune fiscală pentru care au fost efectuate cercetări în cauză; prin specificul ei, expertiza contabilă trebuia să lămurească aspectele cauzei exclusiv din punct de vedere financiar, experții depășindu-și atribuțiile și pronunțându-se asupra unor chestiuni aflate în afara rolului și calității lor;

- experții nu s-au pronunțat în cuprinsul expertizei asupra naturii juridice a sumelor de bani rămase în conturile companiilor off-shore, neputând preciza ce reprezintă acești bani și cui se cuvin, dacă se cuvin societății P. sau societății L., după cum nu s-au pronunțat în niciun fel asupra legalității transferurilor bancare către conturi din Anglia; de exemplu, experții nu lămuresc cu ce titlu a fost transferată suma de 2.250.000,00 dolari S.U.A. într-un cont din Anglia aflat la dispoziția fraților R.Ș. și R.A.;

- nu în ultimul rând, cei trei experți și-au depășit atribuțiile folosind în cuprinsul expertizei un limbaj tendențios și insinuând că actele de cercetare penală au fost abuzive și că părțile vătămate au fost obligate să constituie părți civile, astfel că organul de urmărire penală își pune întrebarea din ce împrejurări au tras astfel de concluzii și în baza cărui text de lege au fost îndrituiți să cenzureze activitatea de urmărire penală;

- în lucrarea pe care au întocmit-o, experții s-au limitat la a prelua, fără verificarea și coroborarea tuturor documentelor, situația comisioanelor înscrise în caietul de evidență a navelor, fără nicio altă analiză.

S-au constituit părți civile în cauză următoarele societăți:

- SC A. SA - cu suma de 33.838,43 dolari S.U.A.;

- SC M.E.I. SA - cu suma de 32.056,16 dolari S.U.A.;

- SC A. SA - cu suma de 16.786,31 dolari S.U.A.;

- SC J.T.G. SRL - cu suma de 9.146,85 dolari S.U.A.;

- SC T.S.C. SA - cu suma de 8.728,3 dolari S.U.A.;

- SC V.I.I.E. SA - cu suma de 5.810,98 dolari S.U.A.;

- SC C. SA - cu suma de 5.678,89 dolari S.U.A.;

- SC C. SA - cu suma de 4.420,83 dolari S.U.A.;

- SC L. SRL - cu suma de 1.185.862,18 dolari S.U.A.;

- Ministerul Finanțelor Publice s-a constituit parte civilă în cauză conform adresei din 18 aprilie 2000 cu următoarele sume:

- 944.703.206 ROL reprezentând impozit pe profit suplimentar și 3.206.268.992 ROL reprezentând majorări de întârziere aferente,

- 265.579.742 ROL reprezentând impozit pe dividende stabilit suplimentar și 810.088.610 ROL reprezentând majorări de întârziere aferente,

- Administrația Fluvială a Dunării de Jos - cu suma de 249.479,47 dolari S.U.A.

În cauză nu s-au constituit constituie părți civile următoarele părți vătămate:

- SC S. SA - cu suma de 489.454,86 dolari S.U.A.;

- SC S.T. SA - cu suma de 280.606,23 dolari S.U.A.;

- SC M.R. SA - cu suma de 98.316,49 dolari S.U.A.;

- SC M. SA - cu suma de 58.685,93 dolari S.U.A.;

- SC G.I. SRL - cu suma de 36.210,99 dolari S.U.A.;

- SC U. SA - cu suma de 8.341,91 dolari S.U.A.;

- SC T. SA - cu suma de 5.038,81 dolari S.U.A.;

- SC M.I. SRL - cu suma de 4.177,76 dolari S.U.A.;

- SC P.M.D. SRL - cu suma de 1.016,44 dolari S.U.A.

S-a solicitat instanței de fond, conform dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. confiscarea următoarelor sume de bani:

- 85.766,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume încasate de societatea off-shore L.M. în perioada 07 februarie 1995 - 16 ianuarie 1996 de la societatea U.I. SAL Belgia în contul deschis la C. Bank fără a exista niciun document justificativ;

- 71.407,02 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile firmelor off-shore în perioada 1995-1996 de la armatori, sume care trebuiau restituite armatorilor odată cu transmiterea deconturilor finale de cheltuieli; această sumă este însușită separat de sumele de bani provenind din înșelarea armatorilor;

- 350.791,29 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani acordate de băncile C. Bank și S.G., reprezentând dobânzi aferente conturilor curente și conturilor de depozite privind sumele de bani acumulate în mod fraudulos în conturile companiilor off-shore;

- 57.750,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile off-shore cu titlu de dobânzi în urma acordării de către inculpat a unor împrumuturi societăților R.T., G.Y., V.I.;

- 3.250.000,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore, urmare activităților infracționale ale învinuitului derulate prin intermediul companiilor străine și care au fost transferate în conturi bancare din Anglia, la băncile: C.M. Bank, R. Bank și M.L.F.S.;

- 50.704,09 dolari S.U.A. - reprezentând suma remisă de firma S.C.T. (armator) la 03 martie 1997 pentru navele A.T. și A.F. în contul bancar al firmei L.M. deschis la banca S.G., fără ca în documentele bancare să se precizeze destinația acestei sume. Ulterior, la 19 martie 1997 această sumă a fost transferată în contul bancar al firmei off-shore R., iar la 25 martie 1997 suma a fost transferată în contul bancar al armatorului T.C.L. cu titlu de navlu pentru nava B., deși între cei doi armatori nu existau niciun fel de raporturi comerciale.

Aceste sume reprezintă un total de 3.866.418,40 dolari S.U.A.

S-a solicitat instanței de fond, conform dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen. să se dispună și confiscarea sumelor de bani reprezentând prejudiciul suferit de părțile vătămate, urmare a săvârșirii infracțiunii de înșelăciune de către inculpatul R.Ș., prejudicii în privința cărora părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a reținut că sumele de bani obținute de inculpat în urma activităților infracționale prezentate în cuprinsul rechizitoriului au fost în total de 6.742.260,88 dolari S.U.A., din care:

- 1.185.862,18 dolari S.U.A., urmare comiterii infracțiunii de delapidare;

- 1.098.316,17 dolari S.U.A., urmare comiterii infracțiunii de înșelăciune a navlositorilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului;

- 249.479,47 dolari S.U.A., urmare comiterii infracțiunii de înșelăciune în paguba Administrației Fluviale a Dunării de Jos;

- 342.184,66 dolari S.U.A., urmare comiterii infracțiunii de evaziune fiscală;

- 3.866.418,40 dolari S.U.A., reprezentând sumele provenind din comiterea infracțiunilor și supuse confiscării conform art. 118 lit. d) C. pen.

S-a dispus încetarea urmăririi penale, pentru următoarele fapte și persoane, dat fiind faptul că s-a împlinit termenul de prescripție, inclusiv cel special:

Infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. - inculpatul R.Ș.

Cât privește înțelegerile invocate de inculpatul R.Ș. și depuse la dosar, în copie, intervenite între societățile P., M.T. și L., s-a expus, detaliat, în cuprinsul rechizitoriului, argumentele pentru care s-a apreciat că aceste acte sunt false și în această situație s-a precizat că subzistă vinovăția învinuitului, însă s-a împlinit termenul de prescripție specială, prev. de art. 124 C. pen., împrejurare în care față de inculpat s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. De asemenea, în baza art. 348 C. proc. pen., organul de urmărire penală a solicitat instanței anularea înscrisurilor falsificate și reprezentând înțelegerile din 15 aprilie 1991, 20 septembrie 1991, 17 decembrie 1993, 06 octombrie 1994, 09 decembrie 1994, 12 septembrie 1996, precum și înscrisul denumit „final settlement”.

Cu privire la S.C. s-a început urmărirea penală la 29 martie 2000 față de aceasta pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1984 și prev. de art. 26 rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., constând în aceea că în perioada 1994 - aprilie 1995 l-a ajutat pe inculpatul R.Ș. să nu evidențieze în mod corect în contabilitate veniturile realizate prin agenturarea și navlosirea de nave fapt care a dus la neplata obligațiilor fiscale către stat în sumă de 351.470 dolari S.U.A.

De asemenea, față de P.C. s-a început urmărirea penală pentru comiterea acelorași infracțiuni, săvârșite în perioada 1995-1997 în calitate de șef birou agenturare în cadrul societății L. prin întocmirea unor caiete de evidență extracontabilă, ajutându-l în acest fel pe inculpatul R.Ș. să sustragă de la evidențierea în contabilitate suma de 351.470 dolari S.U.A.

Inculpatul R.Ș. s-a sustras de la plata către bugetul de stat, prin neînregistrarea veniturilor obținute, sumele de 294.185,91 dolari S.U.A. și de 47.998,75 dolari S.U.A. reprezentând impozit pe dividende. Prin adresa din 18 aprilie 2000, Ministerul de Finanțe s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 944.703.226 ROL, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 3.206.268.992 ROL, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar de experți și organele de control financiar, 265.579.742 ROL reprezentând impozit pe dividende stabilit suplimentar și 810.088.610 ROL majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende stabilit suplimentar. Pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, astfel încât față de R.Ș. s-a dispus încetarea urmăririi penale conform art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Infracțiunea prev. de art. 274 din Legea nr. 31/1990 - constând în aceea că, în perioada 1995 - iunie 1997, acesta a executat acte de comerț în favoarea și pe seama unor companii off-shore constituite în Panama și Insulele Virgine Britanice și care nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru funcționarea lor în România și cu privire la această infracțiune s-a observat că s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale așa încât, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus, față de inculpatul R.Ș. încetarea urmăririi penale.

S-a mai arătat că în cursul actelor de urmărire penală au fost probate și activitățile infracționale desfășurate de inculpatul R.Ș. împreună cu învinuiții S.G. și V.T. Față de R.Ș. s-a început urmărirea penală și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., constând în aceea că, în perioada 1995 - ianuarie 1996, în baza unei unice rezoluții infracționale și urmare asocierii în participațiune cu societatea S.S., a desfășurat relații comerciale cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați, ocazie cu care, prin manopere frauduloase constând în prezentarea falsă a itinerariilor navelor și declararea în fals că navele au fost substituite de proprii lor armatori, a indus în eroare administrația prin taxarea tranzitării canalului Sulina cu 50% din tariful normal, ceea ce a determinat prejudicierea Administrației Fluviale a Dunării de Jos cu suma de 249.479,47 dolari S.U.A. Față de S.G., administratorul societății S.S. și V.T., contabil la aceeași societate, s-a început urmărirea penală sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni de înșelăciune.

Inducerea în eroare a Administrației Fluviale a Dunării de Jos a constat în aceea că inculpatul și cei doi învinuiți, de comun acord, au declarat în mod nereal că navele care tranzitau canalul Sulina erau nave de linie (acestea fiind în realitate nave tramp), împrejurare în care administrația a întocmit facturi doar la jumătate de tarif și nu la tarif integral, așa cum prevedeau instrucțiunile privind aplicarea regimului de linie navelor indiferent de pavilion, care tranzitau Dunărea maritimă prin canalul Sulina, în aplicarea prevederilor Decretului nr. 311/1987, Administrația Fluvială a Dunării de Jos acorda o reducere cu 50% a taxelor pentru navele de linie: poștale, de călători, de mărfuri, care circulau pe baza unui itinerariu stabilit anticipat.

Alături de declararea în fals că navele care tranzitau canalul Sulina erau nave de linie, probele administrate în cauză au stabilit și refacturarea ilegală de către reprezentanții firmei S.S. a prestațiilor efectuate de Administrație și transmiterea către armatori nu a facturilor reale întocmite de Administrație, ci a celor întocmite de învinuiții G.S. și T.V. conținând sume mărite în mod nereal. De asemenea, pentru a beneficia de reducerile de taxe, în documentele înaintate Administrației Fluviale a Dunării de Jos se înscria în fals și mențiunea că unele nave fuseseră substituite de armatorii lor pentru a face dovada că acele nave efectuau curse regulate.

În realitate, navele aveau armatori diferiți și nu se punea problema substituirii lor. În ceea ce-i privește pe armatori, sumele pe care le-au plătit corespundeau tarifului integral privind navele tramp. Banii rezultați din refacturări și plătiți de armatori au revenit firmei străine L.M. și firmei S.S., fiind practic împărțiți între inculpat și învinuiți, iar sumele însușite sunt evidențiate în caietele extracontabile întocmite de P.C. la rubrica „diferențe taxe Sulina”, în dosarele de navă au fost identificate de expertul T.

și însemnări olografe privind aceste sume și proporția în care ele se împărțeau între învinuiți și inculpat. Societății L. nu i s-a virat niciodată comisionul care i se cuvenea și care era compus în relația cu firma S. din 50% din comisionul de agenturare. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune în paguba Administrației Fluviale a Dunării de Jos, întrucât a intervenit termenul special de prescripție a răspunderii penale, în cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale față de inculpatul R.Ș. și învinuiții G.S. și T.V., în baza art. 10 lit.

g) C. proc. pen. Totodată, în cauză s-a împlinit termenul special de prescripție și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., constând în falsificarea înscrisurilor mai sus-arătate, dispunându-se neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit.

g) C. proc. pen. față de G.S. și T.V.

Totodată, față de S.C. s-a dispus încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen., sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 5 din Legea nr. 11/1991.

În ceea ce o privește pe învinuita D.A.M., s-a început urmărirea penală în cauză pentru comiterea mai multor infracțiuni prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, precum și de art. 214 alin. (1) și (2) C. pen. prev. de art. 290 C. pen. și prev. de art. 45 din Legea nr. 26/1990, din cuprinsul actelor de urmărire penală reieșind că activitățile, ținând de derularea contractelor de navlosire și agenturare, atât din punctul de vedere al negocierilor și al încheierii contractelor, cât și din punctul de vedere al operațiunilor financiare, au fost coordonate direct și nemijlocit de către inculpatul R.Ș. Verificările efectuate de expertul contabil T.A., care a examinat dosarele de navă privind activitățile de navlosire și agenturare, au stabilit că D.A.M. nu s-a implicat în angajarea niciunei nave, nu a transmis către armatori sau navlositori niciun document și nu a participat la activitățile de agenturare, în sensul că nu a emis și nici întocmit adrese către armatori prin care să le aducă la cunoștință valoarea decontului de cheltuieli și nu a semnat niciun decont de cheltuieli pentru activitatea de agenturare realizată în porturile Brăila, Galați, Tulcea, Sulina și Constanța. Învinuita D.A.M. a efectuat plăți din contul bancar al societății panameze L.M. către prestatorii interni și către armatori, semnând documentele la bancă împreună cu R.Ș. Expertul a mai reținut că la banca S.G. învinuita D.A.M. nu a semnat niciun document bancar. În cadrul firmei L., D.A.M., referitor la activitatea operativă, a ținut caietul de evidență a navelor, evidență care a fost întocmită în mod corect, fără a fi implicată în vreun fel în ținerea evidențelor contabile și neavând nicio legătură cu înregistrările veniturilor și cheltuielilor. Învinuita D.A.M. nu s-a implicat în niciun fel în înființarea societăților off-shore în Panama și Insulele Virgine Britanice și nici nu există dovada acordului acesteia cu privire la împuternicirea sa la vreuna din aceste firme. Învinuita a declarat că a aflat doar ulterior de la R.Ș. că a fost împuternicită la firmele L.M., A. și C. și că nu a avut nicio contribuție la deschiderea conturilor bancare ale societăților străine la filialele din București ale băncilor S.G. și C. Manhattan.

S-a arătat, apoi, că după ce a constatat că veniturile nu erau pe măsura activităților derulate, D.A.M. a cerut explicații partenerului său, R.Ș., care îi răspundea că „este acționar majoritar și administrator al societății și că el este cel care decide în legătură cu soarta și activitatea acesteia”, iar după ce a intrat în posesia caietelor de evidență extracontabilă, D.A.M. le-a predat cenzorului societății, C.D., care a întocmit un „raport de expertiză contabilă și extracontabilă” și „un raport de audit financiar cu refuz de certificare a bilanțului contabil pe anul 1997”. În conținutul acestor rapoarte, cenzorul a evidențiat că R.Ș. a fost cel care, în calitate de administrator, a răspuns de organizarea și ținerea contabilității societății L., societate care a deținut venituri în valută în conturi bancare nedeclarate oficial, aparținând unor societăți de complezență din Panama, venituri care nu au fost înregistrate și declarate organelor fiscale.

Cenzorul a mai precizat și că în contabilitatea oficială a societății nu s-au făcut înregistrările cu privire la decontarea efectivă a valutei pentru serviciile efectuate de terți și că prejudiciul evaluat la data de 30 iunie 1997 este de 11.931.525 mii ROL ca urmare a nedeclarării veniturilor în valută obținute în anii 1995 și 1996. Răspunzător de această situație, în opinia cenzorului, a fost R.Ș. care „a admis tăinuirea și ascunderea de documente privind activitatea neoficială a societății (cazul salariatei P.C.), nu a luat măsuri împotriva unor foști colaboratori, S.C. și D.V. pentru activitate concurențială neloială în cadrul unor societăți cu denumire asemănătoare care au creat confuzii în rândul partenerilor de afaceri, a ascuns situația reală a veniturilor, iar la aflare a ignorat opinia asociatului minoritar, nedeclarând în întregime organelor fiscale veniturile obținute și prezentând nesincer situația patrimonială a societății și a făcut presiuni pentru dizolvarea societății pe motive neîntemeiate”. Urmare acestui control al cenzorului firmei, D.A.M. a formulat acțiune la instanța civilă, având ca obiect excluderea din firmă a inculpatului (Dosarul nr. 3427/1997 al Tribunalului București). Prin sentința civilă nr. 2892 din 14 iulie 1997, s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea inculpatului R.Ș. din funcția de administrator al societății L., fiindu-i ridicat dreptul de semnătură pe care îl avea în bancă pentru conturile societății. Inculpatului i-a mai fost interzis și accesul la conturile de la banca S.G. pentru firmele: A., A., L.M.

Începând cu data de 15 iulie 1997 cenzorul C.D. a numit provizoriu, pe D.A.M., ca administrator. Având în vedere activitățile desfășurate efectiv de D.A.M. în cadrul firmei L., s-a putut concluziona că aceasta nu a fost implicată în activitățile ilegale ale inculpatului R.Ș., ci, dimpotrivă, a fost cea care, din momentul la care a avut reprezentarea acțiunilor frauduloase, le-a raportat mai întâi cenzorului societății și apoi organelor judiciare, având întotdeauna o atitudine constantă în a prezenta faptele și punând la dispoziția autorităților documentele firmei pentru efectuarea expertizelor necesare aflării adevărului.

Astfel, s-a dispus încetarea urmăririi penale, conform art. 10 lit. g) C. pen., față de învinuita D.A.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Cu privire la aceste sume, s-a apreciat că acești bani nu au fost scoși din conturile societății L., așa cum a susținut inculpatul, ci din conturile firmelor străine, așa încât nu se poate vorbi de delapidarea societății L. de către învinuită, întrucât, banii acumulați în conturile companiilor off-shore reprezintă, de fapt, sumele obținute în mod fraudulos de inculpat, urmare activităților de navlosire și agenturare pe care le-a derulat.

Potrivit suplimentului de expertiză întocmit de expertul T., pe baza documentelor bancare, a reieșit că singurul care a beneficiat de sumele de bani delapidate de la firma L. a fost R.Ș. care, în declarațiile sale, a omis întotdeauna să explice, să justifice legalitatea sumelor transferate în conturile bancare din Anglia.

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, în Dosarul nr. 255/P/2006 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului R.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2152 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. 30275/3 din 17 iulie 2009.

În ceea ce privește stabilirea cadrului procesual, la 13 noiembrie 2009, Tribunalul București a luat act că partea civilă SC V.I. SRL și partea vătămată SC M.I. SRL figurează ca fiind radiate și a dispus scoaterea acestora din cauză, iar prin încheierea de ședință din 05 februarie 2010, s-a dispus scoaterea din cauza a părților civile Administrația Fluvială a Dunării de Jos și Ministerul Finanțelor Publice, deoarece nu a fost sesizată cu infracțiunile prev. de art. art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen. și prev. art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., deoarece, cu privire la aceste infracțiuni, s-au dispus soluții de netrimitere în judecată ca urmare a intervenirii prescripției. În acest context, în mod corect a constatat judecătorul cauzei că, deși acțiunea civilă și acțiunea penală sunt guvernate de termene de prescripție diferite, în procesul penal pot fi analizate pretențiile civile doar dacă acțiunea civilă este alăturată acțiunii penale.

La data de 16 martie 2010, la cererea părții civile SC M.E.I. SRL, Tribunalul București a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC L. SRL, în vederea acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. părților civile din prezenta cauză.

În ședința publică din data de 12 august 2010, după citirea actului de sesizare, inculpatul și-a precizat poziția procesuală la începutul cercetării judecătorești, menționând că nu înțelege învinuirea care i se aduce și că nu dorește să dea declarații.

În ședința publică din data de 12 august 2010, Tribunalul București a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș. și a părții responsabile civilmente SC L. SRL, la cererea părții civile SC M.E.I. SA în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. acestei părți civile din această cauză, până la concurența echivalentului în RON a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobânzii legale aferente din iunie 1997 până la data de 12 august 2010.

Tot în ședința publică din data de 12 august 2010, Tribunalul București a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., la cererea părții civile a SC L. SRL, în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de delapidare săvârșite de inculpatul R. acestei părți civile din prezenta cauză, până la concurenta echivalentului în RON din data de 12 august 2010 a sumei de 961.616,62 dolari S.U.A.

Instanța de judecată a analizat fiecare dintre ipotezele invocate de către inculpat. Ulterior, aceste cereri au fost reiterate fie cu titlu de exceptii, note scrise și chestiuni prelabile, fie în cadrul cererilor de suplimentare a probatoriului și în fața judecătorului Dosarului nr. 30275.01/3/2009.

Prejudiciul produs prin infracțiunea de înșelăciune, stabilit prin expertiza contabilă (cea avută în vedere de procuror) cu privire la activitatea de inducere în eroare a navlositorilor și armatorilor este de 1.617.435,97 dolari S.U.A. (sau 1.706.634,7 dolari S.U.A. incluzând sumele datorate armatorilor ca balanțe decont cheltuieli), fără a se lua în calcul prejudiciul cauzat Administrației Dunărea de Jos, produs printr-o altă modalitate faptică, nici impozitul datorat, prejudiciu aferent infracțiunii de evaziune fiscală și nici sumele propuse pentru a fi confiscate.

1.617.435,97 dolari S.U.A. = 4.774.024 RON la un curs de 2.951,6 RON în 07 octombrie 2005

1 milion euro = 3.586.600 RON la un curs de 3,5866 RON în 07 octombrie 2005.

Din compararea celor două valori s-a observat că prejudiciul, așa cum rezultă din expertiza contabilă, este mai mare decât echivalentul în RON a sumei de 1 milion de euro, D.N.A. fiind competentă să efectueze urmărirea penală în cauză.

În ședința publică din data de 27 august 2010, Tribunalul București a analizat cererea de restituire a cauzei la Parchet motivat de încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, fiind invocate neregularități cu privire la administrarea probelor:

a) suplimentul la expertiza contabilă:

- expertul a fost desemnat de către procuror, fără a fi tras la sorți și nu a depus jurământul; judecătorul a reținut că, potrivit art. 118 alin. (2) C. proc. pen., expertul este numit de organul de urmărire penală, cu excepția expertizei prev. de art. 119 alin. (2) C. proc. pen. În cauză, experta a fost desemnată de către organul de urmărire penală de pe lista experților autorizați, interesele inculpatului urmând a fi susținute la realizarea expertizei prin expertul desemnat de parte. Dispozițiile procedurale nu impun obligația pentru expert de a depune jurământ în fiecare cauză în care efectuează expertiza, după cum o astfel de obligație nu este prevăzută nici de O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară.

- expertiza contabilă a fost întocmită pe baza actelor redactate în altă limbă decât româna. Instanța de fond a analizat pertinența expertizei contabile în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză. S-a observat că cele mai multe înscrisuri în altă limbă decât cea română sunt semnate de inculpat și depuse de acesta la dosar. O astfel de neregularitate nu atrage nulitatea, fiind vorba doar de pertinența concluziilor.

- lipsa pregătirii expertului într-un domeniu specializat. S-a observat că acest motiv este o chestiune care privește doar pertinența concluziilor, fără a atrage nulitatea expertizei. La momentul discutării probelor, prima instanță și-a rezervat dreptul de a analiza dacă se impune realizarea unei noi expertize contabile.

- nu există prejudiciu în cauză, potrivit noii expertize contabile, numai potrivit expertizei T., părțile vătămate nu au fost identificate, multe părți vătămate nu s-au considerat vătămate. Instanța de fond a reținut că în cauză au fost efectuate mai multe expertize contabile, iar procurorul era singurul competent să o rețină pe cea care consideră că se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate. S-a observat că este posibil ca părțile vătămate să fi considerat că nu sunt prejudiciate ca urmare a faptului că a achitat sumele așa cum reieșeau din înscrisurile furnizate de inculpat, acuzat că le-ar fi falsificat ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune. Însă, prima instanță a observat că, doar pentru că acestea nu se constituie părți civile, nu înseamnă că nu există prejudiciu ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, aspect ce a fost stabilit de instanța de judecată în urma cercetării judecătorești.

b) s-a refuzat ridicarea tuturor înscrisurilor de la sediul societății comerciale, instanța sesizată nu poate verifica lipsa unor înscrisuri și că nu au fost suplinite lipsurile.

Instanța de fond a avut în vedere doar actele de la dosar pe baza cărora a pronunțat soluția; s-a precizat că, dacă lipsesc acte în apărare, inculpatul le poate depune la instanță sau, dacă le poate identifica sau rezulta din dosar existența lor, le poate indica pentru a le solicita de la Parchet. S-a constatat, însă, că inculpatul doar a acuzat lipsa unor înscrisuri, fără a le identifica în mod concret și că nu există la dosar dovada că inculpatul a indicat și individualizat expres actele pe care le dorea a fi ridicate și depuse la dosar în apărare. În plus, s-a considerat că este nerezonabil să se ridice toate înscrisurile în legătura cu întreaga activitate comercială a societății, iar organul de urmărire penală este singurul în măsură să aprecieze care înscrisuri sunt relevante în cauză și să le atașeze la dosar și care nu. De altfel, s-a apreciat că respingerea unei cereri de probatorii formulate de inculpat în cursul urmăririi penale nu determină afectarea dreptului la apărare al acestuia, fiind de competența organelor judiciare să aprecieze dacă se impune sa nu administrarea de probe, existând posibilitatea reiterării cererii și cu ocazia cercetării judecătorești.

c) inculpatul nu a fost audiat în cauză la extinderea cercetărilor, schimbarea încadrării juridice, redeschiderea urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale.

S-a reținut că la dosar există mai multe declarații date de inculpat, ocazie cu care acesta a explicat situația de fapt și a susținut apărările. Potrivit art. 238 C. proc. pen., la extinderea cercetărilor sau la schimbarea încadrării juridice nu este obligatorie audierea inculpatului, ci doar înștiințarea acestuia cu privire la elementele noi. În cazul în care ar exista vreo vătămare procesuală, aceasta poate fi acoperită prin audierea nemijlocită de către instanța de judecată. În plus, inculpatul a refuzat în mod repetat să dea declarații în fața D.N.A., ca și în fața instanței de judecată, susținând că nu înțelege acuzațiile care i se aduc, existând, desigur, posibilitatea ca inculpatul să revină asupra acestei poziții procesuale și să dea explicații la oricare moment procesual.

d) s-a încălcat egalitatea de arme prin încuviințarea audierii unui singur martor în apărare.

Instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale, procurorul este singurul în măsură să aprecieze pertinența, utilitatea și concludența unei probe și a dispune cu privire la administrarea acesteia. Egalitatea de arme, prevăzută ca și garanție a dreptului la un proces echitabil cere ca „fiecare parte la un astfel de proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune în fața instanței în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ față de partea adversă” (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului Georgiadis c. Greciei). Această garanție nu presupune o egalitate matematică a martorilor audiați: pentru fiecare martor admis al acuzării trebuie admis și unul al apărării. Ceea ce se cere este ca, în limita marjei de apreciere de care se bucură, organele judiciare să trateze părțile unui proces în condiții egale. De altfel, respingerea unei cereri de probatorii formulate de inculpat în cursul urmăririi penale nu determină afectarea dreptului la apărare al inculpatului, fiind de competența organelor judiciare să aprecieze dacă se impune să nu administreze probe, existând posibilitatea reiterării cererii și cu ocazia cercetării judecătorești.

e) inculpatul nu a avut acces la toate dovezile strânse de procuror.

Instanța de fond a reținut că urmărirea penală are caracter nepublic și necontradictoriu, spre deosebire de ședința de judecată; nu există nicio dispoziție legală care să oblige procurorul să dezvăluie inculpatului toate probele înainte de finalizarea urmăririi penale; inculpatul are acces la întregul material probator după sesizarea instanței de judecată, având posibilitatea de a le contesta cu ocazia cercetării judecătorești sau a dezbaterilor.

f) refuzul de a i se permite inculpatului participarea la actele de urmărire penală - comisia rogatorie internațională.

Prima instanță a reținut că urmărirea penală nu e publică și nici contradictorie, iar inculpatului i s-a adus la cunoștință declarația martorului obținută prin comisia rogatorie internațională. Inculpatul avea posibilitatea să solicite suplimentarea întrebărilor dacă erau aspecte nelămurite; s-a mai precizat de către organul de urmărire penală că, dacă ele există în continuare, inculpatul poate reformula cererea în cursul judecății pentru a se acoperi, astfel, o eventuală vătămare procesuală în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. La momentul efectuării comisiei rogatorii, 26 noiembrie 2007, disp. art. 172 alin. (1) prevedeau dreptul apărătorului de asista la efectuarea doar a actelor de urmărire penală care implică audierea sau prezența învinuitului sau a părții căreia i se asigură apărarea (dispozițiile au fost modificate ulterior, la 25 martie 2008, în urma admiterii excepției de neconstituționalitate prin Decizia nr. 1086/2007 a Curții Constituționale, publicată la 18 decembrie 2007).

g) la dosar există înscrisuri în alta limbă decât română.

Instanța de fond a reținut că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, „Procedura judiciară se desfășoară în limba română”, iar alin. (5) stabilește că cererile și actele procedurale se întocmesc numai în limba română. Art. 7 C. proc. pen. prevede că, în procesul penal procedura judiciară se desfășoară în limba română, iar dispozițiile legale privesc doar actele procedurale, prin care se constată manifestări de voință ale organelor judiciare sau ale părților sau punerea în executare a acestora, nu și probele de la dosar. În plus, nu se poate aprecia că inculpatul a fost vătămat câtă vreme parte din aceste înscrisuri au fost semnate și depuse de el, acesta cunoscând limba engleză cu care era familiarizat ca urmare a specificului profesiei.

h) administrarea de probe înainte de începerea urmăririi penale; Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a indicat în concret ce probe au fost administrate înainte de începerea urmăririi penale pentru ca instanța să poată verifica dacă nu au fost readministrate ulterior, acoperindu-se, astfel, această neregularitate. Chiar în situația în care probele au fost administrate de organele necompetente, înainte de preluarea cauzei de D.N.A., acestea pot fi folosite de organul competent, în raport de disp. art. 45 C. proc. pen. rap. la art. 42 alin. (2) C. proc. pen. De asemenea, în situația în care s-au administrat probe după începerea urmăririi penale pentru o infracțiune, probe din care rezultă săvârșirea și a unei alte infracțiuni, pentru care se începe urmărirea penală ulterior, probele rămân valabile, cu posibilitatea pentru inculpat de a le contesta.

i) de la dosar lipsesc 22 dischete.

Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește conținutul acestor dischete, că acestea au fost imprimate și valorificate ca mijloace de probă la dosar, iar dischetele restituite către D.A. în baza art. 169 C. proc. pen. cu obligația de a le păstra până la soluționarea definitivă a dosarului. De altfel, instanța de judecată a dispus emiterea unei adrese către D.N.A. prin care a solicitat clarificarea situației asupra acestor mijloace de probă.

j) declarațiile martorilor audiați au fost date cu încălcarea dreptului de a participa la fiecare act de urmărire penală.

Instanța de fond a constatat, dincolo de împrejurarea că inculpatul nu a indicat la care martori face referire (în condițiile în care oral, la termenul din 12 august 2010, apărătorul inculpatului a indicat că se invocă încălcarea acestui drept exclusiv cu privire la efectuarea comisiei rogatorii internaționale) pentru ca să se poată verifica dacă erau în vigoare disp. art. 172 alin. (1) C. proc. pen. modificate prin Legea nr. 57/2008 și dacă exista o cerere a avocatului în acest sens, că administrarea probelor în condiții de contradictorialitate se impune în faza judecății și nu cea a urmăririi penale; cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul având posibilitatea să pună întrebări nemijlocit martorilor, apreciind că o eventuală încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se stabilește în raport cu tot procesul penal și numai în măsura în care o eventuală condamnare ar interveni ținând cont în mod esențial de o proba administrată în lipsa contradictorialității.

Față de aceste considerente, analizând cererile, excepțiile și plângerile formulate de către inculpat, Tribunalul le-a respins, ca neîntemeiate, constatând că urmărirea penală a fost efectuată de organul competent, iar în cursul urmăririi penale nu au existat încălcări a unor dispoziții legale în raport de art. 197 alin. (2) și nici de art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen. care să atragă vătămări ce nu au fost înlăturate sau care nu au putut fi înlăturate în cursul cercetării judecătorești, astfel că s-a apreciat că nu se impune restituirea cauzei la Parchet în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul C20 F sub nr. 30275.01.73/2009.

În temeiul rolului activ, consacrat de disp. art. 4, art. 287 C. proc. pen., Tribunalul a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de cazier judiciar actualizat al inculpatului R.Ș. (precum și a relațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind starea și istoricul societăților părți civile și părți vătămate din prezenta cauză).

Inculpatul a reiterat cererile prealabile soluționate de Tribunalul București în data de 27 august 2010, astfel cum rezultă din cele 106 pagini depuse pentru a fi avute în vedere de instanță în ședința din 09 septembrie 2011, formulând și cereri de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea prevederilor art. 215 alin. (5), art. 2151 alin. (2) C. pen., art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 și art. 3201 C. proc. pen. cu referire la art. 741 C. pen., astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 202/2010.

În ședința din 04 noiembrie 2011, Tribunalul a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru a decide asupra neconstituționalității art. 215 alin. (5) și art. 2151 alin. (2) C. pen., respingând, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curții Constituționale pentru a decide asupra constituționalității dispozițiilor art. 446 alin. (2) din Legea nr. 286/2009, art. 3201 C. proc. pen., art. 741 C. pen., art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată, iar prin Decizia nr. 516 din 15 mai 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (5) și art. 2151 alin. (2) C. pen., publicată în M. Of. nr. 410 din 20 iunie 2012, Curtea Constituțională a stabilit că nu poate reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, sens în care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate”. De asemenea, s-a reținut că din susținerile scrise ale autorului excepției, se desprinde concluzia că acesta solicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, interpretarea textelor legale criticate prin trimitere la dispozițiile referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile ori la dispozițiile art. 741 C. pen., declarate neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011. O astfel de competență excedează Curții Constituționale, precizându-se că numai judecătorului de drept comun îi revine sarcina ca în cadrul înfăptuirii actului de justiție să interpreteze și să aplice normele legale. Prin urmare, în acord și cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, s-a apreciat că excepția este și din această perspectivă inadmisibilă.

În ședința din 15 noiembrie 2011, Tribunalul a luat act că inculpatul și-a precizat din nou poziția procesuală avută la începutul cercetării judecătorești, precizând că nu dorește să dea declarații, deoarece există o serie de înscrisuri la dosarul de urmărire penală care nu au fost traduse, fără a indica înscrisurile la care se referă și, totodată, arătând că lipsesc două volume de urmărire penală. Tribunalul a adus la cunoștința inculpatului că, în lumina standardelor de protecție a dreptului la un proces echitabil consacrate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Murray și Conrad împotriva Regatului Unit, dreptul la tăcere nu este un drept absolut și, în circumstanțe bine determinate, în condițiile în care sunt necesare anumite explicații din partea inculpatului, iar acesta refuză sa le dea, se pot deduce concluzii din tăcerea acestuia.

Totodată, la acea dată, în temeiul dispozițiilor art. 327 C. proc. pen., Tribunalul a dispus audierea martorului P.L., depoziția acestuia, luată sub prestare de jurământ religios, fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

În ședința din 17 noiembrie 2011, în temeiul dispozițiilor art. 327 C. proc. pen., Tribunalul a dispus audierea martorului D.G., depoziția acestuia, luată sub prestare de jurământ religios, fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prin raportare la fapta și la persoana menționate în actul de sesizare, conform dispozițiilor art. 317 C. proc. pen., Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

După cum a rezultat din extrasul din Partea a IV-a a M. Of. din data de 25 februarie 1991, din înscrisurile de la Oficiul Registrului Comerțului, care s-au coroborat cu statutul societății L., dar și din înscrisurile depuse în fața instanței de judecată cu ocazia audierii martorei D.A., cu declarațiile inculpatului, dar și cu declarațiile martorei D.A. date în fața organului de urmărire penală și în fața instanței în data de 17 noiembrie 2011, societatea comercială româno-turcă L. SRL a fost înființată în baza Decretului-lege nr. 96/1990, art. 14, ca societate comercială cu participare străină, fiind o societate mixtă româno-turcă, înregistrată la Ministerului Finanțelor în 16 iulie 1990. Tribunalul a mai reținut din mențiunile inserate în cuprinsul acestor înscrisuri că societatea comercială româno-turcă L. SRL și-a schimbat statutul în societatea comercială SC L. SRL, fiind înregistrată la Registrul Comerțului în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.

Tot din relațiile de la Oficiul Registrului Comerțului a rezultat că asociații inițiali au fost M.C.T., D.A.M. și societatea turcă I.F.T.C. Ltd Istanbul, fiecare deținând 33 părți sociale în valoare de 4.950 dolari S.U.A. și că obiectul de activitate al societății L. a constat în prestarea de servicii de comerț exterior în domeniul transporturilor și expedițiilor internaționale, de activități comerciale (import, export, tranzit, depozitare inclusiv în zonele libere în cont propriu sau ca agent) și orice alte activități legale în domeniul comerțului exterior.

Din declarațiile martorei D.A.M. date în fața instanței de judecată în data de 17 noiembrie 2011, care s-au coroborat cu statutul societății L., Tribunalul a reținut că cetățeanul turc I.A.M., reprezentantul societății I.F.T.C. Ltd Istanbul a pus la dispoziție, în baza relațiilor de prietenie cu D.A.M., imobilul necesar amenajării sediului firmei L., un autoturism, un telefon și un fax, precum și patru vapoare pentru demararea activităților comerciale.

Conform declarațiilor date de D.A.M., inculpatul R.Ș. a întârziat cooptarea sa în firmă, cunoscând că mecanismele oricărui tip de economie impuneau, pentru obținerea de rezultate financiare, ca societatea să fie cunoscută pe piață și să aibă parteneri de afaceri. Pentru început, acesta s-a implicat doar în întocmirea statutului și contractului de societate necesare înființării firmei L., prin compilarea actelor constitutive ale societății mixte SC L. (societate unde R.Ș. a avut acces la documente, îndeplinind calitatea de cenzor), amânându-și venirea la societatea L. până în toamna anului 1990, deoarece avea nevoie de timp pentru ca odată cu plecarea sa de la Întreprinderea de Comerț Exterior N., unde fusese angajat, după cum rezulta din mențiunile de la Oficiul Registrului Comerțului, să atragă după sine și partenerii de afaceri ai acesteia în vederea constituirii unui portofoliu propriu de clienți. Inculpatul R.Ș. s-a transferat la societatea L. mai târziu, la 15 noiembrie 1990.

Tot din declarațiile date de D.A.M., Tribunalul a reținut ca, potrivit statutului firmei L., întocmit chiar de inculpat, acțiunile nu puteau fi înstrăinate către terți, inculpatul R.Ș. depunând diligențe, mai întâi, pentru îndepărtarea din societate a asociatului M.C.T., iar apoi pentru a-l convinge pe asociatul turc (scop în care s-a deplasat în Turcia) să cedeze majoritatea acțiunilor sale către D.A.M., urmând ca aceasta, date fiind relațiile dintre ei, să le transmită inculpatului: la 01 noiembrie 1990, societatea turcă reprezentată de I.A.M. a transferat gratis 32 de părți sociale către D.A.M., aceasta din urmă fiind împuternicită de asociatul turc să-l reprezinte și să dispună de toate drepturile corespunzătoare unei singure acțiuni cât mai deținea la firma L., iar la 15 ianuarie 1991 s-a încheiat un proces-verbal prin care M.C.T. a vândut lui R.Ș. 33 părți sociale pe care le deținea, retrăgându-se din funcția de director general care a fost preluată de inculpat. Tot la 15 ianuarie 1991, s-a încheiat și un certificat de transfer de părți sociale, inculpatul devenind astfel director general, conform hotărârii asociaților, așa cum a precizat inculpatul în declarația sa dată în fața organului de urmărire penală din 03 aprilie 2000.

La dosar urmărire penală există un extras din Partea a IV-a a M. Of. din data de 25 februarie 1991, de unde rezultă calitatea de asociat al inculpatului R.Ș. la acea dată.

Conform actului autentic al Notariatului de Stat al Municipiului București, la 09 decembrie 1991, D.A.M. și-a dat acordul asupra primirii a 32 părți sociale cedate gratuit de acționarul turc. Două zile mai târziu, D.A.M. a cedat lui R.Ș. 33 părți sociale din cele 65 pe care le deținea.

După cum a rezultat din înscris, la 03 februarie 1992 s-a solicitat din partea societății L. Oficiului Registrului Comerțului să se efectueze înscrierea transmiterii părților sociale astfel: asociatul turc transferă către D.A.M. 32 părți sociale, D.A.M. transferă către R.Ș. 33 părți sociale și M.C.T. transferă către R.Ș. 33 părți sociale, astfel că societatea I.F.T.C. Ltd deținea 1 parte, D.A.M. deținea 33 părți sociale, iar R.Ș. deținea 66 părți sociale.

De asemenea, s-a solicitat înscrierea la Oficiul Registrului Comerțului și a faptului că în funcția de director general a fost numit R.Ș.

Din cererea de înscriere de mențiuni la Oficiul Registrul Comerțului din 29 iunie 1992, care s-a coroborat cu declarația martorei D.A.M., Tribunalul a reținut că, din cauza refuzului ulterior al lui M.C.T. de a da eficiență procesului-verbal și actului de cesiune din 15 ianuarie 1991, acesta a fost acționat în judecată, iar, prin sentința civilă nr. 2502 din 16 aprilie 1992, Judecătoria sectorului 2 a dispus excluderea asociatului M.C.T. din cadrul firmei L.

Conform cererii de înscriere de mențiuni din 29 iunie 1992, Oficiul Registrul Comerțului a transcris faptul că asociatul M.C.T. fusese exclus, iar R.Ș. devenise noul asociat, îndeplinind funcțiile de administrator și director general și că aportul la capitalul social era următorul: R.Ș. - 9.900 dolari S.U.A. reprezentând 66%, D.A.M. - 4.800 dolari S.U.A. reprezentând 32% și societatea I.F.T.C. Ltd - 150 dolari S.U.A. reprezentând 1%.

Conform cererilor de înscriere de mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului, inculpatul R.Ș. a îndeplinit funcțiile de administrator și director general al societății SC L. SRL în intervalul 29 iunie 1992 - 30 iulie 1997. Din întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut că în toată această perioadă, inculpatul R.Ș. a exercitat toate atributele funcțiilor deținute, a derulat prin implicare directă activități de navlosire și agenturare de nave, coordonându-i pe subordonații săi, care au lucrat sub stricta sa supraveghere. Din contractele de muncă încheiate de inculpat cu martorele P.C. și S.C., Tribunalul a reținut că acestea urmau să desfășoare următoarele activități în cadrul societății SC L. SRL: derulare contracte de navlosire, decontări, navlosire, agenturare, angajatelor incumbându-le obligația să nu desfășoare aceste activități la firme cu profil similar pe întreaga perioadă a contractelor și a minim un an de la expirarea duratei acestora.

Tribunalul a reținut din declarația martorei D.A.M., dată în fața instanței de judecată, că martora a fost cea care i-a vorbit inculpatului de firma F.F., inculpatul devenind interesat de înființarea unor societăți off-shore urmând modelul societății unde martora își desfășurase anterior activitatea, respectiv A.K. Ltd. Tot din același mijloc de probă a rezultat că, inițial, interesul inculpatului față de înființarea unor societăți off-shore părea justificat de iminenta naționalizare a valutei, după cum fusese atenționat de o persoană cu experiență în domeniu, nominalizată de martoră (a se vedea mențiunile din declarația martorei D.A.M. dată în fața instanței de judecată).

Cu privire la scopul înființării acestor societăți, coroborând atent materialul probator administrat în faza de urmărire penală și faza de judecată, Tribunalul a precizat, ab initio, că se delimitează de considerentele care au determinat, pe parcursul urmăririi penale, adoptarea soluției date prin ordonanța nr. 416/D/P/2004 din data de 07 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului R.Ș. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12, 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților: D.A.M., P.C., S.C., S.G. și T.V., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12, 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., art. 26 C. pen. rap la art. 12, 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de D.A.M., S.G., T.V., D.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 292 C. pen. și disjungerea cauzei față de inculpatul R.Ș. și învinuitele P.C. și S.C.

Din declarația martorei D.A.M. dată în fața organului de urmărire penală în data de 09 septembrie 1997 a rezultat că, după obținerea informațiilor, inculpatul R.Ș. a înființat următoarele companii off-shore în Republica Panama: A.S.T.C. Ltd. (înființată la 23 septembrie 1991); L.M.C. Ltd. (înființată la 27 septembrie 1991); A.S.T.C. Ltd. (înființată la 07 februarie 1994); C.S.T.C. Ltd. (înființată la 07 februarie 1994); A.M.C. Ltd. (înființată la 31 august 1994); R.S.I.C. (înființată la 08 martie 1996) și în Insulele Virgine Britanice S.S. Ltd. (înființată la 11 februarie 1995) așa cum a rezultat din analiza documentelor ridicate de organele de poliție de la sediul firmei L.

Tot din analiza documentelor ridicate de organele de poliție de la sediul firmei L., Tribunalul a reținut că toate aceste firme au avut același obiect de activitate, constând în derularea de activități în domeniul transportului maritim internațional, contractele de societate au fost întocmite de către aceeași firmă de avocați „F.F.” și au fost semnate de aceleași persoane R.S.B. și J.I.S., în fața aceluiași notar C.G.M. și în prezența acelorași martori M.R.Z. și R.R., iar inculpatul R.Ș. a fost împuternicit cu drepturi depline, cu excepția societății L.M., la care a fost împuternicită, alături de R.Ș., și D.A.M., acesteia retrăgându-i-se la 29 august 1996 puterile acordate, când R.Ș. a rămas singura persoană autorizată de acționari și de directorii firmei panameze să semneze în conturile societății.

Din același mijloc de probă, Tribunalul a reținut că D.A.M. a mai fost împuternicită cu privire la contul bancar al societății A. la C.M. Bank și al societății C. la aceeași bancă. La această din urmă companie off-shore a mai fost împuternicită și M.M.E. (fiica asociatei D.A.M.).

Tot din analiza documentelor ridicate de organele de poliție de la sediul firmei L., Tribunalul a reținut că inculpatul R.Ș. a fost cel care, în mod direct, a îndeplinit formalitățile pentru a deschide conturi în valută companiilor străine la sucursalele din București ale băncilor străine C.M. Bank (fostă C. Bank) și S.G.

Cu privire la legalitatea operațiunilor efectuate prin intermediul acestor firme off-shore, care aveau deschise conturi în valută la sucursalele acestor bănci din București, Tribunalul a observat că, în declarația dată de inculpat în fața organului de urmărire penală din 03 aprilie 2000, acesta a susținut, în mod consecvent, că operațiunile bancare derulate prin intermediul societăților off-shore (care aveau deschise conturi în valută la sucursalele acestor bănci din București fără a avea autorizație de la Ministerului Comerțului Exterior, eludând astfel disp. art. 2 din Decretul-lege nr. 122/1990), s-au derulat cu respectarea reglementarilor valutare în vigoare, facand trimitere la prevederile Regulamentului Valutar din 1994.

În continuare, Tribunalul a analizat care erau exigențele deschiderii unor conturi în valută pe teritoriul României la data faptelor:

Tribunalul a reținut mai întâi, din conținutul adresei din 06 noiembrie 1998 a Ministerului Industriei și Comerțului - Direcția Licențe, că cele 7 companii off-shore nu au solicitat și nu au depus documentele necesare deschiderii de reprezentanțe în România, așa încât Ministerul Comerțului Exterior nu a eliberat pentru aceste firme autorizații de funcționare pentru reprezentanțe, conform Decretului-lege nr. 122/1990. Tribunalul a mai reținut și că, prin adresa din 09 septembrie 1999, Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a comunicat că societățile A., A. și L.M. nu au sucursale sau filiale înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului.

Aceste obligații se impuneau a fi respectate și în cazul societăților străine înființate de R.Ș., care, deschizând conturi bancare pe teritoriul României pentru derularea de operațiuni financiar-bancare de societățile comerciale străine, era obligat, în prealabil să obțină autorizarea deschiderii unor reprezentanțe ale acestora, conform legii. Pentru a concluziona în acest sens, Tribunalul a avut în vedere că, la data faptelor, erau incidente dispozițiile Regulamentului nr. V/10.813/1994 privind efectuarea operațiunilor valutare, publicat în M. Of. nr. 263 din 19 septembrie 1994.

Prin urmare, coroborând dispozițiile art. 2 din Decretul-lege nr. 122/1990, cu dispozițiile Regulamentului nr. V/10.813/1994 privind efectuarea operațiunilor valutare, publicat în M. Of. nr. 263 din 19 septembrie 1994, a rezultat că inculpatul R.Ș., împuternicit al unor societăți comerciale străine, avea obligația ca la deschiderea de conturi bancare pentru aceste societăți străine pe teritoriul României să procedeze la obținerea de autorizații de funcționare pentru companiile off-shore, pe bază de cerere adresată Ministerului Comerțului Exterior.

Tribunalul a mai reținut din cuprinsul dispozițiilor art. 24 din Regulamentului nr. V/10.813/1994, ca instituția care ar fi trebuit să supravegheze și să controleze respectarea prevederilor prezentului regulament era Banca Națională a României, de vreme ce și băncile străine (exempli gratia, sucursalele din București ale băncilor C.M. Bank și S.G., unde inculpatul a deschis pentru cele 7 societăți străine conturi în valută) ce activau la data faptelor pe teritoriul României se supuneau legislației românești, normelor bancare instituite de Banca Națională a României privind funcționarea lor.

S-a constatat că procurorul care a emis rechizitoriul nr 416/D/P/2006, în mod corect a concluzionat, cenzurând teza inculpatului potrivit căreia societățile străine au funcționat legal: a accepta ideea avansată de inculpatul R.Ș. că nu se impunea autorizarea firmelor off-shore în România înseamnă a accepta că pe teritoriul României poate funcționa după bunul plac, autorizat sau nu, orice societate străină, ca și când România s-ar situa la rândul ei printre „paradisurile fiscale” ale lumii.

S-a reținut, sub acest aspect, ca statul român solicită societăților străine ce activează pe teritoriul său să obțină autorizația de funcționare și să achite plata impozitelor și taxelor stabilite de lege.

După ce Tribunalul a analizat care erau exigentele deschiderii unor conturi în valuta pe teritoriul României la data faptelor, se cuvine precizat ca în dosarul de urmărire penală există și înscrisuri exemplificative pentru înțelegerea modului în care și-au îndeplinit obligațiile ce le incumbau potrivit dispozițiile art. 24 din Regulamentul nr. V/10.813/1994, reprezentanții instituției care ar fi trebuit să supravegheze și să controleze respectarea acestor obligații, respectiv Banca Națională a României.

Astfel, la dosar urmărire penală se afla adresa din 25 mai 1998 transmisă de organele de urmărire penală Băncii Naționale a României, solicitându-se informatii cu privire la legalitatea deschiderii acestor conturi și cu privire la motivele care au justificat nepunerea în aplicare a rezoluției nr. 5081/P/1997 privind blocarea conturilor la firmele R. și S. de S.G., iar la dosar urmărire penală exista sentința nr. 2892 din 14 iulie 1997 pronunțată de Tribunalul București, prin care, pe calea ordonanței președințiale, i s-a interzis inculpatului R.Ș., ca urmare a suspendării din funcția de administrator al societății SC L. SRL, a dreptului de a avea acces la conturile deschise la S.G. pentru firmele A.S.T.C. LTD Panama, A.S.T.C. LTD Panama, precum și ridicarea dreptului de semnatură a inculpatului pe contul deschis la C.M. Bank. La dosarul de urmarire penală nu au existat dovezi privind modalitatea de punere în aplicare a sentinței nr. 2892 din 14 iulie 1997 pronunțată de Tribunalul București. Cu toate acestea, în opinia Tribunalului, instituției care ar fi trebuit să supravegheze și să controleze respectarea acestor obligații, respectiv Banca Națională a României, trebuia să analizeze și aceste chestiuni în cadrul controlului, de vreme ce îi fuseseră solicitate de organele de urmărire penală relații cu privire la „modul în care sunt justificate transferurile de capital efectuate de aceste firme nerezidente”.

Din conținutul notei de constatare din 22 septembrie 1998 a rezultat că inspectorii Băncii Naționale a României au efectuat, în perioada 05-12 iunie 1998, un control prin sondaj la sucursala din București a băncii S.G. privind operațiunile valutare ale societăților A., L.M., R. și S.

În actul de control, inspectorii nu s-au pronunțat în niciun fel cu privire la legalitatea deschiderii acestor conturi. Referitor la legalitatea derulării operațiunilor valutare, inspectorii au concluzionat doar că transferurile de fonduri au reprezentat contravaloarea unor prestații de servicii (navlu) și comisioane către rezidenți și nerezidenți, iar creditările s-au făcut cu sume provenind de la persoane fizice rezidente și nerezidente.

Din conținutul notei de constatare din 24 septembrie 1998, a rezultat că, în perioada 01-19 iunie 1998, inspectorii Băncii Naționale a României au efectuat un control prin sondaj la sucursala C.M. Bank, referitor la operațiunile valutare derulate de societățile nerezidente A., L.M., A., C. și A. și cea rezidentă L. Privitor la legalitatea deschiderii conturilor, ca și la controlul precedent, inspectorii nu s-au pronunțat în niciun fel, ci doar au prezentat ce documente ar fi fost necesare și ce documente au găsit efectiv la dosarele juridice de deschidere a conturilor, lăsând să se înțeleagă doar indirect dacă s-a procedat legal sau nu.

La dosarele privind deschiderea de conturi, inspectorii au găsit doar fișa cu specimenul de semnătură al persoanei împuternicite, respectiv al inculpatului R.Ș., cererea de deschidere de cont curent, contract de deschidere de cont, act autentificat în Ciudad de Panama privind constituirea legală a societății.

Dintre documentele pe care banca le-a solicitat în vederea deschiderii de conturi, învinuitul nu a depus extrasul de la Registrul Comerțului (având în vedere faptul că societățile nu erau autorizate să funcționeze în România nu exista un astfel de extras) și scrisoarea de referință sau bonitate emisă de o instituție bancară cunoscută.

Tribunalul a constatat că doi din patru membri ai echipei de control nici nu au semnat nota de constatare. De asemenea, controlul s-a efectuat prin sondaj, iar inspectorii nu au avut în vedere dispozițiile art. 14 din Regulamentul bancar, text conform căruia doar persoanele fizice și juridice, rezidente și nerezidente pot deschide conturi în valută la societățile bancare autorizate de Banca Națională a României să efectueze operațiuni valutare, deși societățile verificate erau doar societăți străine neautorizate în România.

Tribunalul a reținut, în primul rând, că inspectorii nu au verificat dacă societățile străine cu privire la care inculpatul a solicitat deschiderea de conturi pe teritoriul României, aveau statutul, conform Regulamentului privind operațiunilor valutare nr. V/10813/1994, de rezident sau nerezident din punct de vedere valutar sau erau simple societăți străine, neautorizate în România, cărora dispozițiile Decretului-lege nr. 122/1990 (art. 15) le permiteau efectuarea de operațiuni financiar-bancare prin conturi în valută deschise la băncile legal constituite pe teritoriul României doar dacă aveau reprezentanțe autorizate în România.

Controlul nu trebuia efectuat prin sondaj, ci așa cum solicitaseră organele de urmărire penală, cu privire la toate operațiunile financiar-bancare.

Or, deși au afirmat inspectorii Băncii Naționale a României că transferurile de fonduri au reprezentat contravaloarea unor prestații de servicii (navlu) și comisioane către rezidenți și nerezidenți, iar creditările s-au făcut cu sume provenind de la persoane fizice rezidente și nerezidente, aceste alegații nu sunt sprijinite de nici un document justificativ care să ateste realitatea efectuării vreunei singure prestații de vreuna din societățile-ecran: A.S.T.C. Ltd. (înființată la 23 septembrie 1991); L.M.C. Ltd. (înființată la 27 septembrie 1991); A.S.T.C. Ltd. (înființată la 07 februarie 1994); C.S.T.C. Ltd. (înființată la 07 februarie 1994); A.M.C. Ltd. (înființată la 31 august 1994); R.S.I.C. (înființată la 08 martie 1996) și în Insulele Virgine Britanice S.S. Ltd. (înființată la 11 februarie 1995).

Ab initio, se cuvine observată cronologia înființării de inculpatul R.Ș. în Republica Panama și Insulele Virgine Britanice a companiilor off-shore atât înainte, cât și după ce la 29 iunie 1992, la Oficiul Registrului Comerțului apare mențiunea conform căreia inculpatul R.Ș. devenise administrator și director general al L.:

a) La data de 23 septembrie 1991 - A.S.T.C. Ltd.;

b) La data de 27 septembrie 1991 - L.M.C. Ltd.;

c) La data de 07 februarie 1994 - A.S.T.C. Ltd.;

d) La data de 07 februarie 1994 - C.S.T.C. Ltd.;

e) La data de 31 august 1994 - A.M.C. Ltd.;

f) La data de 8 martie 1996 - R.S.I.C..

g) La data de 11 februarie 1995 - S.S. Ltd.

Din documentele ridicate de la SC L. SRL reprezentând corespondență, contracte, evidențe în copie ale voiajelor navelor care au fost expertizate conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D. și suplimentului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil T.A. și anexele care s-a coroborat cu rulajele bancare ale societăților off-shore, care au fost manoperele dolosive ale inculpatului în cadrul activității de navlosire, care i-au permis acestuia să obțină sume de bani în mod ilicit prin prejudicierea mai multor societăți comerciale, care au avut calitatea de navlositori.

Din conținutul verificărilor efectuate de experții contabili a rezultat că s-au creat prejudicii următoarelor societăți comerciale:

Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește SC S. SA, care, în perioada 1995-1997, a transportat mărfuri (țevi, profile oțel, sârmă în colaci și profile, echipamente) fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: B., H,. P.

Societatea S. a avut calitatea de agent al navlositorului. De asemenea, societatea M.C.T. GMBH - Hamburg a avut calitatea de armator al navei P., iar armator al celorlalte nave arătate a fost societatea T.C.L. - Istanbul. Societatea L. a avut calitatea de broker.

Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește societatea S., prin adresa din 08 martie 2000 societatea S. a comunicat că nu i s-au produs nici un fel de daune și nu are nici un fel de pretenție față de SC L. SRL. Considerăm, însă că în ceea ce privește relațiile comerciale dintre societatea S. și L., singura în măsură să precizeze un punct de vedre în legătură cu constituirea de parte civilă este doar societatea S., căci aceasta, în calitate de navlositor, a fost cea care a plătit sumele de bani aferente transportului și nu firma S., care a avut doar rolul de agent.

S-a expediat din partea societății S., la dosarul de urmărire penală, adresa înregistrată la parchet la data de 21 iunie 2006, conform condicii de corespondență, prin care s-a precizat că societatea S. nu se constituie parte civilă în cauză.

Cu privire la adresă, aceasta nu conține antetul societății S. și nici număr de înregistrare la această firmă. În partea stângă sus există mențiunea „ref.: adresa din 15 mai 2006” fără a se putea deduce despre ce adresă este vorba, căci Ministerul Public a înregistrat adresa la societatea S. la 16 mai 2006.

De asemenea, adresa comunicată Ministerului Public de către societatea S. a fost semnată doar de G.M. în calitate de director juridic, fără a purta semnătura niciunuia dintre conducătorii firmei, respectiv cele cinci persoane care dețin funcțiile de administrator/președinte și administrator/membru în consiliul de administrație.

Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește SC S.T. SA, care, în perioada 1995-1996, a transportat mărfuri (sârmă, minereu de fier, cărbune), fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: K., T., B.V., O.K., A., B.B., E. Societatea S. a avut calitatea de navlositor, iar armatori au fost următorii: T.C.L., Z.M., P.S., K.D.N. A.S. Istambul, I.O.B.C. Mauritius, N.N. Russia, D.C.N. Genoa, I.B.A. Ltd.

Din înscrisurile existente la dosarul de urmărire penala a rezultat că societatea S.T., prin adresa din 28 februarie 2000 a comunicat că „față de modul în care partenerul SC L. SRL și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate nu are nici un temei să se considere prejudiciată, motiv pentru care înțelege să nu se constituie parte civilă în cauză”, iar „în ceea ce privește eventualele diferențe de rată de navlu practicate de brokerul în cauză în relația cu societatea noastră și, respectiv cu armatorul, poziția noastră este că acestea nu se constituie în prejudiciu la nivelul SC S.T. SRL Galați, atâta timp cât ele nu se datorează unor încălcări de către partener a unor obligații contractuale, ca temei al răspunderii contractuale”. O adresă cu conținut identic a fost trimisă la dosar și în anul 2001. La data de 19 mai 2006 societății S. i-a fost comunicată adresa din conținutul căreia a rezultat că, în urma actelor de cercetare penală din dosarul cu același număr, s-a stabilit că societatea S., urmare comiterii de către R.Ș. a unor infracțiuni de înșelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals privind legea contabilității, delapidare și evaziune fiscală, a fost prejudiciată cu suma de 280.606,23 dolari S.U.A., adresa conținând și o anexă cu situația activităților comerciale derulate de societatea S. cu inculpatul R.Ș., activități care au făcut obiectul investigațiilor penale.

Tribunalul a reținut ca, în ceea ce privește SC M.R. SA, care, în perioada 1995, a transportat minereu de fier, fiind vorba despre voiajul navei M.I., armator a fost I.D.V.T. A.S. Istanbul.

Din relațiile de la Oficiul Național al Registrului Comerțului Tribunalul a reținut că această societate a fost dizolvată conform art. 30 din Legea nr. 359/2004, în prezent fiind radiată.

La datele de 22 februarie 2000 și de 12 decembrie 2001 a fost audiat P.E.C., fostul director general al societății M.R. care a precizat, în declarațiile sale că, din punctul său de vedere, societatea nu a suferit nici o pagubă în urma relației comerciale cu societatea L., căci a plătit la ordinul agentului armatorului (care, așa cum au stabilit-o actele de urmărire penală, era chiar societatea străină A. căreia inculpatul îi atribuise rolul fictiv de agent al armatorului). Directorul arătat a mai precizat că, din punct de vedere comercial, obligațiile partenerului său de afaceri au fost îndeplinite, așa încât societatea M.R. nu a fost prejudiciată. Și reprezentantul acestei societăți a evitat să răspundă dacă, din punct de vedere penal societății sale i-a fost cauzat vreun prejudiciu.

De asemenea, tot cu ocazia audierii sale, fostul director general nu a oferit vreo explicație, nici privitor la motivația pentru care, conform celor stabilite de suplimentul de expertiză T. pe baza documentelor bancare, la 16 februarie 1995 și 19 ianuarie 1996 s-au virat în contul societății M.O. din conturile companiilor off-shore A. și A. sumele de 42.900 dolari S.U.A. și 42.666,40 dolari S.U.A. P.E.C. a fost și reprezentantul societății M.O.

Tribunalul a reținut că, în ceea ce privește SC M. SA, care, în perioada 1995-1996, a transportat mărfuri (profile oțel, sârmă, minereu de fier, produse oțel, bauxită vrac, tablă foi, oțel beton), fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: G., D., M., B., I.M., J., V., R., T.O., K., A., C.S., V.S.O., T.S., P. În cadrul acestor voiaje armatori au fost: I.D.V.T. A.S., K.D.N.V. A.S., M.T. Pireus, T.C.L., M.S.T.C. SRL Constanța, B.S. Genoa, N.M.S. Istanbul, S.S. Ltd. London, I.M.M.S. Copenhaga, E.N. Pireus, F.C.C.A.F. SA Geneva, C.C. Atena, U.H.S.C. Ltd. Grecia, V.S. SRL România.

SC M. SA, i s-a comunicat, pe bază de adresă (din 15 mai 2006) că cercetările penale au relevat comiterea de către R.Ș. a mai multor infracțiuni de înșelăciune, fals, evaziune fiscală și delapidare în urma cărora societății i-a fost cauzat un prejudiciu de 58.685,93 dolari S.U.A.

Prin adresa din 11 mai 2006, reprezentanții societății M. au comunicat că au respectat întocmai clauzele contractuale, achitând societății L. sumele stabilite cu titlu de navlu și că nu au motiv să se constituie parte civilă în procesul penal.

În ceea ce priveste SC G.I. SRL, care, în anul 1995 a transportat mărfuri (sodă caustică, sodă calcinată și lingouri de aluminiu), fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: K.S., F.A., B.J., M., I.M., T. Au avut calitatea de armatori: O.S.T. Italia, C.C.D.B.I. Anglia, C.O.S.C., V.H. Vietnam, M.S.T.C. SRL Constanța, T.S.M.C. Panama.

Tribunalul a reținut ca aceasta a comunicat prin adresa din 21 martie 2000 care au fost navele prin intermediul cărora societatea a transportat produse sodice, broker fiind societatea L., menționând numele a cinci nave. În această adresă nu s-a justificat dacă societatea se constituie parte civilă sau nu, arătându-se că navlul a fost plătit de parteneri externi cărora nu li s-a arătat identitatea.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC A. SA, care, în perioada 1995 - 1996, a transportat caolină, fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: S, A., F. Armatori au fost L.S. Panama, A.S.K., H.S.C.

Societatea A. a comunicat, în cursul urmăririi penale, prin adresele din 18 februarie 2000 și din 29 martie 2001 că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 33.838,43 dolari S.U.A. În cauză au fost audiați directorii acestei societăți, V.I. și T.R.M. care, în urma studierii actelor de urmărire penală, au constatat prejudicierea societății A. cu suma arătată prin falsificarea facturilor de navlu și inducerea în eroare a reprezentanților acesteia cu privire la suma reală stabilită de armator ca navlu.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC M.E.I. SA, care, în perioada 1995 - 1996, a transportat mărfuri (profile oțel, minereu de fier, tablă, țevi, 6 containere), fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: P.K., B., M., K., D.P., L., A., F. Armatori au fost: O.C.T. Dusseldorf, T.C.L., T.S.T. România, D.N. Ltd. Malta, C.S.C. Ltd. Limasol, T.C.S. Genova.

Prin adresa din 16 iunie 2006 SC M.E.I. SA a formulat cerere de constituire de parte civilă cu suma de 32.056,16 dolari S.U.A. și dobanda legală aferentă, cerere reiterată în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC A. SA, care, în perioada 1995 - 1996, a transportat caolină, fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: S., A., F.

Prin adresa din 29 februarie 2000, această societate s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.786,31 dolari S.U.A.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC J.T.G. SRL, care, în perioada 1995 - 1996, a transportat mărfuri (produse laminate la cald, bobine laminate la cald), fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: K., K. Au avut calitatea de armatori T.C.L. și G.C.A. Bergen, Norvegia.

Societății J.T.G. i s-a comunicat, pe bază de adresă, că urmare cercetărilor penale s-a stabilit că a fost prejudiciată cu suma de 9.146,85 dolari S.U.A. La sediul parchetului s-a prezentat pentru a reprezenta interesele acestei societăți I.N.C.M., căreia, i-au fost puse la dispoziție pentru studiu, materialele de urmărire penală privind societatea reprezentată, din procesul-verbal din 19 iunie 2006, a reieșit că această societate se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma arătată mai sus.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC T. SA, care, în anul 1995, a transportat cherestea, fiind vorba despre voiajul următoarelor nave: C., M. (neînregistrată în evidențe), armatorul a fost B.C. Ltd. Hong Kong. Părții vătămate, societatea T. i s-a comunicat, pe bază de adresă, înregistrată la această unitate sub din 15 iunie 2006, faptul că i-a fost cauzat un prejudiciu de 8.728,30 dolari S.U.A. Prin adresa din 19 iunie 2006, această societate a comuniat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză cu această sumă.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC U. SA, care, în anul 1995, a transportat marfă, fiind vorba despre voiajul navei H., armator fiind P.T.L. Inițial, această societate a transmis organelor de urmărire penală prin adresa din 20 decembrie 2001, că a colaborat cu societatea L. într-un singur caz, privind nava H. ocazie cu care au fost îndeplinite obligațiile contractuale. Nu a rezultat din conținutul acestei adrese dacă societatea se constituie parte civilă sau nu. În conținutul adresei ulterioare, din 19 mai 2006, directorul societății U. a precizat că în derularea contractului avut cu societatea L. a fost acceptată oferta acestui agent maritim și că s-a plătit factura reprezentând valoarea navlului, astfel că societatea nu a fost prejudiciată întrucât „acțiunea comercială dintre părți, având ca bază o ofertă acceptată de beneficiar pentru servicii realizate integral de către agentul maritim, plătite conform cantității de marfă și tarifului acceptat”. Reprezentantul societății U. nu a explicat în nici un fel de ce a plătit navlul într-un cont al unei companii panameze în condițiile în care, așa cum susține, partenerul său de afaceri era societatea L. Și directorul acestei societăți a explicat organelor de urmărire penală inexistența unui prejudiciu prin prisma unor raporturi comerciale, făcându-se că nu observă cele comunicate de Ministerul Public, conform cărora prejudiciul a rezultat din comiterea unor infracțiuni și nu din încălcarea unor obligații contractuale. Directorul general al societății U. a precizat că nu are motive pentru a se constitui parte civilă în cauză.

În ceea ce priveste activitatea de navlosire derulată de SC V.I.I.E. SRL, care, în anul 1996, a transportat cherestea, fiind vorba despre voiajul navei Philippos, nr. 147/1996 armator fiind F.D.O.O.P. Ljubljana. Cât privește societatea V.I.I.E., reprezentantul acesteia, D.M., în urma citării sale, s-a prezentat la sediul parchetului, împrejurare în care i s-a adus la cunoștință despre prejudicierea societății menționate și i s-a pus la dispoziție actele de urmărire penală privind firma V. La rândul său, D.M. a depus la dosar, în copie, mai multe documente, printre care și o factură emisă de firma A., așa cum a rezultat din procesul-verbal din 20 iunie 2006. De asemenea, acesta a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 5.810,98 dolari S.U.A.

În ceea ce priveste activitatea de navlosire derulata de SC C. SA, care, în anul 1995, a transportat sodă caustică, fiind vorba despre voiajul navei K.S., armator fiind O.S.T. Italia. Societatea C., prejudiciată, în urma infracțiunilor comise de inculpat, cu suma de 5.678,89 dolari S.U.A., a comunicat prin reprezentanții săi, așa cum a rezultat din adresa din 18 februarie 2000, că se constituie parte civilă în cauză cu suma arătată mai sus și că dorește recuperarea acestui prejudiciu.

În ceea ce priveste activitatea de navlosire derulata de SC T. SA, care, în anul 1996, a transportat mărfuri, fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: B., B., armatorul a fost T.C.L.

Din suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expertul T.A., s-a reținut că societatea T. a fost prejudiciată cu suma de 5.038,81 dolari S.U.A.

La data de 20 martie 2001, G.T., directorul societății. a dat o declarație olografă în conținutul căreia a precizat că, într-adevăr a efectuat transporturi maritime și că „navlul cel mai competitiv a fost oferit de A.S:T.C. Ltd. Panama cu care s-a efectuat și transportul pe navele B. și B. După încărcarea mărfurilor pe nave s-au primit invoice (facturi) de navlu pe care le-am plătit în conformitate cu înțelegerile telefonice”. Directorul a mai precizat că în urma operațiunilor efectuate la transportul respectiv toate părțile și-au primit banii cuveniți și nu au fost litigii. Din această cauză nu ne constituim parte civilă”. La 31 mai 2006, s-a comunicat, pe bază de adresă, societății T. că, urmare comiterii unor infracțiunii de către R.Ș., societății i s-a creat un prejudiciu în sumă de 5.038,81 dolari S.U.A., societatea fiind invitată să comunice dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză. Adresa a fost înregistrată la societatea T. din 31 mai 2006, însă această societate nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În ceea ce privește activitatea de navlosire derulată de SC C. SA, care, în anul 1995, a transportat caolină, fiind vorba despre voiajul navei A., armator fiind A.S.K., s-a comunicat prin adresa din 02 mai 2001 că „societatea nu a avut relații comerciale cu R.Ș.”, care nu figurează ca debitor în evidențele societății și că nu deține „date din care să rezulte că în anul 1995 s-a utilizat nava maritimă A.”. La data de 25 mai 2006, SC C. SA i s-a comunicat, conform adresei înregistrate la această unitate la 25 mai 2006 că societatea a înregistrat o pagubă, urmare săvârșirii de către R.Ș. a mai multor infracțiuni. Prin adresa din 30 mai 2006, noua conducere a societății C. a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 4.420,83 dolari S.U.A.

În ceea ce priveste activitatea de navlosire derulată de SC M.I. SRL, în perioada 1995 - 1996, a transportat caolină, fiind vorba despre voiajele următoarelor nave: S., A., F. Au avut calitatea de armatori L.S. SA, A.S.K. și H.S.C., prin adresa din 22 mai 2006 administratorul SC M.I. SRL a comunicat că nu se constituie parte civilă în cauză.

În ceea ce priveste activitatea de navlosire derulata de societatea G.P.M. Debelly, care, în anul 1996, a transportat caolină, fiind vorba despre voiajul navei F., armator fiind H.S.C., prin adresele din 14 martie și din 14 martie 2001, aflată în copie la dosar, această societate a comunicat că, referitor la „prejudiciul făcut de armatorul L. SRL București am hotărât să nu ne constituim parte civilă în cauză”.

Tribunalul a reținut că inducerea în eroare a navlositorilor cu ocazia încheierii contractelor de navlosire a avut loc prin aceea că inculpatul le-a transmis acestora drept preț al navlului o sumă mai mare decât suma cerută de către armatori. Explicațiile contradictorii date de inculpat în cursul urmăririi penale, cum că diferența reprezenta fie comisionul firmei P., fie „riscul” nu au putut fi acceptate deoarece în practica transportului maritim nu se practică, niciodată în cadrul aceluiași contract, între aceleași părți, cu privire la aceeași marfă transportată, două sume de bani diferite cu titlu de navlu; inculpatul nu a transmis niciodată, nici navlositorilor, nici armatorilor, că, separat de comisionul ce i se cuvenea și pe care îl încasa, mai oprea o sumă de bani provenind din diferența ratelor de navlu, ratelor de încărcare/descărcare, ce crea artificial stalii și contrastalii, din operarea incorectă cu suma reprezentând extraprima pentru vârsta vasului.

Procedeele de înșelare a navlositorilor sunt recunoscute de fapt de inculpat în declarația din 09 iunie 1998, când a explicat cum „în contractele de navlosire, la unele din angajările de nave ca armator disponent apărea o firmă nerezidentă cu sediul în Panama și cont bancar în România la bănci străine”. Inculpatul nu a explicat însă în baza căror contracte sau legi a procedat la atribuirea firmelor străine a calității de armator disponent (agent al armatorului).

Spre deosebire de declarațiile anterioare (din 03 iunie 1998 și 25 mai 1998) în conținutul cărora a afirmat că sumele din conturile off-shore aparțineau societății P. (cota parte din așa-zisul comision cuvenit acesteia), în declarația din 09 iunie 1998 inculpatul a oferit o altă explicație cu privire la aceste sume, despre care a afirmat că reprezentau „riscuri”. R.Ș. a declarat: „ca participantă în contract (în care contract? n.n.) firma nerezidentă prelua riscurile contractuale rezultate ca urmare a diferențelor de condiții acceptate de navlositor față de cele impuse de armatorii navelor. În principal, armatorii impuneau plata promisă a navlului și a penalităților (contrastalii), fapt neacceptat de navlositori, însă preluat de firma nerezidentă ca armatori disponenți. Aceste riscuri se concretizau în diferențe de navlu perceput de armator și cel oferit de navlositor, care rămânea în contul firmei nerezidente sub forma unor acumulări de sume care deveneau (baza) fond de rezervă pentru acoperirea riscurilor următoarelor angajări de nave”.

Tribunalul a înlăturat aceasta aparare a inculpatului cu privire la natura sumelor reprezentând diferențe de navlu, apreciind ca este lipsită de fundament deoarece în unul și același contract de transport nu pot fi stabilite între același navlositor și același armator navluri diferite; navlul are o singură valoare atât pentru navlositor, cât și pentru armator, iar brokerului i se cuvine doar comisionul. Or, în prezenta cauza, inculpatul nu a comunicat navlositorilor și armatorilor despre faptul că navlul are valori diferite, mai mare în raport cu navlositorul și mai mică în raport cu armatorul, inculpatul nedovedind că a comunicat și partenerii de afaceri ar fi acceptat ca diferența să fie reținută de inculpat, cu titlu de „riscuri”, respectiv faptul a inculpatul a obținut, în derularea unui anumit contract, sume de bani cu motivarea acoperirii unor riscuri viitoare privind încheierea altor contracte, între alte părți.

Tribunalul a reținut așadar ca pentru a-și îndeplini scopurile infracționale, inculpatul i-a direcționat pe navlositori să achite navlul în conturile societăților străine, deși acestea nu aveau nici o calitate contractuală.

Încercând să dea o aparență de corectitudine și legalitate imixtiunii societăților străine în raporturile dintre navlositori și armatori, dar și pentru a masca inducerea în eroare a navlositorilor cu privire la suma reală a navlului inculpatul a procedat la falsificarea unor documente: a contractelor de navlosire charter party, booking note (în sensul că în exemplarul transmis navlositorului era trecută o sumă mai mare decât cea înscrisă în exemplarul găsit cu ocazia expertizei la dosarul de navă și în sensul că inculpatul atribuia fictiv societăților off-shore calitatea de parte în contract), a facturilor (în sensul că, navlositorilor, inculpatul nu le transmitea facturile reale primite de la armatori, ci facturi plăsmuite în numele societăților străine A., A. și A. și care conțineau o valoare a navlului mai mare decât cea reală, precum și mențiunea fictivă că societățile A., A. sau A. erau agenți ai armatorului - „as disponent owners”), a adreselor de înaintare a facturilor către navlositori (în sensul că, în conținutul acestora se făcea mențiunea fictivă „am primit de la armatori și vă transmitem alăturat factura finală de navlu, două exemplare originale, în sumă de …”, în condițiile în care facturile erau cele contrafăcute de inculpat și nu cele originale, trimise de armatori, iar suma reprezentând navlu era cea mărită fraudulos și nu cea reală transmisă de armatori).

Chiar daca navlositorii au înregistrat în evidențele lor contabile facturile ce atestau sumele de bani comunicate de inculpat, acele sume nu sunt cele reale navlositorilor, nefiindu-le transmise adevăratele mențiuni cu privire la navlu și nici facturile reale ale armatorilor, caracterul inducerii în eroare rezultand din împrejurarea că facturile în care erau înscrise mențiuni nereale cu privire la plata navlului erau întocmite de inculpat purtând antetul societăților off-shore, deși între aceste societăți și armator nu exista nici un raport juridic.

Tribunalul a reținut că inducerea în eroare a navlositorilor a constat în direcționarea plății în conturile companiilor off-shore prin mai multe mijloace frauduloase ce sunt descrise mai jos și prin aceea că inculpatul nu a comunicat navlositorilor la momentul încheierii contractelor adevăratul preț al navlului stabilit de armatori, iar armatorii nu au încasat cât au plătit navlositorii drept navlu. Procedând astfel, inculpatul a creat prejudicii următoarelor societăți comerciale, fiind lipsit de relevanță pentru stabilirea prejudiciului calitatea în care aceste părți au participat în proces, respectiv de parte civilă sau parte vătătmată:

- S. SA, în cuantum de 489.454,86 dolari S.U.A.

- S.T., în cuantum 280.606,23 dolari S.U.A.

- M.R., în cuantum 98.316,49 dolari S.U.A.

- M. SA , în cuantum 58.685,93 dolari S.U.A.

- G.I., în cuantum 36.210,99 dolari S.U.A.

- A. SA, în cuantum 33.838,43 dolari S.U.A.

- M. SA, în cuantum 32.056,16 dolari S.U.A.

- A. SA, în cuantum 16.796,31 dolari S.U.A.

- J.T.G., în cuantum 9.146,85 dolari S.U.A.

- T. SA, în cuantum 8.728,30 dolari S.U.A.

- U. SA, în cuantum 8.341,91 dolari S.U.A.

- V.I.I.E. SRL, în cuantum 5.810,98 dolari S.U.A.

- C. SA, în cuantum 5.678,89 dolari S.U.A.

- T. SA, în cuantum 5.038,81 dolari S.U.A.

- C. SA, în cuantum 4.420,83 dolari S.U.A.

- M.I. SRL, în cuantum 4.177,76 dolari S.U.A.

- G.P.M. Debelly, în cuantum 1.016,44 dolari S.U.A.

Coroborând cele trei mari categorii de documente falsificate și prezentate navlositorilor părți civile și părți vătămate în prezenta cauză, respectiv contractele de navlosire charter party, booking note, astfel, exemplarul trimis navlositorului includea o sumă majorată față de cea înscrisă în dosarul de navă, iar, pe de altă parte, firmele off-shore apăreau fictiv ca având calitate contractuală; facturile care trimise navlositorilor în numele societăților off-shore, conținând o valoare majorată fictiv a navlului, alături de afirmația neadevărată că aceste firme erau agenți ai armatorului; adresele de înaintare a facturilor către navlositori în care se menționa, de asemenea, în fond fals, că s-ar fi primit de la „armatori” aceste facturi finale de navlu, fiind menționată și suma fictivă, mărită în condițiile descrise cu documentele bancare, care i-au fost puse la dispoziție aceluiași expert în timpul urmăririi penale, cu privire la conturile societăților off-shore A., A. și A., Tribunalul a evidențiat manoperele frauduloase utilizate de inculpat în cazul fiecărui contract de navlosire.

Tribunalul a reținut, din documentele ridicate de la SC L. SRL reprezentând corespondență, contracte, evidențe în copie ale voiajelor navelor care au fost expertizate conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D. și suplimentului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil T.A. și anexele care s-au coroborat cu rulajele bancare ale societăților off-shore.

Tot din documentele ridicate de la SC L. SRL reprezentând corespondență, contracte, evidențe în copie ale voiajelor navelor care au fost expertizate conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D. și suplimentului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil T.A. și anexele care s-au coroborat cu rulajele bancare ale societăților off-shore a rezultat că în raporturile comerciale privitor la activitățile de navlosire, inculpatul a atribuit societăților off-shore un rol fictiv și deci ilicit, prezentându-le navlositorilor ca fiind agenți ai armatorilor și armatorilor ca fiind agenți ai navlositorilor, fără ca în prealabil armatorii sau navlositorii să fi încheiat vreo înțelegere cu firmele off-shore, permițând inculpatului să-i direcționeze pe partenerii săi de afaceri să efectueze plățile în conturile firmelor off-shore și nu prin cele ale firmei L., cu care armatorii și navlositorii se încheiaseră înțelegeri contractuale prin utilizarea următoarelor mijloace frauduloase: inculpatul a operat cu rate diferite de navlu: o rată mărită transmisă navlositorilor care erau direcționați să plătească navlul (prin facturile false emise de firmele off-shore) în conturile bancare ale companiilor străine, în condițiile în care navlositorii trebuiau să plătească adevăratului armator, și o rată de navlu micșorată transmisă armatorilor care nu primeau navlu direct de la navlositori, ci din contul bancar al firmelor off-shore.

Facturile emise de firmele străine au avut rolul de a redirecționa plata navlului, căci în mod corect, navlul trebuia plătit direct în contul armatorului; or, niciuna din aceste societăți off-shore nu încheiaseră vreun contract comercial cu navlositorii sau cu armatorii, pe cale de consecință, plata navlului, fără ca acesta să fie perceput în mod diferențiat de la armatori și de la navlositori, trebuia să se facă prin conturile SC L. SRL; de asemenea, a operat cu rate diferite de încărcare ori descărcare (mărită în raport cu navlositorii și micșorată în raport cu armatorii), ceea ce a determinat artificial nașterea de stalii și contrastalii, când, în mod normal, ar fi trebuit să existe o singură rată de încărcare sau descărcare, iar rezultatul utilizării timpului concretizat în stalii sau contrastalii trebuia să fie reglat direct între armator și navlositor fără societățile străine, care nu erau părți în contract;

în al treilea rând, inculpatul R.Ș. a operat cu condiții diferite și în ceea ce privește suma reprezentând extraprima pentru vârsta vasului având drept consecință faptul că navlositorul plătea valoarea extraprimei în contul societăților off-shore, iar armatorul, întrucât era de acord cu deducerea din valoarea totală a navlului acestei extraprime, nu o mai încasa, suma de bani rămânând nejustificat în conturile bancare ale companiilor off-shore; totodată, inculpatul R.Ș. a utilizat și cote procentuale diferite pentru calculul comisionului de brokeraj cuvenit, potrivit contractelor, firmei L.

Astfel, armatorul accepta un anumit comision în raportul cu firma L., comision care se deducea din valoarea de navlu, iar inculpatul prin conturile firmelor off-shore vira către firma L. un comision micșorat, cu întârziere, sau nu mai vira nici o sumă. În realitate, comisionul sau diferența de comision rămâneau în conturile bancare ale companiilor străine.

Utilizând aceste manopere frauduloase, inculpatul R.Ș. a reușit să devină concomitent și împuternicit al firmelor off-shore și administrator și director general al firmei autorizate L., în condițiile în care societățile străine aveau atribuită de inculpat calitatea fictivă de agent al armatorilor, iar firma L. era broker al navlositorilor: astfel, inculpatul R.Ș. putea negocia cu sine însuși, atât ca reprezentant al firmelor nerezidente, cât și ca reprezentant al celei rezidente, înșelând încrederea partenerilor contractuali, consecința acestei induceri în eroare constituind-o direcționarea plăților efectuate de cocontractanți în conturile firmelor off-shore și nu ale SC L. SRL și obținerea unor sume bănești de inculpat din pagubele produse acestora.

Pentru a-și justifica în fața autorităților judiciare activitățile infracționale și pentru a da o aparență de legalitate practicilor frauduloase prezentate mai sus, inculpatul R.Ș. a depus la dosarul de urmărire penală, în copie, mai multe înțelegeri contractuale dintre societatea L. și societățile P. LTD. P. și M.T.

Potrivit acestor înscrisuri, la 15 aprilie 1991, R.Ș. ar fi încheiat înțelegerea scrisă dintre societatea L. și compania off-shore P. LTD. Cyprus. Înțelegerea a fost semnată de către P.S. din partea firmei P. și de către R.Ș. din partea firmei L.. În baza acesteia:

- P. era operatorul navelor C.S. și T. și a numit societatea L. agentul său de brokeraj în România;

- societatea L. putea navlosi nave în numele și pentru societatea P., fiind stabilite și comisioanele cuvenite firmei L., care putea să colecteze navluri în numele firmei P. și să facă plăți din aceste navluri.

Înțelegerea din 15 aprilie 1991 a fost completată ulterior și cu alte clauze privind cuantumul comisionului cuvenit firmei L. Totodată, au fost înscrise și alte clauze referitoare la:

- faptul că societatea L. va putea să navlosească în numele societății P. sau în numele societății subsidiare acesteia și anume A.S., iar firma P. a luat asupra sa rezultatele navlosirii efectuate de firma L. și riscurile de întârziere a plății navlului, sau întârzierea ori neplata contrastaliilor.

La 20 septembrie 1991, a intervenit o altă înțelegere între firmele P. și L. prin care, printre altele, societatea P., promova activitatea de agenturare a firmei L. cu alți armatori, operatori, navlositori sub numele promoțional de L.M.C. LTD.

Societatea L. urma să primească agency fees net (comisionul de agenturare) fie direct de la armatori, fie prin compania promoțională după ce vasele erau operate și documentele finalizate cu armatorii ori compania promoțională.

La 17 decembrie 1993 s-a încheiat un addendum la înțelegerea din 15 aprilie 1991, potrivit căruia firma P. putea să aranjeze facturarea sub numele societății sale subsidiare A.S.

La 06 octombrie 1994 s-a încheiat un nou addendum, identic în conținut cu cel arătat mai sus, singura excepție fiind aceea că este indicată societatea offshore A.M.

Totodată, la 09 decembrie 1994 s-a încheiat un nou contract prin care P. împuternicea firma M.T.S.T. Cyprus să preia în numele ei prevederile contractuale corespunzătoare înțelegerilor din 15 aprilie 1991 și 20 septembrie 1991 încheiate cu firma L.

În data de 12 septembrie 1996 a intervenit între cele două firme M.T.S.T. Cyprus și L. înțelegerea potrivit căreia activitățile de brokeraj și agenturare se încheiau la 31 decembrie 1996.

În baza acestei înțelegeri s-a procedat la efectuarea unor centralizatoare pentru perioada 1992-1996 din care a rezultat că firmei P. i se cuvenea comisionul în suma de 208.384,16 dolari S.U.A. (comision colectat de societatea L.), iar societății L. i se cuvenea comisionul în sumă de 220.283,13 dolari S.U.A.

În acest sens, a fost întocmit înscrisul denumit „Final settlement”, adică reglementarea finală conform căreia societății L. îi revenea suma de 11.898,97 dolari S.U.A.

Acest ultim înscris nu a fost semnat nici de R.Ș., nici de D.A.M., iar în partea dreapta jos, din partea firmei M.T. este înscris numele lui P.S.

Examinând semnătura acestuia s-a observat că nu este o semnătură propriu-zisă, ci doar un grafism ce pare a fi o imitație parțiala a semnăturii lui S., existentă în copie pe celelalte înțelegeri.

În legătură cu aceste înțelegeri pe care Tribunalul le-a anulat, potrivit disp. art. 348 C. proc. pen., pentru următoarele considerente: inculpatul R.Ș. nu putea angrena contractual societatea în raporturi cu terții, până la 29 iunie 1992, dată la care a devenit de drept administrator și director general al societății L., dat fiind că până la acea perioadă și M.C.T. era unul din directorii societății; există mai multe neconcordanțe, în sensul că societățile L.M., A. și A. nu luaseră ființă la data la care firma cipriotă P. stabilise pe baza înțelegerilor arătate mai sus cu firma L. că activitățile de agenturare să se deruleze și prin intermediul acestora. Astfel, societatea A. a fost înființată la 23 septembrie 1991, pe când înțelegerea dintre L. și P. cu privire și la aceasta este din data de 16 septembrie 1991. Societatea L.M. a fost înființată la 27 septembrie 1991, iar înțelegerea dintre firmele P. și L., incluzând-o și pe aceasta este din data de 20 septembrie 1991. Societatea A. a fost înființată la 07 februarie 1994, iar înțelegerea dintre societățile P. și L. cu privire și la firma A. este din data de 17 decembrie 1993. În plus, din înscrisurile găsite la sediul firmei L. a rezultat că la 06 iunie 1994 și 03 martie 1995, angajata firmei L. SC, a transmis firmelor A.S. și R. că firma P. era insolvabilă și dizolvată încă din anul 1993.

Înțelegerile invocate de inculpatul R.Ș. pentru a justifica operațiunile bancare ale societăților off-shore pe care le-a prezentat drept societăți subsidiare ale societății P. nu au fost acceptate: deși i s-a solicitat în cursul urmăririi penale, inculpatul nu a depus niciodată la dosar originalele acestor înțelegeri.

De asemenea, având în vedere înțelegerile amintite mai sus și găsite la sediul firmei L. în mai multe exemplare, dar și exemplarele depuse la dosar de inculpat, s-au constatat diferențe de conținut cu privire la una și aceeași înțelegere în sensul că, referitor la mai multe exemplare ale aceleiași înțelegeri au fost executate semnături și aplicate ștampile în mod diferit.

Astfel, P.S. a semnat doar un exemplar din cele două găsite ale înțelegerilor din 16 septembrie 1991, nu a semnat deloc înțelegerea din 17 decembrie 1993, după cum din cele 3 exemplare ale înțelegerii din 06 octombrie 1994 nu a semnat decât un exemplar și nu a semnat decât un exemplar din cele două ale înțelegerilor din 09 decembrie1994 și 12 septembrie 1996.

În declarațiile sale inițiale, cum este cea din 08 septembrie 1997, inculpatul R.Ș. a declarat că firmele L.M., A., A. și A. au fost înființate de societatea P., neputând justifica de ce sumele necesare înființării companiilor off-shore s-au plătit de firma L.

Inculpatul nu a demonstrat potrivit căror practici se încheie astfel de afaceri, înțelegeri, contracte în absența partenerului de afaceri, care nu semnează și nici nu există dovezi că i s-au transmis înțelegerile spre a le semna și nici cum a fost aplicată ștampila firmei P. pe aceste acte, de unde a avut inculpatul ștampila acestei firme.

Motivația pe care inculpatul a oferit-o coasociatei sale, D.A.M., a fost aceea că firmele off-shore au doar un rol pur economic, de protecție a firmei L. în cazul apariției unor riscuri inerente activităților de transport maritim (de exemplu în ipoteza dispunerii unor măsuri asigurătorii, acestea s-ar fi aplicat asupra firmei străine și nu asupra firmei rezidente L.).

O altă motivație oferită de inculpat în cursul cercetărilor penale legat de necesitatea înființării societăților străine a fost și aceea legată de apariția Ordinului nr. 616 din 11 noiembrie 1991. Potrivit acestui act normativ toți agenții economici urmau să cedeze, începând cu 11 noiembrie 1991, toate încasările în devize din exporturi de mărfuri și servicii sau alte transferuri, la băncile din țară autorizate de Banca Națională a României, contra RON, la cursul zilei, iar ieșirile de capitaluri din țară erau permise numai în cazuri speciale, în condițiile legii și cu autorizarea prealabilă a Băncii Naționale a României. Acțiunea inculpatului de înființare a societăților off-shore cu explicația că a încercat eludarea dispozițiilor Ordinului nr. 616/1991, nu a fost acceptată căci, în realitate, inculpatul nu a urmărit decât să evite legislația fiscală românească, să ascundă și să-și însușească veniturile firmei L. Chiar și o legislație financiară mai puțin favorabilă agenților economici nu justifică activitățile inculpatului.

Or, din declarația martorului F.S., obținută prin comisie rogatorie, la 13 august 2008, a rezultat că acesta îl cunoaște pe inculpatul R.Ș. de când activa în România; știa că reprezintă SC L. SRL; nu a avut nicio colaborare cu firmele off-shore; societățile P. și M.T. au funcționat doar până în anii 1994-1995 toate documentele ar fi trebuit să se afle în posesia SC L. SRL; L. a plătit sume exclusiv către P. și M.T.

Din declarația martorului F.S. obținută prin comisie rogatorie, la 12 februarie 2008, a rezultat că niciodată inculpatul R.Ș. nu a încasat bani pentru firmele martorului; acorduri și contracte „mai speciale” între societatea românească și cea grecească nu există; intermedierile aveau loc prin telefon sau fax; P. a fost dizolvată în anul 1993; M.T. nu a făcut tranzacții în România; colaborarea a durat doar până în anul 1993 (și nu 1996); cu excepția comisionului, nu există alte acorduri, addendum-uri sau reduceri din notele de plată - aceasta fiind explicația pentru care autoritățile grecești nu au găsit aceste documente.

Din declarația martorului F.S. obținută prin comisie rogatorie, din 03 aprilie 2008, a rezultat că nu are nicio legătură cu adresa trecută în documente, această adresă fiindu-i necunoscută.

Prin aceste declarații, s-au infirmat în totalitate apărările inculpatului R.Ș., pe care le-a exprimat în cursul efectuării cercetărilor legate de acest aspect al speței.

Chiar și în declarația sa din 22 mai 1998, inculpatul s-a contrazis, arătând că la 15 aprilie 1991 a semnat cu S., la sediul firmei L., înțelegerea care a avut loc în aceeași zi.

În drept, fapta inculpatului R.Ș. care, în perioada 1995 - iunie 1997, a indus și menținut în eroare cu prilejul încheierii și pe parcursul executării contractelor de navlosire, prin mijloace frauduloase societățile comerciale S. Zalău, S.T. Galați, M.R. București, M. București, G.I. București, A. Alba Iulia, M. București, A. Curtea de Argeș, J.T.G. București, T. București, U. București, V.I.I.E. București, C., T. Constanța, C. Călărași, M.I. București, G.P.M. Debelly, cauzând un prejudiciu total de 1.098.316,17 dolari S.U.A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul obținerii unor foloase injuste, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 4l alin. (2) C. pen.

Unitatea de rezoluție este demonstrată de modul identic de operare, iar la reținerea variantei calificate prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., Tribunalul a avut în vedere totalitatea pagubelor produse navlositorilor. La săvârșirea infracțiunii, inculpatul a beneficiat de sprijinul nemijlocit al angajatelor societății SC L. SRL, S.C. și P.C. Cu privire la S.C. s-a început urmărirea penală la 29 martie 2000 față de aceasta pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1984 și prev. de art. 26 rap. la art. 40 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 C. pen., constând în aceea că în perioada 1994 - aprilie 1995 l-a ajutat pe inculpatul R.Ș. să nu evidențieze în mod corect în contabilitate veniturile realizate prin agenturarea și navlosirea de nave, fapt care a dus la neplata obligațiilor fiscale către stat în sumă de 351.470 dolari S.U.A. De asemenea, față de P.C. s-a început urmărirea penală pentru comiterea acelorași infracțiuni, săvârșite în perioada 1995 - 1997 în calitate de șef birou agenturare în cadrul societății L. prin întocmirea unor caiete de evidență extracontabilă, ajutându-l în acest fel pe inculpatul R.Ș. să sustragă de la evidențierea în contabilitate suma de 351.470 dolari S.U.A. Față de cele două angajate s-au pronunțat soluții de netrimitere în judecată pentru intervenirea prescripției penale, iar în cursul procesului penal nu s-a cerut extinderea acțiunii penale pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune sau delapidare; instanța le-a audiat ca martori după ce le-a adus la cunoștință valențele dreptului de a nu contribui la propria încriminare.

În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., interpretat per a contario, Tribunalul a respins cererea inculpatului R.Ș. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Este adevarat că pe parcursul comiterii activității infracționale a intrat în vigoare Legea nr. 140/1996 din 05 noiembrie 1996 pentru modificarea și completarea C. pen., publicată în M. Of. nr. 289/14.11.1996 care prevede ca variantă agravată la art. 215 alin. (5) C. pen. înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave, iar la art. I pct 90 din lege se prevede că art. 146 C. pen. se modifică în sensul că Prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 50.000.000 ROL sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice. O interpretare istorică a acestor modificări legislative permite punerea în evidență a voinței legiuitorului, care, dezincriminând fapta prev. de art. 229 alin. (3) C. pen. (înșelăciune în paguba avutului obștesc) a pecetluit noile realități istorice din țara noastră, oferind protecție proprietății indiferent de titular.

Infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat în formă continuată se consumă în momentul în care executarea acțiunii care constituie elementul material al infracțiunii a ajuns până la capăt și a produs urmarea imediată și se epuizează în momentul producerii ultimului rezultat. În funcție de momentul epuizării se determină legea aplicabilă, în cauză nefiind incidente disp. art. 13 C. pen.; cu toate acestea, la individualizarea pedepsei, instanța a dat eficiență împrejurării ca o parte din actele materiale care intră în unitatea infracțională au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996, în acord cu exigențele consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Puhk contra Estonia, a decis că, în cazul infracțiunilor continue sau continuate, dacă în prima perioadă a săvârșirii faptelor acestea nu au fost încriminate, fapta se încadrează potrivit legii de încriminare, dar se ține seama numai de actele comise după încriminare, nu și de cele anterioare.

Tribunalul a observat pe de altă parte, că dezîncriminarea art. 229 alin. (3) C. pen. cu denumirea marginală înșelăciune în paguba avutului obștesc a avut consecință încetarea urmăririi penale pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat cu ocazia derulării activității de agenturare. Administrația Fluvială Dunărea de Jos Galați a fost scoasă din cauză la data de 05 februarie 2010, fiind evident că pretențiile civile ale acestei părți, în cuantum de 249.479,47 dolari S.U.A., conform declarației de constituire parte civilă nu pot fi soluționate de instanța penală decât dacă este învestită, potrivit art. 317 C. proc. pen. și cu fapta penală. Aceste fapte nu au fost încadrate de organul de urmărire penală în tiparele art. 215 alin. (5) C. pen., având în vedere cuantumul prejudiciului; altfel spus, faptele de înșelăciune săvârșite de inculpat au fost analizate distinct, după cum au avut loc pe parcursul derulării activităților de navlosire sau de agenturare: fiind scindată rezoluția infracțională, aceste acte materiale nu pot intra în conținutul unității infracționale a înșelăciunii cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, cu care a fost învestită instanța. În plus, prin adresa din 18 aprilie 2000, Ministerul de Finanțe s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 944.703.226 ROL, reprezentând impozit pe profit suplimentar, 3.206.268.992 ROL, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar de experți și organele de control financiar, 265.579.742 ROL reprezentând impozit pe dividende stabilit suplimentar și 810.088.610 ROL majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende stabilit suplimentar. Or, pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale, astfel încât față de R.Ș. s-a dispus încetarea urmăririi penale conform art. 10 lit. g) C. proc. pen. Tribunalul a respins, pe cale de consecință, ca inadmisibile pretențiile acestor părți civile, scoase din cauză la 05 februarie 2010.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului. De asemenea, Tribunalul a avut în vedere la individualizarea pedepsei și durata lungă a procesului penal, remarcând existența unor perioade de inactivitate a organelor de urmărire penală, dar și perioadei extrem de lungi de la notificarea acuzației, la care a contribuit în mod semnificativ și atitudinea procesuală a inculpatului. Tribunalul a cuprins în perioada de inactivitate a organelor de urmărire atât timpul scurs de la restituirea în vederea prezentării materilaului de urmărire penală până la sesizarea instanței (circa 8 ani), dar și a unor carențe legislative în ceea ce privește consacrarea unui caz de nulitate absolută în considerarea unei pretinse nelegale sesizări a instanței după valoarea prejudiciului, respectiv mai mare sau mai mică de 1 milion de euro.

Altfel spus, instanța a dat eficiență principiului că represiunea penală trebuie să intervină prompt pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., detaliind și motivele care au îndreptățit instanța să constate încălcarea dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește nerespectarea duratei rezonabile a procesului penal.

Din perspectivă criminologică, instanța a mai reținut că faptele săvârșite în sfera criminalității economice. În anul 1981, Consiliul Europei a adoptat Recomandarea privind criminalitatea economică (Recommendation R (81)12 on Economic Crime adopted by the Committe of Ministers on 25 June 1981), elaborând o listă unde au fost incluse 16 infracțiuni considerate infracțiuni economice propriu-zise ori care au conexiuni cu infracțiunile economice. Acestea sunt infracțiuni legate de formarea cartelurilor, practici frauduloase și abuzuri comise de întreprinderi multinaționale, obținerea frauduloasă sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de organizațiile internaționale, infracțiuni în domeniul informaticii, crearea societăților fictive, falsificarea bilanțului întreprinderii și încălcarea obligației de a ține contabilitatea, fraude care se răsfrâng asupra situației comerciale și a capitalului social, fraude în detrimentul creditorilor (bancrută, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală și industrială), infracțiuni împotriva consumatorilor (falsificarea mărfurilor, publicitate mincinoasă), concurență neloială, infracțiuni fiscale, corupție, infracțiuni bursiere și bancare, infracțiuni în materie de schimb valutar, infracțiuni împotriva mediului ambiant.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de legea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni cu aceeași unitate de rezoluție, prejudiciind semnificativ interesele a 17 navlositori, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată, cauză facultativă de agravare a pedepsei, care ar fi permis aplicarea unui spor de pedeasă de 5 ani la limita maximă prevazută de art. 215 alin. (5) C. pen., respectiv 20 ani închisoare. La aplicarea pedepsei, Tribunalul a dat, totodată, eficiență împrejurării că o parte din actele materiale care intră în unitatea infracțională au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996. Inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante prin prisma lipsei antecedențelor penale sau a pregătirii de specialitate, având în vedere că și-a folosit aceste calități în scopuri infracționale.

Depășirea termenului rezonabil al procesului penal își va găsi un remediu eficient prin coborârea pedepsei în mod semnificativ spre minimul special prevăzut de lege. Prin urmare, Tribunalul a considerat că stabilirea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. satisface scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., principiului proporționalității pedepsei cu gravitatea infracțiunii săvârșite și echitabilitatea procesului penal în ansamblu.

Sub aspectul pedepselor accesorii, instanța a reținut că aplicarea acestora trebuie realizată atât în baza art. 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74 din 05 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat instanța a apreciat că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate.

În ceea ce privește utilizarea manoperelor dolosive utilizate de inculpatul R.Ș. pe parcursul derulării activității de agenturare desfășurate de SC L. SRL potrivit obiectului de activitate, Tribunalul a reținut, din suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expertul T.A., care s-a coroborat cu declarațiile învinuiților G.S., și V.T., dar și a martorului S.R.D. date în fata organului de urmărire penală, dar și în fața instanței de judecată în data de 12 decembrie 2011, că în luna iulie 1994 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune în vederea desfășurării în comun a activității de agenturare de nave în porturile Galați, Tulcea și Sulina, între firmele L. și S.S., cea din urmă reprezentată de G.S. Totodată, în ianuarie 1993 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune între firmele L. și S., ultima societate fiind reprezentată de S.R., prin care părțile au convenit să desfășoare în comun activitățile de agenturare de nave în porturile Galați și Brăila.

Tot din suplimentul de expertiză contabilă întocmit de expertul T.A. a rezultat că activitățile de agenturare s-au desfășurat prin biroul din Sulina al firmei S.S. sub denumirea S.L. și prin biroul firmei L. din Galați sub numele L.

De asemenea, societatea L. a mai încheiat contracte și cu alți prestatori interni, respectiv Administrația Porturilor Dunării Maritime și Căpitănia Zonală Galați, urmând ca plata privind serviciile și prestațiile efectuate să se facă pe baza facturii prezentate de prestator agentului de navă.

Privitor la firmele L. și S.S. părțile au convenit să împartă în proporție de 50-50% fiecare comisionul net obținut din activitățile de agenturare.

Referitor la societățile L. și S., modalitatea de repartizare a veniturilor s-a făcut în aceeași proporție ca și în cazul contractului cu firma S.S.

În legătură cu activitatea de agenturare desfășurată în portul Constanța, Tribunalul a reținut, din suplimentul de expertiză T.A. că la 11 aprilie 1994 firma L. a încheiat contractul de asociere în participațiune cu firma D.C. Ltd. reprezentată de D.V. părțile stabilind să fie ținută o evidență contabilă unică, la sediul firmei L. și să împartă profitul brut obținut, după deducerea cheltuielilor în proporție de 65% pentru firma L. și 35% pentru firma D.

Veniturile activității comune de agenturare au constat din încasarea remunerației de agenturare (agency fees, remunerație de agent protector, alte comisioane).

La 14 decembrie 1994, firma L., în calitate de agent, a încheiat cu Administrația Portului Constanța contractul de prestări servicii, urmând ca aceasta din urmă să întocmească facturile în valută pentru navele străine și în RON pentru navele românești, pe baza deconturilor navelor primite de la agent. Plata prestațiilor se va face deci de către agent pe baza acestor facturi.

Evidența activităților de agenturare desfășurată împreună cu firma D. urma să fie ținută prin contabilitatea unică a societății L. Actele de urmărire penală au demonstrat că singura evidență întocmită distinct pentru fiecare voiaj în parte a fost cea realizată de învinuita P.C., separat de evidențele oficiale și în cuprinsul unor caiete de evidență dublă ce au fost găsite la sediul firmei L.

Față de cele arătate mai sus, a rezultat că activitatea de agenturare desfășurată de firma L. trebuia să se deruleze, din punct de vedere financiar, prin conturile acesteia deoarece fusese nominalizată în raporturile cu armatorii pentru a desfășura activități de agenturare, încheiase contracte cu prestatorii portuari și obținuse licența de a acționa în perimetrul infrastructurilor portuare (conform Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 308/1994 și H.G. nr. 112/1996) și încheiase contractele de asociere în participațiune prezentate mai sus.

În realitate, în vederea obținerii unor venituri cu eludarea normelor legale, inculpatul R.Ș. a utilizat următoarele manevre dolosive în cadrul activităților de agenturare:

- declararea, împreună cu învinuiții G.S. și T.V., în mod nereal, la Administrația Fluvială a Dunării de Jos că navele care tranzitează Canalul Sulina sunt nave de linie, când acestea erau de fapt nave tramp, împrejurare în care Administrația a întocmit facturi la jumătate de tarif (potrivit tarifelor prevăzute de Decretul nr. 311/1987 pentru navele de linie) la care se adaugă refacturarea de către firma S. a prestațiilor efectuate de Administrație și transmiterea către armator a acestor facturi mărite, iar sumele rezultate din refacturări reveneau firmei străine L.M. și firmei S.;

- introducerea în mod nelegal a firmelor străine în activitatea de agenturare de nave (care nu aveau nici o calitate contractuală în acest gen de activități și nu au fost autorizate să funcționeze pe teritoriul României) prin încasarea valorii decontului de cheltuieli de la armatori și plata către prestatorii interni prin conturile bancare ale firmelor off-shore; totodată, sumele cuvenite firmelor L., S. și S. erau trimise mai întâi din contul companiei off-shore L.M. în conturile firmelor străine A. sau A.M., după care erau transmise în conturile celor dintâi;

- nevirarea integrală către firma L. a comisionului care i se cuvenea, compus în relația cu firma S. din 50% din comisionul de agenturare, 50% discount acordat de W.P. și discount acordat de firma S. și compus în relația cu societatea S. din 50% comision de agenturare, 100% comision asistență în cazul repatrierii. Valoarea unor cheltuieli, precum telex, fax, telefon etc., acceptată și plătită de către armatori și inclusă în decontul de cheltuieli era direcționată în conturile firmelor străine, care nu o mai virau firmei L., deși aceasta din urmă înregistrase în contabilitatea sa aceste cheltuieli;

- neînregistrarea în contabilitatea firmei L. a facturilor emise de prestatorii interni în anul 1995 și parțial în anul 1996 până la voiaj și întocmirea unor caiete de evidență dublă de către P.C. în care se consemnau: fiecare sumă provenită de la armatori, pe fiecare prestator, fiecare factură emisă și valoarea ei, data când s-au plătit din contul firmei nerezidente L.M. facturile și sumele rezultate din denaturarea decontului de cheltuieli prin înscrierea cu privire la același voiaj a două deconturi, adică DA1 și DA2 (disbursements acount), unul în valoare reală și altul la valoarea mărită fictiv în raportul cu armatorul. Dacă diferența ar fi fost reală, ar fi trebuit să existe un document justificativ emis de prestatorul intern, sau ar fi trebuit plătită acestuia. Or, nu a fost justificată redirecționarea acestei sume în contul off-shore.

Și în ceea ce privește activitatea de agenturare desfășurată în Portul Constanța din suplimentul de expertiză contabilă întocmit în cauză de expertul T.A. au rezultat următoarele metode frauduloase:

- încasarea valorii decontului de cheltuieli de la armatori prin contul firmei off-shore L.M., în condițiile în care aceștia, conform mențiunilor din swift-urile de transfer erau încredințați că transmit banii către firma rezidentă L.;

- plata prestatorilor interni din contul off-shore, deși aceștia nu aveau voie să încaseze valori în devize din conturile unor firme străine, potrivit autorizației date de Banca Națională a României;

- neînregistrarea în contabilitatea firmei L. a facturilor emise de prestatorii interni;

- denaturarea deconturilor emise de Administrația Portului Constanța privind taxele de cheiaj și transmiterea către armatori a deconturilor de cheltuieli în valoare mărită față de cea reală și, în mod similar, falsificarea deconturilor emise de către prestatorul A.P. prin transmiterea la armatori a unor deconturi calculate pe baza tarifelor din nota Ministerului Transporturilor nr. 31/1992, în condițiile în care diferența dintre cele două valori a rămas în contul firmei off-shore L.M.;

- nevirarea către firma L. a veniturilor obținute de aceasta, constând în 65% din comisionul de agenturare, 100% overtime, 100% comision asistență rezultat din activitatea de repatriere, valoarea cheltuielilor privind telefon, fax etc., inclusă în decontul de cheltuieli;

- primirea unor sume de bani cash de la comandanții de navă, reprezentând contravaloarea deconturilor de cheltuieli, fără a fi declarate la punctul vamal, conform legislației românești și neînregistrarea acestor sume în contabilitatea firmei L., ele fiind evidențiate doar în caietele de evidență dublă întocmite de învinuita P.C.

În legătură cu activitatea de agenturare, au fost precizate în rechizitoriu faptele cu privire la care a intervenit prescripția raspunderii penale și s-au pronunțat soluții de netrimitere în judecată, în afară de cele săvârșite de angajatele P.R. și S.C. S-a reținut că cursul actelor de urmărire penală au fost probate și activitățile infracționale desfășurate de inculpatul R.Ș. împreună cu învinuiții S.G. și V.T. Față de R.Ș. s-a început urmărirea penală și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., constând în aceea că, în perioada 1995 - ianuarie 1996, în baza unei unice rezoluții infracționale și urmare asocierii în participațiune cu societatea S.S., a desfășurat relații comerciale cu Administrația Fluvială a Dunării de Jos Galați, ocazie cu care prin manopere frauduloase constând în prezentarea falsă a itinerariilor navelor și declararea în fals că navele au fost substituite de proprii lor armatori, a indus în eroare administrația prin taxarea tranzitării canalului Sulina cu 50% din tariful normal, ceea ce a determinat prejudicierea Administrației Fluviale a Dunării de Jos cu suma de 249.479,47 dolari S.U.A. Față de S.G., administratorul societății S.S. și V.T., contabil la aceeași societate, s-a început urmărirea penală sub aspectul comiterii aceleiași infracțiuni de înșelăciune.

Alături de declararea în fals că navele care tranzitau canalul Sulina erau nave de linie, probele administrate în cauză au stabilit și refacturarea ilegală de către reprezentanții firmei S.S. a prestațiilor efectuate de Administrație și transmiterea către armatori nu a facturilor reale întocmite de Administrație, ci a celor întocmite de învinuiții G.S. și T.V. conținând sume mărite în mod nereal. De asemenea, pentru a beneficia de reducerile de taxe, în documentele înaintate Administrației Fluviale a Dunării de Jos se înscria în fals și mențiunea că unele nave fuseseră substituite de armatorii lor pentru a face dovada că acele nave efectuau curse regulate. În realitate navele aveau armatori diferiți și nu se punea problema substituirii lor. În ceea ce-i privește pe armatori, sumele pe care le-au plătit corespundeau tarifului integral privind navele tramp. Banii rezultați din refacturări și plătiți de armatori au revenit firmei străine L.M. și firmei S.S., fiind practic împărțiți între inculpat și învinuiți, iar sumele însușite au fost evidențiate în caietele extracontabile întocmite de P.C. la rubrica „diferențe taxe Sulina”, în dosarele de navă au fost identificate de expertul T. și însemnări olografe privind aceste sume și proporția în care ele se împărțeau între învinuiți și inculpat. Societății L. nu i s-a virat niciodată comisionul care i se cuvenea și care era compus în relația cu firma S. din 50% din comisionul de agenturare. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune în paguba Administrației Fluviale a Dunării de Jos, întrucât a intervenit termenul special de prescripție a răspunderii penale, în cauză s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul R.Ș. și învinuiții G.S. și T.V., în baza art. 10 lit. g) C. proc. pen.

Descrierea mijloacelor frauduloase utilizate de inculpat și de învinuiți pe parcursul activității de agenturare are relevanță doar cu privire la descrierea situației de fapt în considerarea căreia instanța a dispus în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a îndatoririlor fundamentale, a cărui încălcare a constatat-o, condamnarea inculpatului R.Ș., la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la o pedeapsă complementară conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în țară sau în străinătate, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Într-adevar, în drept, faptele inculpatului care în perioada 1995 - iunie 1997, în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitățile de brokeraj și agenturare nave, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și nu al infracțiunii de folosire cu rea-credință a creditului societății, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Or, în speța de față, nu există nici o dificultate de încadrare juridică, deoarece în speță inculpatul a cauzat prejudicii societății L. prin faptul că și-a însușit și a dispus de veniturile societății L., în nici un moment neprefigurându-și intenția de a redirecționa banii rămași în conturile companiilor off-shore în conturile societății al cărei reprezentant legal era: altfel spus, elementul material al infracțiunii de delapidare săvârșite de inculpatul R.Ș. constă în însușire și nu în folosire; în speța de față, prejudicierea societății L. este exprimată printr-o pagubă produsă patrimoniului acesteia, pagubă evidențiată în mod trunchiat în expertizele întocmite în cauză. Cererea de schimbare a încadrării juridice a fost formulată de inculpat doar pentru a induce în eroare organele judiciare, neexistând niciun dubiu cu privire la textul de lege în care se încadrează fapta sa.

Din coroborarea înscrisurilor ridicate de la SC L. SRL reprezentând corespondență, contracte, evidențe în copie ale voiajelor navelor care au fost expertizate conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul L.D. și suplimentului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil T.A. și anexele cu rulajele bancare ale societăților off-shore, ținând cont și de mențiunile înscrise în caietul de evidență extracontabilă întocmit de P.C., Tribunalul a reținut că în perioada 1995 - iunie 1997, în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitățile de brokeraj și agenturare nave, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A., cu privire la care societatea SC L. SRL s-a constituit de parte civilă și a dispus de sumele de bani care s-ar fi cuvenit SC L. SRL, care au rămas în conturile societăților off-shore cu justificarea titlu de cote din comisionul de agenturare și angajare nave, cu privire la care SC L. SRL s-a constituit de parte civilă și cu privire la care instanța va dispune confiscarea specială.

Tribunalul a luat act, în primul rand, că în expertizele L. și T. figurează retragerea cu titlu de cote din comisionul de agenturare și angajare nave în sumă de 332.928 dolari S.U.A. pentu firma P. LTD. Cipru/Pireu. Dacă este exact că valuta a fost deținută de către inculpat în contra dispozițiilor legale, nu e mai puțin adevărat că în detenția lui a ajuns prin sustragere în urma căreia a păgubit avutul societății L., împrejurare de care nu se poate face abstracție. Prin însușirea ei, s-a creat un gol în patrimoniul societății L., care trebuie acoperit prin dezdăunarea ei. Avand în vedere că societatea SC L. SRL nu s-a constituit parte civilă, instanța a dispus confiscarea specială, potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Tribunalul a reținut că fapta de delapidare se poate comite numai în legatură cu bunuri care există în realitate în gestiune, însă nu are importanță locul unde se află din moment ce agentul poate să facă asupra lor acte de gestionare sau administrare.

În lumina acestor considerente, Tribunalul a reținut că în cauză constituie obiect material al delapidării și bunurile în legătură cu care este angajată răspunderea civilă a societății L., însușite de inculpat, cu privire la care s-a angajat răspunderea civilă delictuală a societății L., în temeiul raporturilor de prepușenie, pentru prejudicii create navlositorilor prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deoarece constituie obiect al delapidării bunurile asupra cărora exista drept de creanță al unei persoane câtă vreme bunul nu a ieșit efectiv din patrimoniul administrat.

Aceste considerente au permis instanței observația că în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, prejudiciul, aspect esențial al laturii civile, nu se confunda cu urmarea ca element component al laturii obiective a infracțiunii. Urmarea poate consta tocmai în lipsa bunului din gestiune coroborată cu faptul că bunul a fost folosit în mod ilicit.

La soluționarea laturii civile, Tribunalul a avut în vedere respectarea principiului disponibilității, consacrat de disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ., text aplicabil conform disp. art. 14 alin. (3) și art. 721 C. proc. civ.

La stabilirea situației de fapt, atat în ceea ce priveste săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cât și a celei de delapidare de inculpat, Tribunalul nu a avut în vedere expertiza financiar-contabilă ce a fost întocmită de experții: M.C., G.M. și R.R., înlăturând-o deoarece nu s-a coroborat cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, cei trei experți considerand că firmele off-shore au desfășurat activități legale pe teritoriul României fără a se pronunța în vreun fel dacă potrivit legislației românești companiile off-shore se impuneau a fi autorizate pe teritoriul României; experții au omis să-și expună punctul de vedere cu privire la necesitatea autorizării acestora în România; cei trei experți, confundând în explicațiile lor noțiunea de comision aferent contractului de comision din dreptul comercial sau civil cu noțiunea de comision din contractul de navlosire, nu au oferit nicio explicație cu privire la calitatea contractuală a companiilor off-shore. De asemenea, referitor la activitatea de agenturare, experții nu au motivat existența în cadrul unui singur contract a două deconturi de cheltuieli referitor la aceleași prestații, aceeași navă și aceleași părți și nu au precizat în ce constă diferența dintre cele două deconturi, dacă această diferență are sau nu la bază documente justificative; referitor la activitatea de navlosire, cei trei experți nu au argumentat practicarea ratelor diferite de navlu, a ratelor diferite de încărcare-descărcare, utilizarea sumei privind extraprima pentru vârsta vasului, practicarea de cote procentuale diferite pentru calculul comisionului de brokeraj cuvenit firmei L.

De asemenea, experții au omis să explice și să motiveze în vreun fel sumele reprezentând Q.D.A. (quick dispatch arangement) și C.T.M. (cash to master) și dacă cu privire la acestea există sau nu documente justificative referitor la utilizarea lor consideră că evidența extracontabilă a fost întocmită licit, neexplicând din punct de vedere juridic și financiar de ce în conținutul acestei evidențe există rubrici privind diferențele de taxe către Administrația Fluvială a Dunării de Jos, Administrația Portului Constanța, C., A.P. și de ce au fost evidențiate două deconturi de cheltuieli cu sume diferite privind aceleași părți, aceeași navă, aceleași prestații portuare;

În ceea ce privește transferurile bancare, experții nu au sesizat dacă aceste operațiuni au fost realizate pe baza unor documente justificative, care să poată fi coroborate cu documentele din dosarele de navă; experții, neverificând și necoroborând dosarele de navă cu documentele bancare nu au putut sesiza existența unor neconcordanțe privind efectuarea unor plăți în spatele cărora a avut loc scoaterea mascată a banilor din România.

Însă nici experții T. și L. nu s-au pronunțat în cuprinsul expertizelor asupra naturii juridice a sumelor de bani rămase în conturile companiilor off-shore, neputând preciza ce reprezintă acești bani și cui se cuvin, dacă se cuvin societății P. sau societății L., după cum nu s-au pronunțat în niciun fel asupra legalității transferurilor bancare și a altor acte de dispozitie efectuate de inculpat cu privire la bunurile aflate în gestiunea societății L. În mod corect, cei doi experți au sesizat lipsa documentelor justificative, fiind atributul organului judiciar să precizeze ce se înțelege prin obiectul, respectiv produsul infracțiunilor.

Pentru a dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, Tribunalul a avut în vedere ca prin rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 16 august 2007 s-a reținut faptul că sumele însușite de inculpat urmare a comiterii infracțiunii de delapidare au fost de: 468.682,45 dolari S.U.A., corespunzător a activităților de navlosire și agenturare, la care s-a adăugat și suma de 375.797,56 dolari S.U.A., reprezentând sume primite de la armatori, în contul firmelor nerezidente, cu motivația „quick dispatch arrangement”, pentru care nu s-au găsit documente de utilizare în România și suma de 341.382,17 dolari S.U.A., reprezentând sume de bani încasate în numerar de la comandanții de nave pentru plata prestațiilor portuare, pentru care nu au fost identificate documente justificative de utilizare. Aceste sume de bani, prin specificul activității de agenturare, au intrat în sfera bunurilor gestionate, administrate de R.Ș.

Din expertiza intocmita de expertul T.A. a rezultat ca suma de 468.682,45 dolari S.U.A. este compusă din comisioanele cuvenite firmei L. astfel: 215.373,77 dolari S.U.A. reprezentând comisioanele aferente contractelor de navlosire; 78.895,38 dolari S.U.A. reprezentând comisioanele rezultate din contractele de agenturare în porturile Galați, Brăila, Tulcea și Sulina; 137.175,31 dolari S.U.A. reprezentând comisioanele rezultate din contractele de agenturare derulate în porturile Constanța și Agigea; 7.183,94 dolari S.U.A. reprezentând suma de încasat și raportat ca venit la firma L. de la societățile străine din cota de 35% cheltuieli dedusă din comisionul societății D.; 36.693,67 dolari S.U.A. reprezentând sume plătite către prestatorii interni de către societatea L. și virate în conturile societăților străine de către armatori, dar reținute de către inculpat în conturile companiilor off-shore.

S.C. a mai precizat că a ținut o evidență a operațiunilor de agenturare pe fiecare navă și armatori în care erau menționate calculul final al cheltuielilor portuare, pe nave sau armatori și eventuale balanțe de cheltuieli și că nu a semnat și nu a întocmit vreun ordin de plată.

În declarația din data de 24 septembrie 1997, aceasta a confirmat implicarea societăților off-shore în activitățile de agenturare și navlosire, precizând faptul că R.Ș. și D.A.M. semnau documentele din partea firmelor străine. S.C. și-a încetat activitatea la firma L. urmare unei stări conflictuale între aceasta și D.A.M.

În declarația din 28 octombrie 1997, martora P.C. a precizat că la solicitarea celor doi asociați și pentru ușurarea muncii sale a întocmit caiete de evidență privind navele, sumele încasate și plățile efectuate. Ulterior, în declarația din 30 martie 2000, martora a precizat că din proprie inițiativă a întocmit caietele de evidență dublă contabilă, datorită volumului foarte mare de nave. Aceasta a negat că ar fi falsificat deconturile de cheltuieli, explicând că diferențele dintre decontul mărit fictiv și decontul în sumă reală urmau să fie reglementate, ulterior, cu armatorul. Din actele de urmărire penală nu a reieșit că amatorilor le-ar fi fost restituite vreodată aceste diferențe.

Din declarația dată de martora D.A.M., și în fața instanței de judecată, a rezultat că evidențele duble privind situația navelor agentura s-au aflat întotdeauna în posesia martorei P.C. care le păstra sub cheie. Din conținutul aceleiași declarații a mai reieșit că între S.C. și P.C. pe de o parte și D.A.M. pe de altă parte au existat și există relații de dușmănie motivat de faptul că încă de la momentul angajării lor la societatea L., primele două martore au avut relații de serviciu mai apropiate cu R.Ș. Relațiile dintre cele trei au devenit și mai tensionate în momentul în care între D.A.M. și R.Ș. au apărut divergențe, iar cele două martore au devenit aliatele inculpatului R.Ș.

Despre caietele de evidență dublă, martora D.A.M. a mai declarat că nu a avut cunoștință despre ținerea evidențelor extracontabile decât în primăvara anului 1997 când, în urma unui control efectuat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a observat că inspectorii nu s-au pronunțat în nici un fel asupra plăților efectuate prin conturile off-shore. Astfel, în urma unei altercații avute cu P.C., martora D.A.M. a reușit să obțină de la aceasta caietele cu evidența extracontabilă pe care le-a predat cenzorului C.D. Acesta din urmă a întocmit un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, depus la dosar, în conținutul căruia cenzorul a expus activitățile frauduloase desfășurate în cadrul firmei L. de R.Ș., prin neînregistrarea și nedeclararea organelor fiscale a unor mari sume de bani și modul de prejudiciere a societății L.

Concluziile cenzorului C.D. au fost confirmate mai târziu, în cursul urmăririi penale, de experții L.D. și T.A.

Sumele de bani însușite de inculpat cu motivația Q.D.A. au fost evidențiate, pe baza analizei documentelor bancare de experta T.A. și corespund pentru anul 1995 voiajelor nr. 49, 154, 163, 230, pentru anul 1996, voiajelor nr. 110, 115, 193, 198, 224, 241 și pentru anul 1997, voiajelor nr. 11 și 36 și voiajelor navelor F. și C.S. Documentele bancare (swift de transmitere și extras de bancă) ce fac dovada încasării acestor sume de către inculpat și s-au coroborat cu mentiunile din registrul de evidență contabilă dublă de către martora P.C. se regăsesc în: vol. 28 - Q.D.A. - 32.141,40 dolari S.U.A.; vol. 29 - Q.D.A. - 32.286,20 dolari S.U.A.; vol. 29 - Q.D.A. - 28.953,87 dolari S.U.A.; vol. 29 - Q.D.A. - 37.807,32 dolari S.U.A.; vol. 30 - Q.D.A. - 32.259,40 dolari S.U.A.; vol. 32 - Q.D.A. - 14.601,01 dolari S.U.A.; vol. 32 - Q.D.A. - 57.982,14 dolari S.U.A.; vol. 37 - Q.D.A. - 19.362 dolari S.U.A.; vol. 37 - 14.000 dolari S.U.A.; vol. 37 - Q.D.A. - 11.740 dolari S.U.A.; vol. 37 - Q.D.A. - 9.336 dolari S.U.A.; vol. 37 - Q.D.A. - 18.264 dolari S.U.A.; vol. 37 - Q.D.A. - 29.534,86 dolari S.U.A. Astfel, sumele de bani reprezentând „cash to master”, însușite de inculpat și pentru care nu există documente justificative de utilizare pe teritoriul României, au fost consemnate în registrul de evidență contabilă dublă de către învinuita P.C. și intra în prejudiciul produs societății L. prin faptele săvârșite de inculpat, neexistând documente justificative pentru modul în care au fost utilizate aceste sume de bani.

Tribunalul nu a neglijat, așadar, împrejurarea că nici pe parcursul urmăririi penale și nici cu ocazia acordării ultimului cuvânt în fața instanței de judecată, inculpatul nu a putut explica de ce de la momentul încheierii presupuselor înțelegeri și până la reglementarea finală, niciodată nu s-au virat sume de bani către societatea P., conform „înțelegerii”. În plus, suma stabilită prin reglementarea finală dintre societățile P./M.T. și L. că s-ar cuveni firmei „L.” s-a plătit din contul societății străine L.M.

Dacă societatea L. ar fi datorat societății P., conform înțelegerilor, 35% din comisioanele obținute din activitățile de agenturare și navlosire, atunci ar fi însemnat că firma P. ar fi fost reprezentantul armatorilor tuturor navelor care au făcut obiectul contractelor de transport maritim, ceea ce, în mod practic, este imposibil.

Or, din banii acumulați din conturile off-shore s-a folosit numai R.Ș. acesta dispunând după bunul său plac de acești bani, recunoscând că a folosit o parte din acești bani, cumpărând, de exemplu, un apartament în București, procedând ca și cum sumele ar fi fost la dispoziția sa și nu la dispoziția directorilor panamezi sau a societății P. În acest sens, a fost relevantă și declarația inculpatului din 16 octombrie 1997, în care a recunoscut că a ridicat sumele de 67.800 dolari S.U.A. și de 67.500 dolari S.U.A. din contul societății A., precizând că nu a ținut o evidență a sumelor ridicate astfel și că nu a completat pe recipisele de retragere destinația sumelor. Tribunalul a reținut aceste declarații ale inculpatului la conturarea situației de fapt, explicând de ce la confiscarea sumei totale de 7.860.651,79 dolari S.U.A. cu privire la care a dispus confiscarea specială a inclus și sumele de bani provenind din aceste infracțiuni cu privire la care inculpatul și-a exercitat dreptul de dispoziție, fiind evident că, în ceea ce privește elementul material al conținutului constitutiv al infracțiunii de delapidare, în continutul sintagmei de „ÎNSUȘIRE” au fost incluse actele prin care o persoană își exercită dreptul de dispoziție, cel mai important atribut al dreptului de proprietate - abusus.

În declarația luată în data de 03 aprilie 2000 și continuată la 04 aprilie 2000, prin răspunsurile la întrebările 59-62, inculpatul a recunoscut că a dispus de aceste sume de bani, inclusiv că le-a transferat în străinătate, inclusiv că a mai dat declarație cu privire la contul deschis pe numele lui R.Ș. și R.A. - fond personal al inculpatului, în care a transferat suma de 2.250.000 dolari S.U.A.

Din aceste declarații ale inculpatului în care a descris dezinvolt cum și-a achizitionat un apartament plătind un avans din contul firmei A.S. de aproximativ 13.000 dolari S.U.A., a împrumutat firma J.B. SRL din contul firmei A.S. cu 100.000 dolari S.U.A., a retras semnificative sume de bani în numerar - care se găseau în conturile unor societăți off-shore deschise pe teritoriul României, care colectau sume de bani care trebuiau să ajungă în conturile societății L. SRL (a se vedea mențiunile inserate în declarația inculpatului din 16 octombrie 1997, de unde rezultă că inculpatul a ridicat din contul firmei A.S., în perioada 04 iulir 1996 - 19 noiembrie 1996, suma de 67.800 dolari S.U.A. în sume de 5.000 dolari S.U.A., efectuând câte 14 retrageri în baza unor recipise de retragere semnate chiar de inculpat, respectiv că inculpatul a ridicat din contul firmei L.M., în perioada 21 octombrie 1996 - 10 iulie 1997, suma de 67.500 dolari S.U.A. în sume de 5.000 dolari S.U.A., efectuând câte 14 retrageri în baza unor recipise de retragere semnate chiar de inculpat), neexistând nici o înțelegere care să convinga instanța că societatea L. ar fi datorat societății P., conform înțelegerilor, 35% din comisioanele obținute din activitățile de agenturare și navlosire sau că rămâneau în conturile societăților off-shore cu titlu de comision, cum a explicat inculpatul în data de 25 mai 1998 a rezultat că inculpatul și-a exercitat dreptul de dispoziție asupra unor sume de bani provenind din săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare.

Tribunalul a înlăturat susținerea inculpatului că banii rămași în conturile societăților străine reprezintă cota parte de comision cuvenit firmei P., căci analiza rulajelor conturilor acestor societăți a demonstrat că inculpatul a fost singurul care a dispus, după bunul său plac, de banii acumulați în off-shore transferându-i în Anglia sau acordând împrumuturi din ei unor diverse persoane fizice. De altfel, în cuprinsul celor două expertize contabile s-a făcut referire la acest aspect, solicitându-se organelor judiciare să se pronunțe asupra provenienței sumelor retrase sau transferate de inculpat, dar și al rechizitoriilor întocmite în cauză, în care s-a solicitat confiscarea bunurilor provenind din infracțiuni, organul de urmărire penală ce face referire la sume de bani transferate de inculpat din conturile companiilor off-shore inculpatul a direcționat sumele de bani în contul altor companii off-shore despre care acesta a recunoscut că îi aparțin și recunoaște că a făcut aceste transferuri; aceste companii având conturi deschise la bănci din Anglia: C.M. Bank Jersey, C. Bank Guersney, R. Bank, M.L.F.S., o parte din bani fiind ulterior transferați într-un cont aflat la dispoziția lui R.Ș. și a fratelui său, R.A., dar și la transferul unor sume de bani din contul societăților off-shore în contul altor firme off-shore sau constituirea de depozite în numele unor firme off-shore, pe teritoriul României, după care au fost din nou transferate în conturile bancare din Anglia.

În declarația din data de 25 ianuarie 2005 inculpatul a precizat că aceste împrumuturi au fost „acordate de societățile nerezidente la indicația armatorului” fără să cunoască motivația lor economică. Susținerea este lipsită de temei real și Tribunalul a înlăturat-o, considerând că nu există nici o dovadă a dispoziției vreunui armator de a acorda, din conturile societăților străine, împrumuturi. Pe de altă parte, inculpatul nu a precizat numele armatorului care să-i fi dat vreo astfel de dispoziție și apoi, doar el era împuternicit al societăților străine, iar operațiunile bancare nu se pot derula decât pe bază de documente justificative.

Nimic nu a dovedit că sumele de bani, pretins a fi cuvenite societății P. conform înțelegerilor invocate de inculpat, au fost virate către această firmă. Dimpotrivă, s-a dovedit pe baza documentelor bancare că acești bani au fost transferați, din dispoziția inculpatului, în Anglia.

Inculpatul nu a putut explica de ce în contractele de navlosire și agenturare nu este menționat niciodată numele și calitatea societății P., după cum nu a explicat nici de ce S. nu a fost împuternicit niciodată la firmele străine, deși companiile off-shore erau așa-zise companii subsidiare ale societății P.

La incadrarea juridica a faptelor, Tribunalul a observat, ab initio, că este adevărat ca pe parcursul comiterii activității infracționale a intrat în vigoare Legea nr. 140/1996 din 05 noiembrie 1996 pentru modificarea și completarea C. pen., publicată în M. Of. nr. 289/14.11.1996, care a prevăzut încriminarea delapidării în textul art. 2151 C. pen.; anterior, fapta funcționarului de a a-și însuși, trafica sau valorifica, bani, bunuri, valori aflate în gestiunea sa și care nu făceau obiectul art. 135 alin. (4) din Constituție, se încadra în infracțiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 C. pen.

Întrucât inculpatul a desfășurat o activitate infracțională comisivă, continuată și având în vedere momentul epuizării acesteia în iunie 1997, faptele inculpatului care în perioada 1995 - iunie 1997, în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitățile de brokeraj și agenturare nave, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A. cu privire la care SC L. SRL s-a constituit parte civilă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului. De asemenea, Tribunalul a avut în vedere la individualizarea pedepsei și durata lungă a procesului penal, remarcând existența unor perioade de inactivitate a organelor de urmărire penală, dar și perioadei extrem de lungi de la notificarea acuzației, la care a contribuit în mod semnificativ și atitudinea procesuală a inculpatului.

Altfel spus, instanța a dat eficiență principiului că represiunea penală trebuie să intervină prompt pentru realizarea scopului educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., detaliind și motivele care au îndreptățit instanța să constate încălcarea dreptului la un proces echitabil în ceea ce privește nerespectarea duratei rezonabile a procesului penal.

Tribunalul a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de legea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni cu aceeași unitate de rezoluție, prejudiciind semnificativ interesele societății comerciale în care avea calitatea de director general și administrator, infracțiunea fiind săvârșită în formă continuată, cauza facultativă de agravare a pedepsei, care ar fi permis aplicarea unui spor de pedeasa de 5 ani la limita maximă prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen., respectiv 20 ani inchisoare. La aplicarea pedepsei, Tribunalul a dat eficiență împrejurării ca o parte din actele materiale care intră în unitatea infracțională au fost săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 140/1996. Inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante prin prisma lipsei antecedentelor penale sau a pregătirii de specialitate, având în vedere că și-a folosit aceste calități în scopuri infracționale.

Depășirea termenului rezonabil al procesului penal își va găsi un remediul eficient prin coborârea pedepsei în mod semnificativ spre minimul special prevăzut de lege. Prin urmare, Tribunalul a considerat că stabilirea unei pedepse de 12 ani închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. satisface scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., principiului proporționalității pedepsei cu gravitatea infracțiunii săvârșite și echitabilitatea procesului penal în ansamblu.

Sub acest aspect instanța a mai reținut că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există probe că au comis infracțiuni economice generatoare de profituri uriașe trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar.

Având în vedere multiplele manopere frauduloase folosite de inculpat având drept scop delapidarea societății L. cu consecința producerii unor pagube semnificative patrimoniului acesteia, tulburarea gravă a ordinii de drept și a securității juridice, dezinvoltura cu care inculpatul își pune în valoare reaua-credință în derularea raporturilor contractuale, instanța a reținut că se justifică aplicarea unei pedepse complementare conform art. 65 alin. (1) C. pen., constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator (de fapt sau de drept; potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, administratori pot fi orice persoane fizice cu capacitate deplină de exercițiu sau o persoană juridică, acționari sau nu la societatea pe care o gerează, numirea lor făcându-se fie prin actul constitutiv, fie de către adunarea generală a acționarilor, el fiind cel care o reprezintă în relațiile cu terții).

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

În același sens este și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74 din 05 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia a determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europene a Drepturilor Omului, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, respectiv interzicerea dreptului de a fi asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale sau împuternicit al acestora, în tara sau în străinătate.

În baza art. 350, 1451, 136 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Tribunalul a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara fața de inculpatul R.Ș., în cursul judecății, începând cu data de 04 septembrie 2012, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni (Tribunalul a avut în vedere săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor cu privire la bunurile asupra cărora inculpatul își exercita atributul de dispoziție al dreptului de proprietate, în vederea evitării recuperării pagubelor produse prin activitatea infracțională, inclusiv a confiscării speciale). Nu în ultimul în rand, Tribunalul a apreciat că măsura este utilă în vederea garantării unei mai bune desfășurări a procesului penal, precum și a facilitării identificării produsului infracțiunilor, cu privire la care Tribunalul a dispus luarea măsurilor de indisponibilizare și confiscare.

Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție a constat în primul rând în crearea condițiilor unui contact permanent și sigur al organului judiciar cu inculpatul în cazul obligării de a nu părăsi țara. Prin obligațiile stricte impuse în sarcina inculpatului prin luarea acestei măsuri, instanța a luat în considerare și necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului în prezenta cauză, având în vedere că s-a pronunțat o primă sentință de condamnare, existând riscul sustragerii de la judecată.

Nu este o chestiune discutabilă în sine faptul că instanța poate aplica diferite măsuri preventive ce limitează libertatea unui acuzat pentru a asigura realizarea eficientă a unei cercetări penale, în măsura în care o astfel de măsură - și în special durata sa - este proporțională cu scopurile urmărite [vezi, mutatis mutandis, Nagy împotriva Ungariei (dec.), nr. 6.437/02, 06 iulie 2004, Fedorov și Fedorova, menționată mai sus, parag. 41, și Petre împotriva României, nr. 71.649/01, parag. 47, 27 iunie 2006].

În speță, ingerința este în conformitate cu legea și ea urmărește scopurile legitime stipulate la art. 2 parag. 3 din Protocolul nr. 4, în mod special prevenirea infracțiunilor și protecția drepturilor și libertăților altora. Ingerința este proporțională cu scopurile urmărite. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat cu privire la compatibilitatea art. 2 din Protocolul nr. 4 cu obligațiile ce limitează libertatea de circulație a reclamantului într-o serie de cauze având ca obiect proceduri penale. În mod special, în cauza Antonenkov și altii (vezi Antonenkov și alții împotriva Ucrainei, nr. 14.183/02, parag. 59-67, 22 noiembrie 2005), în care durata unei astfel de limitări în timpul cercetării penale a fost de 4 ani și 10 luni, Curtea nu a constatat nicio încălcare a art. 2 din Protocolul nr. 4. În cauza Fedorov și Fedorova, menționată mai sus, în care obligația contestată le-a fost impusă reclamanților timp de 4 ani și 3 luni, Curtea a constatat că, în circumstanțele cauzei, limitarea libertății de circulație a reclamanților nu era disproporționată.

În ceea ce privește condiția personală a inculpatului (sănătate, vârstă, antecedente sau alte situații ca cea privitoare la câmpul muncii sau îndatoriri de familie, ori prezența în treacăt pe teritoriu și altele), ca un criteriu complementar față de primele criterii, și aceasta a fost avută în vedere de instanța la soluționarea prezentei cereri.

În cauza de față, interdicția de a părăsi țara, cu precizarea clară a motivelor de luare sau de a măsurii, nu aduce atingere, la acest moment procesual, în mod nejustificat drepturilor inculpatului, întrucât nu se poate considera că necesitatea de a impune restricția se va diminua inevitabil prin trecerea timpului. Tribunalul apreciază că, fiind păstrat un just echilibru între cerințele de interes general și drepturile reclamantului, în prezenta cauză nu are loc încălcarea art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

Tribunalul a reținut din coroborarea mijloacelor de proba administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată a rezultat că prin întreaga activitate infracțională inculpatul a creat următoarele prejudicii:

- în paguba firmei L. prin nevirarea întregului comision de brokeraj și agenturare plătit de armatori acestei firme, sumele de bani rămânând în conturile firmelor străine, neraportate și deci neimpozitate conform legii românești și prin nevirarea sumelor încasate de la armatori, dar neraportate ca venit la firma L. reprezentând cheltuieli acceptate și plătite de armatori (pentru telefon, fax etc.), rămase necuvenit în conturile companiilor off-shore;

- în paguba armatorilor prin falsificarea deconturilor în relația cu prestatorii interni (prin deconturi mărite fraudulos), armatorii plătind în conturile străine sume mai mari decât cele datorate în realitate;

- în paguba Administrației Fluviale a Dunării de Jos Galați, ca urmare a declarării în fals că navele care au tranzitat Canalul Sulina sunt nave de linie, în loc de nave de tramp aceasta întocmind facturi la jumătate de tarif;

- în paguba navlositorilor prin atragerea mărită de navlu în conturile bancare ale societăților străine, prin operarea cu rată mărită artificial de încărcare descărcare ce a determinat nașterea contrastaliilor și plata acestora și prin deducerea valorii extraprimei pentru vârsta vasului din valoarea navlului plătită în conturile firmelor offshore;

- în paguba statului român prin denaturarea veniturilor firmei L. și neplata impozitului pe profit corespunzător veniturilor ce ar fi trebuit încasate de aceasta.

Fiind învestită cu soluționarea pretențiilor civile ale unora din părțile păgubite prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de inculpat, dar și a pretențiilor civile ale SC L. SRL, păgubite prin săvârșirea infracțiunii de delapidare de inculpat (pe latură civilă, este păgubită și prin săvârșirea infracțiunii de înșelăciune de acesta, conform argumentației Tribunalului cu privire la necesitatea înțelegerii corecte a obiectului material al infracțiunii de delapidare), Tribunalul, cu respectarea disp. art. 129 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și alin. (6) C. proc. civ., aplicabile conform art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art. 721 C. proc. civ., a obligat inculpatul în solidar cu SC L. SRL la plata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata următoarelor sume de bani, în vederea acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. părților civile care și-au probat pretentiile civile prin mijloacele de probă analizate detaliat de instanța de judecată la reținerea situației de fapt în considerarea căreia a condamnat inculpatul, după cum urmează:

- către SC A. SA a sumei de 33.838,43 dolari S.U.A.;

- către SC M. SA a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobânzii legale aferente din iunie 1997 până la data executării efective a obligației;

- către SC A. SA, prin lichidator judiciar L.D. IPURSL a sumei de de 16.786,31 dolari S.U.A.;

- către SC J.T.G. S.R.L prin lichidator judiciar V.I. a sumei de 9.146,85 dolari S.U.A.;

- către SC T. SA a sumei de de 8.728,3 dolari S.U.A.;

- către SC R.G. SA a sumei de 5.678,89 dolari S.U.A.;

- către SC C. SA - a sumei de 4.420,83 dolari S.U.A., apreciind că în cauza sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale în persoana prepusului R.Ș., dar și a raportului de prepușenie, a cărui esență o constituie, pe de o parte, activitatea comitentului de a direcționa, supraveghea și controla pe prepus, iar pe de altă parte, activitatea prepusului, care acceptă să facă ceva sub directa supraveghere și control a acestuia. Răspunderea prevăzută de art. 1000 alin. (3) C. civ. se va angaja deoarece raportul de prepușenie există în momentul săvârșirii faptei ilicite de către prepus, săvârșirea faptelor având loc în exercitarea funcțiilor încredințate, comitentul continuând să răspundă chiar dacă în momentul introducerii acțiunii de către victimă, autorul prejudiciului nu mai este prepusul acestuia.

Tribunalul a luat act că partea civilă SC V.I. SRL și partea vătămată SC M.I. SRL au fost scoase din cauză la 13 noiembrie 2009, fiind radiate. Cu privire la prejudiciile cauzate acestor navlositori, Tribunalul, potrivit disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială. Altfel spus, în temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispozitiei de confiscare a sumei de bani cu care au fost păgubite partea vătămată SC V.I.I.E. SA s-a constituit parte civilă, societatea fiind în prezent radiată, respectiv suma de 5.810,98 dolari S.U.A.

Totodată, în temeiul disp. art. 118 C. pen., Tribunalul a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscarii speciale, în vederea atingerii scopului prev. de art. 111 alin. (1) C. pen., de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumelor de bani cu care au fost păgubite părțile vătămate care nu s-au constituit părți civile, respectiv:

- suma de 489.454,86 dolari S.U.A. cu care SC S. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 280.606,23 dolari S.U.A. cu care SC S.T. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 98.316,49 dolari S.U.A. cu care SC M.R. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 58.685,93 dolari S.U.A. cu care SC M. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 36.210,99 dolari S.U.A. cu care SC G.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 8.341,91 dolari S.U.A. cu care SC U. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 5.038,81 dolari S.U.A. cu care SC T. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 4.177,76 dolari S.U.A. cu care SC M.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 1.016,44 dolari S.U.A. cu care SC P.M.D. SRL nu s-a constituit parte civilă.

În cuprinsul considerentelor, în considerarea limitelor învestirii instanței, Tribunalul a expus de ce a luat act ca partea civilă Administrația Fluvială a Dunării de Jos a fost scoasă din cauză la 05 februarie 2010 și că partea civilă Ministerului Finanțelor Publice a fost scoasă din cauza la 05 februarie 2010, în baza art. 243, art. 245 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., interpretate per a contrario, respingand, ca inadmisibilă, cererea din rechizitoriu de soluționare a acțiunilor civile a Ministerului Finanțelor Publice și Administrația Fluvială a Dunării de Jos.

Potrivit disp. art. 346 C. proc. pen., art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., aplicabile potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, Tribunalul a obligat pe inculpatul R.Ș. la plata către partea civilă SC L. SRL a sumei de 1.185.862,18 dolari S.U.A., în vederea acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de delapidare săvârșite de inculpatul R.Ș. Tribunalul a expus la reținerea situației de fapt în considerarea căreia a condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare că în obiectul material al acestei infracțiuni intră și alte sume de bani, cu privire la care a dispus confiscarea specială, fiind ținută să respecte - potrivit art. 14 alin. (3) C. proc. pen. - valențele principiului disponibilității, regula diriguitoare a procesului civil, ca un corolar al subsidiarității acțiunii civile în procesul penal.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., Tribunalul a dispus menținerea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș. și a părții responsabile civilmente SC L. SRL, instituit de Tribunalul București în data de 12 august 2010, la cererea părții civile SC M. SA în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de înșelăciune săvârșite de inculpatul R.Ș. acestei părți civile din prezenta cauza, până la concurența echivalentului în RON a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobânzii legale aferente din iunie 1997 până la data de 12 august 2010, apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat instanța luarea acestei măsuri.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., Tribunalul a dispus menținerea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător, instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., instituit de Tribunalul București în data de 12 august 2010, la cererea părții civile a SC L. SRL în vederea asigurării acoperirii pagubelor produse prin infracțiunile de delapidare săvârșite de inculpatul R. acestei părți civile din prezenta cauză, până la concurența echivalentului în RON din data de 12 august 2010 a sumei de 961.616,62 dolari S.U.A., apreciind că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat instanța luarea acestei măsuri.

Pentru considerente de rigurozitate juridică, Tribunalul a precizat că deși în cuprinsul rechizitoriului s-a solicitat instanței anularea înțelegerilor invocate de învinuitul R.Ș. și depuse la dosar, în copie, intervenite între societățile P./M.T. și L. ca urmare a neînceperii urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. deoarece s-a împlinit termenul de prescripție specială, prev. de art. 124 C. pen., iar prin decizia nr. 2/2011, pronunțată de secțiile unite în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (1) teza finală C. proc. civ., combinat cu dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen., procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată”, competența ar fi revenit instanței civile, dacă Tribunalul nu ar fi avut în vedere paguba produsă societății L. prin nevirarea pretinsei părți din comision care s-ar fi cuvenit societății P., suma de bani rămasă nejustificat în conturile societăților off-shore. În plus, utilizarea acestor înțelegeri și addendum-uri false, întocmite de inculpat la o dată neprecizată au fost folosite pentru acreditarea ideii unor raporturi contractuale între P./M. și societăților off-shore, Tribunalul expunând motivele pentru care a înlăturat apărarea inculpatului.

Chiar dacă cu privire la infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. - s-a împlinit termenul de prescripție specială, prev. de art. 124 C. pen., împrejurare în care față de inculpat și s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 lit. g) C. proc. pen. Împrejurarea că inculpatul s-a folosit și de aceste mijloace frauduloase pe parcursul derulării activității infracționale cu privire la care a fost trimis în judecată permite anularea acestora, potrivit art. 348 C. proc. pen.

Așadar, în temeiul disp. art. 348 C. proc. pen., Tribunalul a dispus anularea înscrisurilor falsificate de inculpatul R.Ș. în derularea activităților de navlosire și agenturare, respectiv a înțelegerilor din 15 aprilie 1991, 16 septembrie 1991, 20 septembrie 1991, 17 decembrie 1993, 06 octombrie 1994, 09 decembrie 1994, 12 septembrie 1996, precum și înscrisul denumit „final settlement”, datat 17 ianuarie 1997, prin adresa înregistată sub nr. 357/P/1998 din data de 08 aprilie 1998.

Totodată, în temeiul disp. art. 348 C. proc. pen., Tribunalul a dispus anularea tuturor înscrisurilor falsificate de inculpatul R.Ș. în derularea activităților de navlosire și agenturare, enumerând actele falsificate în cuprinsul dispozitivului pentru punerea în executare a acestei dispoziții.

Sub un alt aspect, la stabilirea situatiei de fapt în considerarea căreia a condamnat inculpatul, Tribunalul a precizat că nu va neglija împrejurarea că nici pe parcursul urmăririi penale și nici cu ocazia acordării ultimului cuvânt în fața instanței de judecată, inculpatul nu a putut explica de ce de la momentul încheierii presupuselor înțelegeri și până la reglementarea finală, niciodată nu s-au virat sume de bani către societatea P., conform „înțelegerii”. În plus, suma stabilită prin reglementarea finală dintre societățile P./M.T. și L. că s-ar cuveni firmei „L.” s-a plătit din contul societății străine L.M.

Dacă societatea L. ar fi datorat societății P., conform înțelegerilor, 35% din comisioanele obținute din activitățile de agenturare și navlosire, atunci ar fi însemnat că firma P. ar fi fost reprezentantul armatorilor tuturor navelor care au făcut obiectul contractelor de transport maritim, ceea ce, în mod practic, este imposibil.

Tribunalul a reiterat ca de banii acumulați din conturile off-shore s-au folosit numai de R.Ș. acesta recunoscând ca a folosit o parte din acești bani, cumpărând, de exemplu, un apartament în București, procedând ca și cum sumele ar fi fost la dispoziția sa și nu la dispoziția directorilor panamezi sau a societății P. În acest sens, a prezentat relevanță și declarația inculpatului din 16 octombrie 1997, în care inculpatul a recunoscut că a ridicat sumele de 67.800 dolari S.U.A. și de 67.500 dolari S.U.A. din contul societății A., precizând că nu a ținut o evidență a sumelor ridicate astfel și că nu a completat pe recipisele de retragere destinația sumelor. Tribunalul a reținut aceste declarații ale inculpatului la conturarea situației de fapt, explicând de ce la confiscarea sumei totale de 7.860.651,79 dolari S.U.A. cu privire la care a dispus confiscarea specială a inclus și sumele de bani provenind din aceste infracțiuni cu privire la care inculpatul și-a exercitat dreptul de dispoziție, fiind evident că, în ceea ce privește elementul material al continuțului constitutiv al infracțiunii de delapidare, în conținutul sintagmei de „ÎNSUȘIRE” au fost incluse actele prin care o persoană își exercită dreptul de dispoziție, cel mai important atribut al dreptului de proprietate - abusus.

De altfel, în cuprinsul celor două expertize contabile s-a făcut referire la acest aspect, solicitându-se organelor judiciare să se pronunțe asupra provenienței sumelor retrase sau transferate de inculpat din conturile companiilor off-shore inculpatul a direcționat sumele de bani în contul altor companii off-shore despre care inculpatul a recunoscut că îi aparțin și recunoaște că a făcut aceste transferuri; aceste companii având conturi deschise la bănci din Anglia: C.M. Bank Jersey, C. Bank Guersney, R. Bank, M.L.F.S., o parte din bani fiind ulterior transferați într-un cont aflat la dispoziția lui R.Ș. și a fratelui său, R.A., dar și la transferul unor sume de bani din contul societăților off-shore în contul altor firme off-shore sau constituirea de depozite în numele unor firme off-shore, pe teritoriul României, după care au fost din nou transferate în conturile bancare din Anglia.

Din conținutul suplimentului de expertiză efectuat de expertul contabil T.A., expertul a reținut că începând cu anul 1997 activitatea de navlosire a SC L. SRL a fost deturnată de inculpatul R.Ș. către societatea L.S. Această susținere a fost argumentată prin prezentarea voiajelor navelor S., G., K. și M. Derularea, din punct de vedere financiar a contractelor de navlosire, a avut loc, în cazul acestor voiaje, prin conturile bancare deschise la banca S.G. a societăților străine R. și A.

La data de 08 august 1997, societatea B. NV Mechelen a transmis către societatea L.S. că, nava S. a început descărcarea la acea dată. La data de 02 octombrie 1997, prin fax, societatea B. a transmis către SC L. București, în atenția lui R.Ș., că data de sosire a vasului era 04 octombrie 1997. Navlul pentru voiajele navelor S. și G. s-a plătit în contul societății străine R.; din același cont al societății off-shore R. s-a plătit navlu către armatorii A.B. și M.T.

Referitor la nava K., navlul a fost plătit tot prin contul societăților R. și A.

În cazul navei M., societatea B. a plătit navlul în contul companiei off-shore R. Din acest cont s-au efectuat plăți către armatori, agenți și speze bancare rămânând o diferență de 135.978,09 dolari S.U.A. din care, 61.586,00 dolari S.U.A. au fost dirijați în contul bancar al lui J.B., iar 74.392,09 dolari S.U.A. a rămas în contul companiei off-shore.

În cazul navelor M. și A. s-au efectuat plăți prin contul societății panameze N., aparținând tot inculpatului. De asemenea, expertul T. a evidențiat și existența unor transferuri bancare între societățile off-shore N. și A.

În declarația luată în data de 03 aprilie 2000 și continuată la 04 aprilie 2000, prin răspunsurile la întrebările 59-62, inculpatul recunoaște că a dispus de aceste sume de bani, inclusiv că le-a transferat în străinătate, inclusiv că a mai dat declarație cu privire la contul deschis pe numele lui R.Ș. și R.A. - fond personal al inculpatului, în care a transferat suma de 2.250.000 dolari S.U.A.

Tribunalul a înlăturat susținerea inculpatului că banii rămași în conturile societăților străine reprezintă cota parte de comision cuvenit firmei P., căci analiza rulajelor conturilor acestor societăți a demonstrat că inculpatul a fost singurul care a dispus, după bunul său plac, de banii acumulați în off-shore transferându-i în Anglia sau acordând împrumuturi din ei unor diverse persoane fizice.

În declarația din data de 25 ianuarie 2005 inculpatul a precizat că aceste împrumuturi au fost „acordate de societățile nerezidente la indicația armatorului” fără să cunoască motivația lor economică. Susținerea a fost lipsită de temei real și Tribunalul a înlăturat-o, considerând că nu există nici o dovadă a dispoziției vreunui armator de a acorda, din conturile societăților străine, împrumuturi. Pe de altă parte, inculpatul nu a precizat numele armatorului care să-i fi dat vreo astfel de dispoziție și apoi, doar el era împuternicit al societăților străine, iar operațiunile bancare nu se pot derula decât pe bază de documente justificative.

Nimic nu a dovedit că sume de bani, pretins a fi cuvenite societății P. conform înțelegerilor invocate de inculpat, au fost virate către această firmă. Dimpotrivă, s-a dovedit pe baza documentelor bancare că acești bani au fost transferați, din dispoziția inculpatului, în Anglia.

Inculpatul nu a putut explica niciodată de ce în contractele de navlosire și agenturare nu este menționat niciodată numele și calitatea societății P., după cum nu a explicat nici de ce S. nu a fost împuternicit niciodată la firmele străine, deși companiile off-shore erau așa-zise companii subsidiare ale societății P.

Tribunalul a avut în vedere ca potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, iar potrivit art. 118 alin. (4) și (5) C. pen., dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă bani și bunuri până la concurența valorii acestora; se confiscă, de asemenea, bunurile și banii obținuți din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscării, cu excepția bunurilor prevăzute în alin. (1) lit. b) și c).

Dând eficiență acestor texte de lege, Tribunalul a dispus confiscarea (în natură sau în echivalent, sens în care a justificat de ce este justificată instituirea sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale asupra bunurilor fratelui inculpatului, până la concurența sumei transferate de inculpat în depozitul comun, dar și a sotiei inculpatului) a sumelor de bani provenind din săvârșirea de infracțiuni cu privire la care inculpatul și-a exercitat dreptul de dispoziție, cel mai important atribut al dreptului de proprietate: faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 21/1999 - pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor publicată în M. Of. nr. 18/21.01.1999 (în prezent abrogată), spălarea banilor nu era încriminată în legislația penală română semnifică imposibilitatea tragerii la răspundere a inculpatului cu privire la aceste acte de dispoziție asupra bunurilor provenind din fondurile infracțiunilor predicat de înșelăciune și delapidare până la intrarea în vigoare a acestei legi, dar nu împiedica judecătorul să nu aplice măsura de siguranță a confiscării (prin echivalent) asupra produsului infracțiunilor de înșelăciune și delapidare, aplicand textele art. 118 alin. (1) lit. e), art. 118 alin. (4), art. 118 alin. (5) C. pen. bunurile fiind produse prin mecanismele frauduloase descrise în raportul de expertiza T., care s-a coroborat cu rulajul conturilor, actele de dispoziție asupra fiind recunoscute de inculpat, care a contestat doar proveniența infracțională a fondurilor: însă, ab initio, judecătorul a făcut trimitere la disp. art. 66 C. proc. pen., fiindu-i oferită inculpatului posibilitatea să precizeze cu ce drept a dispus el de sumele de bani rămase în conturile societăților off-shore, despre care a afirmat că i s-ar fi cuvenit lui P.

Instanța a explicat de ce se justifică confiscarea sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. și nu doar a echivalentului sumelor de bani a echivalentului sumelor de bani reprezentând prejudicii ocazionate părților vătămate care nu s-au constituit părți civile (adică navlositorii, deoarece pretențiile statului român sau a Administrației Fluviale Dunărea de Jos Galați nu au putut fi analizate de instanța penală, faptele penale cauzatoare de prejudicii sunt prescrise, motiv pentru care instanța penală le-a respins ca inadmisibile acțiunile civile. Dacă nu ar fi existat constituirea de parte civilă, Tribunalul a apreciat că în temeiul art. 245 lit. b) C. proc. pen., organul de urmărire penală să le confiște, deoarece faptele sunt prescrise în faza de urmărire penală. Totodată, pentru recuperarea integrală a prejudiciului, organul de urmărire penală ar fi trebuit să urmărească bunurile provenind din faptele prescrise în mâinile oricui s-ar gasi, calitatea de bună sau rea credință a terțului având relevanță doar pentru dispunerea confiscării în natură sau în echivalent, de la terțul de rea-credință sau de la inculpat, după caz. Altfel spus, indiferent de faza procesuală, nu este permisă confuzia între obiectul și produsul infracțiunii).

A nu confisca bunurile produse prin săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare înseamnă a nesocoti natura măsurii de siguranță a confiscării speciale în sistemul nostru de drept penal: sancțiune de drept penal, consecință civilă a săvârșirii unei fapte prevăzute de legea penală, scop eminamente preventiv, cu privire la care nu operează dispozițiile care guvernează instituția legii penale mai favorabile, pentru următoarele considerente.

Judecătorul a facut referire la garanțiile prevazute de art. 7 parag. 1 teza a II-a din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu pentru a pune în lumina imperativul de a nu confunda sancțiunile penale - pedepsele - cu sancțiunile de drept penal, printre care confiscarea, fiind nepotrivit, în acest context a se vorbi de principiul personalității sancțiunilor de drept penal prin extrapolarea principiului personalității răspunderii penale, ci pentru a justifica opțiunea de a institui sechestrul asigurător în vederea confiscării speciale, potrivit disp. art. 163 alin. (2) C. proc. pen. asupra unor bunuri aparținând unor terți neparticipanți la procesul penal (R.A., R.N.L.E.), fără a confisca efectiv bunurile provenind din săvârșirea din infracțiuni trecute în patrimoniul acestora, măsură de indisponibilizare urmărind a limita dreptul de dispoziție al terților asupra bunurilor cu privire la care „inculpatul le-a pus pe numele acestora”, nepierzând în nici un moment cel mai important atribut al dreptului de proprietate - dreptul de dispozitie - abusus. De aceea, măsura confiscării, înțeleasă că deprivarea de bun, a fost dispusă cu privire la bunurile inculpatului R.Ș., iar pentru garantarea acesteia, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor terților sus-menționați.

Din întreaga documentație depusă la dosarul cauzei a rezultat că singura societate comercială care a desfășurat activități comerciale, obținând venituri, este societatea rezidentă autorizată și angajată contractual, în mod public, în activități de navlosire și agenturare este firma L. Pe cale de consecință, operațiunile valutare derulate prin conturile firmelor străine trebuiau derulate prin conturile firmei L., cea care avea calitate contractuală, singura de altfel, în raport cu partenerii de afaceri. De fapt, societățile străine nu au avut rolul decât de a simula că au desfășurat activități comerciale folosindu-se de imaginea firmei L. și aceasta pentru a-i permite inculpatului să își însușească veniturile acesteia. Tribunalul a avut în vedere ca în niciun contract de navlosire sau agenturare nu a fost menționat numele vreuneia din companiile off-shore, de unde a rezultat că veniturile din activitățile de navlosire și agenturare, i se cuveneau numai societății L., firmele off-shore, fiind doar instrumentul prin care R.Ș. a captat, colectat veniturile deja obținute de firma L. cu scopul de a și le însuși fraudulos.

Sintetizând, Tribunalul a motivat de ce a reținut că inculpatul R.Ș., după preluarea conducerii firmei L., a creat, prin înființarea mai multor companii off-shore, în Panama și Insulele Virgine Britanice, neautorizate în România, un sistem de fraudă financiară ce i-a permis să schimbe destinația firească a activității societății L., cu scopul obținerii de venituri pentru sine și cu consecința prejudicierii statului român (prin diminuarea veniturilor firmei L. și neplata impozitului), a firmei L. (prin neîncasarea comisioanelor cuvenite acesteia) și a unor parteneri contractuali navlositori, armatori, prestatori portuari (prin perceperea de la aceștia a unor sume necuvenite, peste și separat de comisioanele legale).

Rolul companiilor off-shore, cărora inculpatul le-a deschis conturi la două unități bancare străine din România, a fost acela de a fi interpuse între firma L. și partenerii de afaceri ai acesteia, cu scopul direcționării plăților în conturile firmelor străine, deși între acestea și firma L. ori partenerii contractuali ai acesteia nu au existat nici un fel de raporturi juridice comerciale sau de altă natură.

Deturnarea decontărilor aferente operațiunilor de agenturare și navlosire asumate contractual de societatea L., prin imixtiunea companiilor off-shore care au simulat doar imaginea și activitatea firmei recunoscute legal, s-a realizat prin practicarea de către inculpat a unor operațiuni frauduloase: decontări, retrageri, finanțări, creditări fără motivație și suport legal, adică fără documente justificative și prin încălcarea normelor bancare.

Toate acestea i-au permis inculpatului R.Ș. să însușească și să dispună succesiv de sumele de bani acumulate în conturile firmelor străine, conturi al căror împuternicit a fost, prin reținerea în acestea a sumelor reprezentând, fie comisioanele plătite firmei L., fie sumele percepute necuvenit de la armatori, navlositori și alți cocontractanți, prin calcule incorecte referitoare la prețul transportului și la costul prestațiilor portuare.

Cu privire la produsul infracțiunilor deduse judecății (astfel cum a putut fi identificat parțial, din rulajul conturilor), cu excepția situațiilor în care există constituire de parte civilă, Tribunalul, în temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. a), e), art. 118 alin. (4) și (5) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale, deoarece nu este just că aceste sume de bani rămase cu false justificări sau fără nici o justificare în conturile al căror beneficiar real este inculpatul, de care acesta a dispus, exercitând cel mai important atribut al dreptului de proprietate dupa bunul său plac, să contribuie la îmbogățirea ilicită a acestuia și să îi ofere prilejul săvârșirii de noi infracțiuni, cum ar fi spălarea banilor.

Pe cale de consecință, în temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 118 alin. (4) C. pen., art. 118 alin. (5) C. pen., Tribunalul a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a următoarelor sume de bani:

- 85.766,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume încasate de societatea off-shore L.M. în perioada 07 februarie 1995 - 16 ianuarie 1996 de la societatea U.I. SAL Belgia în contul deschis la banca C. Bank fără a exista niciun document justificativ;

- 71.407,02 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile firmelor off-shore în perioada 1995-1996 de la armatori, sume care trebuiau restituite armatorilor concomitent cu transmiterea deconturilor finale de cheltuieli, însușite de inculpat separat de sumele de bani provenind din înșelarea armatorilor;

- 350.791,29 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani acordate de băncile C. Bank și S.G., reprezentând dobânzi aferente conturilor curente și conturilor de depozite privind sumele de bani acumulate în mod fraudulos în conturile companiilor off-shore;

- 57.750,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile off-shore cu titlu de dobânzi în urma acordării de către inculpat a unor împrumuturi societăților R.T., G.Y., V.I.;

- 5.060.861,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore, urmare activităților infracționale ale inculpatului derulate prin intermediul companiilor străine din care au fost transferate în conturi bancare din Anglia, la băncile: C.M. Bank, J.C.I., R. Bank London și M.L.F.S. Incorporated, C. Bank (Guernsey) Limited, din care suma de 2.449.887,00 dolari S.U.A. transferată în contul P. LTD, deschis la M.L.F.S. Incorporated, C. Bank (Guernsey) Limited, banca M.L. - prin N.T.I. Bank Co. New York: - 681.342 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei S. - I-le Virgine Britanice), - 374.153 dolari S.U.A., la 22 octombrie 1996 (din contul firmei S.); 578.236 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei R.), 464.371 dolari S.U.A., (din contul firmei R.); 96.721 dolari S.U.A. la 26 mai 1997 (din contul firmei R.), iar suma de 2.250.000 S.U.A. fiind transferată în contul bancar deschis la C. Bank (Guernsey) Limited, 100.166 dolari S.U.A. în contul N. SA, deschis la R. Bank London; 46.385 dolari S.U.A. în contul V.S., deschis la R. Bank London; 15.348 dolari S.U.A. în contul A.A.S. LTD, deschis la R. Bank London; 14.075 dolari S.U.A. în contul C.T.S., deschis la R. Bank London, 42.913 dolari S.U.A. virat în favoarea J.B., prin Banque G.L., astfel: 28.332 dolari S.U.A., la 29 iulie 1997, titular R.; 14.581 dolari S.U.A., la 04 iunie 1996, titular A.S.T. Co. Ltd. Panama, prin C. Bank, Filiala București.

- 286.350 dolari S.U.A., reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore A.S. Corp Panama și L.M. Corp Panama, provenind din săvârsirea de înșelăciune și delapidare cu privire la care inculpatul le-a ridicat în numerar din conturile bancare ale filialelor societăților S.G. și C. Bank;

- 332.928 dolari S.U.A., retragere cu titlu de cote din comisionul de agenturare și angajare nave în sumă de 332.928 dolari S.U.A. pentu firma P. LTD Cipru/Pireu;

- 576.434.000 dolari S.U.A., reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea unor persoanei fizice și sau juridice, după cum urmează:

- 38.535,30 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea persoanei fizice V.V., din care 15.000 dolari S.U.A. la 06 februarie 1997, din contul S.S. LTD. I-le Virgine Britanice, prin S.G., Filiala București și suma de 12.500 dolari S.U.A. la 13 decembrie 1996, din contul R.S. Panama, prin S.G., Filiala București;

- 41.132 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea D.V.;

- 5.000 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 18 iunie 1997, Mr. G.M.P.B., din contul R.S., prin S.G. Filiala București;

- 85.000 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1995, în favoarea Mr. D.C., R. Bank Viena, din contul A.S.T. Panama, prin C. Bank, Filiala București;

- 30.000 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 08 octombrie 1996, în favoarea Miss A.N.;

- 150.000 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1997, în favoarea G.Y. fără nici o explicație și fără adresă;

- diverse sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârsirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus menționate în tabelul anexă la raport expertiză L.D. care au fost achitate prin virament din conturile firmelor nerezidente deschise la S.G. și C. Bank de către: R.; A. și L.M., astfel:

- 80.595 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în 11 august 1997 în favoarea A.S.

- 65.993 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 23 iulie 1997 în favoarea A.B.S.

- 71.375 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 29 iulie 1997 în favoarea M.S.T.

- 19.533 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 06 august 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 14.000 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 07 octombrie 1996 în favoarea E.T. Cipru.

- 14.600 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 octombrie 1996 în favoarea pentru I.F.

- 19.362 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 19 noiembrie 1996 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 9.336 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 15 ianuarie 1997 în favoarea O.I.

- 11.740 dolari S.U.A. reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 05 februarie 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia.

- 50.704,09 dolari S.U.A. - reprezentând suma remisă de firma S.C.T. (armator) la 03 martie 1997 pentru navele A.T. și A.F. în contul bancar al firmei L.M. deschis la Banca S.G., fără ca în documentele bancare să se precizeze destinația acestei sume, cu privire la care inculpatul, la 19 martie 1997 a dispus transferarea în contul bancar al firmei off-shore R., iar la 25 martie 1997 suma a fost transferată în contul bancar al armatorului T.C.L. cu titlu de navlu pentru nava B., deși între cei doi armatori nu existau niciun fel de raporturi comerciale.

În temeiul disp. art. 35 alin. (4) C. pen., Tribunalul a dispus cumularea măsurilor de siguranță, respectiv confiscarea de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A.

Pentru garantarea executării măsurii de siguranță a confiscării speciale, măsura dispusă la rândul ei pentru a garanta efectivitatea respectării principiului criminalitatea nu produce venituri, Tribunalul a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., luând măsurile necesare pentru punerea în executare a măsurilor asigurătorii, după cum urmează:

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen. Tribunalul a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispozitiei de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare.

A fost desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate în vederea confiscării speciale a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, care colaborează cu:

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și va încunoștința Tribunalul București, secția a II-a penală, rezultatul verificărilor.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., art. 998 C. pen., art. 32 lit. d) C. fam., disp. aplicabile conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, Tribunalul a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispozitiei de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice R.E.L., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare.

Tribunalul a desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispoziției de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate în vederea confiscării speciale a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A. Administratia Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, care colaborează cu

a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și va încunoștința Tribunalul București, secția a II-a penală, rezultatul verificărilor.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen., Tribunalul a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispozitiei de indisponibilizare a sumei de 7.860.651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei fizice R.A.,, inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, până la concurența sumei de 2.250.000 dolari S.U.A., care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispozitii de indisponibilizare.

Tribunalul a desemnat ca organ însărcinat cu punerea în executare a dispozitiei de indisponibilizare asupra bunurilor mobile și imobile aparținând persoanei fizice R.A., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, până la concurența sumei de 2250000 dolari S.U.A., în vederea confiscării speciale a sumei de 7860651,79 dolari S.U.A. Administratia Finantelor Publice a județului Vâlcea, care colaborează cu a) Biroul pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile;

b) Agenția Națională de Administrare Fiscală;

c) Oficiul Național al Registrului Comerțului;

d) Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor;

e) Autoritatea Națională a Vămilor;

f) Garda Financiară;

g) Banca Națională a României;

h) Inspectoratul General al Poliției Române;

i) Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

j) orice altă autoritate sau instituție publică, inclusiv cele responsabile de gestionarea, administrarea și valorificarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsuri asigurătorii, precum și a celor care fac obiectul confiscării speciale și va încunoștința Tribunalul București, Secția a II-a penală, rezultatul verificărilor.

În temeiul disp. art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 32/2011, Tribunalul a dispus sesizarea Biroului pentru prevenirea criminalității și de cooperare cu oficiile de recuperare a creanțelor din statele membre ale Uniunii Europene din cadrul Ministerului Justiției, în calitate de oficiu național pentru recuperarea creanțelor în domeniul urmăririi și identificării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni sau a altor bunuri având legătură cu infracțiunile, prin intermediul formularului prevăzut în anexa nr. 2 la O.U.G. nr. 103/2006, aprobată prin Legea nr. 104/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru identificarea bunurilor mobile și imobile ale persoanelor fizice R.Ș., R.E.L. și R.A., inclusiv a conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, cu mențiunea că în cererea ce a fost adresata prin Rețeaua Interagenții Camden de Recuperare a Creanțelor s-a specificat că este necesara și identificarea conturilor deschise pe numele unor persoane fizice/juridice care părțile mentionate sunt împuterniciti sau, după caz, beneficiari reali, precum și, identificarea rulajului conturilor mentionate în anexa în vederea stabilirii beneficiarilor reali.

Biroul a încunoștințat de urgența rezultatul verificărilor Tribunalului București, Secția a II-a penală.

După identificarea bunurilor, conform 353 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Bucuresti, secția a II-a penală, va completa, după caz, un certificat de indisponibilizare prev. de Anexa nr. 9 din Decizia-cadru 2003/577/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind executarea în Uniunea Europeană a ordinelor de înghețare a bunurilor sau a probelor sau, după caz, o cerere de comisie rogatorie pentru aducerea la indeplinire a dispozitiei de indisponibilizare dispusă de instanță.

Cu privire la categoriile de terți la care s-a dispus doar masura sechestrului nu pentru ca ar fi fost de plano nelegala masura confiscarii, ci pentru ca instanta a considerat că asupra bunurilor detinute faptic de acesti terti inculpatul exercita dreptul de dispozitie (nu ar fi fost nici un impediment ca instanta sa dispuna confiscarea produsului infracțiunilor, în mainile oricui s-ar gasi, cu respectarea, în mod evident, a drepturilor tertilor de buna-credinta; Tribunalul a avut, insa, în vedere ca suma de 2250000dolari S.U.A. provenind din săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare de R.Ș. a fost virata în contul bancar nr 0018-031625-600 deschis la C. Bank (Guernsey) Limited. Or, este irelevant faptul că banii au fost transferati pe numele fratele inculpatului, atat timp cat au ramas la dispozitia inculpatului)

În ceea ce îl privește pe celălalt terț la procesul penal, Tribunalul a aplicat sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale persoanei fizice R.E.L. inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care aceasta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, în vederea garantarii confiscarii speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispozitiei de indisponibilizare a sumei de 7860651,79 dolari S.U.A. de la inculpatul R.Ș., avand în vedere efectul confiscarii: deprivarea de bun, trecerea acestuia în proprietatea statului. Ingerința este proportionala cu interesul urmărit și are drept scop impiedicarea instrainarii unor bunuri cu privire la care inculpatul exercita dreptul de dispozitie, ce provin din săvârșirea de infractiuni.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel R.Ș., avocat MARIAN GHEORGHE, R.A., R.E.L., P.E.C. (fost asociat și director general al SCM.R. SRLBucurești), SC L. SRL (parte civilă și parte responsabilă civilmente), SCMetanef SA (parte vătămată) și SC Goverest International SRL, pentru nelegalitate și netemeinicie.

I.Apelantul-inculpat R.Ș. a solicitat, prin apelul său următoarele:

1.În temeiul art. 380 C. proc. pen., raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen. a învederat că se impune desființarea hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, de organul de procuratură competent, deoarece prezenta cauză nu este de competența Direcția Națională Anticorupție, prejudiciul presupus fiind de 602.965 RON (RON), sumă care nu este mai mare de echivalentul în RON a 1.000.000 euro, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1),2,3 și 5 C. pen., în conformitate cu prevederile art. 13 alin. (12) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată prin O.U.G. 134/2005;

2. În conformitate cu art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. apelantul-inculpat R.Ș. a solicitat desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare, pentru existența unui caz de nulitate absolută, prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv nu a fost asistat de apărător, deși asistarea era obligatorie, potrivit legii, având în vedere că prima instanță a dispus „luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator în vederea confirmării speciale”, cu privire la suma ce aparține soției sale Riza Elena Laura și fratelui său R.A.;

3. În baza art. 379 pct. 2 lit. „a” C. proc. pen., a solicitat achitarea sa pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1),2,3 și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 2151 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece prima instanță a respins toate probele propuse de inculpat și anume:

- a respins ca neutile soluționării cauzei ascultarea martorilor propuși în apărare; cererea de efectuare a unei noi expertize tehnico-maritime; cererea inculpatului de ascultare a tuturor martorilor ascultați în faza de urmărire penală, în condiții de contradictorialitate și nemijlocire; a respins cererea prin care inculpatul a solicitat depunerea la dosarul cauzei a mijloacelor de probă invocate în rechizitoriu; prima instanță, în mod greșit, nu a înlăturat suplimentul la expertiza contabilă întocmit în anul 1999, de expertul T.A., ci dimpotrivă a fundamentat soluția de condamnare exclusiv pe acest supliment; prima instanță a respins și cererea inculpatului de ascultare a experților care au participat la efectuarea celor două expertize din faza de urmărire penală; prima instanță s-a pronunțat cu privire la existența unor înscrisuri false/falsificate, fără să fi fost sesizați prin rechizitoriu cu judecarea vreunei infracțiuni de fals; hotărârea primei instanțe nu întrunește condițiile obligatorii impuse de art. 356 alin. (1) lit. „c” C. proc. pen., respectiv nu cuprinde o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, omițând să indice cu privire la fiecare societate comercială în ce a constat inducerea în eroare și care a fost modalitatea de calcul a prejudiciului și respectiv reținerea greșită a sumelor de 375.791 și 341.382 dolari S.U.A., ca fiind comisioane, deoarece acestea au fost trimise de firmele armatoare nerezidente unor firme nerezidente (al SC L. SRL), pentru alte operațiuni din dispoziția firmelor armatoare străine.

4. În subsidiar (în cadrul dezbaterilor în fond) apelantul-inculpat R.Ș. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea sa, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. „a” și alin. (2) C. pen.

II. Apelanta parte civilă-parte responsabilă civilmente SCLiberty SRL a învederat că s-a constituit parte civilă cu suma de 1.185.862,18 dolari S.U.A., echivalentul sumei delapidate de către inculpat, prima instanță obligându-l pe inculpat la această sumă.

SC L. SRL a criticat sentința penală pentru greșita obligare a sa, iar calitatea de parte responsabilă civilmente, să plătească, în solidar cu inculpatul, diferite sume cu titlu de despăgubiri civile către navlositorii care s-au constituit părți civile și care au fost prejudiciați de inculpat prin infracțiunea de înșelăciune. Apelantul a apreciat că introducerea sa, în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente și obligarea sa, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către navlositori sunt contrare prevederilor art. 16 și 24 alin. (3) C. proc. pen.

În acest sens apelanta a arătat că nu sunt întemeiate condițiile legale ale răspunderii comitentului pentru faptele prepusului, în conformitate cu art. 1003 C. civ., deoarece inculpatul R.Ș. a acționat, în mod constant, în fraudarea intereselor SC L. SRL, prejudiciind prin acțiunile sale deopotrivă partenerii comerciale dar și societatea pe care a reprezentat-o în mod abuziv.

III.Apelanții R.L.E. și R.A. au solicitat desființarea sentinței penale și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece prima instanță a instituit sechestru cu încălcarea prevederilor art. 163 alin. (2) C. proc. pen., cei doi apelanți nefiind citați legal la judecarea cauzei în fond.

Cei doi apelanți au solicitat restituirea cauzei la procuror, în vederea refacerii urmăririi penale, în temeiul art. 380 C. proc. pen., raportat la art. 332 alin. (2) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., având în vedere că Direcția Națională Anticorupție nu este competentă să instrumenteze prezenta cauză deoarece paguba materială nu este mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro, fiind vorba de infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),2,3 și 5 C. pen. (147.435dolari S.U.A.x3393 ROL/dolari S.U.A. = 5.487.960.246 Rol, adică 548.796 RON)

IV. Apelantul M.G. (avocatul ales al inculpatului R.Ș. la judecarea cauzei în fond) a solicitat desființarea, în parte a sentinței penale și rejudecând instanța de apel să dispună scutirea sa de plata amenzii de 3000 RON aplicată de prima instanță.

În acest sens a arătat că, la judecarea cauzei în fond a fost angajat la un singur termen de judecată (30 aprilie 2012) și a cerut amânarea cauzei pentru lipsa unor volume de la urmărirea penală, iar instanța de fond a considerat că intenționează să tergiverseze soluționarea cauzei și a dispus condamnarea sa, în mod neîntemeiat și nelegal.

V.Apelantul P.E.C., în calitate de fost asociat și director general al SC M.R. SRL (transformat în SA) București a criticat sentința penală pe motiv că, în mod greșit, prima instanță a reținut că SC M.R. SA nu avea calitatea de parte vătămată. Sub acest aspect apelantul arată că , prin declarația dată la 22 februarie 2000 a precizat că această societate a fost dizolvată și lichidată în anul 1997, precum și faptul că nu s-a produs nici un prejudiciu în patrimoniul acesteia, prin contractul de navlosire.

VI. Partea vătămată SC M. SA a declarat apel, fără să aducă vreo critică sentinței penale pronunțată de prima instanță.

VII. Partea vătămată SC G.I. SRL a declarat apel prin care îl susține pe inculpatul R.Ș., fără să învedereze nemulțumiri proprii.

La termenul de judecată din 23 aprilie 2013 (fil.207 vol.II-apel) inculpatul R.Ș. a dat o declarație, în fața instanței de apel, prin care arată că se consideră nevinovat, având în vedere că nu și-a însușit nici o sumă de bani de la SCLiberty SRL. Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, a arătat că aproximativ 93% din totalul pagubelor reținute în Rechizitoriu și sentința penală au fost infirmate de părțile vătămate.

A mai arătat inculpatul R.Ș. că acuzațiile la adresa sa au fost preluate de Direcția Națională Anticorupție de la expertul contabil T. („suplimentul T.”), care le-a evidențiat pe baza unor documente incomplete din dosarele originale de navă și din documentele bancare originale. Inculpatul R.Ș. a afirmat că doamna Dumitrescu știa de activitățile desfășurate prin firmele off-shove și a avut împuternicire să efectueze operații comerciale, să facă plăți și încasări - Expresie Quick dispatch arangement ce reprezintă o activitate de stimulare din partea armatorului către comandantul navei pentru urgentarea activităților de încărcare-descărcare și transportul cu viteză sporită către destinatar. Expresia cash to master reprezintă o altă sumă pe care o plătesc armatorii comandantului navei pentru plata indemnizației echipajului. Armatorul mai plătește și o altă categorie de plăți în avans pentru cheltuielile portuare. A mai precizat inculpatul că suma de 450.000 dolari a fost reținută de expertul T. în mod nelegal, deoarece suma reprezintă comisioane de brokeraj și agenturare.

La același termen de judecată a apelurilor, apelantul-inculpat R.Ș. și apelantul R.A. au solicitat probe în apărarea lor, după cum urmează:

1.Înscrisuri pe situația de fapt și anume solicită ca Parchetul să depună la dosar, dosarele originale de navă privind activitățile de navlosire și agenturare pentru anii 1995-1997. De asemenea, există 22 de dischete pe care au fost puse toate informațiile privind contabilitatea SC L. SRL. A mai solicitat să depună Parchetul toate actele de evidență contabilă primară, inclusiv registrul operativ al navelor intermediate și contractele de asociere și înțelegerile de cooperare originale, încheiate de SC L. SRL, în perioada 1995-1997.

Toate aceste documente au fost ridicate de Parchet în cursul anchetei și există obligația de a le depune la dosar.

2.Înscrisuri în circumstanțiere

3.Audierea unor martori și a reprezentaților părților vătămate, care au fost audiați la urmărirea penală însă nu s-a făcut nici un demers ca aceștia să fie ascultați și la instanța de fond, și anume: Sota Nicolae, Encică Nicolae, Moise Liviu, P.E.C., Bălăceanu Ana, Mărginean Ștefan, Boghiu Ștefan, Iancu Corneliu, Gearîp Ion, Seva Nicolae, Bora Octavian, Todoran Radu, Maturel Jean, Mirea Lucian, D.M., Crețu Octavian și Rădoi Ioana.

4. Efectuarea unei noi comisii rogatorii pentru audierea martorului P.S., în raport de faptul că, în cursul urmăririi penale, s-a efectuat o astfel de probă, însă o serie de răspunsuri ale martorului ar fi fost contradictorii.

5. Efectuarea unei noi expertize contabile având în vedere că în faza de urmărire penală s-au efectuat două expertize și un supliment de expertiză, însă inculpatul s-a opus ca la efectuarea acestora să participe 2 experți, respectiv L. și T., pe motive de incompatibilitate, existând suspiciunea că unele documente au fost sustrase și distruse.

6. Efectuarea unei expertize de specialitate privind exploatarea navelor maritime, care poate aduce lămuriri cu privire la situația de fapt.

7.Efectuarea unei expertize grafologice asupra unui set de înscrisuri, asupra semnăturilor de pe înțelegerile de cooperare și actele adiționale dintre SC L. SRL și firma P. din Pireu, precum și asupra documentelor care au o semnătură comună a activităților R. și D.A.

8.Traducerea în limba română a tuturor înscrisurilor redacției în alte limbi străine care se află depuse la dosarul cauzei, potrivit art. 128 alin. (2) C. proc. pen.

Instanța de apel, prin încheierea din 23 aprilie 2013 a admis, în parte cererile de probatorii și anume: proba cu înscrisuri în circumstanțiere și audierea inculpatului care s-a făcut la acest termen, declarația fiind atașată la dosar.

Celelalte probe au fost respinse, pe motiv că nu sunt utile și nici concludente.

În ceea ce privește înscrisurile pe situația de fapt și anume dosarele originale de navă, cele 22 dischete pe care se presupune că s-ar afla contabilitatea firmei, toate actele de evidență contabilă primară și contractele de asociere și înțelegerile de cooperare originale încheiate de SC L. SRL, Curtea observă că acestea au stat la baza efectuării expertizelor, făcându-se trimiteri expres la datele și informațiile din conținutul acestor înscrisuri, fără a fi concretizate de vreo parte din proces. Nemulțumirile inculpatului vizează numai concluziile expertizei T..

În consecință aceste probe nu sunt utile cauzei, toate documentele fiind atașate la dosar.

Curtea a constatat că nu lipsește nici un volum de la urmărirea penală.

Cu privire la audierea martorilor și a reprezentanților părților vătămate, Curtea observă că prima instanță a audiat următorii martori D.G., Dumitrescu Mihaela, Georgescu Mihaela, Vlad Claudiu, S.R. Dan, Ivănescu Bogdan, S.C. și P.C..

Apelantul-inculpat nu a precizat ce date și informații dețin martorii propuși în apel, care ar putea modifica, în total sau în parte, starea de fapt reținută de prima instanță, pe baza înscrisurilor, expertizei și a martorilor audiați la urmărirea penală și cercetarea judecătorească.

Audierea reprezentanților părților vătămate, propusă de apelantul-inculpat, este inutilă, deoarece starea de fapt s-a reținut de prima instanță în mod corect, în baza actelor emise de firmele respective în relațiile lor contractuale cu SC L. SRL. Executarea contractelor și efectuarea plăților s-au făcut pe bază de acte justificative și de decontare bancară, astfel încât, peste ceea ce demonstrează aceste înscrisuri, nu se poate face prin declarații de martori. În acest sens, prima instanță, prin încheierea din 06 februarie 2012, a răspuns, argumentând detaliat, cu privire la inutilitatea acestei probe.

Efectuarea unei noi comisii rogatorii pentru audierea martorului Filipas Sfaelos este inutilă cauzei, având în vedere că până în prezent s-au efectuat 3 comisii rogatorii în Grecia și de fiecare dată rezultatul audierii a fost pus la dispoziția inculpatului R.Ș., care a luat la cunoștință sub semnătură și nu a contestat această comisie rogatorie. Această comisie rogatorie este inutilă și prin prisma faptelor că martorul Filipas Sfaelos a declarat că nu a primit nici un ban, nu a transmis nici un ban și nu a avut relații comerciale cu inculpatul și firma pe care o reprezintă.

Curtea a considerat ca fiind inutilă efectuarea unei noi expertize financiar-contabile având în vedere că au fost efectuate până la acest moment procesual 2 expertize și un supliment. Acest supliment (intitulat astfel) este amplu documentat și evaluările sunt corecte și lămuritoare, împrejurări conduc la concluzia că nu este vorba de un supliment ci de o veritabilă expertiză, care are valoarea probatorie în elucidarea cauzei.

Curtea a apreciat că prima instanță a procedat legal înlăturând expertiza financiar contabilă întocmită de experții Mareș C, G.M. și R.R., deoarece aceasta nu se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv nu au argumentat practicarea ratelor diferite de navlu, a ratelor diferite de încărcare-descărcare urilizareasumei privind extraprima pentru vârsta vasului, practicarea de cote procesuale diferite pentru calculul comisionului de brokeraj cuvenit firmei L., au omis să explice și să motiveze normele Q.D.A. (quik dispatch arangement) și C.T.M. (cash to master), au apreciat greșit că evidențele extracontabile sunt licite și n-au explicat de ce în conținutul acestor evidențe există rubrici privind diferențele de taxe către Administrația Fluvială a Dunării de Jos, Administrația Podului Constanța, Cernavodă, Agigea-Pilat și de ce au fost evidențiate deconturi cu sume diferite privind aceleași părți, aceeași navă și aceleași prestații portuare.

Cererea apelantului-inculpat de efectuare a unei expertize de specialitate privind exploatarea navelor maritime apare ca inutilă cauzei, deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului (înșelăciune și delapidare) nu au legătură de cauzalitate cu modul de exploatare al navelor, acestea funcționând normal, fără a provoca vreun prejudiciu.

Curtea a constatat că expertiza grafologică a unui set de înscrisuri este nerelevantă, deoarece aceste înscrisuri se găsesc la dosar în fotocopie, fiind depuse de inculpatul R.Ș..

Caracterul nereal al faptelor în cauză nu constă în aceea că au fost aplicate alte semnături sau că au fost modificate scriptic, ci falsitatea acestora constă în aceea că societățile off-shore au fost folosite doar ca paravan în circuitul financiar, în scopul de a frauda, de a extrage sumele de bani și de a le vira în conturile personale ale inculpatului R.Ș..

Curtea a constatat că traducerea în limba română a tuturor înscrisurilor redactate în alte limbi de circulație internațională este inutilă, deoarece în măsura în care relațiile comerciale se desfășoară în baza acestor înscrisuri, nu este afectată cu nimic soluționarea cauzei. Aceste înscrisuri conțin informații precise și succinte privind marfa, activitatea, părțile contractante, mită, contravaloarea.

Curtea a constatat că primă instanță a administrat toate probele necesare aflării adevărului, pe baza cărora s-au reținut corect starea de fapt, încadrarea juridică a infracțiunilor și vinovăția.

În fapt, a rezultat din probe că SC româno-turcă Libertiy SRL a fost înființată ca societate comercială cu participare străină și înregistrată de Ministerul Finanțelor sub nr. 77 din 14 iunie 1990, după care și-a schimbat statutul în SC L. SRL - înregistrat la Registrul Comerțului sub nr. j40/32/1991, asociații inițiali fiind M.C.T., D.A.M. și societatea turcă Ismail ForeignTrade Co Ltd- Istambul, fiecare cu 33 părți sociale în valoare de 4950 dolari S.U.A., având ca obiect prestarea de servicii de comerț exterior în domeniul transporturilor și expedițiilor internaționale.

La 15 noiembrie 1990, inculpatul R.Ș. s-a transferat la SC L. SRL, iar la 15 ianuarie 1991 acesta a preluat părțile sociale ale lui Mirea Cătălin Theodor și a devenit director general.

La 03 februarie 1992 asociatul turc deținea 1 parte socială, D.A.M. - 33 părți sociale iar R.Ș. 66 părți sociale.

În perioada 29 iunie 1992- 30 iulie 1997 inculpatul R.Ș. a îndeplinit funcțiile de administrator și director general al SCLiberty SRL, și a exercitat toate atribuțiile acestor funcții prin implicarea directă în activități de navlosire și agenturarea navei.

În vederea exploatării oportunităților fiscale oferite de un paradis fiscal, inculpatul a înființat următoarele companii off-shore în Republica Panama: A.S.T.C. Ltd (23 septembrie 1991), L.M.C. Ltd (29 septembrie 1991), A.S.T.C. Ltd (07 februarie 1994), Coral Shiping and Trading Corporation Ltd (07 februarie 1994), A.M.C. Ltd (31 august 1994), R. Shiping International Corporation (08 martie 1996) și în Insulele Virgine Britanice: S. Service Ltd (11 februarie 1995)

Inculpatul R.Ș. a îndeplinit personal formalitățile pentru a deschide conturi în valută companiilor străine la sucursalele din București ale băncilor străine: The Chose Manhatton Bank (fostă C. Bank) și S.G., efectuând operațiuni bancare, fără să aibă autorizație de la Ministerul Comerțului Exterior, deci cu încălcarea art. 2 din Decret-lege nr. 122/1990. În acest mod inculpatul a evitat plata de taxe și impozite.

Așa cum rezultă din actele dosarului și din declarațiile martorilor audiați, în realitate societățile străine nu au desfășurat nici o activitate și nu au avut nici o contribuție la obținerea vreunui venit, acestea fiind folosite de inculpatul R.Ș. numai pentru a-i direcționa pe navlositori și armatori să plătească sumele datorate în conturile firmelor străine, inclusiv comisioanele SC L., pentru a ascunde autorităților fiscale venitul real al firmei L., pentru a achita plata impozitului aferent și în final pentru a-și însuși și a dispune de veniturile firmei L..

Prin manoperele dolosive ale inculpatului în cadrul activității de nevlosire au fost prejudiciate mai multe firme și anume: SILCOTUB SA cu suma de 489.454,86 dolari S.U.A. (nu s-a constituit parte civilă), S.T. SA cu suma de 280.606,23 dolari S.U.A. (nu s-a constituit parte civilă), Metanef SA cu suma de 58.685,83 dolari S.U.A. (nu s-a constituit parte civilă), Goverest International SRL (nu s-a constituit parte civilă), Apulum SA - cu suma de 33.832,43 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă), Metalexportimport SA - cu suma de 32.056,16 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă), Arpo SA - cu suma de 16.786,31 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă), J.T.G. SRL cu suma de 9.146,85 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă), Terra SA cu suma de 8.728,30 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă), SC U. SA (nu s-a constituit parte civilă), V.I.I.E. SRL - cu suma de 5.810,98 dolari S.U.A. (s-a constituit parte civilă),SCTransmarina SA - cu suma de 4.420,83 dolari S.U.A. (nu s-a constituit parte civilă), SC C. SA - cu suma de 5.678,89 dolari S.U.A. (firmă absorbită de SC R.G. SA (s-a constituit parte civilă), SC C. SA- cu suma de 4.420,83 dolari S.U.A.(s-a constituit parte civilă), SC M.I. SRL (nu s-a constituit parte civilă) și SC G.P.M. Debally (nu s-a constituit parte civilă)

Această situație de fapt nu a fost reținută de prima instanță din analiza judicioasă a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală cercetare judiciară și anume: corespondența firmelor implicate, contractele, evidențele voiajelor navelor, raportul de expertiză contabilă L.D. și suplimentul de expertiză contabilă T.A., rulajele bancare ale societăților off-shore, facturile.

Toate aceste probe conduc la concluzia că activitatea de inducere în eroare a martorilor cu ocazia încheierii contractelor de navlosire s-a făcut de inculpat prin aceea că le-a transmis acestora drept preț al navlului o sumă mai mare decât suma cerută de către armatori, iar diferența și-o însușea inculpatul, separat de comisionul ce i se cuvenea în calitate de broxer.

Inculpatul nu a negat diferențele dintre cele două nume (navlositor-armator), însă a încercat să dea diferite explicații că această diferență ar reprezenta comisionul firmei P. sau „riscul”. În declarația dată de inculpat în fața instanței de apel, acesta a dat o altă explicație, precizând că diferențele dintre numele navlositor-armator ar reprezenta Q.D.A (quick dispatch arangement) și C.T.M. (cash to master).

Curtea a apreciat că prima instanță a înlăturat corect apărările inculpatului, care sunt în contradicție cu întregul material probator, precum și cu practica internațională, potrivit căreia, niciodată în cadrul aceluiași contract, între aceleași părți, cu privire la aceeași marfă transportată, nu se stipulează în contract, două sume de bani diferite cu titlu de navlu. Așa cum s-a constatat în „expertiza T.”, inculpatul nu a transmis niciodată, nici navlositorilor și nici armatorilor că, separat de comisionul SC L. SRL și pe care îl încasa, el mai oprea încă o sumă de bani, provenind din diferența ratelor de navlu, ratelor de încărcare/descărcare, ceea ce crea stalii și contrastalii, din operarea incorectă cu suma reprezentând extraprima pentru vârsta vasului.

În declarația dată la 09 iunie 1998, inculpatul recunoaște, implicit, procedeele de înșelare a navlositorilor, precizând „în contractele de navlosire, la unele din angajările de nave ca armator disponent apărea o firmă nerezidentă, cu sediul în Panama și cont bancar în România la bănci străine.”

Această formă de recunoaștere a apărut în fața evidenței actelor firmelor implicate și a documentelor de decontare bancară, însă inculpatul a trecut sub tăcere împrejurarea că procedura făcută de el este ilegală, cu consecința înșelării navlositorilor.

Pentru a ascunde inducerea în eroare a navlositorilor cu privire la suma reală a navlului, inculpatul a falsificat unele documente și anume: contractele de navlosire charter party și booking note (în exemplarul transmis navlositorului era înscrisă o sumă mai mare decât cea din exemplarul găsit de expert la dosarul de navă, precum și prin aceea că tot el atribuia fictiv societăților off-shore calitatea de parte în contract), facturi (inculpatul nu transmitea navlositorilor facturile reale emise de armatori, ci întocmea el altele în numele societăților off-shore cu o valoare mai mare a navlului și insera mențiunea că societățile off-shore sunt „as disponent owners”), adresele de înaintare a facturilor către navlositori (se menționa fictiv „am primit de la armatori și vă transmitem alăturat factura finală de navlu nr. ….. două exemplare…..”, deși facturile erau cele falsificate de inculpat cu sume mai mari decât acelea negociate cu armatorii.

În acest sens, documentele falsificate au fost identificate.

Prin aceste procedee, inculpatul a creat prejudicii următoarelor societăți, fiind irelevantă împrejurarea că unele nu s-au constituit părți civile:

Silcotub SA, în cuantum de 489.454,86 dolari S.U.A.;

S.T. , în cuantum 280.606,23 dolari S.U.A.;

M.R. , în cuantum 98.316,49 dolari S.U.A.;

Metanef SA , în cuantum 58.685,93 dolari S.U.A.;

G.I. , în cuantum 36.210,99 dolari S.U.A.;

Apulum SA , în cuantum 33.838,43 dolari S.U.A.;

Metalexportimport SA , în cuantum - 32.056,16 dolari S.U.A.;

Arpo SA , în cuantum 16.796,31 dolari S.U.A.;

J.T.G. , în cuantum 9.146,85 dolari S.U.A.,

Terra SA , în cuantum - 8.728,30 dolari S.U.A.;

Urania SA , în cuantum 8.341,91 dolari S.U.A.;

V.I.I.E. SRL , în cuantum 5.810,98 dolari S.U.A.;

Comchim SA , în cuantum 5.678,89 dolari S.U.A.;

Transmarina SA, în cuantum 5.038,81 dolari S.U.A.;

Comceh SA , în cuantum 4.420,83 dolari S.U.A.;

M.I. SRL, în cuantum 4.177,76 dolari S.U.A.;

G.P.M. Debelly, în cuantum 1.016,44 dolari S.U.A.

În consecință, prin inducerea în eroare a navlositorilor și armatorilor, direcționarea plăților efectuate de cocontractanți s-a făcut către conturile firmelor off-store și nu sub SC L. SRL

Actele depuse de inculpat în faza de urmărire penală privind mai multe înțelegeri contractuale între SC L. SRL și P. LTD. Pireus și M.T. nu fac dovada vreunei activități concrete, având în vedere că ultimul act nu este semnat de nici un reprezentant al firmei L., iar singura semnătură aflată pe acest act este o încercare de falsificare în raport și de declarațiile lui P.S. prin care a precizat că nu a derulat și nu a încasat nicio sumă de la L..

Actele materiale săvârșite de inculpatul R.Ș., în perioada 1995-iunie 1997, prin care a indus în eroare și menținut în eroare, cu prilejul încheierii și derulării contractelor de navlosire, prin care în baza aceleiași rezoluții infracționale, a provocat un prejudiciu total de 1.098.316,17 dolari S.U.A., societăților comerciale enumerate mai sus, au fost judicios încadrate juridic într-o singură infracțiune de înșelăciune, în formă continuată, cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește activitatea de agenturare, prima instanță a reținut pe baza „expertizei T.” și a declarațiilor martorilor G.S., T.V. și S.R. Dan că, în iunie 1993 a fost încheiat contractul de asociere în participațiune între firmele L. și Sigma, pentru activitățile de agenturare în porturile Galați și Brăila, iar în iulie 1994 s-a încheiat un asemenea contract între L. și S.S., pentru porturile Galați, Tulcea și Sulina. Un astfel de contract s-a încheiat între L. și Duval and Co Ltd. Pentru activitățile de agenturare în portul Constanța.

Așa cum a rezultat din probele administrate și din expertiza „T.”, inculpatul R.Ș. a declarat, nereal, la Administrația Fluvială a Dunării de Jos că navele care tranzitează Canalul Sulina sunt nave de linie, deși acestea erau nave de tramp și a obținut reducerea la jumătate a tarifelor de tranzit, după care a transmis armatorilor facturi mărite, sumele rezultate din refacturare reveneau firmei străine L.M. și firmei Sabin.

În același scop, de a obține și de a-și însuși sume de bani, inculpatul R.Ș. a introdus în mod nelegal, în activitatea de agenturare a firmelor off-shore.

Inculpatul nu a virat integral către firma L. comisionul care i se cuvenea (50% din relația cu Sabin, 50% discount acordat de World Pilos și discount acordat de firma Selim, 50% din relația cu Sigma 100% comision asistență în sensul repatrierii.

Cheltuielile curente (telefon, fax, telex etc) deși erau înregistrate în contabilitatea Libertz, sumele erau direcționate în cuantumurile off-shore.

Inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea L. facturile emise de prestatorii interni în anul 1995 și parțial în anul 1996 până la voiajul nr. 206 și a dispus întocmirea unor caiete de evidență dublă de către P.C.

În ceea ce privește activitatea de agenturare desfășurată în Portul Constanța, suplimentul de expertiză „T.” reținem următoarele metode frauduloase: deconturile de cheltuieli de la armatori erau încasate prin L.M. (firma off-shore), armatorii fiind încredințați că trasmit banii firmei L.; prestatorii interni erau plătiți din contul off-shore (operațiuni nelegale); facturile emise de prestatorii interni nu erau înregistrate în contabilitatea L.; modificarea decontărilor emise de Administrația Portului Constanța și A.P., în sensul măririi sumelor solicitate armatorilor; nu a virat în contul L. veniturile ce i se cuveneau, respectiv 65% din comisionul de agenturare, 100% overtime, 100% comision existență din activitatea de repatriere, cheltuieli telefon, fax etc; nedeclararea la punctul vamal și neînregistrarea în contabilitatea L. a sumelor cash primite de la comandanții de navă.

Actele săvârșite de inculpatul R.Ș. în perioada 1995 - iunie 1997, care, în calitate de director general și administrator al SC L. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale și-a însușit în mod repetat, comisioanele rezultate din activitatea de brokeraj și agenturare nave, cauzând un prejudiciu în valoare de 1.185.862,18 dolari S.U.A., au fost corect încadrate juridic în infracțiunea de delapidare, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a reținut corect că suma delapidată de inculpat de 1.185.862,18 dolari S.U.A. este formată din 468.682,45 dolari S.U.A., corespunzătoare activităților de navlosire și agenturare, la care se adaugă și suma de 375.797,56 dolari S.U.A., reprezentând suma primită de la armatori în conturile firmelor nerezidente cu titlu Q.D.A., pentru care nu s-au găsit documente de utilizare în România, precum și suma de 341.382,17 dolari S.U.A., reprezentând sume de bani încasate în numerar de la comandanții de navă pentru plata prestațiilor portuare, pentru care nu au fost identificate documente justificative de utilizare.

Aceste sume au intrat în sfera bunurilor gestionate și administrate de inculpatul R.Ș. și pe care acesta și le-a însușit pe nedrept.

În expertiza întocmită de expertul T.A. sunt evidențiate toate sumele ce intră în componența sumei totale delapidată de inculpat, pe subcapitole, activități, părți, plătitori, o analiză corectă asupra acestora efectuându-se și de către prima instanță. Apărările formulate de inculpat n-au putut face dovada contrară concluziilor primei instanțe, astfel încât instanța de apel apreciază ca nefiind necesară reluarea acestei analize, în cadrul apelului.

Individualizarea judiciară a pedepselor de 12 ani închisoare (potrivit art. 215 alin. (1),2,3 și 5 C. pen.) și respectiv de 10 ani închisoare (potrivit art. 2151 alin. (2) C. pen.) precum și a pedepsei rezultante de 12 ani închisoare s-a făcut de prima instanță, parțial corect, în ceea ce privește cuantumul acestora.

Curtea a apreciat că sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcat și al nevoii de reeducare a inculpatului R.Ș. nu se justifică o pedeapsă de 12 ani închisoare. Curtea a observat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt grave și au provocat prejudicieri foarte mari. Actele materiale s-au comis pe o perioadă relativ mare (1995 - iunie 1997) de timp, aceasta fiind posibilă și datorită poziției de pasivitate și lipsă de control din partea conducerii SC L. SRL și a cocontractanților, armatori și navlositori, precum și a unor instituții ale statului.

Din punct de vedere al scopului pedepsei atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului R.Ș., Curtea a apreciat că este justă și proporțională o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, în raport de faptul că aceste fapte grave nu ar fi fost posibile dacă persoanele din conducerea L. SRL ar fi depus diligențele legale și corespunzătoare în realizarea activităților ce intrau în conținutul obiectului de activitate al firmei. Activitatea infracțională a inculpatului R.Ș. putea și trebuia stopată într-un termen scurt printr-o supraveghere normală și corectă din partea celorlalți factori de decizie din cadrul SC L. SRL. În acest fel ar fi fost limitate și prejudiciile provocate prin cele două infracțiuni.

Împrejurarea că nu au fost indisponibilizate toate bunurile și conturile inculpatului, existând riscul ca acesta să beneficieze în continuare de o parte din sumele de bani pe care le-a însușit. Curtea a reținut că organele judiciare aveau la îndemână suficiente mijloace legale de recuperare a banilor respectivi. Important era ca acțiunea să se desfășoare în faza de început a urmăririi penale, Curtea a apreciat că recuperarea sumelor la care a fost obligat inculpatul și a acelora asupra cărora s-a dispus confiscarea se poate realiza în continuare prin urmărirea bunurilor care le va realiza inculpatul.

Oricum, împrejurarea ca acesta să beneficieze de o parte din sumele sustrase nu poate constitui o circumstanță de agravare a pedepsei sau o justificare pentru aplicarea acestei pedepse de 12 ani închisoare.

În ceea ce privește persoana infractorului Curtea a observat că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii având o activitate profesională bună, împrejurare pe care Curtea o apreciază ca fiind o circumstanță atenuantă, în baza căreia se poate coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege (art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.).

În cadrul aceluiași criteriu de individualizare, Curtea a reținut în favoarea inculpatului și împrejurarea că se află în anchetă penală pe o perioadă de circa 15 ani, perioadă în care a avut o activitate profesională legală, obținând venituri din muncă.

Are o viață de familie corectă și o comportare bună în societate.

Curtea a considerat acestea ca fiind circumstanțe atenuante, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen., și care demonstrează că pentru reeducarea sa este corectă, proporțională, eficientă și descurajantă o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru fiecare pedeapsă, obținută prin reeducerea pedepsei până la o treime din minimul special, în temeiul dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. e) și alin. (2) C. pen. și al art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Din acest punct de vedere al reindividualizării pedepsei, Curtea a admis apelul inculpatului R.Ș.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul urmează a executa o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale au fost menținute.

În mod legal prima instanță a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul R.Ș.

Curtea a apreciat că prima instanță a soluționat corect acțiunile civile exercitate în cauză obligându-l pe inculpat în solidar cu SC L. SRL să plătească după cum urmează:

- către SC A. SA a sumei de 33.838,43 dolari S.U.A.;

- către SC M.E.I. SA a sumei de 32.056,16 dolari S.U.A. și a dobanzii legale aferente din iunie 1997 pana la data executării efective a obligației;

- către SC A. SA, prin lichidator judiciar L.D. IPURSL a sumei de de 16.786,31 dolari S.U.A.;

- către SC J.T.G. S.R.L prin lichidator judiciar V.I. a sumei de 9.146,85 dolari S.U.A.;

- către SCTERRA SA a sumei de de 8.728,3 dolari S.U.A.;

- către SC R.G. SA a sumei de 5.678,89 dolari S.U.A.;

- către SC C. SA - a sumei de 4.420,83 dolari S.U.A.,

În baza art. 118 lit. e) C. pen. prima instanță a procedat legal dispunând confiscarea sumelor de bani cu care au fost păgubite părțile vătămate care nu s-au constituit părți civile respectiv:

- suma de 489.454,86 dolari S.U.A. cu care SC S. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 280.606,23 dolari S.U.A. cu care SC S.T. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 98.316,49 dolari S.U.A. cu care SCM.R. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 58.685,93 cu care SC M. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 36.210,99 dolari S.U.A. cu care SC G.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 8.341,91dolari S.U.A. cu care SC U. SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 5.038,81 dolari S.U.A. cu care SCTRANSMARINA SA nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 4.177,76 dolari S.U.A. cu care SC M.I. SRL nu s-a constituit parte civilă;

- suma de 1.016,44 dolari S.U.A. cu care SC P.M.D. SRL nu s-a constituit parte civilă.

Curtea a observat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă L. SRL a fost corect soluționată, fiind obligat inculpatul să plătească către această firmă suma de 1.185.862,18 dolari S.U.A. paguba provocată prin delapidare.

Prima instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. și a anulat înscrisurile falsificate în activitatea de navlosire și agenturare, chiar dacă s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen., pentru intervenirea prescripției (filele 50,54 vol.64 u.p. și respectiv 77-81 vol.64).

Potrivit dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. e) , alin. (4) și alin. (5) C. pen. prima instanță a dispus în mod legal confiscarea de la inculpatul R.Ș. a sumelor de bani , după cum urmează:

Pentru SC Venti Internațional s-a constituit parte civilă, societatea fiind în prezent radiata, respectiv suma de 5.810,98 dolari S.U.A.

În temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. e C. pen., 118 alin. (4) C. pen., 118 alin. (5) C. pen., s-a dispus luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a următoarelor sume de bani:

- 85.766,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume încasate de societatea off-shore L.M. în perioada 7 februarie 1995 - 16 ianuarie 1996 de la societatea U.I. SAL Belgia în contul deschis la banca C. Bank (The C.M. Bank) fără a exista niciun document justificativ;

- 71.407,02 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile firmelor off-shore în perioada 1995-1996 de la armatori, sume care trebuiau restituite armatorilor concomitent cu transmiterea deconturilor finale de cheltuieli, însușite de inculpat separat de sumele de bani provenind din înșelarea armatorilor;

- 350.791,29 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani acordate de băncile C. Bank (The C.M. Bank) și S.G., reprezentând dobânzi aferente conturilor curente și conturilor de depozite privind sumele de bani acumulate în mod fraudulos în conturile companiilor off-shore;

-57.750,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani încasate în conturile off-shore cu titlu de dobânzi în urma acordării de către inculpat a unor împrumuturi societăților Romvic TRading, G.Y., V.I.;

- 5.060.861,00 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore, urmare activităților infracționale ale inculpatului derulate prin intermediul companiilor străine din care au fost transferate în conturi bancare din Anglia, la băncile: C.M. Bank, J.C.I., R. Bank London și M.L.F.S. Incorporated, C. Bank (Guernsey) Limited, din care suma de 2 449 887 00 dolari S.U.A. transferata în contul P. LTD, deschis la M.L.F.S. Incorporated, C. Bank (Guernsey) Limited în contul deschis sub nr 11607260 (bancaM.L. - prin N.T.I. Bank Co. New York, cont 116.07260: - 681.342 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei S., (I-le Virgine Britanice), -374.153 dolari S.U.A., la 22 octombrie 1996 (din contul firmei S.); 578.236 dolari S.U.A., la 18 octombrie 1996 (din contul firmei R.), 464.371 dolari S.U.A., la 23.100226 (din contul firmei R.); 96.721 dolari S.U.A. la 26 mai 1997(din contul firmei R.), iar suma de 2 250 000 fiind transferată în contul bancar nr. 0018-031625-600 deschis la C. Bank (Guernsey) Limited, 100166 dolari S.U.A. în contul N. SA, deschis la R. Bank London ; 46385 dolari S.U.A. în contul V.S., deschis la R. Bank London; 15348 dolari S.U.A. în contul A.A.S. LTD, deschis la R. Bank London; 14 075 dolari S.U.A. în contul C.T.S., deschis la R. Bank London, 42.913 dolari S.U.A. virat în favoarea J.B., cont 30-729339-35-1 prin BANQUE GENERALE du Luxembourg, astfel: 28.332 dolari S.U.A., la 29 iulie 1997, din cont 30.606, titular R., pr S.G., fil. București; 14.581 dolari S.U.A., la 04 iunie 1996, din cont 11.569-500, titular A.S.T.. Co. Ltd. Panama, prin C. Bank, fiL. București.

- 286 350 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore A.S. Corp Panama și L.M. Corp Panama, provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire la care inculpatul le-a ridicat în numerar din conturile bancare ale filialelor societăților S.G. și C. Bank,

- 332 928 dolari S.U.A. - retragere cu titlu de cote din comisionul de agenturare și angajare nave în sumă de 332 928 dolari S.U.A. pentru firma P. LTD Cipru/Pireu

- 576 434 000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea unor persoanei fizice și sau juridice, după cum urmează:

- 38535.30 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea persoanei fizice V.V., din care 15.000 dolari S.U.A. la 06 februarie 1997, din cont 30.516, titular S. SERVICES LTD. I-le Virgine Britanice, prin SOCIETE GENERALE, fil București și suma de 12.500 dolari S.U.A. la 13 decembrie 1996, din cont 30.606, titular R.S. Panama, prin SOCIETE GENERALE, fil București

- 41 132 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în favoarea Dragica Vrcelj

- 5.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 18 iunie 1997, Mr. G.M.P.B., din cont 30.606, titular R.S., prin SOCIETE GENERALE, fil. București;

- 85.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1995, în favoarea Mr. D.C., cont 701.05/122.718, banca RAIFFEISEN Bank 1020 Viena, din cont 11.569-500, titular A.S.T. Panama, prin C. BANK, fil. București;

- 30.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 08 octombrie 1996, în favoarea Miss A.N., cont 9581943;

- 150.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 ianuarie 1997, în favoarea G&Y fără nici o explicație și fără adresă;

- diverse sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus menționate în tabelul anexă fila 20 raport expertiza L.D. care au fost achitate prin virament din conturile firmelor nerezidente deschise la S.G. și C. Bank de către: R. (cont 30.606); Alutus (cont 30.223) și L.M. (cont 30.641), astfel:

- 80595 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus în 11 august 1997 în favoarea A.S..

- 65.993 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 23 iulie 1997 în favoarea A.B.S..

- 71.375 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 29 iulie 1997 în favoarea M.S.T..

- 19.533 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 06 august 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia

- 14.000 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 07 octombrie 1996 în favoarea E.T. Cipru

- 14.600 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 17 octombrie 1996 în favoarea pentru m/v IOLCOS FLAME

- 19.362 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 19 noiembrie 1996 în favoarea E.P.H. Nicosia

- 9.336 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 15 ianuarie 1997 în favoarea O.I.

-11.740 dolari S.U.A. - reprezentând sume de bani atrase în conturile off-shore provenind din săvârșirea de înșelăciune și delapidare cu privire inculpatul a dispus la 05 februarie 1997 în favoarea E.P.H. Nicosia

-50.704,09 dolari S.U.A. - reprezentând suma remisă de firma S.C.T. (armator) la 3 martie 1997 pentru navele A.T. și A.F. în contul bancar al firmei L.M. deschis la Banca S.G., fără ca în documentele bancare să se precizeze destinația acestei sume, cu privire la care inculpatul, la 19 martie 1997 a dispus transferarea în contul bancar al firmei off-shore R., iar la 25 martie 1997 suma a fost transferată în contul bancar al armatorului T.C.L. cu titlu de navlu pentru nava B. (voiajul 2/1997), deși între cei doi armatori nu existau niciun fel de raporturi comerciale.

În temeiul disp. art. 35 alin. (4) C. pen., s-a dispus cumularea măsurilor de siguranță, respectiv confiscarea de la inculpatul R.Ș. a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de confiscare a sumei de 7860651,79 dolari S.U.A.

În baza art. 353 C. proc. pen., art. 163 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurător în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON de la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei de 7860651,79 dolari S.U.A., asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș., inclusiv asupra conturilor societăților comerciale la care acesta figurează ca împuternicit, beneficiar real, asociat sau administrator, situate în țară sau în străinătate, care se vor identifica în cursul punerii în executare a prezentei dispoziții de indisponibilizare.

Potrivit dispozițiilor art. 353 C. proc. pen. art. 163 C. proc. pen., prima instanță a dispus, în mod legal și judicios, luarea măsurii de indisponibilizare a sechestrului asigurator în vederea confiscării speciale a echivalentului în RON la data punerii în executare a dispoziției de indisponibilizare a sumei totale de 7.860.651 dolari S.U.A. asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului R.Ș..

Aceeași măsură de indisponibilizare pentru aceeași sumă totală a dispus prima instanță și cu privire la toate bunurile mobile și imobile aparținând persoanelor fizice R.E.L. și R.A., aceștia fiind deținătorii unor bunuri produse de inculpatul R.Ș. prin mecanismele frauduloase descrise în raportul de expertiză T., care se coroborează cu rulajul conturilor, actele de dispoziție fiind recunoscute de inculpat. Ceea ce contestă inculpatul R.Ș. este proveniența infracțională a fondurilor de care a dispus, situație de fapt dovedită cu expertiză, acte, martori, deconturi bancare.

Curtea a observat că prima instanță a reținut corect că prejudicierea navlositorilor prin înșelăciune s-a produs în cadrul derulării contractelor de navlosire încheiate de aceștia cu SC L. SRL, contracte semnate și executate sub directa conducere și coordonare a inculpatului R.Ș., în calitate de administrator și director general al SCLiberty SRL. În raport de această situație, prima instanță a constatat în mod legal că sunt întrunite condițiile răspunderii civile a comitentului pentru faptele prepusului potrivit art. 1003 C. civ.

Este adevărat că inculpatul a cauzat prejudicii și firmei SC L. SRL prin aceea că și-a însușit și a dispus de veniturile acestei firme, însă infracțiunea de delapidare a săvârșit-o în cadrul raportului juridic dintre el și firma SC L. SRL.

Prejudicierea navlositorilor și armatorilor s-a provocat de inculpat în cadrul raportului juridic ce avea ca obiect contractul de navlosire dintre navlositori și firma SC L. SRL, reprezentată de inculpatul R.Ș.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații R.Ș., partea civilă - partea responsabilă civilmente SC L. SRL, partea vătămată SC M. SA și petenții R.A. și R.E.L., motivele invocate fiind pe larg consemnate în încheierea din 12 decembrie 2013.

Înalta Curte, analizând decizia prin intermediul cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu de către instanță, constată următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de petentul M.G., întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. este fondat.

Cererea de scutire de amendă formulată de petent la data de 7 mai 2012 a fost respinsă de instanță la 8 august 2012, atunci când a rămas în pronunțare.

Conform dispozițiilor art. 199 alin. (2) și (3) C. proc. pen. persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de amendare.

Cum în cauză amendarea s-a dispus prin încheierea de amânare a pronunțării, care este parte componentă a sentinței penală nr. 568/F din 04 septembrie 2012 a Tribunalului București, calea de atac împotriva soluției de respingere a cererii de scutire de amendă era apelul.

Ca atare în mod greșit instanța de apel a respins ca inadmisibilă calea de atac promovată de petentul M.G.

În ceea ce privește fondul cererii formulată de petent, Curtea constată că, având în vedere complexitatea prezentei cauze solicitarea formulată de acesta în calitate de apărător de acordare a unui termen scurt pentru a i se da posibilitatea să studieze niște documente din dosarul în care fusese angajat apărător pentru respectivul termen, nu poate fi apreciată automat ca o tentativă de tergiversare.

De aceea, Înalta Curte va dispune scutirea de la plata amenzii judiciare luată față de petentul M.G.

În ceea ce privește recursul promovat de inculpatul R.Ș., Curtea constată că este nefondat.

a) Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. și a solicitat casarea hotărârii primei instanțe și a instanței de apel și rejudecarea de către prima instanță, întrucât instanța a avut loc în lipsa apărătorului său.

Curtea constată că la termenul din 12 decembrie 2011 s-a procedat la audierea unor martori însă inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu, deoarece apărătorul ales deși a lipsit nu și-a asigurat substituirea, în condițiile în care cauza se afla de foarte mulți ani pe rolul instanțelor.

Mai mult, la termenul următor, inculpatul și apărătorul său ales nu au solicitat reaudierea martorilor.

b) Inculpatul a mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., deoarece a existat un caz de incompatibilitate a judecătorului ce a soluționat cauza.

Înalta Curte constată că nu este incident acest caz de casare deoarece anterior, judecătorul ce a soluționat cauza în apel a soluționat și dosarul nr. 2147/2011, parte componentă a acestei cauze, în care s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet, motiv ce a determinat formularea unei cereri de abținere. Completul care a soluționat cererea de abținere a constatat însă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 47 alin. (1) C. proc. pen., deoarece soluția anterioară nu viza fondul cauzei, ca atare nu se poate vorbi de o incompatibilitate a unuia din judecătorii ce au participat la soluționarea apelului.

3)Inculpatul a mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocând lipsa de competență a D.N.A. în desfășurarea fazei de urmărire penală în prezenta cauză.

Înalta Curte constată că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 nu există nici un caz de casare care să permită analiza unei asemenea critici, ea neputând fi circumscrisă cazului de casare invocat - art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

4)Inculpatul a mai invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 171, 172 și 12 C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (2151) alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a descris pe larg situația de fapt arătând, ca și instanța de apel, în ce constau latura subiectivă și cea obiectivă a celor două infracțiuni. Curtea constată că situația de fapt și calificarea juridică sunt corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, încadrarea juridică fiind corectă.

Criticile formulate de inculpat privind una din expertizele întocmite în cauză, ce a contribuit la conturarea situației de fapt nu vor fi analizate, deoarece ele nu corespund niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În realitate, deși invocă formal cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., motivarea recursului de către inculpat face trimitere la o greșită situație de fapt reținută de instanțe, pe baza unei expertize întocmite în mod părtinitor, fără luarea în considerare a concluziilor celorlalte expertize întocmite în cauză sau a altor probe relevante.

În realitate inculpatul critică situația de fapt reținută de cele două instanțe, însă aceasta nu mai poate fi modificată de instanța de recurs, ca urmare a abrogării pct. 18 din art. 3859 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013.

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen., arătând că s-a dispus condamnarea sa pentru o faptă neprevăzută de legea penală, deoarece a fost reținută infracțiunea de delapidare comisă în perioada 1995-14.XI.1996 în dauna societății L. SRL, dar în acea perioadă delapidarea era incriminată în art. 223, infracțiune contra avutului obștesc. Având în vedere că SC L. SRL nu era o unitate de stat, faptele nu puteau fi obiectul art. 223 C. pen., iar infracțiunea de delapidare în formă continuată a fost introdusă prin Legea nr. 140/1996.

Înalta Curte constată că infracțiunea prevăzută de art. 223 C. pen. avea ca subiect activ un funcționar sau salariat ce avea atribuții de gestionare sau administrare. Funcționar era orice salariat care exercita o însărcinare în serviciul unui organ sau instituții de stat ori al unei întreprinderi ori organizații de stat, indiferent de titlu, mod de investire, retribuție ori timpul cât dura însărcinarea (art. 147 C. pen. anterior modificării prin Legea nr. 140/1996); prin „alt salariat” se înțelegea orice salariat care exercita o însărcinare în serviciul celorlalte organizații prevăzute în art. 145 C. pen., adică organizații obștești sau orice altă organizație care desfășura o activitate utilă din punct de vedere social și care funcționa conform legii, indiferent de titlu, timp, mod de învestire ori retribuție (art. 148 C. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 140/1996).

SC L. SRL a fost înființată în baza Decretului-lege nr. 96/1990 ca societate comercială cu participație străină, fiind o societate mixtă româno-turcă. Ulterior, aceasta a devenit o societate comercială cu statut reglementat de prevederile Legii nr. 31/1990.

Ca atare SC L. SRL îndeplinea condițiile pentru a fi subiect pasiv al infracțiunii prevăzute de art. 223 C. pen. (anterior modificării intervenite prin Legea nr. 140/1996), fiind o organizație ce desfășura o activitate utilă din punct de vedere social și care funcționa conform legii.

Așadar faptele săvârșite de inculpat în perioada 1995 - 14 noiembrie 1996 îndeplinea elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 223 C. pen., iar actele materiale săvârșite ulterior (14 noiembrie 1996 - 1997) îndeplineau elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută de art. 2151 C. pen. Cum infracțiunea de delapidare a fost una continuată, iar legea anterioară nu era mai favorabilă, în mod corect în cauză a fost reținută încadrarea juridică prevăzută de art. 2151 C. pen.

În ceea ce privește recursul formulat de partea responsabilă civilmente SC L. SRL care a criticat decizia ca netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit a fost reținută răspunderea solidară cu inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Curtea constată că e nefondat.

În mod corect s-a reținut de cele două instanțe că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru faptele prepusului, conform dispozițiilor art. 1003 C. civ.

Între inculpat și partea responsabilă civilmente exista un raport de prepușenie pentru că acesta avea calitatea de administrator și director al SC L. SRL și în această calitate a indus în eroare societățile comerciale cărora le-a produs un prejudiciu și în raport de care a fost reținută infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În ceea ce privește recursurile formulate de petenții R.A. și R.L.E., Curtea constată că sunt nefondate.

În mod corect a constatat instanța de apel că în conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. (2) și (3) C. proc. pen. sechestrul asigurător, precum și măsura de siguranță a confiscării luată în baza art. 118 lit. a) C. pen. pot fi dispuse și cu privire la bunurile aflate în posesia altor persoane decât a inculpatului dacă ele sunt rezultatul infracțiunii.

Având în vedere că partea vătămată SC M. SA a făcut trimitere la apărările invocate de inculpat, Curtea va constata recursul formulat de aceasta ca nefondat pentru aceleași motive expuse mai sus.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea va admite recursul formulat de recurentul petent M.G. împotriva deciziei penale nr. 147/A din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va casa în parte decizia penală atacată și rejudecând:

Va dispune scutirea de la plata amenzii judiciare luată față de petentul M.G..

Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat R.Ș., de partea civilă - parte responsabilă civilmente SC L. SRL, partea vătămată SC M. SA și de petenții R.A. și R.E.L. împotriva aceleiași decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Va obliga recurenții petenți R.A. și R.E.L., recurenta parte civilă - parte responsabilă civilmente SC L. SRL și recurenta parte vătămată SC M. SA la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul inculpat R.Ș. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul petent M.G. împotriva deciziei penale nr. 147/A din 14 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală atacată și rejudecând:

Dispune scutirea de la plata amenzii judiciare luată față de petentul M.G.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpat R.Ș., de partea civilă - parte responsabilă civilmente SC L. SRL, partea vătămată SC M. SA și de petenții R.A. și R.E.L. împotriva aceleiași decizii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Obligă recurenții petenți R.A. și R.E.L., recurenta parte civilă - parte responsabilă civilmente SC L. SRL și recurenta parte vătămată SC M. SA la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat R.Ș. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2014.