Tax evasion via fictitious invoices and false registered office: convictions upheld and appeals against sentences and civil liability dismissed.

Deliberând asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 92/P.I din 19 martie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6430/30/2011, Tribunalul Timiș, în baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul S.V., la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la 1 an și 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpatul S.V., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 10 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de: 3 ani închisoare și pedeapsa complementară cea mai grea aceea a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.V., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 17 decembrie 2010.

În baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului S.V. pe durata termenului de încercare de 6 ani, conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență;

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului S.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale, conform art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen. și art. 65 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul M.G., să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.G., durata reținerii și a arestării preventive începând cu 19 noiembrie 2010 până la 2 decembrie 2010.

În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului M.G., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele și art. 1000 alin. (3) C. civ. a obligat pe inculpatul S.V. În solidar cu inculpatul M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara, reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara, cu sediul în Timișoara, la plata prejudiciului în sumă de 1.108.537 lei (actualizată la data executării), către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive, să se comunice la Oficiul Național al Registrului Comerțului, pentru efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.

A respins cererea formulată de expertul B.N., privind plata diferenței de 780 lei, onorariu de expertiză.

În baza art. 191 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul S.V., în solidar cu inculpatul M.G., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara - reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara, la plata sumei de 7.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Timiș a reținut următoarele:

În data de 25 iulie 2009 fiind identificat în trafic autotrenul x care efectua un transport de cereale pentru SC V. SRL fără documente care să justifice proveniența mărfii, s-a procedat la efectuarea de verificări de către Garda Financiară Timiș.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că SC V. SRL a fost înființată la data de 18 decembrie 2007 ca societate cu răspundere limitată, având ca unic asociat și administrator pe inculpatul S.V., sediul social al societății fiind stabilit și declarat la adresa din Timișoara, în baza unui contract de comodat încheiat cu o persoană fizică G.R., obiectul de activitate principal fiind transportul rutier de mărfuri intern și internațional, conform codificării CAEN-6024, iar în fapt administratorul societății, inculpatul S.V. a desfășurat, în principal, activități privind comerțul cu cereale, respectiv achiziția și distribuția acestora către terți beneficiari, persoane juridice.

În ce privește evidența contabilă a societății SC V. SRL, conform declarațiilor inculpatului S.V. și a probelor din dosar, s-a reținut că aceasta a fost condusă și organizată de către inculpatul M.G., fără ca acesta să încheie un contract cu societatea în acest sens, aspect ce contravine prevederilor exprese cuprinse în art. 10 alin. (3) din Legea contabilității nr. 82/1991 rep., conform căruia "contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabili Autorizați din România". Din verificările efectuate a rezultat că inculpatul M. nu este înscris în evidențele Corpului Experților Contabili și Contabili Autorizați din România - Filiala Timiș, aspect care demonstrează că evidența contabilă a societății a fost organizată și condusă de inculpatul M.G., cu încălcarea prevederilor legale în domeniu.

S-a reținut că pentru verificarea legalității înregistrării operațiunilor comerciale derulate de către SC V. SRL, administrată de inculpatul S.V. pe baza documentelor contabile ale societății, comisarii din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș s-au deplasat la data de 28 iulie 2009 la sediul societății împreuna cu inculpatul S.V., însă administratorul societății nu a putut pune la dispoziție documentele referitoare la activitatea societății, astfel că societatea a fost sancționată cu amendă de 1.000 lei. Inculpatul S.V. a precizat că a fost împreuna cu cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș la adresa unde a fost stabilit sediul firmei, dar nu au putut intra în sediu, împrejurare față de care comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș au întocmit în fața ușii apartamentului unde figura sediul social un proces-verbal de control și a aplicat o amendă, aspect confirmat și de către comisarii de specialitate din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș prin adresa din 9 noiembrie 2010, în care se arată că, nu au avut acces la sediul societății, întrucât administratorul SC V. SRL, inculpatul S.V. a susținut că nu deține cheia apartamentului, iar când a sunat la ușă nu a deschis nimeni, actul de control fiind încheiat în casa scării blocului în fața apartamentului.

S-a mai reținut, cu ocazia acestei verificării din data de 28 iulie 2009, că inculpatul S.V. a mai declarat faptul că actele contabile ale firmei se afla la contabilul societății, M.G., contabil care este plecat din localitate, urmând a le prezenta organelor financiare de control la data de 3 august 2009, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Ulterior inculpatul S.V. a susținut că nu poate să pună la dispoziția organelor financiare de control documentele contabile ale societății întrucât acestea i-au fost sustrase la data de 25 iulie 2009 din autoturismul proprietate personală însă în urma verificărilor efectuate la Politia Orașului Sânnicolaul Mare a rezultat faptul ca inculpatul nu a depus vreo plângere în acest sens.

Întrucât inculpatul S.V. nu a pus la dispoziția organelor de control evidența contabilă a SC V. SRL, au fost efectuate verificări la AFP Timișoara cu privire la veniturile declarate de reprezentanții SC V. SRL și obligațiile fiscale aferente acestora precum și cu privire la raportările fiscale obligatorii care trebuiau întocmite și depuse de reprezentanții societății.

Din analiza preliminară a deconturilor de TVA (declarațiile formular 300 "Decont de taxa pe valoarea adăugată" care se completează de persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din C. fisc.), deconturi depuse de SC V. SRL la A.F.P. Timișoara (trimestrial în anul 2007 și lunar în perioada ianuarie - iunie 2009) în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, prima instanță a reținut faptul că SC V. SRL a evidențiat și declarat venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 4.587.209 lei, iar soldul sumei negative de TVA (TVA deductibil) la sfârșitul perioadei de raportare a fost de 12.713 lei, cu mențiunea că doar în trimestrul al IV-lea din 2007 a fost declarat un TVA de plată (decont pozitiv), din celelalte deconturi rezultând diferențe negative de TVA, astfel ca soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 a fost de 12.713 lei.

Din datele furnizate de Administrația Financiară Timișoara s-a reținut că exista unele neconcordanțe între raportările fiscale depuse de administratorul SC V. SRL și alte societăți comerciale care achiziționaseră cereale de la SC V. SRL, ca urmare a procesării datelor din declarațiile cod 394, declarații informative privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, astfel că s-a procedat de comisarii Gărzii Financiare, secția Timiș la efectuarea unor verificări încrucișate în legătură cu relațiile comerciale derulate de către SC V. SRL, în calitate de furnizor, cu mai mulți cumpărători persoane juridice, respectiv SC C. Timiș SA, SC S.F. SRL Timișoara, SC C. SA Sibiu, SC H. SA Miercurea Ciuc și SC A.M. SA Zalău, ocazie cu care s-a stabilit faptul că în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, reprezentantul SC V. SRL a obținut venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 7.372.468,13 lei din care TVA în valoare de 1.178.710.

Astfel s-a constatat că societățile de mai sus, fiecare cumpărător în relațiile comerciale derulate cu furnizorul SC V. SRL au pus la dispoziția organelor de cercetare penală originalul facturilor fiscale și contractele de vânzare-cumpărare care au stat la baza relațiilor comerciale derulate cu SC V. SRL precum și contractele de vânzare-cumpărare, din care rezultă că societatea în cauză a fost reprezentată în raporturile contractuale de către administratorul acesteia, inculpatul S.V., care cu ocazia audierii a confirmat acest lucru. De altfel, din extrasele de cont ridicate de la R.B. Sucursala Timișoara (dosarul penal), bancă unde SC V. SRL figura cu cont deschis a rezultat că valoarea acestor mărfuri (cereale) a fost achitată de societățile beneficiare prin virament bancar în contul bancar aparținând SC V. SRL, iar sumele respective au fost ridicate, ulterior, în numerar din contul bancar de inculpatul S.V. (dosarul penal).

Totodată s-a reținut că Garda Financiară a stabilit că SC V. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în suma de 1.606.548,61 lei, fiind estimat din punct de vedere fiscal un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului în valoare totală de 562.292 lei din care TVA în sumă de 305.244 lei și impozit pe profit în sumă 257.048 lei.

Prima instanță a reținut că acest prejudiciu a fost stabilit întrucât din analiza comparativă a veniturilor realizate din livrările de mărfuri și prestările de servicii în valoare totală de 4.587.209 lei, așa cum au fost declarate de societate în deconturile de TVA în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, depuse și înregistrate de societate la Administrația Financiară Timișoara cu veniturile realizate din vânzarea de cereale rezultate din însumarea valorilor din facturile emise de SC V. SRL către societățile ante-menționate, în valoare totală de 6.193.757 lei (fără TVA), rezultă o diferență de 1.606.548,61 lei, sumă reprezentând venituri neînregistrate în evidența contabilă a SC V. SRL și nedeclarate la organul fiscal teritorial.

Pentru stabilirea întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat consilieri Direcției de Generale a Finanțelor Publice Timiș - Activitatea de Inspecție Fiscală s-au deplasat la sediul social declarat al societății SC V. SRL, însă au constatat că la adresa respectivă nu funcționează societatea, sens în care nu a fost găsită nici o persoană. În urma trimiterii prin poștă a unor invitații atât la sediul societății cât și la domiciliul administratorului din jud. Vâlcea în vederea efectuării inspecției fiscale de fond la data de 19 ianuarie 2010, la sediul organului de control fiscal s-a prezentat inculpatul S.V. susținând și de această dată faptul că actele contabile ale firmei i-au fost sustrase, precum și faptul că nu avea cunoștință de obligația de a le reconstitui conform art. 26 din Legea nr. 82/1991 rep. În termen de 30 zile de la data sustragerii, cu toate că în nota explicativă din data de 14 august 2009 s-a obligat să refacă evidența contabilă în termen de șase luni.

În ceea ce privește proveniența cantității de cereale valorificate de SC V. SRL prima instanță a reținut că aceasta a fost achiziționată de inculpatul S.V. de la producători agricoli - persoane fizice ce nu au putut fi identificați întrucât inculpatul S.V. nu a indicat identitatea acestora și nu a prezentat documente justificative de achiziție invocând sustragerea actelor contabile ale societății de către autori necunoscuți.

În atare situație s-a stabilit că din documentele puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către R.B. - Sucursala Timișoara, instituție bancară la care SC V. SRL a avut deschis cont bancar, cont ce a fost administrat exclusiv de către inculpatul S.V., care era abilitat să efectueze operațiuni de plăți și încasări, a rezultat că acesta a ridicat în mod repetat sume considerabile de bani în numerar cu specificația că acestea sunt destinate achiziției de cereale, relevante fiind ordinele de plată și cererile de eliberare a numerarului (dosarul penal).

S-a constatat că inculpatul S.V. nu a justificat unității bancare modul în care a utilizat sumele de bani ridicate în numerar, în sensul că nu a respectat obligația prevăzută de normele bancare, ca după ridicarea sumelor în numerar să depună borderourile de achiziție privind cheltuielile aferente efectuate, deși potrivit OMF nr. 3512/2008, inculpatul S.V. avea obligația să efectueze achizițiile de cereale de la persoane fizice doar în baza unor borderouri de achiziție cu regim special (documente fiscalizate), documente pe care tatăl inculpatului S.V. - angajat al SC V. SRL le-a ridicat abia în data de 10 august 2009 conform adresei din 14 decembrie 2010 emisă de CN I.N. SA.

Prima instanță a reținut că inculpatul S.V., în perioada 1 ianuarie 2007 - 25 iulie 2009 a efectuat achiziții de cereale în mod nelegal fără a evidenția în documente prevăzute de lege aceste operațiuni, iar pentru cele înregistrate au fost întocmite documente justificative fictive pentru a da o aparentă legalitate activității desfășurate.

În acest sens, tribunalul a considerat ca fiind semnificativă și declarația numitului B.V., unul din martorii audiați în cauză care a arătat că în anul 2007 a fost plătit ca zilier de către inculpatul S.V., pentru efectuarea unor activități de încărcare-descărcare a cerealelor achiziționate de acesta din gospodăriile unor persoane fizice din județul Timiș, precum și faptul că din dispoziția inculpatului S.V. a completat două facturi identificate ca fiind facturile din 10 iulie 2008 și din 15 iulie 2008, aspect confirmat de inculpatul S.V..

De altfel s-a reținut că în toată această perioadă în care organele de control fiscal au stabilit TVA de plata suplimentar (obligație fiscală stabilită suplimentar de plată care însumează valoarea totală a sumei stabilite suplimentar pentru obligația fiscală care a făcut obiectul inspecției fiscale), determinat de faptul că administratorul societății nu a înregistrat în evidența contabilă toate veniturile realizate, inculpatul S.V. prin deconturile de TVA depuse trimestrial a declarat diferențe negative de TVA (deci TVA deductibil) cu excepția trimestrului al IV-lea 2007 când a fost declarat un TVA de plata, soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 fiind de 12.713 lei, acest lucru fiind posibil datorită unui mecanism financiar-contabil pus la cale de către inculpatul S.V. susținut de către inculpatul M.G. care prin înregistrarea unor operațiuni comerciale, care nu au avut la bază operațiuni reale, au reușit să diminueze în mod artificial (scriptic) atât TVA datorat bugetului de stat consolidat cât și veniturile realizate efectiv, în scopul evident de a se sustrage de la plata acestor impozite.

Astfel, prima instanță a reținut că în scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugata ce s-ar fi cuvenit urmare a achizițiilor de cereale fără documente legale de proveniența, inculpatul S.V. ajutat fiind de inculpatul M.G. a întocmit în fals facturi de achiziție de cereale, aspect ce rezultă din declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României depuse la autoritățile fiscale.

S-a constatat că aceste facturi fictive nu au fost identificate în totalitate, inculpatul S.V. nepunând la dispoziție documentele societății, însă parte din aceste facturi fictive de achiziții de cereale au fost identificate cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului M.G.. Faptul că aceste documente au fost întocmite în fals și folosite ulterior pentru declararea la autoritățile fiscale a unui sold negativ de TVA (TVA deductibil mai mare decât TVA colectat), a fost reținut de către prima instanță, pe de o parte din conținutul declarațiilor cod 394 ridicate de la organul fiscal teritorial, iar pe de altă parte din declarația martorei G.R., care a relatat faptul că a completat mai multe facturi și chitanțe, conform indicațiilor date atât de către inculpatul M.G., cât și de inculpatul S.V., facturi care atestau în mod denaturat situația vânzărilor unor cantități importante de cereale către terți beneficiari persoane juridice. Martora G.R. a mai declarat faptul că sumele de bani înscrise de către ea în chitanțele pe care le-a întocmit atestau plăți efectuate de cumpărători persoane juridice, care în conformitate cu indicațiile inculpatului M.G. nu trebuiau să depășească 5.000 lei (limita plafonului de casă), pentru a evita stabilirea cu exactitate a valorii plăților și controlul fluxului de numerar, precum și faptul că inculpatul M.G. i-a dat asigurări cum că nu comite nici o ilegalitate prin completarea respectivelor documente fiscale.

Așadar, prima instanță a apreciat că probele dosarului relevă că SC V. SRL prin administratorul său - inculpatul S.V., ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, respectiv inculpatul M.G. a înregistrat și declarat fictiv la organul fiscal teritorial prin declarațiile cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, achiziții de la SC A.M. SA, SC C. SRL Teleorman și SC D.I. SRL Constanta, în condițiile în care s-a aprobat faptul că SC A.M. SA nu a livrat niciodată mărfuri către SC V. SRL (a se vedea adresa din 6 decembrie 2010 a SC A.M. SA), SC C. SRL a fost dizolvată prin Sentința nr. 1822 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 20 iulie 2009 a fost înregistrată radierea acestei societăți, iar pentru SC D.I. SRL s-a dispus intrarea în faliment la data de 4 mai 2006.

Conform comunicării făcută de A.F.P. Târgoviște s-a reținut că rezultă că SC C. SRL nu a mai depus declarații privind impozitele și taxele datorate bugetului de stat din luna august 2005 (a se vedea adresa din 6 decembrie 2010) și A.F.P. Eforie a comunicat că SC D.I. SRL nu figurează în evidențe cu declarații depuse și mai mult decât atât lichidatorul judiciar numit la data de 17 aprilie 2006, a comunicat prin adresa din 15 decembrie 2010 că în perioada 2007 - 2009 această societate nu a derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL.

Din extrasele de cont puse la dispoziția organelor de urmărire penală de R.B., Sucursala T., prima instanță a reținut că SC V. SRL nu a efectuat niciodată plați către aceste societăți iar administratorul societății, inculpatul S.V. a ridicat încasările din contul SC V. SRL numai în numerar, banii respectivi fiind destinați pentru achiziții de cereale de la persoane fizice. Aceste înregistrări de achiziții fictive au avut drept scop și finalitate diminuarea TVA datorat bugetului de stat (TVA colectat), în condițiile în care legea stipulează ca pentru achizițiile de la persoane fizice, societățile comerciale nu beneficiază de deductibilitate a TVA, iar în scopul declarării unui TVA deductibil aferent achizițiilor, cei doi inculpați au înregistrat achiziții de la firmele susmenționate fără ca în realitate aceste operațiuni comerciale sa existe.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 18 noiembrie 2010 la locuința inculpatului M.G., s-a constatat că au fost identificate și ridicate de către organele de cercetare penală, un facturier cu seria x nr. ... și chitanțierul cu seria y cu nr. ..., care conțin imprimate emise în numele SC A.T.T. SA către SC V. SRL aferente perioadei iulie 2008 - februarie 2009, relevant fiind că pentru semestrul al II-lea 2008, contabilul societății, inculpatul M.G. nu a depus declarația cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, iar pentru semestrul I al anului 2009 a depus declarația cod. 394, dar pe cea raportată în semestrul I 2008.

S-a reținut că în facturierul de mai sus au fost identificate un număr de 35 facturi emise către SC V. SRL în perioada 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009 de către furnizorul SC A.T.T. SA, iar în chitanțierul aferent au fost identificate un număr de 38 de chitanțe fiscale de plată pentru aceeași perioadă 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009, potrivit cărora SC A.T.T. SA ar fi încasat de la SC V. SRL diverse sume de bani.în cuantum semnificativ, operațiuni care pe baza cercetărilor întreprinse s-a dovedit a fi, în totalitate, fictive.

Astfel, prima instanță a reținut că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit ca SC A.T.T. SA nu a deținut ca formulare cu regim special facturierul cu seriile și numerele de mai sus, iar chitanțierul în cauză a fost folosit de societate în anul 2007 pentru alte încasări și mai mult decât atât nu au derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL (conform adresei emise de către SC A.T.T. SA). Din această împrejurare s-a tras concluzia că cei doi inculpați pentru a justifica achizițiile, precum și plățile fictive au folosit facturier și chitanțier false.

De asemenea, s-a reținut că potrivit declarațiilor cod 394 (declarații informative privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național) și deconturile cod 390 V. (declarații recapitulative privind livrările și achizițiile intracomunitare de bunuri) depuse și semnate de către M.G. pentru SC V. SRL în perioada 2007 - 2009, au fost înregistrate și declarate achiziții de la mai multe societăți comerciale, după cum urmează: Semestrul I al anului 2007 - 394 - achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 234.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 44.500 lei, 390 - achiziții în valoare de 234.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 44.574 lei. Semestrul al II-lea al anului 2007 - 394 - achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 908.500 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei; 390 - achiziții în valoare de 908.400 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 172.615 lei.

Semestrul I al anului 2008 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 769.042 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții de la SC A. SRL în valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 35.988 lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de 531.197 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 - achiziții în valoare de 1.031.600 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 196.004 lei; semestrul al II-lea al anului 2008 - 394 - nu a fost depus 390 - achiziții în valoare de 1.244.616 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 236.777 lei; Semestrul I al anului 2009 - 394 - 1. achiziții de la SC D.I. SRL în valoare totală de 769.042 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 146.118 lei; 2. achiziții de la SC A. SRL în valoare totală de 189.412 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 35.988 lei; 3. achiziții de la SC C. SRL în valoare totală de 531.197 lei, pentru care s-a dedus TVA în valoare de 100.927 lei; 390 - achiziții în valoare de 975.160 lei pentru care s-a dedus TVA în valoare de 234.631 lei.

Potrivit deconturilor de TVA (declarațiile cod 300) pentru achizițiile fictive de la firmele sus-menționate a fost dedus TVA în valoare totală de 884.601 lei.

Din constatarea tehnico-științifică grafoscopică întocmită în cauză, din 24 ianuarie 2011 prima instanță a reținut că din cele 35 de facturi emise în numele SC A.T.T. SA către SC V. SRL, un număr de 32 de facturi au fost scrise de către numita G.R., martoră în dosar, iar doua dintre acestea precum și chitanța cu seria x nr. ... din chitanțierul în cauză au fost scrise de inculpatul M.G. care a folosit chitanța în cauză în vederea însușirii unor sume de bani necuvenite la Primăria Giarmata unde acesta deținea calitatea de consilier local (pentru această pretinsă faptă dispunându-se disjungerea cauzei pentru cercetări față de M.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen.). Din acest raport de constatare tehnico-științifică s-a mai reținut și că cele 38 chitanțe au fost scrise de martora G.R..

De altfel, prima instanță a reținut că martora G.R. în declarația dată în faza de urmărire penală, declarație menținută și completată la instanță, a recunoscut ca a completat tipizatele de mai sus, precizând că a mai completat și alte facturiere și chitanțiere de acest gen la cerea inculpaților M.G. și S.V.. În acest scop primul care i-a adus facturierul și chitanțierul în alb necompletat a fost inculpatul M.G., iar în el se aflau exemplarele roșii ale facturilor cu livrările de cereale efectuate de SC V. SRL, precizându-i totodată ca în funcție de vânzări să completeze facturile de aprovizionare, astfel încât diferența de preț la vânzare să fie de 0,01 lei/kg cereale precum și faptul că poate cumula cantitățile de pe mai multe facturi de livrare pe o singură factură de aprovizionare. De asemenea, tot inculpatul M.G. i-a cerut ca valoarea înscrisă pe chitanțe nu trebuie să depășească suma de 5.000 lei, însă nu a respectat această indicație la completarea chitanțelor sus-menționate. În același mod a procedat și inculpatul S.V., însă în astfel de situații martora completa facturile numai după o prealabilă întâlnire a celor doi inculpați, cel care dispunea în final fiind inculpatul M.G.. Aceeași martoră G.R. a precizat că a fost asigurată de inculpatul M.G. că nu săvârșește vreo ilegalitate.

De altfel, s-a reținut că și inculpatul S.V., în declarația sa din data de 8 decembrie 2010 a susținut că la început îi preda inculpatului M.G. alături de documentele justificative aferente operațiunilor derulate de societatea pe care o administra și borderourile de achiziție însă din anul 2009 contabilul i-a spus să-i predea doar facturile de livrare.

S-a constatat că pentru identificarea și reconstituirea evidenței contabile a SC V. SRL pe baza datelor obținute de la locuința inculpatului M.G. au fost ridicate cu prilejul percheziției domiciliare două unități de calculator, însă cu ocazia percheziției informatice unul dintre hard-disk-urile ridicate nu a putut fi valorificat deoarece acesta era defect.

În vederea stabilirii prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de către cei doi inculpați, în prezenta cauză a fost depusă în faza de urmărire penală o expertiză financiar-contabilă, expertiză efectuată de către expert contabil - auditor financiar Consultant fiscal conf. univ. dr. B.N..

Prima instanță a constatat că această expertiză a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în TVA, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 1.639.614,84 lei, rezultate din vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu este în sumă de 311.527 lei, iar cel rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 579.624,48 lei, rezultate din vânzarea de cereale către alți clienți printre care M.C. sau P. este în sumă de 110.129 lei, prejudiciul total constând în TVA colectat neînregistrat fiind de 421.656 lei.

S-a reținut că prin aceeași expertiză s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat constând în impozit pe profit, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul S.V. În evidența contabilă a SC V. SRL a veniturilor realizate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, în valoare totală de 2.219.239,32 lei, rezultate din vânzarea de cereale către SC C. Timiș SA, SC A. SA Zalău, SC H. SA Miercurea Ciuc, SC S.F. SRL și SC C. SRL Sibiu, M.C. sau P. este de 26.388,16 lei.

De asemenea, s-a constatat că expertiza a mai evidențiat că prejudiciul cauzat bugetului de stat reprezentând TVA, rezultat ca urmare a evidențierii în acte contabile ale SC V. SRL sau în alte documente legale (declarațiile cod 394 - privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României) a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, respectiv a achizițiilor înregistrate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, de la SC A. SA Zalău, SC C. SRL Teleorman, SC D.I. SRL Constanța și SC A.T.T. SA, așa cum au fost descrise în procesul-verbal încheiat la data de 7 februarie 2011 de către Garda Financiară, secția Timiș, este în sumă de 884.282 lei. Societatea datorează bugetului de stat un TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de 6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei reprezentând TVA colectat neînregistrat și nedeclarat.

În expertiză s-a mai precizat că pentru totalul veniturilor facturate de societate de 6.806.470,04 lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar având în vedere că nu există documente din care să rezulte și alte cheltuieli din desfășurarea activității societății, expertiza a considerat întreaga sumă de 505.832,78 lei ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra profitului impozabil de 505.832,78 lei rezultă un impozit pe profit de 80.933,24 lei, ce constituie prejudiciul creat bugetului de stat.

În concluzie, s-a reținut că în opinia expertului, pentru operațiunile de comerț cu cereale, derulate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, societatea SC V. SRL datorează bugetului consolidat al statului suma de 1.320.159 lei, reprezentând: TVA în sumă de 1.239.226 lei și impozit pe profit în sumă de 80.933 lei.

Ulterior în faza de cercetare judecătorească s-a încuviințat un supliment la expertiză pentru stabilirea unei variante a prejudiciului cauzat în dosar, care să tină cont și de cheltuielile de transport efectuate întrucât la dosar au fost depuse contracte de transport încheiate de SC V. SRL în calitate de expeditor cu diverși cărăuși - indicați în contractele de transport.

Pentru întocmirea suplimentului la expertiză a fost desemnat același expert contabil conf. univ. dr. B.N.. Prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară din data de 7 mai 2011 (dosar instanță), s-a stabilit o variantă a prejudiciului constând în TVA și impozit pe profit având în vedere facturile și chitanțele aferente cheltuielilor de transport. Astfel s-au avut în vedere contractul din data de 1 ianuarie 2007 încheiat între SC M. SRL cu sediul în localitatea Geamăna, jud. Argeș, în calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având ca obiect efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Zalău și Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind stabilit în lei, în funcție de necesitățile clientului, precum și contractul din data de 11 iulie 2007 încheiat între SC D.T. SRL cu sediul în localitatea Păuliș, jud. Arad în calitate de cărăuș și SC V. SRL în calitate de expeditor, având ca obiect efectuarea transportului de mărfuri pe rutele Timișoara - Miercurea Ciuc, Timișoara - Zalău și Timișoara - Râmnicu Vâlcea, prețul contractului fiind stabilit în lei, în funcție de necesitățile clientului.

Prima instanță a constatat că expertul a constatat că din cele 186 facturi fiscale, SC M. SRL a emis un număr de 111 facturi fiscale în valoare totală de 489.516,52 lei din care TVA în sumă de 78.158,10 lei - Anexa nr. 1 la prezentul supliment, iar SC D.T. SRL a emis un număr de 75 facturi fiscale în valoare totală de 329.007,30 lei din care TVA în sumă de 52.530,58 lei -Anexa nr. 2 la suplimentul de expertiză.

În raport de aceste constatări, s-a reținut că expertul a stabilit o variantă a prejudiciului după cum urmează: 1. Din raportul de expertiză contabilă a rezultat un prejudiciu reprezentând TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de 6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei reprezentând TVA neînregistrat și nedeclarat. Dacă avem în vedere TVA-ul deductibil în sumă de 130.688,68 lei (78.158,10 lei + 52.530,58 lei) aferent facturilor fiscale menționate mai sus rezultă un prejudiciu în sumă de 1.108.537 lei (1.239.226 lei - 130.688,68 lei). 2. Din raportul de expertiză contabilă rezultă că pentru totalul veniturilor facturate de societate de 6.806.470,04 lei adaosul comercial total este în sumă de 505.832,78 lei, iar având în vedere că nu au existat documente din care să rezulte și alte cheltuieli din desfășurarea activității societății, expertiza a considerat întreaga sumă de 505.832,78 lei ca fiind profit impozabil. Prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra profitului impozabil de 505.832,78 lei a rezultat un impozit pe profit de 80.933,24 lei. Dacă avem în vedere cheltuielile de transport marfă în sumă de 687.835,14 lei (411.358,42 lei + 276.476,72 lei) din facturile fiscale menționate mai sus, la calculul impozitului pe profit, rezultă o pierdere fiscală în sumă de 182.002 lei (505.832,78 lei - 687.835,14 lei) și prin urmare nu se datorează impozit pe profit.

Așadar, s-a reținut că în concluzie expertul a stabilit că prin luarea în calcul a facturilor de transport marfă depuse la dosarul instanței, rezultă un prejudiciu în sumă de 1.108.537 lei, constând doar în TVA.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, probele dosarului dovedesc și că în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de control financiar și fiscal, inculpatul S.V., în calitate de administrator al SC V. SRL ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, respectiv inculpatul M.G., a stabilit fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș, deși societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar pentru a da o notă de aparentă legalitate îndeplinirii condiției prevăzute de lege pentru stabilirea sediului social cu ajutorul inculpatului M.G. a încheiat un contract de comodat cu proprietarul apartamentului situat în Timișoara, numita G.R. care i-a fost prezentată în acest scop inculpatului S.V. de către inculpatul M.G..

Caracterul fictiv al acestui sediu rezultă din controalele efectuate de organele fiscale (Garda Financiară, secția Timiș și DGFP Timiș - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice 1) la sediul declarat, precum și din declarația martorei G.R. (persoana care se ocupa de administrarea apartamentului de mai sus) din care rezultă că societatea nu a funcționat la sediu și mai mult decât atât, M.G. i-a propus să încheie acel contract de comodat doar pentru deschiderea firmei precum și faptul că a stabilit cu aceasta ca să nu permită administratorului firmei accesul în apartament, astfel că organele fiscale au fost împiedicate să efectueze verificările cu privire la obligațiile financiare și fiscale ce decurg din activitatea economică desfășurată în perioada ianuarie 2007 - iulie 2009 de către SC V. SRL.

S-a reținut că stabilirea fictivă a sediului a fost confirmată de inculpatul S.V., care a declarat că în cursul anului 2009 fiind invitat la sediul Gărzii Financiare, secția Timiș, doi comisari i-au solicitat să-i conducă la sediul firmei, însă la rândul sau el le-a cerut comisarilor să-l conducă ei întrucât nu a fost niciodată la sediul declarat precum și faptul că a cunoscut că acel apartament era închiriat altor persoane. Deși inculpatul M.G. a negat faptul că a avut vreo implicare în stabilirea fictivă a sediului, această susținere a fost înlăturată de declarația martorei G.R. și inculpatul S.V. care au descris detaliat activitatea infracțională a acestuia.

De altfel, prima instanță a constatat că la dosar sunt probe și în sensul că în faza de urmărire penală inculpatul M.G. a încercat să ascundă implicarea sa activă în stabilirea unui sediu fictiv al SC V. SRL, cerându-i martorei G.R., după punere sa în libertate (inculpatul M.G. fiind pentru o durată scurtă de timp arestat preventiv în cursul urmăririi penale) să-și retracteze sau să-și schimbe declarațiile date în sensul de a nega în mod neadevărat implicarea sa în această activitate infracțională astfel cum rezultă din declarația martorei G.R. din data de 15 decembrie 2010 aflată la dosar, declarație menținută la instanță.

S-a reținut că în faza de urmărire penală în cauză au fost autorizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul S.V. care administra faptic SC V. SRL, iar din procesele-verbale de redare a convorbirilor rezultă ca fiind relevante convorbirile în care inculpatul prestabilea persoanele care îi furnizau mărfurile (cerealele) cele care îi asigurau depozitarea temporară a acestora, modalitățile de plată a mărfurilor pe care le achiziționa, eludând prevederile legale care vizau întocmirea și emiterea documentelor de evidență contabilă primară, precum și faptul că inculpatul S.V. manifesta o atenție sporită cu privire la data și ruta transporturilor de cereale pe care le efectua, conștient că acestea se efectuau cu încălcarea prevederilor legale în materie, încercând să coopteze persoane care să îi asigure "paza" acestor transporturi.

În raport de această stare de fapt prima instanță a reținut că inculpatul S.V., în calitatea sa de administrator legal (statutar) și faptic al SC V. SRL, prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp într-o rezoluție infracțională unică nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri în valoare totală de 2.219.239,32 lei, obținute în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009 din valorificarea unor importante cantități de cereale de a înregistra cheltuieli care nu au avut la baza operațiuni reale (operațiuni fictive) prin care s-a dedus ilegal TVA în suma 884.282 lei, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare de 1.320.159 lei (din care TVA în cuantum valoric de 1.239.226 lei și impozit pe profit în cuantum valoric de 80.933 lei), iar prin scăderea cheltuielilor de transport marfă efectuate de societate rezultă prejudiciul real ca fiind de 1.108.537 lei, constând doar în TVA conform suplimentului de expertiză contabilă. De asemenea, s-a reținut și că același inculpat în calitatea sa de administrator al SC V. SRL s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiar fiscale prin declararea fictivă a sediul societății, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Prima instanță a apreciat că aceste fapte ale inculpatului S.V. întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de evaziune fiscală respectiv omisiunea, în parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în formă continuată, evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a reținut că sub aspectul laturii obiective, elementul material al celor trei infracțiuni de evaziune fiscală s-a realizat prin omisiunea, în parte, a evidențierii, în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, respectiv evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni reale și evidențierea de operațiuni fictive, precum și prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

În ceea ce privește latura subiectivă, s-a considerat că fapta a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

Instanța de fond a mai reținut că urmarea imediată a constat în prejudiciul cauzat bugetului de stat, prejudiciu în valoare de 1.108.537 lei, iar între acțiunea inculpatului și rezultatul socialmente periculos există legătură de cauzalitate, nedeclararea veniturilor supuse impozitării și diminuarea bazei de impunere fiscală, fiind consecința directă a activităților frauduloase săvârșite de inculpat.

Referitor la inculpatul M.G., prima instanță a reținut că din starea de fapt descrisă mai sus rezultă că acest inculpat cu intenție prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp, într-o rezoluție infracțională unică, l-a ajutat pe inculpatul S.V., asociat și administrator în cadrul SC V. SRL să întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale, precum și să declare în bilanțurile contabile, declarațiile de TVA și declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, documente legale depuse și înregistrate la unitățile fiscale teritoriale, achiziții de la persoane juridice (societăți comerciale) care nu au livrat niciodată cereale către SC V. SRL și la ajutat pe inculpatul S.V. să stabilească fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale complicității la săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv evidențierea, în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere starea de fapt descrisă mai sus și încadrarea juridică a faptelor inculpaților, prima instanță a constatat ca fiind neîntemeiate argumentele invocate în apărarea inculpaților în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de evaziune fiscală, întrucât instanța a apreciat că probele dosarului dovedesc fără dubiu că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului S.V. și infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatului M.G., iar vinovăția celor doi inculpați a fost pe deplin probată.

De asemenea, s-a mai constatat că nu poate fi reținută nici susținerea în apărarea inculpatului M.G. în sensul inexistenței faptelor întrucât la dosar sunt probe certe care dovedesc neîndoielnic existența tuturor faptelor reținute în sarcina acestui inculpat care în calitate de contabil, l-a ajutat pe celălalt inculpat să stabilească fictiv sediul social al societății mai sus menționate la o adresă la care acea societate nu a funcționat niciodată, inculpatul M.G. fiind cel care a contactat-o pe martora G.R. pentru stabilirea sediului fictiv, iar ulterior inculpatul M. l-a susținut efectiv și îndrumat direct pe celălalt inculpat (S.V.) de a nu înregistra în evidențele contabile venituri realizate din valorificarea unor cantități de cereale, respectiv pentru a înregistra și declara fictiv, nereal la organul fiscal teritorial achizițiile de cereale de la mai multe firme.

Având în vedere încadrarea juridică a faptelor mai sus descrise pentru care instanța a reținut vinovăția inculpaților, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate celor doi inculpați s-a avut în vedere atât dispozițiile art. 52 C. pen., precum și criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, gravitatea concretă a fiecăreia dintre faptele comise (evaziuni fiscale, respectiv complicitate la evaziune fiscală și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului, respectiv complicitate la sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare prin declararea fictivă a sediului), precum și persoana fiecărui inculpat, lipsa antecedentelor penale dar și atitudinea manifestată de fiecare inculpat pe parcursul procesului penal.

Astfel, instanța de fond a ținut cont că inculpatul S.V., a comis faptele fiind la o vârstă relativ tânără (24 de ani), cu ajutorul și sub îndrumarea celuilalt inculpat care este contabil, iar din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului S., s-a reținut că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră. De altfel, față de acest inculpat s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă, întrucât inculpatul a solicitat și instanța a dispus judecarea cauzei cu privire la acest inculpat după procedura simplificată, pe baza recunoașterii vinovăției și a probelor administrate în faza de urmărire penală.

Referitor la persoana inculpatului M.G., prima instanță a reținut că acesta a comis faptele fiind la o vârstă mai înaintată (63 de ani), și are studii superioare, fiind economist, și a comis faptele deși ar fi trebuit să realizeze o evidență contabilă corectă în calitate de contabil al societății SC V. SRL. Din examinarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, s-a constatat că acesta este fără antecedente penale. S-a reținut că pe parcursul procesului penal, respectiv atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând faptele comise și mai mult inculpatul M. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin încercarea de a o influenta pe martora G.R. să-și schimbe depoziția inițială.

II. Împotriva Sentinței penale nr. 92 din 19 martie 2012 au declarat apel inculpații S.V. și M.G., partea civilă ANAF prin DGFP Timiș și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 5 iulie 2012.

În motivarea apelului declarat de către ANAF se arată că instanța de fond a reținut la stabilirea prejudiciului în cauzat de către inculpat și partea responsabilă civilmente, concluziile Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, apreciind că prejudiciul efectiv este suma de 1.108.537 lei, însă se consideră drept neîntemeiate argumentele prezentate de prima instanță întrucât prejudiciul adus bugetului de stat este în sumă de 6.949.916 lei, sumă formată din: 2.141.091 lei - impozit pe profit, 2.542.545 lei - TVA, 2.263.289 lei - majorări de întârziere aferente obligațiilor stabilite, sume stabilite de către organele de inspecție fiscală și argumentate atât în cuprinsul procesului-verbal din 4 februarie 2012 întocmit de DGFP Timiș, a procesului-verbal din 7 februarie 2011 întocmit de către Garda Financiară, secția Timiș, cât și al sesizării penale întocmite de către DGFP - AIF, prin urmare, suma de 1.108.537 lei a fost în mod eronat stabilită prin raportul de expertiză.

În motivarea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, inculpații fiind obligați în solidar la plata unor despăgubiri mult diminuate către partea civilă ANAF. Astfel, se arată că audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul S.V. a solicitat în apărare efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară prin care să se ia în calcul și cheltuielile rezultate din derularea contractelor de transport pe care firma SC "V." SRL le avea încheiate cu SC "M." SRL și SC "J.T." SRL, expertul contabil stabilind un nou cuantum al prejudiciului cauzat statului prin infracțiunile comise de inculpați, respectiv de 1.108.537 lei, constând doar în TVA, față de cel stabilit inițial de expertiză la suma de 1.239.226 lei.

De asemenea, apreciind valoarea totală a cheltuielilor de transport marfă la suma de 687.835,14 lei, la calculul impozitului pe profit expertul a calculat o pierdere fiscală de 182.002 lei și a ajuns la concluzia că firma inculpatului S.V. nu datorează impozit pe profit, susținere hazardată, în condițiile în care din cuprinsul expertizei contabile a rezultat că totalul veniturilor facturate de societate s-a situat la suma de 6.806.470,04 lei, din care profitul impozabil al societății a fost de 505.832,78 lei, iar impozitul pe profit a fost de 80.933,24 lei, această ultimă constatare a expertului, reținută de către instanța de fond în cuprinsul hotărârii, având în vedere cheltuielile de transport de 687.835,14 lei stabilite în Suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, cheltuieli pe care acesta le-a scăzut din profitul impozabil de 505.832,78 lei, rezultând astfel pierderea fiscală de 182.002 lei.

Se apreciază că aceste facturi de transport nu puteau fi luate în considerare la diminuarea prejudiciului stabilit inițial prin expertiză contabilă efectuată în faza de urmărire penală, deoarece ele nu respectă condițiile de fond ale documentelor în regim fiscal, așa cum stabilesc prevederile Legii nr. 571/2003 și nu sunt însoțite de acte care să facă dovada cheltuielilor făcute în scopul îndeplinirii obiectului de activitate la societății, în situația în care aceste cheltuieli de transport ar fi fost deductibile, ele trebuiau scăzute din totalul veniturilor realizate de societatea administrată de inculpat până la închiderea anului fiscal.

S-a mai arătat că pe lângă contractele de transport generice depuse la dosarul cauzei de către inculpatul S.V. ar fi trebuit să existe documentele care au însoțit marfa pe durata transportului și se consideră că actele depuse de inculpat doar în faza de cercetare judecătorească nu pot fi avute în vedere la reevaluarea sumelor datorate statului, deoarece în suplimentul raportului de expertiză contabilă judiciară nu se face nici o referire la actele ce atestă înregistrarea acestor cheltuieli în contabilitate iar facturile și chitanțele depuse la dosar nu au fost înregistrate în anul emiterii lor.

Totodată se arată că ambii inculpați, în derularea activității lor infracționale, au înregistrat achiziții de cereale de la firme aflate în dizolvare, radiate sau intrate în faliment, fără ca aceste operații să se deruleze efectiv, în intenția de a diminua TVA-ul datorat statului, știut fiind că pentru achiziții de la persoane fizice firmele nu beneficiază de deductibilitate.

În apelul declarat, inculpatul M.G. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există, sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., lipsește latura subiectivă a infracțiunii. Acesta a precizat că nu a avut nicio contribuție la încheierea contractului de comodat pentru declararea sediului social, la întocmirea și depunerea documentelor de înființare a societății, de aceste formalități ocupându-se martora G.R., în temeiul unui mandat acordat de coinculpatul S.V.. Totodată a mai arătat că nu a știut că inculpatul S. va efectua transport și comerț cu cereale, acesta spunându-i că societatea are ca obiect de activitate transportul de mărfuri intern și internațional.

Inculpatul a mai arătat că după înființarea societății "V." SRL, inculpatul S. l-a contactat în vederea întocmirii actelor contabile, aducându-i primele acte, inclusiv actele de constituire a societății, activitatea sa privind doar întocmirea actelor de evidență contabilă, în temeiul documentelor justificative prezentate de administratorul societății, S.V., el neparticipând în nici un mod la nici o activitate de comerț a inculpatului S. sau a firmei sale. De asemenea, se arată că din probele administrate, respectiv contractele de transport încheiate în anul 2007 cu SC "D.T." SRL și SC "M." SRL se observă că nu a avut cunoștință de aceste contacte, de efectuarea acestor transporturi, de emiterea unor facturi fiscale în acest sens, de plata acestor facturi, întrucât inculpatul S. nu i-a predat niciodată documente, facturi de achiziții și vânzări, pentru a fi înscrise în evidența contabilă.

A mai arătat că și din raportul de expertiză rezultă că în anul 2007 diferența dintre sumele declarate de societate și cele reale este de 115,00 lei, iar în anul 2008 de 12.713,00 lei, aceste diferențe provenind de la faptul că inculpatul S. i-a predat cu întârziere facturile de achiziții și vânzări pe care le-a înregistrat în evidența contabilă, practic evaziunea fiscală și prejudiciul mare produs provenind din operațiunile comerciale de care nu a avut cunoștință, nefiindu-i predate actele aferente acestor operațiuni pentru a le înregistra în contabilitate și în declarațiile fiscale, precum și din operațiuni comerciale efectuate după luna mai 2009, când nu a mai colaborat cu inculpatul S.V., perioadă în care acesta din urmă declarase organelor fiscale că pierduse actele contabile ale societății, fiind publicat în acest sens și un anunț în M. Of.

Acesta a precizat că declarațiile martorei G.R. sunt nereale, aceasta având interese contrare cu inculpatul, în sensul incriminării sale și propriei dezinculpări, recunoscând că ea este persoana care a întocmit facturile presupus fictive susținând însă că inculpatul ar fi îndrumat-o să întocmească acte nereale. De asemenea, arată că deși inculpatul a învățat-o pe martoră modul de întocmire a evidenței primare, precum și faptul că legislația nu permite plata în numerar între persoane juridice a unor sume mai mari de 5.000,00 lei, această interdicție legală a fost interpretată în mod tendențios de către procurorul care a întocmit rechizitoriul ca fiind o faptă ilicită a inculpatului, de natură a constitui un act material de complicitate la evaziune fiscală.

Totodată a arătat că nu există nici un act material săvârșit de inculpat în vederea declarării fictive a sediului social, întrucât nu el a stabilit sediul social al SC "V." SRL, ci martora G.R., fără a fi obligată sau constrânsă în vreun mod de a încheia contractul de comodat, neexistând nici o probă care să-l incrimineze că ar fi avut cunoștință de faptul că sediul social ai societății urma să fie un sediu fictiv.

În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina sa, inculpatul M. a precizat că toate înregistrările din evidența contabilă a societății, precum și toate înscrierile făcute în declarațiile fiscale au fost efectuate în temeiul documentelor justificative predate de S., el neputând verifica realitatea acelor documente, întrucât doar inculpatul S. a desfășurat operațiuni comerciale de vânzare-cumpărare. Acesta a mai arătat că nu a încasat nici o sumă de bani din sumele obținute de societate sau de inculpatul S., nu a efectuat nici o operațiune de plată sau încasare, el neavând nici un specimen de semnătură în bancă.

Acesta a precizat că acuzațiile aduse prin actul de sesizare, privind faptul că inculpatul S. ar fi acționat în vederea săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală fiind ajutat și îndrumat de el sunt contrazise de faptul că procurorul a reținut că inculpatul S. a încercat să acrediteze ipoteza fantezistă că a fost păcălit de către contabilul societății. Totodată, se arată că nu există nici o probă certă, pertinentă și credibilă că ar fi acționat cu intenție directă în vederea comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, singurele probe prezentate de acuzare fiind declarațiile inculpatului S. și ale martorei G.R., persoane cu interese contrare vădite.

În motivele de apel a precizat că ipoteza prezentată în rechizitoriu și reținută de către instanța de fond, conform căreia ar fi avut vreo implicare în operațiuni ilicite de comercializare de cereale cu consecința nedeclarării și neachitării impozitelor și taxelor aferente acestor activități, este demontată de faptul că la această dată inculpatul S.V. este trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de evaziune fiscală în perioada 2010 - 2011, perioadă în care nu avea nici o legătură cu acest inculpat sau cu afacerile sale, din lectura rechizitoriului întocmit de acest parchet rezultând că inculpatul S., deși cercetat în prezenta cauză, a derulat operațiuni ilegale și fictive de comerț cu cereale, inclusiv pe raza județului Timiș, prin urmare, din lecturarea actului de sesizare anterior menționat rezultând cert faptul că nu el este cel care a conceput un asemenea mecanism, inculpatul S. fiind creierul operațiunilor de comerț cu cereale în mod ilicit, întocmirea de acte false cu consecința denaturării evidențelor contabile ale societăților utilizate în aceste operațiuni, cu consecința prejudicierii bugetului statului.

Inculpatul a învederat că este o persoană în vârstă de 63 de ani, grav bolnav, suferind de afecțiuni cardiace, condamnarea sa la pedeapsa cu închisoare cu executare reprezentând practic o condamnare la moarte, are trei copii, este absolvent a două facultăți și a mai multor cursuri de specializare, a muncit o viață întreagă fără a i se imputa vreo neregularitate, fiind astfel incredibil faptul că în pragul pensionării ar fi conceput și pus la cale operațiuni ilicite de natura celor reținute în sarcina sa.

În subsidiar a solicitat să se dispună condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, reținându-se lipsa antecedentelor penale ca și circumstanță atenuantă, conform art. 74 lit. a) rap. la art. 76 C. pen., pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, conform art. 81 și urm. C. pen.

Apelul declarat de inculpatul S.V. nu a fost motivat în scris, ci doar oral, cu ocazia susținerii acestuia de către apărătorul ales al inculpatului. Prin Decizia penală nr. 206 din data de 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații S.V. și M.G. împotriva Sentinței penale nr. 92 din 19 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Timiș și a admis apelul declarat de partea civilă ANAF prin DGFP Timiș împotriva aceleiași sentințe penale, a desființat sentința penală apelată în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând a obligat inculpatul S.V., în solidar cu inculpatul M.G. și cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL Timișoara - reprezentată prin lichidator administrator judiciar SCP I. SPRL Timișoara la plata prejudiciului în cuantum de 1.108.537 lei, cu dobânzi și penalități calculate pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care reiese că la data de 25 iulie 2009 a fost identificat în trafic autotrenul x care efectua un transport de cereale pentru SC V. SRL, fără ca marfa ce forma obiectul transportului în cauză să fie însoțită de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a transportului, respectiv borderou de achiziție cu regim special și contract de vânzare-cumpărare. Se impune precizare că SC V.

SRL a fost înființată la data de 18 decembrie 2007 având ca unic asociat și administrator pe inculpatul S.V., iar ca obiect de activitate, așa cum rezultă din documentele aflate la dosar UP, era menționat transport rutier de mărfuri interne și internațional conform codificării CAEN 6024, dar inculpatul desfășura cu prioritate activități privind achiziția și distribuția cerealelor către persoane juridice. În mod consensual, evidența contabilă a societății SC V. SRL era condusă și organizată de inculpatul M.G., fără ca acesta să fi încheiat în prealabil un contract cu societatea administrată de inculpatul S. deși nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege, nefiind înscris în corpul experților contabili și contabili autorizați din România.

Pe parcursul anului 2009, respectiv după data de 25 iulie, comisari de specialitate din cadrul Gărzii Financiare, secția Timiș au solicitat inculpatului S. să pună la dispoziție documentele referitoare la activitatea societății, dar acesta nu s-a conformat solicitărilor organelor de control prezentând diverse motive cu privire la nerespectarea obligației. Urmare a refuzului inculpatului S., comisarii din cadrul Gărzii Financiare au procedat la efectuarea de cercetări la Administrația Finanțelor Publice Timișoara cu privire la veniturile declarate de către reprezentanții SC V.

SRL și obligațiile fiscale aferente, stabilindu-se că în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009 SC V. SRL a evidențiat și declarat venituri din vânzarea de cereale în valoare totală de 4.587.209 lei, iar soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare a fost de 12.713 lei cu mențiunea că doar în semestrul IV din anul 2007 a fost declarat un decont pozitiv, din celelalte deconturi rezultând diferențe negative de TVA; astfel încât potrivit actelor aflate la dosar UP, soldul sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare, respectiv 30 iunie 2009 a fost de 12.713 lei.

Neconcordanțele existente între raportările reprezentanților SC V. SRL și celelalte societăți comerciale care achiziționaseră cereale de la societatea menționată, precum și celelalte acte aflate la Administrația Financiară au dus la concluzia că reprezentanții societății SC V. SRL au efectuat raportări nereale, obținând în fapt venituri de 7.372.468,13 lei TVA din care TVA în valoare de 1.178.710 lei în perioada de referință.

Instanța de apel a apreciat că dovada celor de mai sus se face prin originalul facturilor fiscale puse la dispoziție de către reprezentanții firmelor cu care SC V. SRL a derulat operațiuni comerciale, copiile contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect achiziționarea de cereale care au stabilit că inculpatul S.V. a fost cel care a reprezentat firma în raporturile contractuale, acesta fiind și cel care a ridicat de la bancă sumele provenind din vânzarea mărfurilor achitate de societățile beneficiare prin virament bancar în contul societății administrate de către inculpatul S.. Toate acestea au dovedit că SC V. SRL nu a înregistrat în evidența contabilă venituri în sumă de 1.606.548,61 lei procedându-se în consecință la estimarea prejudiciului adus bugetului consolidat al statului, dat fiind și refuzul sistematic al SC V. SRL de a prezenta documente.

Privitor la proveniența cantității de cereale valorificate de SC V. SRL din actele de urmărire penală efectuate s-a stabilit că acestea au fost achiziționate de inculpatul S.V. de la producători agricoli - persoane fizice ce nu au putut fi identificate întrucât inculpatul S.V. a refuzat să indice identitatea acestora și a refuzat de asemenea să prezinte documente justificative de achiziție invocând sustragerea actelor contabile ale societății de către autori necunoscuți.

În acest context din documentele puse la dispoziția organelor de urmărire penală de către R.B. - Sucursala Timișoara, instituție bancară la care SC V. SRL a avut deschis cont bancar, cont ce a fost administrat exclusiv de către inculpatul S.V., persoană abilitată a efectua operațiuni de plăți și încasări, a rezultat că acesta a ridicat în mod repetat sume considerabile de bani în numerar cu specificația că acestea sunt destinate achiziției de cereale, relevante fiind ordinele de plată și cererile de eliberare a numerarului.

Inculpatul S.V. nu a justificat unității bancare modul în care a utilizat sumele de bani ridicate în numerar, în sensul că nu a respectat obligația prevăzută de normele bancare, ca după ridicarea sumelor în numerar să depună borderourile de achiziție privind cheltuielile aferente efectuate. Referitor la acest aspect, potrivit OMF nr. 3512/2008 inculpatul S.V. avea obligația să efectueze achiziții de cereale de la persoane fizice doar în baza unor borderouri de achiziție cu regim special (documente fiscalizate), documente pe care tatăl inculpatului S.V., angajat al SC V. SRL, le-a ridicat abia în data de 10 august 2009, conform adresei din 14 decembrie 2010 emisă de CN I.N. SA.

Sub acest aspect s-a putut constata că inculpatul S.V., în perioada 1 ianuarie 2007 - 25 iulie 2009 a efectuat achiziții de cereale în mod nelegal, fără a evidenția în documente prevăzute de lege aceste operațiuni, iar pentru cele înregistrate a recurs la întocmirea unor documente justificative fictive pentru a da o aparentă legalitate activității desfășurate.

În susținerea celor menționate mai sus stă și depoziția martorului B.V. care a lucrat ca zilier la societatea inculpatului S.V., efectuând activități de încărcare-descărcare a cerealelor achiziționate de către acesta de la persoane fizice, completând la solicitarea inculpatului două facturi. Modalitatea de lucru concretizată în mecanismul financiar-contabil pus la cale de către inculpatul S. cu susținerea inculpatului M., s-a procedat la înregistrarea în evidențele contabile a unor operațiuni comerciale care nu au la bază realitatea și care au avut scopul de a diminua în mod scriptic atât TVA-ul datorat bugetului de stat, cât și veniturile realizate efectiv în scopul sustragerii de la plata impozitelor. Tot în acest scop s-a procedat și la întocmirea în fals a unor facturi de achiziții de cereale care au fost găsite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M. și care contribuiau la denaturarea situației vânzării unor cantități importante de cereale către terți beneficiari, persoane fizice.

Modalitatea de săvârșire a infracțiunilor reținute în mod corect în sarcina celor doi inculpați a fost confirmată și de martora G.R. care a declarat că inculpații au solicitat completarea mai multor facturi și chitanțe care atestau în mod denaturat situația vânzărilor cerealelor către terți, la solicitarea inculpatului M.G., indicând pe chitanțe sume sub plafonul de 5.000 lei pentru a se evita stabilirea cu exactitate a valorii plăților și a controlului fluxului de numerar.

Din actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză a rezultat faptul că SC V. SRL prin administratorul său, inculpatul S.V. ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, inculpatul M.G., a înregistrat și declarat fictiv la organul fiscal teritorial prin declarațiile cod. 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, achiziții de la SC A.M. SA; SC C. SRL Teleorman și SC D.I. SRL Constanța, în condițiile în care s-a probat faptul că SC A.M. SA nu a livrat niciodată mărfuri către SC V. SRL, conform adresei din 6 decembrie 2010 a SC A.M. SA, SC C. SRL a fost dizolvată prin Sentința nr. 1822 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 20 iulie 2009 a fost înregistrată radierea acestei societăți dosar UP, iar pentru SC D.I. SRL s-a dispus intrarea în faliment la data de 4 mai 2006 - dosar UP.

Un alt aspect cu o deosebită relevanță probatorie a rezultat din extrasele de cont puse la dispoziția organelor de urmărire penală de R.B. - Sucursala Timișoara, extrase conform cărora SC V. SRL nu a efectuat niciodată plăți către aceste societăți, iar administratorul societății, inculpatul S.V. a ridicat încasările din contul SC V. SRL numai în numerar, banii respectivi fiind destinați pentru achiziții de cereale de la persoane fizice. Aceste înregistrări de achiziții fictive au avut drept scop și finalitate diminuarea TVA datorat bugetului de stat (TVA colectat), în condițiile în care legea stipulează că pentru achizițiile de la persoane fizice, societățile comerciale nu beneficiază de deductibilitate a TVA, iar în scopul declarării unui TVA deductibil aferent achizițiilor, cei doi inculpați au înregistrat achiziții de la firmele sus-menționate fără ca în realitate aceste operațiuni comerciale să existe.

De altfel, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 18 noiembrie 2010 le locuința inculpatului M.G. au fost identificate și ridicate de către organele de cercetare penală, un facturier cu seria x nr. ... și chitanțierul cu seria y cu nr. ..., care conțin imprimate emise în numele SC A.T.T. SA către SC V. SRL aferente perioadei iulie 2008 - februarie 2009, relevant fiind faptul că tocmai pentru semestrul al II-lea al anului 2008, contabilul societății, inculpatul M.G. nu a depus declarația cod 394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, iar pentru semestrul I al anului 2009 a depus declarația cod 394, dar pe cea raportată în semestrul I al anului 2008. În facturierul de mai sus au fost identificate un număr de 35 facturi emise de către SC V. SRL în perioada 4 iulie 2009 - 25 februarie 2009 de către furnizorul SC A.T.T. SA; iar în chitanțierul aferent au fost identificate un număr de 38 chitanțe fiscale de plată pentru aceeași perioadă, 4 iulie 2008 - 25 februarie 2009, potrivit cărora SC A.T.T. SA ar fi încasat de la SC V. SRL diverse sume de bani în cuantum semnificativ, operațiuni care pe baza cercetărilor întreprinse s-au dovedit a fi în totalitate fictive.

Curtea de apel a apreciat nefondate apărările inculpatului M.G., în sensul neimplicării sale în activitatea desfășurată de inculpatul S.V., care nu proceda la predarea documentelor contabile, fapt ce a dus la oprirea raporturilor de muncă cu acesta, întrucât cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 18 octombrie 2010 la locuința sa au fost identificate și ridicate facturiere și chitanțiere care conțin imprimate emise în numele SC A.T.T. SA către SC V. SRL aferente perioadei iulie 2008 - februarie 2009, fapt ce dovedește implicarea sa în activitatea societății administrate de către inculpatul S..

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că SC A.T.T. SA nu a deținut ca formulare cu regim special facturierul cu seriile și numerele de mai sus, iar chitanțierul în cauză a fost folosit de societate în anul 2007 pentru alte încasări și mai mult decât atât, nu au derulat operațiuni comerciale cu SC V. SRL conform adresei emisă de SC A.T.T. SA - dosar UP, acest fapt denotând faptul că cei doi inculpați pentru a justifica achiziții, precum și plăți fictive au folosit un facturier și chitanțier fals.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că apărarea inculpatului în sensul că nu avea cunoștință despre caracterul ilicit al operațiunilor desfășurate de inculpatul S. și că obligația sa profesională era doar de a înregistra în contabilitate documentele primite de la acesta care erau predate cu depășirea termenelor, este demontată de constatarea tehnico-științifică grafoscopică ale căror concluzii stabilesc că scrisul de pe unele chitanțiere aparține inculpatului M.G., scopul întocmirii acestora fiind de a își însuși pe nedrept sume necuvenite în condițiile în care deținea calitatea de consilier local la Primăria Giarmata. Modalitatea concretă de întocmire a facturierelor și chitanțelor a fost relatată de martora G.R. care a arătat că inculpatul M. era cel care i-a adus facturierul și chitanțierul în alb necompletat, în acesta aflându-se exemplarele roții ale facturilor cu livrările de cereale efectuate de SC V. SRL, menționându-i că în funcție de vânzări să completeze facturile de aprovizionare astfel încât diferența de preț la vânzare să fie de 0,01 lei/kg cereale precum și faptul că poate cumula cantitățile de pe mai multe facturi de livrare pe o singură factură de aprovizionare.

În baza expertizei financiar contabile efectuate în cauză, a rezultat că prejudiciul cauzat de inculpatul S.V. prin neînregistrarea în totalitate a veniturilor realizate în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, a fost în cuantum total de 448.044,16 lei, din care suma de 421.656 lei reprezenta TVA și suma de 26.388,16 lei reprezintă impozit pe profit, iar prejudiciul cauzat de către inculpații S.V. și M.G. prin înregistrarea în evidența contabilă a unor cheltuieli care au la bază operațiuni fictive este în sumă totală de 926.115,08 lei, din care TVA în sumă de 871.570 lei și impozit pe profit în sumă de 54.545,08 lei, determinat ca diferența între impozit pe profit aferent totalul veniturilor facturate de societate în sumă de 80.933,24 lei și impozitul pe profit aferent veniturilor neînregistrate în evidența contabilă în sumă de 26.388,16 lei.

În scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de control financiar și fiscal, inculpatul S.V. în calitate de administrator al SC V. SRL ajutat nemijlocit de contabilul acesteia, inculpatul M.G., a stabilit fictiv sediul social la adresa din Timișoara, deși societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar pentru a da o notă de aparentă legalitate îndeplinirii condiției prevăzute de lege pentru stabilirea sediului social cu ajutorul inculpatului M.G. a încheiat un contract de comodat cu proprietarul apartamentului situat în Timișoara, jud. Timiș, numita G.R. care i-a fost prezentată în acest scop inculpatului S.V. de către inculpatul M.G..

Caracterul fictiv al acestui sediu rezultă din controalele efectuate de organele fiscale: Garda Financiară, secția Timiș și DGFP Timiș - Serviciul de Inspecție Fiscală Persoane Juridice - la sediul declarat, precum și din declarația martorei G.R., persoana care se ocupa de administrarea apartamentului de mai sus al cărui proprietari sunt fiul și mama martorei, din care rezultă că societatea nu a funcționat la sediul acesta și mai mult decât atât, M.G. i-a propus să încheie acel contract de comodat doar pentru deschiderea firmei precum și faptul că a stabilit cu aceasta ca să nu permită administratorului firmei accesul în apartament, astfel că organele fiscale au fost împiedicate să efectueze verificările cu privire la obligațiile financiare și fiscale ce decurg din activitatea economică desfășurată în perioada ianuarie 2007, iulie 2009 de către SC V. SRL.

Stabilirea fictivă a sediului a fost confirmată de inculpatul S.V. care a declarat că în cursul anului 2009, fiind indicat la sediul Gărzii Financiare, secția Timiș, doi comisari i-au solicitat să-i conducă la sediul firmei, însă la rândul său el le-a cerut comisarilor să-l conducă ei întrucât nu a fost niciodată la sediul declarat, precum și faptul că a cunoscut că acel apartament era închiriat altor persoane - dosar UP. Inculpatul M.G. a negat faptul că a avut vreo implicare în stabilirea fictivă a sediului, însă martora G.R. și inculpatul S.V. au infirmat susținerile acestuia și au descris detaliat activitatea infracțională a inculpatului M..

Din declarația martorului M.V., administrator legal în cadrul SC V.F. - dosar UP, rezultă că în același mod a fost stabilit și sediul acestei societăți comerciale, în sensul că inculpatul M.G. l-a pus în legătură cu martora G.R., iar administratorul nu a avut acces în apartamentul în care a fost stabilit sediu proprietatea celei din urmă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul S.V., instanța de apel apreciază că implicarea sa în administrarea faptică a SC V. SRL este evidențiată și de conținutul convorbirilor telefonice din care rezultă că se ocupa de întreaga activitate a firmei stabilind persoanele de la care urmau a fi achiziționate cerealele, cele ce se ocupau de depozitarea acestora, modalitățile de plată a mărfurilor achiziționate, operațiuni comerciale care se desfășurau fără îndeplinirea formalităților legale, fapt ce explică și atenția pe care inculpatul S. o acorda rutei pe care urmau a se deplasa șoferii ce efectuau transportul cerealelor.

Instanța de apel a apreciat că există indicii temeinice potrivit cărora inculpatul S.V. ajutat direct de către inculpatul M.G. au derulat activități ilicite, concertate și empirice, dar extrem de eficiente care au vizat diminuarea drastică a veniturilor datorate bugetului de stat, venituri constând atât din impozite indirecte (TVA), cât și din impozite directe (impozit pe profit), creând practic o piață paralelă de achiziție și distribuție a mărfurilor din categoria cerealelor, acțiunile lor având repercusiuni grave în plan atât economic, financiar cât și social și afectând activitatea comercianților onești care își desfășoară activitatea pe segmentul comerțului cu cereale.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice, această prelevare făcându-se în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului. Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înțeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Sarcina achitării impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice și/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă prevăzută de lege.

Curtea de apel a apreciat că împrejurarea că inculpatul S.V. este cercetat penal în mai multe cazuri de evaziune fiscală fiind trimis în judecată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru săvârșirea acestei infracțiuni, nu duce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului M.G., așa cum a solicitat acesta, în condițiile în care cei doi au pus la bază întreg mecanismul economico-financiar de neînregistrare în contabilitate a veniturilor obținute din valorificarea unor cantități de cereale cu scopul deducerii ilegale de TVA și al sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit că faptele inculpatului S.V., care în calitatea sa de administrator legal (statutar) și faptic al SC V. SRL, prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp într-o rezoluție infracțională unică nu a înregistrat în evidența contabilă a societății venituri în valoare totală de 2.219.239,32 lei, obținute în perioada de referință 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009 din valorificarea unor importante cantități de cereale, de a înregistra cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale (operațiuni fictive) prin care s-a dedus ilegal TVA în sumă de 884.282 lei, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totală de 1.320.159 lei, din care TVA în cuantum valoric de 1.239.226 lei și impozit pe profit în cuantum valoric de 80.933 lei, precum și de sustragere de la efectuarea verificărilor financiar fiscale prin declararea fictivă a sediului societății în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive a trei infracțiuni de evaziune fiscală respectiv omisiunea, în parte, a evidențierii în actele contabile și în documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, în formă continuată, evidențierea în actele contabile și documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății, prevăzute de art. 9 lit. b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al celor trei infracțiuni de evaziune fiscală s-a realizat prin omisiunea în parte a evidențierii în actele contabile și în documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate, respectiv evidențierea în actele contabile și documentele legale a cheltuielilor care nu au avut la bază operațiuni reale, evidențierea de operațiuni fictive, precum și prin sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al societății.

În ceea ce privește latura subiectivă, fapta a fost săvârșită cu vinovăție în modalitatea intenției directe, prevăzute de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptelor.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.G., instanța de apel a apreciat că faptele acestuia, care, cu intenție, prin mai multe acte materiale săvârșite la intervale distincte de timp, într-o rezoluție infracțională unică, l-a ajutat pe inculpatul S.V., asociat și administrator în cadrul SC V. SRL să întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale, precum și de a declara în bilanțurile contabile, declarațiile de TVA și declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, documente legale depuse și înregistrate la unitățile fiscale teritoriale, achiziții de la persoane juridice (societăți comerciale) care nu au livrat niciodată cereale către SC V. SRL, precum și să stabilească fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș, întrunesc elementele constitutive ale complicității la săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv evidențierea în actele contabile și documentele legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive în formă continuată și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă a sediului principal al societății, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Curtea de apel a constatat că din probatoriul administrat în cauză, a rezultat faptul că SC V. SRL prin administratorul său, inculpatul S.V., susținut efectiv și îndrumat direct de către persoana care gestiona contabilitatea societății, respectiv inculpatul M.G., a înregistrat și declarat fictiv la organul fiscal teritorial prin declarațiile cod. 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, achiziții de la SC A.M. SA, SC C. SRL Teleorman și SC D.I. SRL Constanța în condițiile în care SC A.M. SA nu a livrat niciodată mărfuri către SC V. SRL, SC C. SRL a fost dizolvată prin Sentința nr. 1822 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar la data de 20 iulie 2009 a fost înregistrată radierea acestei societăți, iar pentru SC D.I. SRL s-a dispus intrarea în faliment la data de 4 mai 2006.

În scopul vădit de a se sustrage de la efectuarea verificărilor fiscale și financiare de către organele de control fiscal, inculpatul S.V. În calitate de administrator al SC V. SRL, ajutat de contabilul acesteia, inculpatul M.G., a stabilit fictiv sediul social al societății la adresa din Timișoara, jud. Timiș, deși societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar pentru a da o notă de aparentă legalitate îndeplinirii condiției prevăzute de lege pentru stabilirea sediului social, cu ajutorul inculpatului M.G. a încheiat un contract de comodat cu proprietarul apartamentului situat la adresa anterior amintită, care i-a fost prezentat în acest scop de către inculpatul M.G.. De altfel, din probele administrate în cauză a rezultat că în cursul urmăririi penale, inculpatul M.G., după eliberarea sa din arest preventiv, a încercat să ascundă implicarea sa în stabilirea unui sediu fictiv al SC V. SRL, cerându-i martorei G.R. să-și schimbe declarațiile date în fața organelor de urmărire penală, în sensul de a susține, în mod denaturat, lipsa sa de implicare în această activitate infracțională.

Activitatea ilicită derulată de către cei doi inculpați a fost recunoscută de către inculpatul S.V. care a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, manifestând o atitudine sinceră - dosar fond.

Instanța de apel a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 72 C. pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.

Instanța de apel a apreciat că la individualizarea judiciară a pedepsei au fost aplicate în mod corect dispozițiile legale iar pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia aplicată inculpatului S.V., precum și cea de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului M.G., sunt în măsură să asigure reeducarea acestora și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale. Instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a făcut o diferențiere în ceea ce privește atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, raportat la conduita procesuală a celor doi inculpați, dându-se eficiență atitudinii sincere manifestată de inculpatul S. și care a îndreptățit instanța să considere că avertismentul rezultat din suspendarea sub supraveghere, precum și necesitatea respectării obligațiilor impuse de către instanță este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că ANAF prin DGFP Timiș s-a constituit parte civilă cu suma de 2.141.091 lei reprezentând impozit pe profit, 2.542.545 lei reprezentând TVA și 2.263.289 lei majorări de întârziere aferente obligațiilor stabilite, solicitându-se obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC V. SRL la plata acestor sume cu dobânzi și penalități până la data achitării efective a debitului.

Curtea de apel a constatat că din raportul de expertiză contabilă a rezultat un prejudiciu reprezentând TVA în sumă de 1.239.226 lei, aferent facturilor emise în sumă de 6.806.470,04 lei și care este format din suma de 871.570 lei reprezentând TVA colectat declarat de societate prin deconturile de TVA și suma de 421.656 lei reprezentând TVA colectat neînregistrat și nedeclarat. Dacă se are în vedere TVA-ul deductibil în sumă de 130.688,68 lei (78.158,10 lei + 52.530.58 lei) aferent facturilor fiscale menționate mai sus, rezultă un prejudiciu în sumă de 1.108.537 lei (1.239.226 lei - 130.688,68 lei).

În raport cu dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. și art. 14 și art. 346 C. proc. pen., potrivit cărora la baza reparării integrale a prejudiciului produs printr-o faptă ilicită stă raportul de cauzalitate între cele două, precum și necesitatea reparării integrale a acestuia, instanța de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a procedat la calcularea acestuia raportat la documentele contabile menționate în suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză - dosar fond. Curtea de apel a apreciat că instanța de fond a omis însă să dispună obligarea inculpaților și a părții responsabile civilmente și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate pe perioada derulării operațiunilor ilicite, respectiv 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2009, raportat la prevederile legale, astfel încât instanța de apel a apreciat că apelul părții civile este fondat.

Curtea de apel a constatat că nemulțumirea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș vizează obligarea inculpaților la plata unei despăgubiri diminuate către partea civilă ANAF în condițiile în care instanța de fond a procedat la scăderea din sumele datorate părții civile a cheltuielilor rezultate din derularea contractelor de transport pe care SC V. SRL le-a încheiat cu SC M.C. SRL și SC D.T. SRL. Având în vedere cele două contracte, facturile fiscale emise de către cei doi furnizori ai serviciului de transport menționați mai sus, către firma beneficiară SC V. SRL, precum și chitanțele aferente, expertul contabil a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat bugetului statului prin infracțiunile comise de către inculpați, în cuantum de 1.108.537 lei reprezentând TVA.

Pe baza celor 111 facturi fiscale în valoare totală de 489.516,52 lei emise de SC M. SRL din care TVA în sumă de 78.158,10 lei, precum și a celor 75 facturi fiscale.

În valoare totală de 329.007,30 lei emise de SC D.T. SRL din care TVA în sumă de 52.530,58 lei, expertul a calculat TVA deductibil în valoare totală de 130.688 lei, ajungându-se astfel la un cuantum redus al prejudiciului de 1.108.537 lei față de cel stabilit inițial de expertiză la suma de 1.239.226 lei (1.239.226 lei - 130.688 lei = 1.108.537 lei). Apreciind valoarea totală a cheltuielilor de transport marfă la suma de 687.835,14 lei (sumă care a rezultat din următoarea operație: valoarea totală a celor 111 facturi fiscale emise de SC M. SRL de 489.516,52 lei - 78.158,10 lei (TVA aferent acestor facturi) = 411.358,42 lei; valoarea totală a celor 75 facturi fiscale emise de SC D.T. SRL de 276.476,72 lei - 52.530,58 lei (TVA aferent acestor facturi) = 276.476,72 lei), la calculul impozitului pe profit, expertul a calculat o pierdere fiscală de 182.002 lei și a ajuns la concluzia că firma inculpatului S.V. nu datorează impozit pe profit. Această ultimă constatare a expertului, reținută de instanța de fond în cuprinsul hotărârii, are în vedere cheltuielile de transport de 687.835,14 lei stabilite în Suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară, cheltuieli pe care acesta le-a scăzut din profitul impozabil de 505.832,78 lei, rezultând astfel pierderea fiscală de 182.002 lei (505.832,78 lei - 687.835,14 lei = -182.002,36 lei).

Curtea de apel a apreciat că în mod corect instanța de fond a luat în calcul aceste facturi de transport întrucât respectă condițiile de fond ale documentelor în regim fiscal, așa cum prevede Legea nr. 571/2003, fiind dovedite cheltuielile efectuate în vederea asigurării îndeplinirii obiectului de activitate al societății. Câtă vreme transporturile de cereale efectuate în condiții nelegale având ca scop diminuarea obligațiilor stabilite în favoarea statului au fost reținute ca punct de pornire pentru antrenarea ulterioară a răspunderii penale a inculpaților, este normal ca acestea să fie luate în calcul și ca bază pentru stabilirea răspunderii civile a acestora în condițiile în care în cuprinsul actului de sesizare al instanței este descrisă activitatea infracțională a inculpaților raportat la transporturile repetate de cereale achiziționate de la persoane fizice, fără îndeplinirea formalităților legale și vânzarea lor către terți beneficiari, nefiind negată modalitatea de comitere a faptei. Câtă vreme se reține în sarcina inculpaților neîndeplinirea obligațiilor rezultate din necesitatea deținerii de borderouri de achiziție pentru cerealele achiziționate de la persoanei fizice, a avizelor de însoțire a mărfii, iar martorii audiați în cauză și chiar inculpatul S.V. prin poziția sa de recunoaștere a comiterii faptei, a conformat acuzațiile aduse acestor inculpați în sensul omisiuni de a întocmi actele contabile și documente legale aferente operațiunilor comerciale efectuate, precum și menționarea unor date necorespunzătoare realității pentru sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale, acte materiale care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, precum și omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor desfășurate, nu se putea reține că pentru stabilirea prejudiciului și deducerea cheltuielilor de transport trebuia a fi deținute documente justificative suplimentare.

III. Împotriva acestei decizii au formulat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și inculpații S.V. și M.G..

Prin recursul formulat, inculpatul M.G. a solicitat instanței casarea celor două hotărâri, respectiv a sentinței Tribunalului Timiș și a Curții de Apel Timișoara, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., iar în rejudecare să dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Recurentul inculpat S.V. nu a depus motive de recurs, însă în ședința publică din 12 septembrie a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen.

Partea civilă prin recursul formulat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și în rejudecare să admită acțiunea civilă astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor și cazurilor de casare invocate a constatat următoarele:

Cu privire la critica formulată în fața instanței de către apărătorul ales al recurentului inculpat S.V., Înalta Curte constată că acesta nu s-a conformat dispozițiilor art. 38510 alin. (2) potrivit cărora recursul se motivează în scris cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată, iar cazul de casare invocat nu se circumscrie cazurilor de casare care se iau în discuție din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

În aceste condiții instanța nu poate recurge la analizarea pe fond a recursului formulat, astfel încât va dispune respingerea recursului ca nefondat.

În ceea ce privește recursul declarat de către inculpatul M.G., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând să-l respingă ca atare.

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, respectiv, înscrisurile, declarațiile inculpatului S.V., declarațiile martorilor M.V., G.R. și B.V., procesul-verbal de ridicare de înscrisuri de la domiciliul inculpatului, constatarea tehnico-științifică grafoscopică din 24 ianuarie 2011, potrivit căreia două facturi, precum și chitanța cu seria x nr. ... au fost scrise de inculpatul M.G., în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existența faptei și vinovăția inculpatului.

Deși inculpatul a negat activitatea infracțională, faptele acestuia de a-l ajuta pe inculpatul S.V., asociat și administrator în cadrul SC V. SRL să întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziții de cereale, precum și de a declara în bilanțurile contabile, declarațiile de TVA și declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național, documente legale depuse și înregistrate la unitățile fiscale teritoriale, achiziții de la persoane juridice care nu au livrat niciodată cereale către SC V. SRL, precum și să stabilească fictiv sediul social la adresa din Timișoara, jud. Timiș, întrunesc elementele constitutive ale complicității la săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală, respectiv evidențierea în actele contabile și documentele legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale și evidențierea altor operațiuni fictive în formă continuată și sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare și fiscale prin declararea fictivă a sediului principal al societății, prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În scopul sustragerii de la plata taxei pe valoarea adăugata ce s-ar fi cuvenit urmare a achizițiilor de cereale fără documente legale de proveniența, inculpatul S.V. ajutat fiind de inculpatul M.G. a întocmit în fals facturi de achiziție de cereale, aspect ce rezultă din declarațiile cod 394 privind livrările, prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României depuse la autoritățile fiscale.

Aceste facturi fictive nu au fost identificate în totalitate, inculpatul S.V. nepunând la dispoziție documentele societății, însă parte din aceste facturi fictive de achiziții de cereale au fost identificate cu prilejul percheziției domiciliare efectuată la locuința inculpatului M.G.. Faptul că aceste documente au fost întocmite în fals și folosite ulterior pentru declararea la autoritățile fiscale a unui sold negativ de TVA (TVA deductibil mai mare decât TVA colectat) rezultă, pe de o parte din conținutul declarațiilor cod 394 ridicate de la organul fiscal teritorial, iar pe de altă parte din declarația martorei G.R., care a relatat faptul că a completat mai multe facturi și chitanțe, conform indicațiilor date atât de către inculpatul M.G., cât și de inculpatul S.V., facturi care atestau în mod denaturat situația vânzărilor unor cantități importante de cereale către terți beneficiari persoane juridice.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului M.G., astfel încât apărarea formulată de către acesta nu poate fi primită.

În ceea ce privește recursul formulat de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat atâta timp cât transporturile de cereale efectuate în condiții nelegale având ca scop diminuarea obligațiilor stabilite în favoarea statului au fost reținute ca punct de pornire pentru antrenarea răspunderii penale a inculpaților, este normal ca acestea să fie luate în calcul și ca bază pentru stabilirea răspunderii civile a acestora în condițiile în care în cuprinsul actului de sesizare al instanței este descrisă activitatea infracțională a inculpaților raportat la transporturile repetate de cereale achiziționate de la persoane fizice, fără îndeplinirea formalităților legale și vânzarea lor către terți beneficiari, nefiind negată modalitatea de comitere a faptei.

În situația în care costurile efectuate de către SC V. SRL cu transportul cerealelor nu ar fi inclus în cuantumul cheltuielilor societății s-ar majora nejustificat profitul societății și implicit impozitul pe profit datorat și s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și inculpații S.V. și M.G. împotriva Deciziei penale nr. 206 din data de 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, va obliga recurenții inculpați la plata sumelor de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.V. și M.G. împotriva Deciziei penale nr. 206 din data de 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva Deciziei penale nr. 206 din data de 25 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - CL