Opposition to enforcement of avalized bill of exchange: formal independence of negotiable instruments barring defenses of unauthorized signature and lack of underlying contract.
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the appellate court's decision to reject the opposition to the enforcement of a bill of exchange and confirming the appellate court's jurisdiction. The dispute involved a corporate entity challenging the enforcement of a $720,000 USD bill of exchange issued by a debtor and avalized by the appellant, alleging jurisdictional error, lack of legal capacity for the avalizing institution, unauthorized signature, and the absence of a valid underlying fundamental legal relationship. The court ruled that jurisdiction belonged to the appellate court under Government Emergency Ordinance No. 51/1998 regarding the preemption of bank assets by the Asset Management Company; on the merits, it held that the enforcement of a formal, independent negotiable instrument is limited to verifying its external formal conditions, thereby barring defenses based on internal capacity limitations, unauthorized representation (which may be pursued via recourse), or the illegality of the underlying transaction.
Legislator headnote
AI generatedart. 1919 din O.U.G. nr. 51/1998; Opposition to enforcement of avalized bill of exchange: formal independence of negotiable instruments barring defenses of unauthorized signature and lack of underlying contract: Greșit s-a respins excepția de necompetență a Curții de apel, întrucât este aplicabilă Legea nr. 58/1934, care în art. 62 prevede competența judecătoriei, și această lege specială nu putea fi modificată implicit printr-o altă lege specială, și anume, O.U.G. nr. 51/1998.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 septembrie 2001, la Judecătoria Bacău, reclamanta S.I.F. Moldova SA Bacău, a formulat opoziție la somația de executare a biletului la ordin, în valoare de 720.000 dolari S.U.A., emis de S.C. L.R. SRL Agnita, jud. Sibiu, în favoarea B.X. SA.
În motivarea opoziției s-a invocat: lipsa biletului la ordin, inopozabilitatea acestuia față de S.I.F., nulitatea biletului la ordin.
Cu sentința nr. 623 din 10 ianuarie 2002, Judecătoria Bacău a declinat competența soluționării, în favoarea Judecătoriei sector 3 București, care a investit biletul la ordin cu formulă executorie.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de ambele părți.
Tribunalul Bacău, prin decizia civilă nr. 1163/2002, a respins recursul reclamantei, S.I.F. Moldova, și admițând recursul pârâtei, A.V.A.B. (care a preluat creanța B.X.), a casat sentința recurată, stabilind competența în favoarea Curții de Apel București pentru soluționarea cauzei în primă instanță, în temeiul art. 19/19 din OUG nr. 5/1998.
Curtea de Apel București, secția V-a comercială, prin sentința nr. 5 din 23 ianuarie 2003, a respins excepția privind necompetența materială a Curții de apel și excepția lipsei titlului invocate de S.I.F. Moldova, precum și excepția autorității lucrului judecat invocată de A.V.A.B.
Pe fond, a fost respinsă opoziția, la somația de executare a biletului la ordin, în valoare de 720.000 dolari S.U.A., emis la 6 mai 1996, de SC. L.R. SRL Agnita, jud. Sibiu, și avalizat de F.P.P. II Moldova.
În pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că biletul la ordin s-a emis de SC. L.R. SRL, în favoarea B.X. (A.V.A.B.), și a fost avalizat de F.P.P. II Moldova în condițiile Legii nr. 58/1934.
Întrucât scadența era 6 mai 1997, și nu a fost respectată, întemeiat s-a dispus învestirea cu formulă executorie, iar opoziția formulată de S.I.F. Moldova este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta, S.I.F. Moldova, a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât:
Greșit s-a respins excepția de necompetență a Curții de apel, întrucât este aplicabilă Legea nr. 58/1934, care în art. 62 prevede competența judecătoriei, și această lege specială nu putea fi modificată implicit printr-o altă lege specială, și anume, O.U.G. nr. 51/1998.
Pe fond, recurenta a susținut că F.P.P. II Moldova nu avea în obiectul de activitate avalizarea unor titluri de credit, neavând legătură cu fenomenul privatizării, deci s-a depășit capacitatea de folosință, iar sancțiunea este nulitatea absolută;
- biletul la ordin nu a fost semnat de reprezentantul legal al F.P.P. II Moldova;
- operațiunea juridică dintre B.X. și emitentul biletului la ordin nu este legală, nu s-a încheiat un contract de credit, astfel că lipsește raportul fundamental, în paguba avalistului.
Recursul este nefondat.
Competența soluționării cauzei, în care parte este A.V.A.B. București (prin preluarea creanței B.X.), este a Curții de apel.
Așa cum, întemeiat Curtea de Apel București a motivat respingerea excepției de necompetență invocată de S.I.F. Moldova, conform art. 1919 din O.U.G. nr. 51/1998, cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.B., sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Sunt fără temei și criticile recurentei privind fondul cauzei.
Susținerea, privind semnarea biletului la ordin cu depășirea capacității de folosință a F.P.P. II Moldova și de către o persoană necompetentă, nu poate fi primită, întrucât instanța analizează numai îndeplinirea condițiilor de formă ale titlului. Faptul că reprezentantul avalistei și-a depășit atribuțiile este o problemă care nu poate fi opusă creditoarei, F.P.P. II Moldova având calea regresului împotriva împuternicitului său.
Biletul la ordin fiind un titlu formal, independent, invocarea de către recurenta avalistă a lipsei de legalitate, a raportului juridic fundamental, nu poate fi primită și analizată în cadrul opoziției la executare.
Ca urmare, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, S.I.F. Moldova SA Bacău, împotriva sentinței nr. 5 din 23 ianuarie 2003, a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2004.