Appeals rejected: 10- and 5-year trafficking sentences upheld; cassation grounds on punishment individualization not cognizable.

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 39 din 18 octombrie 2012 Tribunalul Covasna a respins cererea formulată de inculpatul V.G.L. privind schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea de proxenetism prevăzute de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori, reținută în sarcina inculpatului V.G.L. din infracțiunea prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., în infracțiunea de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.G.L. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin Sentința penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara și a repus în individualitatea lor pedepsele de: 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzute de art 291 C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin prezenta sentință, cu pedepsele de 1 an închisoare și 4 luni închisoare aplicate acestui inculpat prin Sentința penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 36 alin. (3) și art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului V.G.L. perioada executată începând cu data de 23 mai 2011 până la data de 17 ianuarie 2012 precum și timpul reținerii și arestării preventive din 17 ianuarie 2012 până în data pronunțării sentinței.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V.G.L., dispusă prin încheierea nr. 1 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Covasna.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei de trafic de minori, reținută în sarcina inculpatului P.A. din infracțiunea prevăzută. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului P.A. timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 02 decembrie 2011 până la data de 11 iulie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) raportat la art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - municipiul Sfântu Gheorghe, fără încuviințarea instanței de judecată, luată fată de inculpatul P.A. prin încheierea de ședință din data de 9 iulie 2012 a Tribunalului Covasna, definitivă prin Decizia penală nr. 674/R din 11 iulie 2012 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul V.G.L. a sumelor de bani dobândite prin săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv echivalentul în RON a sumei de 750 euro calculat la cursul de referință al BNR la data plătii, precum și echivalentul în RON a sumei de 250.000 forinți la cursul de referință al BNR la data plătii.

În baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei) a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.E.J. și în consecință a obligat pe inculpații V.G.L. și P.A., în solidar, să plătească acesteia suma de 3.000 RON reprezentând daune morale.

A respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă M.E.J. În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a sentinței, a dispus restituirea către inculpați a următoarelor bunuri:

- un telefon mobil marca N. 2323c-2 care conține cartelă SIM T. către inculpatul P.A.;

- un telefon mobil marca N. 22690 care conține cartelă SIM către inculpatul V.G.L. ( ambele bunuri se află la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Covasna).

În baza art. 189 C. proc. pen., sumele de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică acordată victimei în faza de judecată (avocat V.P.Z.), 150 RON onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică acordată victimei în faza de urmărire penală (avocat C.A.), precum și 250 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică acordată inculpatului V.G.L. în faza de urmărire penală și în cursul judecății la termenul din 14 mai 2012 (avocat V.E.) au fost avansate din fondul special al Ministerului Justiției și au fost incluse în cheltuielile judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează:

- V.G.L. suma de 4.025 RON din care: suma de 3.575 RON cheltuieli în faza de urmărire penală, iar suma de 450 RON cheltuieli din faza judecății;

- P.A. suma de 3.475 RON din care suma de 3075 RON cheltuieli în faza de urmărire penală, iar suma de 400 RON cheltuieli din faza judecății;

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În cursul lunii ianuarie 2011 inculpatul V.G.L. a cunoscut-o pe partea vătămată M.E.J., ocazie cu care acesta a aflat că provine dintr-o familie cu o situație materială precară. Cu acel prilej inculpatul i-a promis părții vătămate că-i va facilita angajarea cu contract de muncă în Ungaria, în domeniul agriculturii, contra unei remunerații de 70.000 forinți/lună, programul de lucru fiind între orele 08,00 - 20,00, iar cazarea gratuită.

Partea vătămată s-a arătat interesată de oferta inculpatului, însă nu au mai discutat pe această temă până în cursul lunii martie 2011.

Astfel, înainte de 14 martie 2011, inculpatul V.G.L. însoțit fiind de inculpatul P.A. și martorul V.C. s-au deplasat la locuința părții vătămate unde ambii inculpați au formulat aceeași promisiune față de părinții părții vătămate, martorii M.B. și M.G.

Inculpatul V.G.L. l-a cooptat pe inculpatul P.A. întrucât acesta din urmă îl cunoștea pe martorul M.B. de circa 10 ani, fiind în relație de prietenie cu acesta, astfel că prezenta încredere în vederea obținerii consimțământului reprezentanților legali ai părții vătămate care la acea dată avea vârsta de 17 ani.

Martorii M.B. și M.G. au fost de acord cu condițiile prezentate de către cei doi inculpați, astfel că a doua zi împreună cu inculpatul P.A. s-au deplasat la Biroul notarului public S.R.D. situat în municipiul Sfântu Gheorghe unde au întocmit o procură notarială în baza căreia își dădeau consimțământul ca fiica lor M.E.J. să efectueze o călătorie pe ruta România - Ungaria și retur în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011 însoțită de inculpatul P.A.

În aceste împrejurări, inculpații V.G.L., P.A. și partea vătămată M.E.J. au plecat în data de 15 martie 2011 spre Ungaria ajungând în aceeași zi în localitatea Kiskunhalas, unde inculpatul V.G.L. deținea în acea perioadă un apartament închiriat.

La puțin timp după sosirea în Ungaria, inculpatul P.A. i-a predat efectiv inculpatului V.G.L. pe partea vătămată M.E.J., acesta continuându-și călătoria spre Budapesta unde locuia în acea vreme.

În următoarele zile, partea vătămată M.E.J. a fost deposedată de actul de identitate, iar din declarația ei rezultă că a fost practic izolată în apartamentul inculpatului fără a avea posibilitatea de a comunica cu cineva.

La data de 18 martie 2011 inculpatul V.G.L. i-a solicitat fratelui său V.C. să-i transporte în Austria și s-au întâlnit cu el în localitatea Kiskunhalas, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din instrucțiunile privind locația unde urmau să se întâlnească transmise de pe telefonul său mobil prin intermediul unui mesaj de tip SMS fratelui său.

Din Kiskunhalas inculpatul V.G.L. și partea vătămată cu un autoturism condus de către V.C. s-au deplasat în localitatea Hegyeshalom unde inculpatul s-a întâlnit cu un bărbat cunoscut sub apelativul "M." căruia i-a plătit suma de 50.000 forinți pentru un act de identitate emis de autoritățile maghiare pe numele S.A. care este una și aceeași persoană cu E.A. Actul de identitate avea nr. 397891 LA.

Din acel loc, inculpatul V.G.L. însoțit de M., prietena acestuia cunoscută sub apelativul "K." și partea vătămată M.E.J., cu autoturismul condus de V.C., și-au continuat deplasarea spre Austria unde au ajuns în data de 19 martie 2011. Acest fapt rezultă neîndoielnic din SMS - ul transmis de inculpatul V.G.L. martorului M.B. la aceeași dată.

În Austria partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabilimentul intitulat "O." situat în localitatea Rosenburg unde i s-a făcut cunoscut faptul că urmează să practice prostituția în folosul inculpatului V.G.L.

Din declarația părții vătămate rezultă că prietena lui M., care era o persoană tânără și avea părul blond, nu a fost primită în local întrucât nu avea vârsta de 19 ani împliniți.

Anterior, inculpatul V.G.L. i-a predat părții vătămate actul de identitate emis pe numele S.A. spunându-i că actul ei de identitate l-a uitat în Ungaria și că va urma să se legitimeze cu actul remis.

Inculpatul a procedat în acest fel pentru a crea aparența că partea vătămată are 19 ani împliniți fapt care îi conferea dreptul de a lucra ca prostituată în Austria.

Tot anterior plecării părții vătămate în Austria, inculpatul i-a remis un telefon mobil care conținea cartela telefonică cu nr. X pentru a putea comunica cu aceasta, fapt pe care l-a și făcut până în data de 25 martie 2011.

După ce partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabiliment, inculpatul V.G.L. împreună cu V.C., M. și K. s-au întors în Ungaria, iar la aceeași dată i-a comunicat martorului M.B. printr-un SMS faptul că a fost în Austria și că totul "este rezolvat".

Apoi, la data de 20 martie 2011, i-a cerut martorului M.B. printr-un SMS să ia legătura cu inculpatul P.A. pentru a-i spune că partea vătămată a revenit în România, spunându-i că acest din urmă inculpat intenționează să o vândă pe fiica sa contra sumei de 300.000 forinți și că procedând în acest fel o va scoate de sub influența acestuia.

În realitate, inculpatul V.G.L. intenționa ca toate câștigurile pe care partea vătămată M.E.J. le va realiza din practicarea prostituției să-i revină numai lui.

În acest context, martorul M.B. i-a trimis inculpatului P.A. un mesaj tip SMS la data de 20 martie 2011 în care-i reproșa faptul că a abandonat-o practic pe fiica sa și îi comunica totodată că aceasta s-a întors în România împreună cu V.C.

Din declarația martorului M.B. rezultă că în prealabil a încercat în repetate rânduri să-l contacteze telefonic fără succes pe inculpatul P.A., iar acesta după primirea SMS-ului nu a reacționat în niciun fel confirmând în acest fel intenția sa de a abandona partea vătămată.

Partea vătămată M.E.J., după ce a fost lăsată de către inculpatul V.G.L. la stabilimentul din Austria, a început să practice prostituția având în vedere faptul că fusese adusă de inculpat într-o stare de vulnerabilitate generată de faptul că nu cunoștea limba germană, nu avea bani pentru a-și asigura mijloacele de subzistență și nu știa cui să se adrese pentru a ieși de sub influența inculpatului.

La data de 28 martie 2011, inculpatul V.G.L., cu un autoturism condus de fiul său V.L., a revenit la stabiliment unde a preluat-o pe partea vătămată pentru a o aduce înapoi în Ungaria. Tot cu acea ocazie i-a luat părții vătămate suma de 750 euro pe care i-a câștigat din practicarea prostituției și a agresat-o în momentul în care aceasta a încercat să protesteze.

Ajunși în Ungaria inculpatul V.G.L. și partea vătămată M.E.J. s-au cazat la data de 28 martie 2011 la stabilimentul intitulat "E." situat în localitatea Hegyeshalom.

Începând cu acea dată, partea vătămată M.E.J. a început să practice prostituția în acel loc până în jurul datei de 11 aprilie 2011 câștigând din această activitate suma de 250.000 forinți, așa cum rezultă din propriile declarații, sumă care i-a fost luată în totalitate de către inculpat.

În acest stabiliment partea vătămată a cunoscut o altă persoană care provenea din România despre care cunoștea că este originară din comuna M., județul Covasna și că se numește "Z.".

La un moment dat, partea vătămată realizând că pe teritoriul Ungariei nu va putea ieși de sub sfera de influență a inculpatului V.G.L. i-a propus acestuia și Z. să-i faciliteze revenirea în Austria cu promisiunea că acolo va putea câștiga mai mulți bani, astfel că și câștigurile inculpatului vor fi mult mai mari.

Inculpatul V.G.L. acceptând argumentele oferite de partea vătămată l-a contactat pe administratorul barului "O." prin intermediul lui M. care a venit personal cu autoturismul său pentru a le transporta în Austria.

Astfel, începând cu data de 11 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. și Z. au început să practice prostituția în stabilimentul "O." din Austria, partea vătămată fiind înregistrată sub numele S.A.

Din declarația părții vătămate rezultă că la un moment dat i-a comunicat Z. faptul că inculpatul V.G.L. îi ia toți banii realizați în urma practicării prostituției, aceasta sfătuind-o să nu mai facă acest lucru și să-i comunice inculpatului că nu mai e dispusă să-i remită bani.

Inculpatul V.G.L., aflând de opoziția părții vătămate a început s-o amenințe la nr. de telefon Z, care era o cartelă telefonică cumpărată de partea vătămată, că dacă nu-i va trimite bani o să regrete și că o să ajungă la închisoare.

Depoziția victimei se coroborează cu mesajele de tip SMS trimise de inculpat în datele de 18 și 19 aprilie 2011 la numărul de telefon sus-menționat.

Din verificările efectuate de către autoritățile judiciare din Austria ca urmare a comisiei rogatorii dispuse în cauză a rezultat că într-adevăr partea vătămată M.E.J. a practicat prostituția în perioada 12 aprilie - 27 aprilie 2011 în cadrul stabilimentului "O." și a realizat venituri în cuantum de 811,2 euro.

În plus, față de aceste venituri partea vătămată a câștigat și alte sume de bani remise de clienți și a trimis părinților săi prin intermediul serviciului W.U. la datele de 15 aprilie 2011 și 19 aprilie 2011 suma totală de 650 euro.

La data de 27 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. a cumpărat un bilet la trenul internațional D. pentru a reveni în Ungaria, însă la data de 28 aprilie 2011, orele 03:10 a fost identificată de către autoritățile maghiare la punctul de trecere al frontierei Lokoshaza având asupra sa actul de identitate seria 397891 LA emis pe numele S.A. care la data de 21 martie 2011 a fost declarat ca fiind pierdut.

Pentru aceste motive pe numele părții vătămate a fost întocmit Dosarul penal nr. 887/2011-7 pentru comiterea infracțiunii de "fals produs în acte publice".

Prin hotărârea adoptată la data de 25 decembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gyula în Dosarul nr. 887/2001-7 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de partea vătămată și aplicarea față de aceasta a unui avertisment.

Tot la data de 28 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. a revenit în România.

Situația de fapt reținută mai sus rezultă din coroborarea următoarelor probe administrate legal în cauză: denunțul formulat la data de 18 iulie 2011 de către D.J.A.; proces-verbal din 10 august 2011 întocmit de către organele de poliție judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul audierii lui D.J.A. pentru a furniza datele necesare identificării lui V.G.L. și a părții vătămate M.E.J.; proces-verbal din 15 iulie 2011 întocmit de către organele de poliție judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul identificării lui V.G.L.; proces-verbal din 12 iulie 2011 întocmit de către organele de poliție judiciară din cadrul SCCO Covasna cu prilejul identificării părții vătămate M.E.J.; proces-verbal din 28 octombrie 2011 întocmit de către organele de poliție judiciară din cadrul SCCO Covasna din care rezultă că au participat la recrutarea și exploatarea părții vătămate și P.A., respectiv V.C.; copie de pe proces-verbal din 18 iulie 2011 întocmit cu prilejul certificării și redării în formă scrisă a comunicațiilor purtate de D.J.A.; notele de redare nr. 6,7 și 13 în care sunt redate comunicațiile purtate de către D.J.A.

și date relevante cu privire la recrutarea și traficarea părții vătămate M.E.J.; declarațiile părții vătămate M.E.J. în care descrie modul în care a fost recrutată de V.G.L. și P.A., iar apoi exploatată prin obligarea la practicarea prostituției pe teritoriul Ungariei și Austriei de către V.G.L.; raportul privind situația victimei M.E.J. întocmit de către ANITP - Centrul Regional Brașov din care rezultă că vulnerabilitatea victimei s-a datorat situației familiale, mediului de viață pauper și nivelului scăzut de școlarizare facilitând racolarea și exploatarea acesteia; copii de pe actele întocmite de autoritățile maghiare în Dosar nr. 887/2011-7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gyula și traducerea acestora; declarațiile martorilor M.G.

și M.B. din care rezultă împrejurările în care partea vătămată M.E.J. a fost recrutată de V.G.L. și P.A., iar apoi transportată de aceștia din România în Ungaria pentru a fi ulterior exploatată de către V.G.L. prin obligarea la practicarea prostituției; chitanțe W.U. din care rezultă că partea vătămată M.E.J. a trimis la datele de 15 aprilie 2011 și 19 aprilie 2011 pe numele martorului M.B. suma totală de 650 euro; acte încheiate la data de 14 martie 2011 în fața notarului public în baza cărora martorii M.G. și M.B.

își dădeau acceptul ca partea vătămată să călătorească în perioada 14 martie - 31 decembrie 2001 pe relația România - Ungaria și retur însoțită de P.A.; declarațiile lui V.C. din care rezultă împrejurările în care a transportat-o pe partea vătămată M.E.J. din Ungaria, în Austria, la solicitarea inculpatului V.G.L.; declarația lui V.I. din care rezultă împrejurările în care a aflat că inculpații V.G.L. și P.A. au părăsit teritoriul României cu partea vătămată M.E.J.; declarațiile lui D.J.A. și B.G.Z. din care rezultă împrejurările în care au cunoscut-o pe partea vătămată M.E.J.; declarațiile martorei V.M. din care rezultă împrejurările în care P.A. i-a propus să-l influențeze pe inculpatul V.G.L. pentru ca acesta să recunoască comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa pentru a-l disculpa pe P.A.; declarația lui V.L. din care rezultă împrejurările în care a transportat partea vătămată M.E.J. din Austria în Ungaria, la cererea inculpatului V.G.L.; declarațiile martorei K.O. prin care acesta a susținut că a împrumutat-o pe L.A.J. cu suma de 50.000 forinți pentru a transporta o femeie din Ungaria în România; declarațiile martorei L.A.J. prin care acesta susține că la cererea inculpatului P.A. a încercat să faciliteze angajarea părții vătămate M.E.J.

în agricultură pe teritoriul Ungariei; în parte, declarațiile inculpaților V.G.L. și P.A. date în fața procurorului cu prilejul audierii; verificări ale transferurilor de bani realizate de V.G.L. prin intermediul serviciului W.U.; comisia rogatorie prin care s-a solicitat autorităților din Ungaria efectuarea unor acte de cercetare penală; acte de cercetare penală întocmite de către autoritățile judiciare din Ungaria din care rezultă că partea vătămată M.E.J., sub numele S.A., și inculpatul V.G.L. au fost identificați ca fiind înregistrați la barul E. din localitatea Hegyeshalom și faptul că actul de identitate seria 397891 LA a fost declarat pierdut de titular la data de 21 martie 2011 și copii de pe actele întocmite în dos. nr. 887/2011-7 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gyula; comisia rogatorie prin care s-a solicitat autorităților din Austria efectuarea unor acte de cercetare penală; acte de cercetare penală întocmite de către autoritățile judiciare din Austria din care rezultă că partea vătămată M.E.J., sub numele S.A., a lucrat ca prostituată la barul O. din Rosenburg și faptul că s-a legitimat cu actul de identitate seria 397891 LA; procesele-verbale din 10 februarie 2012 întocmit cu prilejul certificării și redării în formă scrisă a comunicațiilor purtate de V.I., V.C.

și V.G.L.; notele de redare în care sunt redate comunicațiile purtate de către V.I., V.C. și V.G.L.; procesul-verbal întocmit cu prilejul ridicării de la inculpatul P.A. a două telefoane pe care le avea asupra sa la data de 02 decembrie 2011; procesul-verbal din data de 21 decembrie 2011 încheiat cu ocazia percheziției informatice efectuate în telefoanele ridicate de la inculpatul P.A. și procesele-verbale încheiate cu ocazia perchezițiilor informatice efectuate în sistemele informatice ridicate de la V.I., V.C. și P.V.

În cursul urmăririi penale ambii inculpați au avut o atitudine nesinceră.

În fața instanței de fond inculpații nu au dorit să dea declarații prevalându-se de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Audiat în faza de urmărire penală inculpatul V.G.L. nu a recunoscut că a exercitat efectiv acte de recrutare, prin înșelăciune, față de victimă și părinții acesteia în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituției și nici faptul că a conlucrat în acest sens cu inculpatul P.A. în pofida probelor care demonstrează contrariul.

Inculpatul V.G.L. a încercat să acrediteze ideea că partea vătămată M.E.J. a practicat prostituția pe raza municipiului Sfântu Gheorghe anterior recrutării sale, iar acest fapt era cunoscut și acceptat de tatăl acesteia.

Însă, inculpatul nu a negat faptul că a ajutat-o pe partea vătămată să practice prostituția în barul "E." din Ungaria, deși cunoștea faptul că este minoră. Totodată, inculpatul V.G.L. a arătat că inculpatul P.A. știa de la bun început că partea vătămată urma să practice prostituția în Ungaria.

Contribuția inculpatului P.A. la comiterea faptei reținute în sarcina sa a fost hotărâtoare, având în vedere faptul că el a fost cel care a câștigat încrederea martorului M.B. pentru ca acesta să întocmească procura în baza căreia partea vătămată minoră a putut părăsi teritoriul României.

De asemenea, este relevant faptul că inculpatul, atunci când a aflat că este cercetat, a luat legătura cu fratele inculpatului V.G.L., V.C., pentru a-și construi o apărare care să îngreuneze urmărirea penală, interesându-se de conținutul declarațiilor date de acesta .

Deosebit de important este faptul că inculpatul P.A. avea cunoștință de faptul că partea vătămată minoră a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei care, după ce a deposedat-o de banii câștigați, a agresat-o pentru ca aceasta să practice în continuare prostituția pentru el. Acest aspect rezultă neîndoielnic din comunicațiile purtate de inculpat la data de 19 noiembrie 2011 orele 11:37:10 cu V.C.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului P.A., realizarea efectivă a uneia sau mai multor activități din cele incriminate de norma legală, în cazul de față recrutarea și transportarea părții vătămate, în scopul exploatării sexuale, chiar dacă acest scop nu a fost realizat de către inculpat, constituie infracțiunea de trafic de minori.

Instanța urmează a înlătura declarațiile martorelor L.A.J. și K.O., apreciind că acestea nu corespund adevărului, având în vedere următoarele motive:

După ce inculpatul P.A. a luat la cunoștință de întreg materialul de urmărire penală în cadrul procedurii prevăzute de art. 250 C. proc. pen., acesta a solicitat audierea în calitate de martori a lui L.A.J. și K.O. pentru a demonstra faptul că a avut intenția de a ajuta partea vătămată pentru a se angaja în agricultură în Ungaria și că a încercat în mod activ să revină cu aceasta în România.

Deși, martora L.A.J. a arătat că într-adevăr inculpatul P.A. i-a solicitat să efectueze demersuri pe lângă sora sa pentru a-i facilita părții vătămate angajarea în Ungaria, constată că între declarațiile celor doi există evidente contradicții generate de faptul că inculpatul P.A. a declarat că a ajuns în Ungaria la data de 19 martie 2011 și s-a deplasat împreună cu martorul L.A.J. în localitatea Janoshalma unde a vorbit personal cu patronul unei ferme pentru angajarea părții vătămate, însă martora a declarat că a fost singură când a vorbit în acest sens cu sora sa.

De asemenea, inculpatul P.A. a declarat că a ajuns în Ungaria împreună cu partea vătămată și inculpatul V.G.L. la data de 19 martie 2011, iar când a constatat că la data de 20 martie 2011 martorul M.B. i-a comunicat că fiica sa s-a întors în România s-a considerat exonerat de orice răspundere legată de faptul că minora i-a fost încredințată de părinți în baza procurii notariale.

Această susținere este în mod evident nereală în condițiile în care la data de 19 martie 2011 partea vătămată se afla cu certitudine deja în Austria, ceea ce pune la îndoială și susținerea inculpatului că în data de 19 și 20 martie 2011 a încercat să faciliteze angajarea părții vătămate, respectiv a cerut bani împrumut pentru a reveni cu partea vătămată în România.

De altfel, inculpatul P.A. nici măcar nu avea numărul de telefon al martorului M.B. în telefonul său ceea ce denotă că nu a avut niciodată intenția ca după preluarea părții vătămate să mai comunice vreodată cu martorul.

Totodată, în telefonul inculpatului, au fost păstrate numai două SMS-uri, unul fiind cel primit în data de 20 martie 2011, iar un altul în data de 27 noiembrie 2011, în condițiile în care contorul mesajelor trimise indică un număr de 223 de mesaje.

Chiar admițând că declarațiile martorelor L.A.J. și K.O. ar fi reale acestea nu sunt în măsură să infirme intenția inculpatului P.A. de a recruta partea vătămată, prin înșelăciune, în vederea obligării la practicarea prostituției întrucât acestea nu au fost prezente când inculpatul a exercitat aceste acte față de partea vătămată și martorii M.G. și M.B., iar inculpatul V.G.L. a arătat că inculpatul P.A. știa de la bun început că partea vătămată urma să practice prostituția în Ungaria și nicidecum să fie angajată în agricultură, arătând chiar că inculpatul P.A. voia să o exploateze chiar el în acest sens.

Totodată, instanța a constatat că și declarația martorei K.Z., propusă de către inculpatul V.G.L. în apărare, este nerelevantă în condițiile în care acesta a refuzat să răspundă la întrebări legate de scopul aflării sale pe teritoriul Ungariei, motivând că este vorba de viața ei privată. În timpul audierii a fost evidentă poziția martorei de a se abține în declarații, preferând să răspundă la întrebări cu formula "nu știu".

Astfel, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, a răsturnat fără putință de tăgadă prezumția de nevinovăție, ai cărei beneficiari au fost inculpații, susținerea inculpatului P.A. privind nevinovăția sa, precum și susținerea inculpatului V.G.L. că partea vătămată M.E.J. ar fi practicat prostituția pe raza mun. Sfântu Gheorghe anterior recrutării sale, fapt care ar fi fost cunoscut și acceptat de tatăl acesteia, neavând suport faptic și juridic pentru o asemenea ipoteză.

Declarațiile martorilor și ale părții vătămate care relatează detaliat cele întâmplate, procesele-verbale întocmite, coroborate cu notele privind redarea scrisă a unor convorbiri telefonice, nu lasă niciun dubiu cu privire la starea de fapt reținută.

Prin urmare, concluziile apărătorilor inculpaților care au arătat în esență că aceștia nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată nu au fost primite de către instanță întrucât întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a conturat o stare de fapt ce a determinat convingerea instanței de fond că inculpații au comis acțiunile antisociale ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori.

În drept, fapta inculpatului V.G.L. care în cursul lunii martie 2011, împreună cu P.A. a recrutat-o, prin înșelăciune, pe partea vătămată minoră M.E.J. pe care apoi au transportat-o în Ungaria, iar apoi a exploatat-o pe teritoriul acestei țări și în Austria prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "Trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) din C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului P.A. care în cursul lunii martie 2011, împreună cu V.G.L., a recrutat-o, prin înșelăciune, pe partea vătămată minoră M.E.J. pe care apoi au transportat-o în Ungaria, în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "Trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reținută prin rechizitoriu, instanța a constatat că deși alineatul 3 al articolului 13 din Legea nr. 678/2001 are două teze, care prevăd limite de pedepse diferite, prin actul de sesizare nu s-a menționat care dintre cele două teze este incidentă în cauză.

În opinia instanței, faptele inculpaților, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

Astfel, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., reținută în sarcina inculpatului V.G.L., în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., și din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina inculpatului P.A., în infracțiunea, prevăzută, de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul V.G.L. de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., instanța constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, având în vedere următoarele considerente:

Recrutarea și transportarea, prin înșelăciune, a unei victime minore, cu promisiunea de a o duce în străinătate, pentru a munci în agricultură, dar în realitate scopul urmărit fiind exploatarea sexuală a acesteia, constituie modalități alternative prin care se săvârșește infracțiunea de trafic de minori prevăzută în art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu cea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen.

Pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzută în art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., este necesar ca recrutarea sau traficul de persoane să se facă în vederea practicării prostituției de bunăvoie de către acele persoane, și nu prin inducerea în eroare, ori constrângerea acestora.

Ca atare, elementul care face diferențierea între cele două infracțiuni este - în cazul proxenetismului - neexercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau nesupunerea ei la presiuni, în vederea practicării prostituției.

Or, din actele dosarului a rezultat că activitățile desfășurate de inculpatul V.G.L., constând în recrutarea și transportarea victimei minore M.E.J. în Ungaria și Austria, s-au realizat, prin înșelăciune, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, în agricultură, dar în realitate victima odată ajunsă la destinație a fost obligată de către inculpat să practice prostituția în folosul său.

În procesul de individualizare al pedepselor aplicate celor doi inculpați, instanța a avut în vedere potrivit art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de textul incriminator (închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi), dispozițiile părții generale ale C. pen., circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de fiecare inculpat, precum și circumstanțele personale ale acestora.

Din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, în cursul judecății, instanța a reținut că inculpatul V.G.L. este în vârstă de 48 ani, a absolvit 10 clase, este divorțat și nu are copii minori în întreținere, nu are nicio calificare profesională, a lucrat diferite perioade ca muncitor necalificat, s-a ocupat și de transportul unor vânzători ambulanți din România în Ungaria Polonia, Slovenia și a mai fost condamnat în trecut, fapta ce constituie obiectul acestui dosar fiind comisă, atât în stare de recidivă post-executorie, cât și post-condamnatorie (urmare a faptului că în perioada anilor 2001 - 2003 inculpatul a recrutat diferite persoane și a înlesnit practicarea prostituției de către acestea, atât pe teritoriul României cât și pe teritoriul Ungariei, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, ulterior fiind condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere).

La stabilirea și aplicarea pedepsei acestui inculpat, pentru fapta dedusă judecății, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt, în special împrejurarea că el a avut inițiativa comiterii faptei, cooptându-l în această activitate și pe inculpatul P.A. și a beneficiat singur de foloase materiale rezultate din exploatarea victimei M.E.J., gradul ridicat de pericol social al faptei, starea de recidivă post executorie -infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de inculpatul V.G.L. după executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 220 din 26 august 2002 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov (în executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la data de 20 mai 2001 și liberat condiționat la data de 23 februarie 2004 cu un rest de pedeapsă de 252 de zile), precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe baza acestor criterii, instanța a aplica inculpatului V.G.L. o pedeapsă egală cu limita minimă prevăzută de lege, respectiv 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție, apreciind că aceasta este de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Instanța a constatat că infracțiunea de trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost comisă de către inculpatul V.G.L. și în stare de recidivă post condamnatorie, respectiv, după rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și înainte de începerea executării acestei pedepse, sens în care instanța a dispus descontopirea acestei pedepse în pedepsele componente de; 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și ulterior, prin aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. și a contopit pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului V.G.L. prin prezenta sentința pronunțată în prezenta cauză cu pedepsele de 1 an închisoare și 4 luni închisoare aplicate acestui inculpat prin Sentința penală nr. 1785 din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei Arad, modificată prin Decizia penală nr. 317 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 111/R din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Cu privire la elementele ce caracterizează persoana inculpatului P.A., așa cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, în cursul judecății, acesta are vârsta de 37 de ani, a absolvit 8 clase, a lucrat diferite perioade ca muncitor necalificat, în anul 2008 a plecat în Ungaria unde după absolvirea unui curs de paznic de parcări, a lucrat în această calitate până în anul 2010, iar ulterior până la arestarea s-a a fost angajat cu forme legale la un magazin din rețeaua "I." din Budapesta ca agent de pază, este necăsătorit și trăiește în concubinaj cu L.A.J. și nu are antecedente penale.

La stabilirea și aplicarea pedepsei acestui inculpat, pentru fapta dedusă judecății, instanța a avut în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei, astfel cum au fost pe larg descrise în starea de fapt, în special împrejurarea că nu el a avut inițiativa comiterii faptei și nu a beneficiat de foloasele materiale rezultate din exploatarea victimei M.E.J., gradul mediu de pericol social al faptei, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului ce rezultă din referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna.

Pe baza acestor criterii, instanța de fond, prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei, a aplicat inculpatului P.A. o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, respectiv 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție, apreciind că aceasta este de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 998 și următoarele C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei) instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M.E.J. și în consecință a obligat pe inculpații V.G.L. și P.A., în solidar, să plătească acesteia suma de 3.000 RON reprezentând daune morale.

La stabilirea acestei sume, instanța de fond a considerat pe deplin justificată acordarea acestor despăgubiri în raport de suferințele fizice și mai ales psihice la care a fost supusă partea civilă, minoră la data comiterii faptei, aceasta fiind racolată prin înșelăciune și apoi obligată să se prostitueze.

Instanța nu a acordat părții civile despăgubiri materiale în cuantum de 3.000 euro reprezentând sumele de bani obținute din practicarea prostituției și luați de inculpatul V.G.L., întrucât acești bani provin dintr-o activitate ilicită pentru care instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, inculpații V.G.L. și P.A..

Apelantul P.A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, urmare a reținerii în favoarea sa a circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată sau sub supraveghere a acesteia.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul P.A. arată că infracțiunii reținută în sarcina sa îi lipsește latura subiectivă și anume intenția, de vreme ce în cauză nu s-a putut face dovada existenței unui mobil sau a unui scop în ceea ce îl privește.

Împrejurarea că a transportat-o pe partea vătămată doar o singură dată în Ungaria, la data de 15 martie 2011, nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii. Inculpatul a mai arătat că nu a fost dovedită acțiunea de inducere în eroare pe care ar fi exercitat-o asupra părții vătămate M.E.J. și martorului M.B., tatăl acesteia și nici faptul că ar fi beneficiat de vreun folos material sau de altă natură de pe urma practicării prostituției de către această persoană. Or, recrutarea și transportarea trebuia să se întâmple în scopul exploatării acestei persoane. Inculpatul V.G.L. a fost singurul care a desfășurat activitatea infracțională. Referitor la solicitarea subsidiară, inculpatul a arătat că circumstanțele sale personale pozitive pot fi valorificate în scopul reducerii pedepsei aplicate până la un cuantum care să permită suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei. În acest sens a invocat atât lipsa antecedentelor penale, cât și împrejurarea că o societate și-a data acordul pentru a-l angaja în calitate de șofer.

Apelantul inculpat V.G.L. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, iar în urma rejudecării, reducerea pedepsei, având în vedere circumstanțele sale personale, astfel cum sunt evidențiate în referatul de evaluare, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, împrejurarea că nu a determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția prin constrângere sau amenințare și nici nu i-a luat sume de bani, ci doar a ajutat-o să practice prostituția.

Prin Decizia penală nr. 31/Ap din 05 martie 2013 Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de inculpații V.G.L. și P.A. împotriva Sentinței penale nr. 39 din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Covasna.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, reține următoarele:

Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu mijloacele de probă administrate în cauză și care au fost analizate judicios. Ansamblul materialului probator descris în detaliu de către prima instanță și, în principal, declarațiile părții civile M.E.J., ale martorilor M.G. și M.B., iar, parțial, și ale inculpaților V.G.L. și P.A. relevă faptul că cei doi inculpați, bazându-se și pe faptul că martorul M.B. îl cunoștea pe inculpatul P.A. de 10 ani, i-au convins pe martorii M.B. și M.G. să-și dea consimțământul pentru deplasarea fiicei lor minore, în vârstă de 17 ani, M.E.J., în Ungaria, în vederea angajării sale în agricultură. Anterior, inculpatul V.G.L., profitând de faptul că partea vătămată provine dintr-o familie cu o situația materială precară, i-a promis acesteia că îi va facilita angajarea sa cu contract de muncă în Ungaria, în agricultură, contra unei remunerații de 70.000 forinți/lună, programul fiind de la 08,00 la 20,00, iar cazarea gratuită.

În aceste condiții martorii M.B. și M.G. și-au dat consimțământul în fața notarului public S.R.D. din Sfântu Gheorghe, pentru ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România-Ungaria și retur, în perioada 14 martie 2011-31 decembrie 2011, însoțită de inculpatul P.A.

Astfel, s-a realizat acțiunea de recrutare a părții vătămate minore prin inducere în eroare, în vederea exploatării sale prin obligarea la practicarea prostituției, în perioada imediat următoare realizându-se transportarea sa în Ungaria, apoi în Austria, unde, folosind un act de identitate fals procurat de V.G.L., a practicat prostituția în perioada 12 aprilie 2011 - 27 aprilie 2011. Martorii M.B. și M.G. au declarat în mod constant faptul că inculpații V.G.L. și P.A. le-au spus că îi vor facilita părții vătămate M.E.J. găsirea unui loc de muncă în agricultură în Ungaria, iar declarațiile acestora se coroborează cu cele ale părții vătămate.

Totodată, este evident faptul că inculpatul P.A. și-a asumat răspunderea în ceea ce privește deplasarea părții vătămate minore în Ungaria, având în vedere condițiile în care se poate realiza deplasarea unui minor în străinătate în lipsa reprezentanților legali ai acestuia. Împrejurarea că transportul părții vătămate a fost efectuat de către ambii inculpați, cu autoturismul aparținând inculpatului P.A., demonstrează tocmai existența unei înțelegeri între aceștia cu privire la exploatarea părții vătămate prin obligarea acesteia la practicarea prostituției în Ungaria.

Ambii inculpați au transportat-o pe partea vătămată minoră cu autoturismul în Ungaria, unde au ajuns în data de 15 martie 2011. Inculpatul P.A. i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. și pe partea vătămată în localitatea Kiskunhalas, unde inculpatul V.G.L. deținea un apartament și și-a continuat deplasarea spre Budapesta, unde locuia în acea vreme. Din Kiskunhalas, Ungaria, inculpatul V.G.L., prietenul acestuia, numitul M., împreună cu prietena sa, K. și partea vătămată M.E.J. s-au deplasat cu un autoturism condus de fratele inculpatului, martorul V.C.

în Austria, unde au ajuns în data de 19 martie 2011, fapt confirmat și de SMS-ul transmis de inculpatul V.G.L. martorului M.B. în aceeași zi. În Austria, partea vătămată M.E.J. a fost lăsată la stabilimentul "O.", din Rosenburg unde i s-a spus că va practica prostituția în folosul inculpatului V.G.L., care i-a predat un act de identitate emis de autoritățile maghiare pe numele S.A. Acest act de identitate îi permitea părții vătămate să lucreze în stabiliment, unde nu erau primite persoane cu vârsta mai mică de 19 ani. Inculpatul i-a spus părții vătămate că i-a uitat actul de identitate în Ungaria, justificând astfel predarea către acesta a unui alt act de identitate.

Totodată, inculpatul i-a lăsat părții vătămate un telefon mobil pentru a comunica cu aceasta, comunicare care s-a realizat până în data de 25 martie 2011.

Inculpatul i-a comunicat martorului M.B. printr-un SMS faptul că a fost în Austria și totul este rezolvat. În data de 20 martie 2011, inculpatul V.G.L. i-a cerut martorului M.B. tot prin SMS să ia legătura cu inculpatul P.A. pentru a-i spune că partea vătămată a revenit în România, spunându-i că acest din urmă inculpat intenționează să o vândă pe fiica sa contra sumei de 300.000 forinți. Martorul i-a trimis un SMS inculpatului P.A. la data de 20 martie 2011 în care îi reproșa faptul că a abandonat-o pe fata sa și îi comunica totodată că aceasta s-a întors în România împreună cu V.C.. Inculpatul P.A. nu i-a răspuns martorului.

Partea vătămată a rămas în stabilimentul "O." din Austria până în data de 28 martie 2011, când inculpatul V.G.L. a revenit cu un autoturism condus de fiul său V.L. și au preluat-o pe aceasta, transportând-o înapoi în Ungaria. Cu acea ocazie, inculpatul i-a luat acesteia suma de 750 euro pe care i-a câștigat din practicarea prostituției.

Inculpatul V.G.L. și partea vătămată s-au cazat la stabilimentul "E.", din localitatea Hegyeshalom, iar partea vătămată a practicat prostituția în acest loc până în jurul datei de 11 aprilie 2011, câștigând suma de 250.000 forinți, sumă luată de inculpat.

Partea vătămată, încercând să iasă din sfera de influență a inculpatului i-a propus acestuia și Z., o persoană originară din România, comuna M., județul Covasna, să-i faciliteze revenirea în Austria, cu promisiunea că acolo va putea câștiga mai mulți bani. Inculpatul l-a contactat pe administratorul barului "O.", prin intermediul prietenului său M., care a venit personal cu autoturismul pentru a-i transporta în Austria. Începând din data de 11 aprilie 2011 partea vătămată M.E.J. și Z. au practicat prostituția în stabilimentul "O." din Austria, partea vătămată fiind înregistrată sub numele S.A.. Partea vătămată i-a comunicat Z. faptul că V.G.L. îi ia toți banii realizați în urma practicării prostituției, aceasta sfătuind-o să-i comunice inculpatului că nu mai e dispusă să-i remită bani. Inculpatul, aflând de opoziția părții vătămate, a început să o amenințe pe aceasta la nr. de telefon Z, care era o cartelă cumpărată de partea vătămată, că dacă nu-i va trimite bani o să regrete și o să ajungă în închisoare.

La data de 27 aprilie 2011, partea vătămată M.E.J. a cumpărat un bilet la trenul internațional D. pentru a reveni în Ungaria, însă la data de 28 aprilie 2011, orele 03.10 a fost identificată de autoritățile maghiare la punctul de trecere a frontierei Lokoshaza având asupra sa actul de identitate emis de pe numele S.A., care la data de 21 martie 2011 a fost declarat pierdut. Pentru aceste motive s-a întocmit dosarul penal nr. 887/2011-7 pentru comiterea infracțiunii de "fals produs în acte publice", iar prin hotărârea adoptată la data de 25 decembrie 2011 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gyula s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de partea vătămată și aplicarea față de acesta a unui avertisment. În data de 28 aprilie 2011 partea vătămată a revenit în România.

Faptul că inculpatul P.A. știa că partea vătămată minoră urma să practice prostituția în Ungaria rezultă din declarațiile inculpatului V.G.L., cât și din modalitatea în care acesta a acționat după ce i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. și pe partea vătămată M.E.J. în localitatea Kiskunhalas, nepăstrând legătura cu partea vătămată, deși procura notarială era în sensul că părinții părții vătămate au fost de acord ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România - Ungaria și retur, în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011, însoțită de inculpatul P.A. Acesta din urmă a lăsat-o pe minoră în grija inculpatului V.G.L. și nu a reacționat în niciun fel nici atunci când tatăl părții vătămate i-a trimis un mesaj prin care îi reproșa faptul că a abandonat-o pe fata sa și îl anunța că s-a întors în România împreună cu martorul V.C.. Inculpatul P.A. s-a arătat însă interesat, după declanșarea cercetărilor, de declarațiile martorilor, ale coinculpatului, din convorbirile purtate cu acesta din urmă în data de 19 noiembrie 2011, orele 11:37:10, rezultând faptul că P.A. avea cunoștință că minora a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei.

Nu are relevanță pentru reținerea acțiunii de recrutare și transportare prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea părții vătămate minore de a-și exprima voința împrejurarea că inculpatul P.A. nu s-a implicat ulterior în exploatarea părții vătămate alături de inculpatul V.G.L., având în vedere faptul că a cunoscut de la bun început motivul deplasării părții vătămate în Ungaria. Din motive neelucidate, inculpatul P.A. nu acționat alături de inculpatul V.G.L. în Ungaria sau în Austria în sensul exploatării părții vătămate minore. Contribuția inculpatului P.A. la săvârșirea faptei s-a reflectat însă în individualizarea pedepsei stabilite acestui inculpat.

Curtea de apel a apreciat că atât latura obiectivă a infracțiunii de trafic de minori, cât și cea subiectivă, sunt dovedite în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din legea nr. 678/2001, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori. Or, probele administrate în cauză relevă faptul că inculpații P.A. și V.G.L. au recrutat-o și transportat-o în Ungaria pe partea vătămată M.E.J., în vârstă de 17 ani, în cursul lunii martie 2011, în scopul exploatării sexuale a acesteia.

Faptul că ambii inculpați aveau cunoștință despre vârsta părții vătămate, precum și scopul urmărit de aceștia, respectiv exploatarea acesteia în străinătate prin obligarea la practicarea prostituției, dovedesc intenția directă cu care au acționat inculpații. Starea de minoritate a părții vătămate este esențială pentru existența infracțiunii de trafic de minori, iar împrejurările în care au acționat inculpații, prin inducerea în eroare a părții vătămate și a părinților acesteia cu privire la scopul deplasării în Ungaria se circumscriu elementului material al infracțiunii de trafic de minori în formă agravată. Nu poate fi reținută apărarea inculpaților în sensul că partea vătămată avea cunoștință despre scopul deplasării în Ungaria, precum și faptul că aceasta practica prostituția anterior recrutării sale, fapt cunoscut și de către tatăl acesteia, neexistând probe în acest sens. Chiar și în ipoteza în care partea vătămată ar fi practicat prostituția, având în vedere vârsta sa, acțiunea inculpaților de recrutare și de transportare a acesteia în Ungaria este suficientă pentru reținerea infracțiunii de trafic de minori.

Totodată, exploatarea de către inculpatul V.G.L. a părții vătămate minore M.E.J. în Ungaria și Austria, unde aceasta a practicat prostituția în cele două stabilimente menționate mai sus, este dovedită cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor M.B., M.G. și V.L., care confirmă faptul că partea vătămată a trimis bani prin W.U. atât părinților, cât și inculpatului V.G.L., acestuia din urmă prin intermediul fiului său, V.L. Practicarea prostituției de către partea vătămată în Austria și Ungaria în cursul lunilor martie și aprilie 2011 este dovedită atât de declarațiile părții vătămate, cât și de actele de cercetare întocmite de către autoritățile judiciare austriece și maghiare, în cadrul comisiilor rogatorii efectuate în cauză.

În mod întemeiat prima instanță a înlăturat declarațiile martorelor L.A.J. și K.O., acestea fiind nesincere și contrazise de ansamblul materialului probator. În deplină cunoștință de cauză, prin acțiuni de inducere în eroare a părții vătămate minore și a părinților acesteia, în scopul exprimării acordului (or pentru ca minora să se deplaseze în străinătate însoțită de inculpatul P.A., acțiuni de inducere în eroare constând în promisiunea găsirii unei slujbe în agricultură în Ungaria pentru partea vătămată minoră, inculpații V.G.L. și P.A. au recrutat partea vătămată minoră și au transportat-o în Ungaria în scopul exploatării sale prin obligarea ia practicarea prostituției, scop care a și fost realizat de către inculpatul V.G.L., inculpatul P.A. având cunoștință despre faptul că partea vătămată practica prostituția sub supravegherea inculpatului V.G.L.

Faptele săvârșite de inculpații V.G.L. și P.A. au fost în mod corespunzător calificate juridic, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001. Formele agravate ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de alin. (2) și (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001 constau în săvârșirea acțiunii de recrutare și de transport de către două persoane și prin înșelăciune, astfel cum a fost descrisă mai sus.

Curtea de apel a apreciat că tribunalul a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor stabilite celor doi inculpați, ținând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al faptelor, relevat de modalitatea și împrejurările săvârșirii acestora, de către două persoane împreună, profitând de vârsta părții vătămate și de starea materială precară a familiei acesteia, de scopul mercantil și absolut imoral urmărit de cei doi inculpați, dar și circumstanțele fiecărui inculpat, astfel încât pedepsele de 10 ani închisoare, în cazul inculpatului V.G.L. și de 5 ani închisoare, în cazul inculpatului P.A., sunt de natură să asigure reeducarea acestora.

Având în vedere atitudinea procesuală a acestui inculpat, care în esență recunoaște săvârșirea faptei, cu unele nuanțări, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii acesteia, curtea de apel a apreciat că nu se impune reducerea ei, pedeapsa stabilită fiind de natură și suficientă să asigure atât reeducarea inculpatului, cât și realizarea scopului ei preventiv.

În ceea ce îl privește pe inculpatul P.A., curtea de apel a apreciat că în mod justificat prima instanță a reținut în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale și împrejurarea că este integrat în comunitatea în care trăiește, desfășurând activități lucrative licite. Reținerea circumstanțelor atenuante este determinată și de contribuția sa la săvârșirea faptei, care a fost determinantă, având în vedere faptul că el a fost împuternicit de către părinții minorei să o transporte pe aceasta în Ungaria, însă nu a fost marcată și de implicarea sa alături de inculpatul V.G.L. în exploatarea părții vătămat și nu a beneficiat de foloasele materiale rezultate din practicarea prostituției de către partea vătămată. Astfel, pedeapsa de 5 ani închisoare, orientată către minimul de 3 ani prevăzut de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., reflectă atât gradul de pericol social concret ridicat ai faptei, cât și periculozitatea inculpatului și nu se impune reducerea acesteia. Acordarea unei mai largi eficiențe circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatului ar conduce la stabilirea unei pedepse într-un cuantum care nu ar asigura nici reeducarea inculpatului, nici realizarea scopului prevenției generale.

Curtea de apel a apreciat că latura civilă a cauzei a fost în mod temeinic soluționată, inculpații fiind obligați în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 3000 RON către partea civilă, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. și în mod corect au fost respinse despăgubirile materiale solicitate de către partea vătămată, întrucât suma de bani solicitată de către aceasta provenea dintr-o activitate ilicită, fiind supusă confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2000.

III. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, au formulat recurs inculpații V.G.L. și P.A..

Prin recursul formulat, inculpatul V.G.L. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând totodată aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Prin recursul formulat, inculpatul P.A. a invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de 3859 pct. 12 C. proc. pen., apreciind că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv intenția, iar în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. raportat la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpații V.G.L. și P.A., Înalta Curte le apreciază că sunt nefondate, urmând să le respingă ca atare.

Analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal, în mod corect a condus la reținerea faptului că acesta este apt să răstoarne prezumția de nevinovăție și să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpaților, stabilind fără dubiu, existența faptei și forma de vinovăție cu care aceștia au acționat.

În ceea ce privește critica formulată de inculpatul P.A., respectiv lipsa intenției, Înalta Curte apreciază că este nefondată din următoarele considerente:

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.A., bazându-se pe relația de prietenie pe care o avea cu tatăl părții vătămate, a acționat în cunoștință de cauză, cunoscând că în urma obținerii acordului de însoțire a părții vătămate în Ungaria, aceasta urma să practice prostituția.

Acest aspect rezultă atât din declarațiile inculpatului V.G.L., cât și din modalitatea în care acesta a acționat după ce i-a lăsat pe inculpatul V.G.L. și pe partea vătămată M.E.J. în localitatea Kiskunhalas, nepăstrând legătura cu partea vătămată, deși procura notarială era în sensul că părinții părții vătămate au fost de acord ca fiica lor minoră să efectueze o călătorie pe ruta România-Ungaria și retur, în perioada 14 martie 2011 - 31 decembrie 2011, însoțită de inculpatul P.A.. Acesta din urmă a lăsat-o pe minoră în grija inculpatului V.G.L. și nu a reacționat în niciun fel nici atunci când tatăl părții vătămate i-a trimis un mesaj prin care îi reproșa faptul că a abandonat-o pe fata sa și îl anunța că s-a întors în România împreună cu martorul V.C. Inculpatul P.A. s-a arătat însă interesat, după declanșarea cercetărilor, de declarațiile martorilor, ale coinculpatului, din convorbirile purtate cu acesta din urmă în data de 19 noiembrie 2011, orele 11:37:10, rezultând faptul că P.A. avea cunoștință că minora a fost exploatată de inculpatul V.G.L. pe teritoriul Austriei.

Împrejurarea că inculpatul P.A. nu s-a implicat ulterior în exploatarea părții vătămate alături de inculpatul V.G.L. nu are relevanță pentru reținerea acțiunii de recrutare și transportare prin înșelăciune și profitând de imposibilitatea părții vătămate minore de a-și exprima voința, având în vedere că a cunoscut de la bun început motivul deplasării părții vătămate în Ungaria.

În ceea ce privește criticile inculpaților V.G.L. și P.A. referitoare la modalitățile de individualizare și de executare a pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Potrivit vechiului text al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, însă începând cu 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, incidență în cauză, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, textul anterior menționat a fost modificat de art. I pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situației când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conținutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanță.

Potrivit art. II din Legea nr. 2/2013, dispozițiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen. În forma anterioară intrării în vigoare a legii, rămân aplicabile doar cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului, dar pronunțate anterior intrării în vigoare a legii. În această situație, rezultă că în cazul hotărârilor pronunțate de către instanțele de apel după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, respectiv după 15 februarie 2013, sunt aplicabile dispozițiile cazurilor de casare, astfel cum sunt prevăzute de noua lege.

În speță, se constată că inculpații V.G.L. și P.A. au declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate la data de 05 martie 2013, după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât cazurile de casare vor fi analizate în raport de conținutul textelor art. 3859 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin art. I din această lege.

Având în vedere natura criticii invocate de către inculpați, anume greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate de către instanța de apel, rezultă cu evidență că aceasta nu se mai circumscrie cazului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și niciunui alt caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Nici solicitarea inculpatului V.G.L. privind aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. nu poate fi analizată de instanță, întrucât această solicitare, pe de o parte se circumscrie tot cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în forma pe care acesta o avea înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 2/2013, iar pe de altă parte potrivit art, 3201 alin. (1) C. proc. pen. această solicitare ar fi putut interveni până la citirea actului de sesizare a instanței, însă inculpatul, în ședința publică din data de 11 iunie 2012, a precizat în mod expres că nu solicită soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că și solicitarea inculpatului P.A. de aplicare a dispozițiilor art. 861 C. pen. se circumscrie tot cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în forma pe care acesta o avea înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 2/2013, astfel încât nici această critică nu poate fi analizată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V.G.L. și P.A. împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 05 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, va obliga pe recurentul inculpat P.A. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat V.G.L. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații V.G.L. și P.A. împotriva Deciziei penale nr. 31/Ap din 05 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat P.A. la plata sumei de 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat V.G.L. la plata sumei de 475 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de 200 RON onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, respectiv de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 septembrie 2013.

Procesat de GGC - GV