Recognition of foreign commercial judgment for exequatur: satisfaction of cumulative conditions under private international law despite default proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the General Prosecutor, thereby upholding the lower courts' decisions that granted exequatur to a foreign judgment, which remains irrevocable. The dispute concerned the recognition and enforcement in Romania of a commercial judgment from an Egyptian tribunal that ordered a Romanian shipping company to pay for unpaid fuel delivered to its vessel; the Prosecutor challenged this on the grounds that the foreign judgment was issued in default and that procedural requirements for service of process were not met. The Supreme Court held that the appeal was unfounded, confirming that the foreign judgment satisfied all cumulative legal conditions for recognition under Article 167 of Law No. 105/1992, including finality, jurisdiction, reciprocity, and proper service of summons on the captain and maritime agency, thus validating the exequatur despite the debtor’s non-appearance in the original foreign proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 330 pct. 2 C. proc. civ, art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992; Recognition of foreign commercial judgment for exequatur: satisfaction of cumulative conditions under private international law despite default proceedings: The dispute concerned the recognition and enforcement in Romania of a commercial judgment from an Egyptian tribunal that ordered a Romanian shipping company to pay for unpaid fuel delivered to its vessel; the Prosecutor challenged this on the grounds that the foreign judgment was issued in default and that procedural requirements for service of process were not met. The Supreme Court held that the appeal was unfounded, confirming that the foreign judgment satisfied all cumulative legal conditions for recognition under Article 167 of Law No. 105/1992, including finality, jurisdiction, reciprocity, and proper service of summons on the captain and maritime agency, thus validating the exequatur despite the debtor’s non-appearance in the original foreign proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the cassation appeal, as it establishes the cumulative conditions for the recognition of the foreign judgment that were found to be met.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 decembrie 2001, reclamanta, SC C.O. LTD Marea Britanie, a chemat în judecată pe pârâta, SC R.S. SA Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie recunoscută, conform art. 167 și 172 din Legea nr. 105/1992, hotărârea Tribunalului de primă instanță Alexandria-Egipt, din dosarul nr. 1264/2000 TK, prin care căpitanul vasului A.1, proprietarul echipajul și managerii navei, au fost obligați la plata sumei de 74.150 dolari S.U.A. contravaloare combustibil și dobânda legală de 5% pe an solicitată.
Prin sentința civilă nr. 713 din 29 martie 2002, Tribunalul Galați a admis cererea de exequatur, formulată de reclamantă, și a încuviințat recunoașterea și executarea Hotărârii nr. 1264/2000, TK, pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Alexandria-Egipt la 25 februarie 2001.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 949 din 25 septembrie 2002, a respins recursul declarat de pârâta, SC R.S. SA Galați, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând, în esență, casarea hotărârilor de mai sus, și, pe fond, respingerea cererii de exequatur, întrucât hotărârea străină a fost pronunțată în lipsa pârâtei și nu au fost respectate dispozițiile art. 167 și 171 din Legea nr. 105 (1992 privind îndeplinirea dovezilor de înmânare a citației și actului de sesizare).
Recursul în anulare este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Este de necontestat că raporturile juridice comerciale s-au derulat între părți, în baza livrărilor de combustibil de 300 tone pe care reclamanta le-a făcut către pârâtă, pentru nava A 1 aparținând SC R.S. SA Galați, care a confirmat primirea prin semnarea facturii respective de către comandant.
Cum pârâta, primind marfa, nu și-a îndeplinit obligația corelativă de a achita prețul acesteia, a fost obligată la plată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Alexandria-Egipt.
Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 105/1992, privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, hotărârile străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată; instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să judece procesul; există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul care a pronunțat hotărârea.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea străină, pentru care s-a solicitat emiterea unui exequatur, a fost pronunțată cu respectarea condițiilor legale menționate mai sus, instanțele reținând corect că nu au fost încălcate nici dispozițiile legale cuprinse în alin. (2) al art. 167, din reglementarea citată, privind examinarea citației și a actului de sesizare, care s-au făcut la timp către căpitanul vasului A 1 și către agenția maritimă de agenturare A.A., precum și către A.M.G. (potrivit actului procuraturii portului Alexandria).
În consecință, apărările pârâtei, care nu contestă pe fond obligația sa de plată pentru combustibilul primit și neachitat, privind unele neregularități în citarea sa la instanța străină, au fost corect înlăturate de instanțe, care au recunoscut efectele hotărârii străine prin emiterea unui exequatur, pentru care au fost îndeplinite condițiile legale menționate mai sus.
Astfel că, recursul în anulare promovat de procurorul general, se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței nr. 713/F din 29 martie 2002, a Tribunalului Galați și a deciziei nr. 949/R din 25 septembrie 2002, a Curții de Apel Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2004.