Child sex trafficking liability, victim consent irrelevance, and admissibility of secret trial sessions for minors

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 98 din 23 martie 2012 a Curții de Apel Craiova au fost admise apelurile formulate de inculpații M.V., C.M. și M.E.D. împotriva sentinței penale nr. 118 din 4 august 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, în Dosarul nr. 2351/104/2011.

A fost desființată în parte sentința penală.

Au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților și au fost repuse în individualitate.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. art. 76 lit. c) C. pen.

A condamnat pe inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen.;

Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.;

A condamnat pe inculpata C.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.;

Inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, anume 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.;

A condamnat pe inculpatul M.E.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.;

A condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.;

Inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, anume 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, ce urmează a fi executată după executarea pedepsei principale.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

A fost dedusă în continuare detenția preventivă a inculpaților M.V. și C.M. de la 4 august 2011, la zi și a fost menținută starea de arest.

Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de către inculpații M.V. și C.M. ca nefondate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 118 din 4 august 2011, Tribunalul Olt, în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob cu art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. s-a aplicat inculpatului M.V. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpatul M.V.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestui inculpat timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 10 martie 2011, ora 20,05, la zi.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen., a fost condamnată inculpata C.M., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatei C.M. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive cu privire la inculpata C.M.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală aplicată acestei inculpate timpul reținerii și arestării preventive începând de la data de 10 martie 2011, ora 18,45, la zi.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E.D., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului M.E.D. pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, în regim de detenție conform art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat acestui inculpat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a luat act că partea vătămată minoră T.I.M., asistată de reprezentanți legali-părinți, avocat din oficiu și reprezentant din cadrul Direcției Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, în fața instanței de judecată nu s-a constituit parte civilă, și anterior citirii actului de sesizare a renunțat la pretențiile civile formulate pe parcursul urmăririi penale, iar părțile vătămate minore E.N.G. și G.I.M.N., asistate de reprezentanți legali-părinți, apărător ales, respectiv din oficiu și reprezentant din cadrul Direcției Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. s-a dispus confiscarea specială - măsură de siguranță în folosul statului a sumei de câte 6000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial de la data plății, de la fiecare dintre inculpații M.V. și C.M.; s-a dispus și confiscarea „agendei de culoare maro conținând diferite mențiuni cu privire la sume de bani în euro” și „un telefon marca N. de culoare neagră prevăzut cu acumulator” - bunuri astfel descrise și ridicate, conform procesului verbal de percheziție domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011, de la locuința inculpatului M.V. din orașul B.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 290 euro - măsură dispusă prin ordonanța D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul de urmărire penală nr. 303D/P/2010 la data de 11 martie 2011, bani ridicați de la locuința inculpatului M.V. conform procesului verbal de percheziție domiciliară menționat în paragraful anterior - încheiat la data de 10 martie de B.C.C.O. Craiova și procesului verbal încheiat de procuror din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova la data de 11 martie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.V. a următoarelor bunuri ridicate de la locuința acestuia din orașul B., de către organele de urmărire penală conform procesului verbal de percheziție domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011:

- „o agendă de culoare verde în care sunt menționate datorii către cunoștințe;

- 11 (unsprezece) file de agendă reprezentând mențiuni cu datorii către/de la cunoștințe;

- o comunicare a Judecătoriei Balș pe numele C.M. în Dosarul nr. 2568/184 /2010- 3 (trei) file;

- o citație însoțită de o cerere de majorare a pensiei de întreținere în favoarea minorului P.V.F. – 2 (două) file;

- o cartelă V.;

- un telefon marca S. de culoare neagră prevăzut cu acumulator și o cartelă O.;

- un cuțit de culoare maronie prevăzut cu mâner”.

Au fost obligați inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate pe parcursul procesului penal stabilite astfel: inculpatul M.V. la 2.000 RON, inculpata C.M. la 2.000 RON și inculpatul M.E.D. la 2.100 RON.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 05 mai 2011, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 45 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 38 C. proc. pen. s-a dispus:

I. trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților M.V. și C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracțional organizat și trafic de minori prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

II. trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului M.E.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracțional organizat și trafic de minori prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

III. disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de numiții M.N.C. și „M.” sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prev. și ped. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cursul anului 2009 minora T.I.M. a cunoscut-o pe inculpata C.M., s-au împrietenit, iar ulterior, inculpata i-a propus să meargă împreună în Italia, unde avea două surori care puteau să-i găsească un loc de muncă, propunere formulată și în luna octombrie 2010 când partea vătămată a și acceptat-o.

Inculpata C.M. a discutat și cu cealaltă parte vătămată minoră, E.N.G., prietenă a părții vătămate T.I.M., pe care a convins-o să meargă la muncă în Italia, în orașul Roma, unde urma să lucreze într-o pizzerie, iar minora T.I.M. într-o sală de bingo; în legătură cu cheltuielile de transport din România în Italia, cazarea și masa, inculpata C.M. s-a obligat să le suporte, iar minorele urmau să-i înapoieze banii din primele salarii obținute.

În ziua de 28 octombrie 2010 inculpata C.M. împreună cu părțile vătămate minore T.I.M. și E.N.G. au plecat din orașul Balș, jud. Olt cu un taxi până în mun.Craiova, jud. Dolj, iar de acolo cu un microbuz s-au deplasat până în mun. Dr. Turnu Severin, oraș în care s-au cazat la Hotelul T. unde au ocupat împreună camera nr. x, în noaptea de 28 din 29 octombrie 2010 (cazarea inculpatei împreună cu cele două părți vătămate minore, deși inițial negată de inculpată în declarațiile date pe parcursul urmăririi penale rezultă din procesul verbal întocmit de organele de poliție în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel, în perioada 27-30 octombrie 2010, adresa din 25 martie 2011 eliberată de Fundația pentru Tineret M. în a cărei administrare se află Hotelul T. și fișele de anunțare a sosirii și plecării nr. A, B și C, aceleași aspecte rezultă și din declarațiile constante ale părții vătămate T.I.M. din cursul urmăririi penale și judecată, declarațiile părții vătămate E.N.G. din cursul urmăririi penale, declarațiile inculpatei C.M. în fața instanței).

A doua zi dimineața au plecat împreună de la respectivul hotel (aspect recunoscut și de inculpata C.M. în declarația dată în fața instanței), părțile vătămate T.I.M. și E.N.G. fiind scoase din țară de către inculpata C.M. care a achitat vameșilor 100 euro pentru a putea trece întrucât nu exista procură din partea părinților minorelor pentru ieșirea din țară, transportul efectuându-se cu un microbuz de culoare verde.

Astfel au reușit să ajungă în Italia, la Roma unde s-au cauzat pe un platz special amenajat pentru cetățenii de etnie rromă la periferia orașului, unde timp de aproximativ o săptămână, minorele au locuit într-o baracă amenajată la numita C.Ma., sora inculpatei C.M.

A doua zi după ce au ajuns în Italia, minorele au purtat discuții cu inculpata C.M. în legătură cu locurile de muncă promise, iar aceasta le-a spus că nu are unde să le angajeze, că le-a mințit în România și că trebuie să iasă „la stradă” și să „producă” bani (să practice prostituția) pentru a-i achita datoria reprezentând cheltuielile de transport, plata vameșilor la ieșirea din țară și cheltuielile zilnice rezultate din cazarea lor.

Părțile vătămate minore T.I.M. și E.N.G. au refuzat inițial să practice prostituția, însă au fost convinse, în scurt timp (prin violențe fizice și amenințări), de către cei doi concubini, C.M. și M.V., acesta din urmă sosit în Italia după câteva zile față de inculpata C.M. și cele două minore.

Inculpații C.M. și M.V. au exercitat acte de violență asupra minorelor T.I.M. și E.N.G., atât pentru a le convinge să iasă „la stradă” și să întrețină relații sexuale cu diverse persoane (cât mai multe), cât și ulterior, reproșându-le că nu aduceau suficienți bani.

După încă o săptămână, inculpatul M.V. a luat legătura cu un cunoscut al său - inculpatul M.E.D. care s-a ocupat de găsirea unui apartament în care să fie cazate cele două minore, T.I.M. și E.N.G.

Astfel, părțile vătămate au fost mutate din baraca amenajată pe platz, într-un apartament situat pe strada F.P., în localitatea A., o suburbie a Romei, continuând să practice prostituția pe timp de noapte, pe str. M. între orele 22,00 - 06,00.

Cele două minore, T.I.M. și E.N.G. au practicat prostituția în perioada noiembrie - decembrie 2010, pe strada M. din Roma, reușind să câștige împreună suma de aproximativ 12.000 euro conform susținerilor acestora, bani însușiți de inculpații C.M. și M.V.

Din declarațiile părților vătămate date pe parcursul urmăririi penale a mai rezultat că toți cei trei inculpați au efectuat activități de supraveghere a lor în timp ce se aflau pe stradă, în căutare de clienți și le transportau, cu autoturismul, de la apartamentul din localitatea A., unde locuiau, pe strada F.P., până pe strada M., unde practicau prostituția.

După ce inculpatul M.V. a ajuns în Italia, le-a obligat pe minore să-și sune familiile, întrucât aflase că la organele de poliție din orașul Balș erau în lucru dosare privind dispariția celor două minore, aspecte confirmate și de martorele T.O. și E.S. În timpul convorbirilor telefonice părțile vătămate erau supravegheate de inculpații M.V. și C.M., iar partea vătămată T.I.M. ca urmare a amenințărilor și violențelor exercitate de cei doi inculpați asupra sa solicita mamei sale să retragă sesizarea depusă la poliție privind dispariția sa (declarații părți vătămate T.I.M. și E.N.G. din cursul urmăririi penale, declarație parte vătămată T.I.M. pe parcursul judecății care se coroborează cu declarațiile martorelor T.O. și E.S.).

La data de 19 decembrie 2010 inculpații C.M. și M.V. s-au întors în România pentru a petrece sărbătorile de iarnă, iar minorelor le-au cerut să practice în continuare prostituția pentru a obține bani de transport, urmând să se întâlnească toți în România, la Dr. Turnu Severin.

După câteva zile, la data de 24 decembrie 2010, minorele T.I.M. și E.N.G. s-au întors în țară cu același microbuz de culoare verde care efectua curse România - Italia, fiind așteptate în municipiul Dr. Turnu Severin de către inculpații C.M. și M.V., care au achitat c/valoarea transportului (declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorei T.O. și procesul-verbal întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova privind postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. - localizarea apelurilor telefonice efectuate de către acesta în ziua de 24 decembrie 2010 rezultă:

- la 24 decembrie 2010 ora 15:33:48 postul telefonic cu numărul P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinți.

- la 24 decembrie 2010 ora 18:23:31 postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din orașul Balș, str. N.B.

Pe drumul de la Drobeta Turnu Severin până în Balș, inculpații M.V. și C.M. le-au atras atenția minorelor să aibă grijă cu privire la aspectele pe care le vor declara la poliție, cunoscând că acestea urmau să fie audiate în legătură cu dispariția lor de la domiciliu și le-au dat câte 300 euro fiecăreia pentru a nu formula plângere.

În cursul lunii august 2010, inițial inculpata C.M., apoi aceasta împreună cu inculpatul M.V., în prezența minorei T.I.M., au încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoți în Italia, pentru a practica prostituția în favoarea lor.

Situația de fapt a rezultat din analizarea mijloacelor de probă:

- declarații părți vătămate T.I.M. și E.N.G. în cursul urmăririi penale, declarații parte vătămată T.I.M. în cursul judecății, în cuprinsul cărora au descris în detaliu împrejurările în care au acceptat promisiunea inculpatei C.M. de a le transporta în Italia, unde se afla sora acesteia, pentru a lucra la o pizzerie, respectiv o sală de bingo, modul în care au fost ulterior scoase din România și transportate în Italia de inculpata C.M., cazarea în Italia-inițial asigurată de inculpata C.M. într-o baracă la sora acesteia, iar ulterior la intervenția inculpatului M.V. și ajutorul inculpatului M.E.D. într-un apartament din Roma (într-o suburbie a orașului) și activitățile desfășurate până la întoarcerea în România, respectiv obligarea la practicarea prostituției în fiecare noapte, cu mai multe persoane, de la începutul lunii noiembrie 2010 până la data de 19 decembrie, și în acest sens violențele exercitate asupra lor de inculpații C.M. și M.V., acesta din urmă ajuns în Italia la câteva zile după inculpata C.M. (concubina sa - sora soției).

Din declarațiile menționate ale celor două părți vătămate a mai rezultat că atât inculpații M.V. și C.M., cât și inculpatul M.E.D. au efectuat activități de supraveghere a lor în timp ce se aflau pe stradă, în căutare de clienți, și le transportau, pe rând, cu autoturismul, de la apartamentul din localitatea A., unde locuiau, pe strada F.P., până pe strada M., unde practicau prostituția, că inculpatul M.V. după ce a ajuns în Italia, le-a obligat pe minore să-și sune familiile întrucât aflase că la organele de poliție din orașul Balș erau în lucru dosare privind dispariția minorelor, aspecte confirmate și de martorele T.O. și E.S. În timpul convorbirilor telefonice părțile vătămate erau supravegheate de inculpații M.V. și C.M., iar partea vătămată T.I.M. ca urmare a amenințărilor și violențelor exercitate de cei doi inculpați asupra sa, a solicitat repetat mamei sale să retragă sesizarea depusă la poliție privind dispariția sa (referitor la aspectele privind convorbirile telefonice declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorelor T.O. și E.S.).

Inculpata C.M. a și amenințat partea vătămată T.I.M. că-i va omorî părinții, îi va da foc la casă, iar dacă va formula plângere la poliție, inculpata și concubinul său o vor omorî, amenințări proferate și de inculpatul M.V., și față de partea vătămată E.N.G. în perioada în care minorele erau obligate să practice prostituția, amenințându-le totodată că dacă vor refuza, le vor vinde la alți cetățeni de etnie rromă sau le vor omorî. Cei doi inculpați (M.V. și C.M.) au cerut părților vătămate ca atunci când vor ajunge la Poliția din Balș să spună că au plecat singure din România și au lucrat într-un club ca dansatoare, tot așa li s-a cerut să spună și familiilor la telefon, să nu precizeze nimic despre inculpați întrucât în caz contrar aceștia le vor omorî și vor da foc caselor părinților.

Partea vătămată E.N.G., pe parcursul urmăririi penale, a mai declarat că după întoarcerea în România a fost căutată de mai multe ori de inculpații M.V. și C.M.

- proces-verbal încheiat de lucrătorul de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova la data de 25 februarie 2011 în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel în perioada 27-30 octombrie 2010 și adresa din 25 martie 2011 eliberată de Fundația pentru Tineret M., în a cărei administrare se află Hotelul T., fișele de anunțare a sosirii și plecării nr. A, B și C din care rezultă că părțile vătămate minore T.I.M. și E.N.G. și inculpata C.M. au ocupat împreună camera nr. x, în noaptea de 28 din 29 octombrie 2010.

- procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova în legătură cu posturile telefonice P2 și P1, ambele utilizate de către inculpatul M.V. și P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M., în legătură cu localizarea apelurilor telefonice efectuate de aceștia în zilele de 28 și 29 octombrie 2010, au rezultat:

- 28 octombrie 2010 în intervalul orar 17:47:51 - 20:05:02 postul telefonic cu numărul P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V.;

- 29 octombrie 2010 ora 19:12:59 postul telefonic cu numărul P3 utilizat de partea vătămată minoră T.I.M. a fost localizat de celula din comuna C., jud. Caraș Severin.

- 29 octombrie 2010 ora 14:18.06 postul telefonic cu numărul P1, utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinți.

- 29 octombrie 2010 în intervalul orar 14.54.29 - 15:17:01 postul telefonic cu numărul P2, utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de două celule din Dr. Turnu Severin, bd. T.V., jud. Mehedinți.

- proces-verbal întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. Craiova privind postul telefonic P1, utilizat de inculpatul M.V., localizarea apelurilor telefonice efectuate de către acesta în ziua de 24 decembrie 2010 (data întoarcerii minorelor în România când potrivit declarațiilor acestora au fost așteptate în mun. Dr. Turnu Severin de inculpații C.M. și M.V., care au achitat c/valoarea transportului, iar pe drumul de la Drobeta Turnu Severin până în Balș, cei doi inculpați le-au atras atenția minorelor să aibă grijă cu privire la aspectele pe care le vor declara la poliție, cunoscând că urmau să fie audiate în legătură cu dispariția lor de la domiciliu și le-au dat câte 300 euro fiecăreia pentru a nu depune plângere) au rezultat:

- 24 decembrie 2010 ora 15:33:48 postul telefonic cu numărul P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din Dr. Turnu Severin, str. T.V., zona Hotelului Tr., jud. Mehedinți.

- 24 decembrie 2010 ora 18:23:31 postul telefonic P1 utilizat de inculpatul M.V. a fost localizat de celula din orașul Balș, str. N.B.

- note transcrise privind convorbiri telefonice - după data de 28 decembrie 2010 când au fost sesizate organele de urmărire penală, inculpații M.V. și C.M. au încercat continuu să ia legătura cu cele două minore, una dintre ele, respectiv T.I.M., fiind internată la solicitarea mamei sale, T.O., într-un centru de protecție a victimelor traficului de persoane, din mun. Craiova, jud. Dolj;

- 28 decembrie 2010 - convorbire ora 21:32:22 - M.V. solicită informații în legătură cu o persoană - cere explicații cu privire la ceea ce trebuia să facă interlocutorul său care îi comunică faptul că persoana despre care vorbeau i-ar fi spus că pleacă la vărul său, dar că i-a spus să-i transmită (numitului M.V.) că „totul e bine și că nu dădu decât o declarație și atât”, după care M.V. spune că se duce la ea acasă;

- convorbire asemănătoare 28 decembrie 2010 ora 22:16:32 - numitul M.V. solicită de asemenea informații cu privire la o persoană de sex femeiesc, afirmând că a înțeles de la fratele acesteia că de fapt nu vrea să răspundă dar este acasă, numitul M.V. solicitând persoanei cu care vorbea informații în legătură cu aspectele observate atunci când a fost acasă la persoana respectivă.

- convorbire 29 decembrie 2010 ora 19:11:28, pe parcursul căreia la un moment dat numitul M.V. spune interlocutorului să nu mai vorbească la telefon, aceleași aspecte rezultând și din convorbirile purtate de numitul M.V. la data de 04 ianuarie 2011, ora 17.17.26 și 05 ianuarie 2011 ora 11:58:36 când afirmă că sunt ascultate telefoanele și solicită persoanei cu care discuta să vorbească mai codificat și nu așa „țaca-țaca”.

- notă de redare a convorbirii telefonice din data de 05 ianuarie 2011 ora 11:57:06 o persoană de sex femeiesc îl apelează pe numitul M.V., solicitându-i numărul lui G., M.V. spunându-i că o sună și imediat după această convorbire la data de 05 ianuarie 2011 ora 11:58:37 rezultă că numitul M.V. apelează persoana anterior menționată cu care stabilise să o sune și îi comunică următorul nr. de telefon P4, împrejurare în care îi solicită să vorbească mai codificat - nr. de telefon P4 - utilizat de partea vătămată E.N.G. conform ordonanței D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010, încheierii nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 100/P/2010 și autorizației cu același număr emisă pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor.

- convorbirea telefonică din data de 04 ianuarie 2011 ora 14:30:26 - numitul M.V. apelează o persoană de sex femeiesc căreia îi solicită să-i spună dacă a fost la C.M., cerându-i insistent să cumpere o cartelă O. și să-l sune imediat.

- procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografii conform cărora minorele T.I.M. și E.N.G. i-au recunoscut pe toți cei trei inculpați C.M., M.V. și M.E.D. ca fiind persoanele care s-au ocupat de recrutarea, transportul, cazarea și exploatarea lor sexuală „la stradă” în Italia, la Roma - ambele părți vătămate au recunoscut din planșele fotografice prezentate, printre alte persoane, pe inculpatul M.V. despre care au declarat că este persoana care le-a exploatat sexual în Italia, Roma, le-a transportat la stradă, le-a amenințat, bătut și luat banii obținuți, pe inculpata C.M. despre care au declarat că „este concubina lui M.V.” și le-a racolat și transportat în Italia, unde le-a supravegheat la stradă strângând banii obținuți și pe inculpatul M.E.D. despre care a declarat că le-a asigurat cazarea în Italia și le-a supravegheat împreună cu inculpatul M.V. în perioada în care desfășurau activități la stradă”.

- declarațiile părții vătămate T.I.M. și E.N.G. în cursul urmăririi penale, declarații parte vătămată T.I.M. în cursul judecății, declarații parte vătămată G.I.M.N. privind discuțiile purtate în vara anului 2010, respectiv în luna august, inițial de inculpata C.M., apoi și împreună cu inculpatul M.V., în prezența minorei T.I.M., cu minora G.I.M.N. pentru recrutarea acesteia din urmă de a-i însoți în Italia, în vederea practicării prostituției, în favoarea acestora;

- declarațiile martorului T.O. care atât pe parcursul urmăririi penale cât și al judecății au confirmat aspectele declarate de părțile vătămate referitoare la activitățile infracționale comise de cei trei inculpați cercetați în cauză, a descris și împrejurări petrecute anterior plecării fiicei sale în Italia precum și după revenirea acesteia în România. Martora a declarat că, din spusele vecinilor, a aflat că în vara anului 2010, în locuința sa, în timp ce era la serviciu schimbul trei, la fiica sa veneau diverse persoane printre acestea fiind și „M.V. și C.M.”, ale căror nume au fost auzite de mai multe ori, vecinii fiind deranjați de zgomote. Într-una dintre aceste nopți martora, în timp ce era la serviciu, a fost anunțată de un vecin care i-a reclamat din nou zgomotul din locuința sa, martora s-a deplasat la domiciliu unde a constatat că în locuința sa se afla inculpata C.M., împreună cu alte trei persoane și fiica martorei, consumând alcool. Referitor la faptele petrecute în perioada în care fiica sa a fost în Italia, martora a precizat că, după revenirea în România atât fiica sa, cât și prietena acesteia, E.N.G., i-au spus că în realitate în perioada în care au fost în Italia nu au lucrat în bar, ci au fost exploatate sexual și agresate de inculpații M.V. și C.M., care le obligau să practice prostituția. Martora a precizat de asemenea că în discuțiile purtate cu fiica sa, aceasta îi spunea să meargă la poliție să retragă sesizarea privind dispariția sa, iar la întoarcerea în România fiica sa i-a spus că de fiecare dată când vorbea la telefon era supravegheată de inculpații M.V. și C.M.

- declarațiile martorului E.C.C. - inculpații M.V. și C.M. au venit de mai multe ori la poarta locuinței sale și a părții vătămate E.N.G. (sora sa) - noaptea, într-una dintre aceste împrejurări inculpatul M.V. i-a spus că-i este teamă că sora sa (a martorului) și prietena acesteia ar fi ajuns la poliție, inculpații au vorbit și la telefon cu partea vătămată E.N.G., i-au trimis și mesaje - martorul a auzit când vorbeau, a văzut mesaje. Declarațiile acestui martor se coroborează cu declarațiile părții vătămate E.N.G. din cursul urmăririi penale, cu declarațiile martorei E.S. care a confirmat încercarea repetată a inculpatului M.V. de a lua legătura cu partea vătămată E.N.G. după întoarcerea acesteia în România, precum și cu notele transcrise privind înregistrarea și interceptarea convorbirilor telefonice sau comunicărilor efectuate după data de 28 decembrie 2010 (când au fost sesizate organele de urmărire penală) la următoarele posturi telefonice: P1 - utilizat de numitul M.V.; P2 utilizat de numita C.M.; P4 utilizat de numita E.N.G., telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. și T.I.M., localizarea și urmărirea persoanelor care le folosește precum și de imagini audio-video din mediul ambiental, convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc telefonic de comunicare pe bandă magnetică sau alt suport magnetic, pentru nr. de telefon P5, P1, P2 și P6 utilizate de numitul M.V., interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic cu nr. P7. Declarațiile acestui martor se coroborează în totalitate cu aspectele expuse în esență anterior din examinarea notelor transcrise privind convorbirile menționate.

- declarațiile martorei E.S. care a confirmat aspectele declarate de părțile vătămate referitor la activitățile infracționale comise de cei trei inculpați cercetați în cauză dar și aspecte percepute în mod direct de martoră referitor la: apelurile telefonice primite de la fiica sa - E.N.G. când aceasta se afla în Italia dar refuza constant să-i spună adresa exactă unde era, apelul primit ulterior de la același nr. de telefon folosit și de fiica sa, însă persoana care apela nu mai era fiica sa ci o femeie care s-a recomandat „M.” și a purtat o discuție cu aceasta care i-a adresat mai multe întrebări referitor la nume, copii, numele copiilor.

Martora E.S. a mai declarat că în ziua următoare soțul său, E.M. a apelat nr. de telefon respectiv și a răspuns un bărbat care s-a recomandat „V.” din Balș și care nu a dorit să continue convorbirea. Martora a mai relatat că în perioada ianuarie-februarie 2011 inculpații M.V. și C.M. au venit de câteva ori la domiciliul familiei sale încercând să discute cu fiica sa E.N.G. A precizat martora că în cursul lunii februarie 2011 în timp ce se afla la locuința din comuna G. jud. Olt, a venit un bărbat care a întrebat de fiica sa „G.”, bărbat căruia martora nu i-a permis accesul în curte, a presupus că este „M.V.” despre care îi spusese fiica sa că acesta împreună cu „C.M.” o duseseră în Italia, i-a solicitat să o lase în pace pe fiica sa, iar bărbatul a motivat că vrea să poarte o discuție în legătură cu cealaltă minoră „M.” pe care nu reușea să o găsească.

După plecarea bărbatului, fiica martorei i-a confirmat identitatea acestuia ca fiind chiar „M.V. din Balș”. Declarația martorei se coroborează astfel și cu declarația martorului E.C.C. și cu notele transcrise privind înregistrarea și interceptarea convorbirilor telefonice/comunicărilor (confirmate, respectiv autorizate de Tribunalul Dolj). Într-o altă zi, în timp ce martora era la cumpărături cu fiica sa, l-a observat pe numitul „M.V.” în același autoturism cu care venise la domiciliul său, era de această dată împreună cu o femeie, fiica martorei a confirmat din nou că acel bărbat era „M.V.” iar femeia de lângă acesta „C.M.”, persoane care fuseseră împreună cu cele două minore în Italia.

Cele două persoane au fost recunoscute de martoră și ulterior la organele de urmărire penală ca fiind inculpații C.M. și M.V. Martora a mai declarat că în discuțiile purtate cu fiica sa după întoarcerea în România aceasta i-a spus că a plecat în Italia împreună cu inculpata C.M. și partea vătămată T.I.M. ca urmare a promisiunii inculpatei că le va ajuta să lucreze într-o pizzerie și într-un club de noapte, dar promisiunea nu a fost îndeplinită de inculpată care în realitate le-a obligat pe cele două minore să întrețină relații intime cu diverse persoane și în acest sens erau duse pe o stradă și supravegheate până când găseau persoanele respective.

Declarațiile acestei martore confirmă în totalitate și susținerile părților vătămate T.I.M. și E.N.G. cu privire la violențele exercitate de inculpați și teama care le-a fost produsă, precum și solicitarea inculpaților ca părțile vătămate să nu spună adevărul părinților. Martora E.S. a mai arătat că din spusele fiicei sale știe că inculpații M.V. și C.M. convinseseră și o altă minoră N. domiciliată în com. V., prietenă și aceasta cu minora T.I.M. să meargă în Italia.

- declarațiile inculpatei C.M. - sub aspectul confirmării deplasării acesteia împreună cu minorele T.I.M. și E.N.G. până în Italia, cazării într-un apartament la Roma prin intermediul inculpatului M.E.D., la solicitarea inculpatului M.V. și prezența acestuia din urmă în Italia în perioada noiembrie - decembrie 2010.

- declarațiile inculpatului M.E.D. cu privire la găsirea unui loc de cazare în Italia la Roma pentru inculpata C.M., la solicitarea inculpatului M.V. și prezența acestuia din urmă în Italia, la scurt timp după convorbirea purtată pentru găsirea unei locuințe pentru concubina sa, inculpata C.M.

- declarațiile inculpatului M.V. privind deplasarea sa și a inculpatei C.M. (concubina sa - sora soției), în Italia la Roma în perioada noiembrie - decembrie 2010.

Referitor la celelalte aspecte invocate de cei trei inculpați în declarațiile date în cauză, instanța, având în vedere și dispoz. art. 69 C. proc. pen. conform cărora „declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”, s-a apreciat că nu pot reprezenta dovada unei alte situații de fapt decât aceea expusă anterior ca fiind reținută pe baza probelor administrate examinate în ansamblu, coroborat și în vederea stabilirii adevărului.

De altfel, între declarațiile celor trei inculpați există multe contradicții atât prin raportarea unui inculpat la ceilalți, cât și la declarația fiecăruia în diferite etape ale procesului penal, cu privire la faptele deduse judecății. Dintre aceste contradicții, în esență, următoarele:

- declarații inculpata C.M.:

- în cursul urmăririi penale - s-a deplasat din România până în Italia cu același microbuz în care erau și minorele T.I.M. și E.N.G., dar nu călătorea împreună cu acestea întrucât erau certate, a vorbit însă cu minorele în microbuz pe drumul parcurs până în Italia;

- drumul parcurs cu microbuzul din Craiova până în Italia a durat aproximativ două zile, iar de la plecarea din Craiova nu a mai oprit în alt oraș, cu excepția micilor opriri pentru satisfacerea nevoilor fiziologice;

- când au ajuns în Italia, la Roma, s-a despărțit de cele două minore și nu știe ce au mai făcut ulterior;

- diferit, declarație în cursul judecății:

- a plecat cu cele minore din Balș „cu ocazie” până în Craiova, de unde cu un alt mijloc de transport s-au deplasat în orașul Turnu Severin, aici au rămas împreună peste noapte la un hotel, și tot împreună, dimineața, toate trei au plecat cu același microbuz, dar nu până în Italia, numai până aproape de graniță când minorele au fost duse într-un alt microbuz. Sub aspectul motivului pentru care nu au ajuns împreună în Italia s-a constatat că declarația inculpatei este contrară chiar și declarației părții vătămate E.N.G. din cursul judecății (când minora a retractat declarațiile anterioare încercând să susțină apărarea inculpaților) - inculpata a susținut că minorele au coborât din microbuz pentru a urca alte persoane (deși în cursul urmăririi penale nu susținuse aceasta), iar minora E.N.G., că șoferul a constatat că erau minore și ar fi avut probleme la ieșirea din țară; și aceste susțineri contrare declarațiilor anterioare date de această parte vătămată care a descris modul în care inculpata C.M. a reușit să-i asigure atât ei, cât și celeilalte minore T.I.M. ieșirea din țară - deplasarea în Italia.

- este inexplicabilă susținerea inculpatei din cursul judecății că deși nu vorbea cu minora T.I.M. întrucât se certase cu aceasta, au plecat totuși împreună din Balș, au mers împreună în Craiova, apoi mai departe în Turnu Severin, unde tot împreună au stat la hotel, chiar în aceeași cameră și tot împreună au plecat a doua zi cu un microbuz spre Italia.

Pe de altă parte, din declarația acestei inculpate dată în cursul urmăririi penale a rezultat că s-a întâlnit cu minorele în microbuz, nu a făcut nicio referire la plecarea împreună cu acestea din Balș, la cazarea la hotelul din Turnu Severin. Dimpotrivă, a descris o călătorie continuă de aprox. 2 zile, din Craiova până în Italia - Roma, cu același microbuz în care se aflau și minorele.

- contradicții declarații inculpata C.M. și inculpat M.E.D.:

- inculpatul M.E.D. a declarat că în noiembrie 2010 a fost sunat din România de inculpatul M.V. să-i găsească o locuință concubinei-inculpata C.M. care era în Italia, la Roma, s-a întâlnit cu aceasta și a dus-o într-o cameră dintr-un apartament din Roma, iar cu inculpatul M.V. s-a întâlnit la sfârșitul lunii noiembrie 2010, când acesta l-a sunat din nou și i-a spus că vine la Roma, s-au întâlnit și l-a condus la apartamentul unde locuia concubina sa;

- inculpata C.M. a precizat că după aproximativ o săptămână de când era în Italia, a vorbit la telefon cu concubinul său, inculpatul M.V. pentru găsirea unei locuințe, acesta i-a promis că va încerca, a venit și acesta după câteva zile în Italia și atunci s-au întâlnit amândoi cu inculpatul M.E.D. la un Peco, au discutat despre găsirea unei locuințe, după 2-3 zile inculpatul M.E.D. le-a găsit locuința.

Inculpatul M.V. a descris alte aspecte, fără nicio referire la discuții telefonice cu concubina sa după plecarea acesteia în Italia. A arătat că în luna noiembrie, pentru că se certase cu concubina sa, inculpata C.M., aceasta a plecat în Italia, la surori, că a mers după ea, plecând cu avionul de pe Aeroportul Băneasa, dar după câteva zile s-a întors singur în România, iar în luna decembrie s-a deplasat din nou în Italia, la Roma, și de această dată a convins-o pe concubina sa să revină acasă, unde s-au întors cu un microbuz.

Inculpatul M.V. a susținut și ulterior (cu prilejul discuțiilor purtate cu consilierul de probațiune în vederea întocmirii referatului de evaluare) că nu a mai vorbit cu concubina sa C.M. anterior plecării după aceasta în Italia, că după ce s-au certat și ea a plecat în Italia, nu au mai luat legătura în nici un fel până când a plecat după aceasta, că nu-i mai răspundea la telefon în pofida încercărilor sale de a o găsi.

Totodată, susținerea inculpatului M.V. că nu o cunoaște pe partea vătămată E.N.G., nu poate fi primită întrucât este infirmată de probele administrate: declarațiile martorilor E.C.C. și E.S. care au confirmat venirea acestui inculpat de mai multe ori la poarta locuinței părții vătămate E.N.G. încercând să discute cu aceasta, apeluri telefonice și mesaje, declarațiile martorei T.O., declarațiile părții văttămate T.I.M., declarațiile părții vătămate E.N.G. - pe parcursul urmăririi penale, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului de către părțile vătămate după planșe fotografice, în prezența martorilor asistenți, notele de redare a înregistrărilor și interceptărilor a convorbirilor telefonice și comunicărilor, o parte dintre acestea fiind expuse anterior - relevantă fiind convorbirea telefonică pe parcursul căreia inculpatul M.V. menționează nr. telefon al acestei părți vătămate, precum și cele din care rezultă încercările de a discuta cu minora și referirea la fratele acesteia care nu dorea să confirme că minora este acasă.

Pe de altă parte, retractarea, în fața instanței de către partea vătămată E.N.G. a declarațiilor date pe parcursul urmăririi penale nu a fost temeinic justificată cu date, elemente de natură să formeze convingerea că ultima exprimă adevărul și că relatările anterioare nu exprimă realitatea. Simpla modificare a conținutului unei declarații, indiferent de organul în fața căreia a fost făcută, nu poate produce efectul de a înlătura declarația retractată - cu atât mai mult cu cât situația de fapt, așa cum a fost reținută, rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât la urmărirea penală cât și pe parcursul judecății.

Mai mult, partea vătămată E.N.G. a declarat în fața instanței că declarațiile date inițial pe parcursul urmăririi penale sunt corespunzătoare aspectelor relatate în respectiva fază procesuală, invocând însă că ar fi declarat astfel pentru că ar fi dorit să o ajute pe partea vătămată T.I.M., motivare care nu poate fi primită în contextul tuturor probelor administrate. De altfel, chiar în această nouă situație invocată nu s-a justificat de către partea vătămată de ce acesta și prietena sa i-ar fi acuzat pe inculpații din cauză și nu alte persoane. Dimpotrivă, partea vătămată când acesteia și celeilalte părți vătămate le-au fost prezentate planșe fotografice pe parcursul urmăririi penale, i-au indicat pe cei trei inculpați ca fiind persoanele care au desfășurat activitățile infracționale pentru care sunt cercetați așa cum s-a menționat anterior la expunerea în esență a aspectelor rezultate din examinarea mijloacelor de probă, respectiv în paragraful referitor la procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografii. Iar din examinarea proceselor-verbale de recunoaștere s-a constatat că le-au fost prezentate fotografiile a mai multor persoane (6 bărbați la recunoașterea inculpatului M.V., 6 femei la recunoașterea inculpatei C.M., 6 bărbați la recunoașterea inculpatului M.E.D.).

S-a statuat constant în jurisprudență că instanța de judecată este îndrituită în cazul unor nepotriviri sau contradicții să aprecieze fiecare declarație în contextul tuturor probelor administrate cu care este necesar să se coroboreze și să rețină motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea sau anumite aspecte din cuprinsul acestora, iar în cazul unor declarații succesive, că retractarea totală sau parțială ori modificarea declarației anterioare, nu este de natură prin ea însăși să înlăture acea declarație, deoarece astfel ar însemna a lipsi de eficiență probe legal administrate și a se ajunge la încălcarea principiului de bază al procesului penal, acela al stabilirii adevărului; instanța poate să înlăture total sau parțial o declarație anterioară asupra căreia o persoană a revenit, dar numai în măsura în care retractarea sau modificarea este temeinic motivată cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că exprimă adevărul și că deci relatările anterioare nu exprimă realitatea.

Față de argumentele expuse, s-a constatat că declarația părții vătămate E.N.G. din cursul judecății referitor la retractarea aspectelor relatate anterior în cauză cu privire la faptele comise de inculpați, nu a fost temeinic motivată cu date, elemente și împrejurări de natură să formeze convingerea că reflectă adevărul, respectiv că relatările anterioare, din cursul urmăririi penale nu exprimă realitatea.

Practica judiciară a fost constantă sub acest aspect al examinării mijloacelor de probă din cursul procesului penal, relevantă sub acest aspect fiind și decizia penală nr. 1562 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție privind soluționarea unei cauze având ca obiect infracțiuni de trafic de minori și spălare de bani.

În ceea ce privește declarațiile martorilor F.B.N. (propusă de inculpații M.V. și C.M. în apărare pe parcursul urmăririi penale), B.G. și P.A.M. a căror audiere a fost propusă tot de inculpații M.V. și C.M. în apărare, pe parcursul judecății, probă încuviințată de instanță la termenul din data de 23 iunie 2011, nu au relevat aspecte concludente și utile soluționării cauzei.

Astfel, chiar în situația în care s-a încercat de către inculpații menționați, inclusiv prin solicitarea audierii martorilor F.B.N. și P.A.M., acreditarea ideii că părțile vătămate T.I.M. și E.N.G., au practicat de bună voie prostituția în Italia, apărare care nu a fost reținută de instanță (în contextul tuturor probelor administrate în baza cărora s-a reținut situația de fapt expusă anterior), s-a constatat că oricum consimțământul părților vătămate, chiar dacă ar exista, nu înlătură răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. În acest sens este dispoziția legală specială prev. de art. 16 din Legea nr. 678/2001 modif. „consimțământul persoanei victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”. Prin urmare, nu ar prezenta relevanță juridică, sub aspectul angajării răspunderii penale a inculpaților, nici chiar apărarea că părțile vătămate minore ar fi cunoscut că în Italia urmează a se prostitua și nu a lucra într-un club sau pizzerie și ar fi fost de acord.

Referitor la declarațiile celorlalți martori audiați în cauză la solicitarea inculpaților, instanța a apreciat de asemenea că nu sunt de natură să determine o altă situație de fapt decât aceea reținută anterior și nu pot fi avute în vedere izolat. Cu atât mai mult cu cât au relevat o serie de aspecte care nu se coroborează nici chiar cu declarațiile inculpaților, neputând așadar confirma apărarea invocată. Câteva dintre acestea sunt astfel:

- declarația martorului B.F. - a susținut că s-a întâlnit cu inculpatul M.V. în Italia în noiembrie 2010 iar acesta i-a spus că venise să o caute pe concubina sa pe care ar fi găsit-o, după căutări, la sfârșitul lunii noiembrie; inculpații C.M. și M.E.D. au declarat însă o altă situație - că inculpatul M.V. înainte să vină în Italia vorbise cu concubina sa și chiar a făcut demersuri pentru a-i găsi acesteia locuință în Italia, a vorbit în acest sens cu inculpatul M.E.D. care a găsit locuința despre care a discutat cu inculpatul M.V., căruia i-a comunicat și cuantumul chiriei - 500 euro, cu care acesta a fost de acord, iar inculpatul M.V. înainte de a veni în Italia (la sfârșitul lunii noiembrie) a vorbit din nou cu inculpatul M.E.D. pentru a-l anunța că vine, s-au întâlnit și acesta l-a condus la apartamentul unde locuia concubina sa;

- declarația martorului B.C.I. - a susținut că îi spusese inculpatului M.E.D. încă din luna septembrie că are o cameră de închiriat în apartamentul cu 3 camere pe care și el îl închiriase, iar în luna noiembrie la solicitarea acestui inculpat ar fi oferit camera inculpaților M.V. și C.M. Dacă așa s-ar fi petrecut faptele nu se explică de ce inculpatul M.E.D., potrivit chiar propriilor sale declarații dar și ale inculpatei C.M., ar fi trebuit să mai caute câteva zile în luna noiembrie, de vreme ce știa de două luni de intenția martorului B.C.I. de a oferi (închiria) o cameră, iar acesta îi era coleg de serviciu. De altfel inculpatul M.E.D. nu a făcut nicio referire la acest martor ca fiind persoana de la care să fi închiriat pentru inculpata C.M. o cameră, în declarațiile date pe parcursul urmării penale făcând referire doar la doi frați - V. și A. care locuiau în respectivul apartament, alături de alte trei persoane pe care inculpatul nu le-a indicat ca fiind cunoscute nici măcar după un prenume.

Referitor la apărarea inculpatului M.E.D. în sensul că nu deține un autoturism de culoare închisă așa cum a fost descris de partea vătămată T.I.M., instanța a constatat că din înscrisul depus de inculpat privind datele autovehiculului nu rezultă culoarea. Pe de altă parte, aceasta nu este un element care să identifice în mod cert un autoturism fiind posibilă schimbarea culorii oricând.

Instanța nu a reținut nici apărarea inculpatului M.E.D. că autovehiculul deținut era în service în perioada noiembrie-decembrie 2010 constatând că nu a dovedit această susținere cu probe concludente. Aceasta întrucât nu a depus nici un înscris de la unitatea de service la care ar fi fost, iar pe de altă parte, chiar unul dintre martorii propuși de acest inculpat a infirmat expres această apărare. Astfel, martorul B.C.I. a declarat că autoturismul proprietatea inculpatului M.E.D. a fost în service în perioada iulie-august, dar din noiembrie inculpatul îl putea folosi și chiar în folosea deseori și la serviciu, unde cei doi erau colegi. Și de altfel imposibilitatea folosirii unui anumit autovehicul într-o perioadă de către o persoană nu este de natură să excludă în mod absolut utilizarea unui alt autovehicul, care poate fi obținut prin alte modalități - închiriere, împrumut etc.

Concluzionând sub aspectul mijloacelor de probă și având în vedere și argumentele expuse anterior cu referire și la jurisprudența constantă care a statuat că instanța de judecată este îndrituită în cazul unor nepotriviri sau contradicții să aprecieze fiecare declarație în contextul tuturor probelor administrate cu care este necesar să se coroboreze și să rețină motivat, ca reprezentând adevărul numai unele dintre acestea sau anumite aspecte din cuprinsul acestora, și în cauza de față instanța a reținut situația de fapt examinând în ansamblu, coroborat și în vederea aflării adevărului, toate mijloacele de probă administrate și nu izolat vreunul dintre acestea.

Aspectele invocate de doi apărători aleși ai inculpaților M.V. și C.M. în sensul că declarațiile părților vătămate minore au fost date pe parcursul urmăririi penale în absența reprezentanților legali sunt infirmate chiar de aceste înscrisuri din examinarea cărora rezultă contrariul, fiind inserate semnăturile persoanelor respective (mama fiecăreia dintre cele trei părți vătămate, iar în cazul părții vătămate E.N.G., până la revenirea în țară a mamei-fratele), ale apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică părților vătămate în cursul urmăririi penale - avocat A.M.C. - delegația din 28 decembrie 2010 pentru părțile vătămate T.I.M. și E.N.G., respectiv delegația din 10 februarie 2011 pentru partea vătămată G.I.M.N., precum și ale reprezentantului A.N.I.T.P.

Referitor la interceptările și înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că acestea sunt mijloace de probă legal obținute astfel:

I.- Prin ordonanța D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 ora 16,00 - conform art. 912 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus cu titlu provizoriu autorizarea interceptării și înregistrării pe o perioadă de 48 ore începând cu 28 decembrie 2010 ora 16,00 până la 30 decembrie 2010 ora 16,00, inclusiv, a convorbirilor telefonice sau comunicărilor efectuate la următoarele posturi telefonice: - P1 - utilizat de numitul M.V.;

- P2 utilizat de numita C.M.;

- P4 utilizat de numita E.N.G.,

- precum și pe telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. și T.I.M., localizarea și urmărirea persoanelor care le folosește precum și de imagini audio-video din mediul ambiental;

La data de 30 decembrie 2010 - art. 912 alin. (3) C. proc. pen. - ordonanța a fost înaintată Tribunalului Dolj, solicitându-se confirmarea acesteia și autorizarea mai departe pe o perioadă de 28 zile începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00, a interceptărilor și înregistrărilor pe bandă magnetică sau alt suport tehnic a convorbirilor sau comunicărilor efectuate la posturile telefonice menționate, precum și emiterea unei autorizații pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic cu nr. P7 începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00, pe o perioadă de 28 zile.

Prin încheierea nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 100/P/2010 în baza art. 912 alin. (3) C. proc. pen. s-a admis cererea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Craiova - confirmată ordonanța nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 și autorizarea mai departe a interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate de la posturile telefonice P1 - utilizat de numitul M.V., P2 utilizat de numita C.M. și P4 utilizat de numita E.N.G., precum și pe telefonul cu seria IMEI xxx utilizat de numitele E.N.G. și T.I.M., localizarea și urmărirea persoanelor care le folosește precum și de imagini audio-video din mediul ambiental pe o perioadă de 28 zile începând cu data de 30 decembrie 2010 ora 16,00 și emiterea unei autorizații, precum și interceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau alt suport a convorbirilor sau comunicărilor efectuate de numitul „A.” de la postul telefonic nr. P7 începând cu 30 decembrie 2010 ora 16,00 pe o perioadă de 28 zile.

II. La data de 08 martie 2011 - D.I.I.C.O.T. - cerere emitere autorizație pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc telefonic de comunicare pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 08 martie 2011 ora 16,00, pe bandă magnetică sau alt suport magnetic, pentru nr. de telefon P5, P1, P2 și P6 utilizate de numitul M.V.

- cererea admisă de Tribunalul Dolj prin încheierea nr. 100A din 08 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 100/P/2010, fiind emisă autorizația din 08 martie 2011.

Potrivit procesului-verbal din data de 03 mai 2011 - procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a certificat interceptările și înregistrările convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate în cauză potrivit art. 911 și urm. C. proc. pen. în baza autorizațiilor din 30 decembrie 2010 și din 08 martie 2011 emise de Tribunalul Dolj și a ordonanței D.I.I.C.O.T. cu titlu provizoriu nr. 303D/P/2010 din 28 decembrie 2010 confirmată prin încheierea nr. 100 din 30 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj, precizându-se totodată că aceste convorbiri înregistrate au fost redate integral în formă scrisă și s-au atașat la dosarul de urmărire penală.

În ceea ce privește criticile formulate de doi dintre apărătorii aleși ai inculpaților M.V. și C.M. sub aspectul inexistenței autorizației instanței cu referire la listing-urile convorbirilor telefonice, Tribunalul a constatat că nu sunt de natură să determine aprecierea că ar fi nelegale având în vedere pe de o parte considerentele expuse în paragrafele anterioare, iar pe de altă parte convorbirile enumerate în listing-uri nu au fost interceptate și înregistrate, nu există nicio notă de redare a conținutului lor. De altfel, pentru obținerea unor asemenea listing-uri nu există dispoziții legale care să impună autorizația instanței. Pe de altă parte, acestea vizează convorbiri anterioare sesizării organelor de urmărire în cauza de față, dar din perioada comiterii infracțiunilor (28-29 octombrie 2010 - date la care minorele au fost scoase din țară de inculpata C.M. și transportate din Balș în Craiova, Dr. Turnu Severin și în continuare în Italia, 24 decembrie 2010 data la care minorele au revenit în România și au fost așteptate de inculpații M.V. și C.M. în Dr. Turnu Severin). Astfel, în mod obiectiv nu se putea solicita autorizarea înregistrării și interceptării, respectiv supravegherea inculpaților și părților vătămate la datele menționate - 28 din 29 octombrie 2010, 24 decembrie 2010, când organele de urmărire penală nu erau încă sesizate despre comiterea unor fapte de natură penală de către inculpați, sesizarea acestora fiind abia la data de 28 decembrie 2010. Iar după această dată organele de urmărire penală, conform paragrafelor anterioare au procedat la interceptarea și înregistrarea convorbirilor cu respectarea întocmai a dispoz. art. 911 și urm. C. proc. pen.

Pentru toate considerentele expuse, instanța a reținut vinovăția celor trei inculpați, dând eficiență principiului liberei aprecieri a probelor prev. de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., care conferă instanței de judecată libertatea să aprecieze concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuală în care au fost administrate și principiului aflării adevărului consacrat în art. 3 C. proc. pen. care impune a se acorda valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprimă adevărul judiciar.

Având în vedere dispozițiile legale privind analizarea probelor în ansamblu și în vederea stabilirii adevărului, fiind coroborate acestea, instanța a apreciat că sunt realizate cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că faptele comise de inculpați astfel cum au fost descrise în paragrafele anterioare există și constituie infracțiuni, respectiv infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni (care nu este grup organizat conform art. 7 din Legea nr. 39/2003) și infracțiunea de trafic de minori, infracțiuni prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., prezentate astfel:

- inculpatul M.V.:

1. în perioada octombrie-decembrie 2010, împreună cu inculpații C.M. (concubina sa) și M.E.D., a asigurat cazarea, transportul și le-a exploatat sexual „la stradă” în Italia - Roma, pe minorele T.I.M. și E.N.G., în vârstă de 16 ani, obținând astfel din practicarea prostituției suma de aproximativ 12.000 euro; împreună cu inculpata C.M. a exercitat violențe fizice și amenințări împotriva minorelor pentru a le constrânge să practice prostituția, să întrețină raporturi sexuale cu cât mai multe persoane pentru a obține astfel sume mari de bani; împreună cu inculpatul M.E.D. a asigurat transportul acestora la strada din Roma unde erau obligate să racoleze clienți și supravegherea;

2. în cursul lunii august 2010, împreună cu inculpata C.M., în prezența minorei T.I.M., a încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoți în Italia, unde urma să practice prostituția în favoarea lor.

- inculpata C.M.:

1. în luna octombrie a anului 2010, prin înșelăciune, fraudă, le-a recrutat și transportat în Italia, la Roma, pe minorele T.I.M. și E.N.G., în vârstă de 16 ani, unde în perioada noiembrie-decembrie, împreună cu inculpații M.V. și M.E.D. le-a asigurat cazarea și le-a exploatat sexual „la stradă”, obținând astfel din practicarea prostituției suma de aproximativ 12.000 euro, minorele fiind cazate inițial, la ajungerea în Italia minorele la o baracă aparținând surorii inculpatei, C.Ma.; împreună cu inculpatul M.V. a exercitat violențe fizice și amenințări împotriva minorelor pentru a le constrânge să practice prostituția, să întrețină raporturi sexuale cu cât mai multe persoane pentru a obține astfel sume mari de bani; inițial împreună cu inculpatul M.E.D. a asigurat transportul acestora la strada din Roma unde erau obligate să racoleze „clienți” precum și supravegherea;

2. în cursul lunii august 2010 inițial singură, apoi împreună cu inculpatul M.V., în prezența minorei T.I.M., a încercat recrutarea minorei G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, de a-i însoți în Italia, unde urma să practice prostituția în favoarea lor.

- inculpatul M.E.D.:

1. în perioada noiembrie - decembrie 2010, la solicitarea inculpaților M.V. și C.M. le-a asigurat cazarea minorelor T.I.M. și E.N.G. într-un apartament din Roma - Italia, în scopul exploatării sexuale a acestora, pe care a realizat-o împreună cu ceilalți doi inculpați care au obținut astfel suma de aproximativ 12.000 euro; a asigurat împreună cu ceilalți doi inculpați transportul și supravegherea celor două minore la strada din Roma unde erau obligate să racoleze „clienți”.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. „inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.”.

Această infracțiune în modalitățile alternative ale inițierii și constituirii se regăsește și în activitatea infracțională desfășurată de cei trei inculpați în cauza de față în raport de situația de fapt reținută rezultând că s-au asociat în vederea recrutării, cazării și exploatării sexuale a minorelor T.I.M. și E.N.G., transportate în Italia, cu scopul obținerii de foloase materiale, inculpații acționând sub forma unui grup cu o anume specializare, dar fără o structură piramidală conformă cu art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În speță, s-a dovedit că acțiunile convergente săvârșite de cei trei coinculpați au fost subsumate exploatării sexuale a părților vătămate respectiv obligarea acestora la practicarea prostituției, inițial prin vicierea consimțământului, fiind induse în eroare asupra condițiilor și locurilor de muncă, profitându-se de vârsta acestora, lipsa de informație și dorința lor de a obține venituri suplimentare față de cele asigurate de părinți, apoi victimelor le-a fost limitată libertatea de acțiune și voință prin cazarea și supravegherea acestora, noaptea fiind transportate pe o stradă din Roma și obligate la racolarea clienților după un anumit program, exercitându-se asupra lor amenințări și violențe.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori”; potrivit alin. (2) „dacă fapta prev. la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență, sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate, sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința” fapta este mai gravă - pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi; conform alin. (3) „dacă faptele prev. la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prev. de art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie” infracțiunea este deosebit de gravă în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege-închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (2).

Potrivit dispoz. art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 modif., traficul de persoane (adulte sau minore) presupune comiterea uneia din modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă, respectiv: recrutare, transportare, cazare, găzduire sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia.

Așa cum s-a exprimat în literatura de specialitate, acțiunile prin care se realizează traficarea, se săvârșesc de cele mai multe ori prin constrângerea victimelor, care datorită tratamentului aplicat, acționează împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor traficanților

A constrânge înseamnă a sili pe cineva, a forța, a obliga o persoană, în timp ce prin violență se înțelege acel mijloc prin care se săvârșesc acțiunile de traficare și sub influența căruia persoana față de care este întrebuințat nu mai are posibilitatea de a acționa liber conform propriei voințe.

Pe de altă parte, violența poate fi și economică și constă în punerea unei dependențe materiale a victimei față de traficant.

Frauda, ca mijloc de realizare a elementului material, semnifică actul de rea credință săvârșit de făptuitor, de obicei pentru a obține un avantaj material, prin încălcarea drepturilor altor persoane, fiind un termen ce poate fi inclus în noțiunea de „înșelăciune”.

Totodată, prin adoptarea Legii nr. 300/2006, de ratificare a Convenției Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (publicată în M. Of. nr. 622/19.07.2006), țara noastră a introdus în dreptul intern un instrument juridic extrem de util în conturarea infracțiunilor examinate mai sus.

Astfel, potrivit definițiilor date prin art. 4 din Convenție:

„a) expresia trafic de ființe umane desemnează recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin amenințarea cu ori prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate ori de o situație de vulnerabilitate. Exploatarea cuprinde cel puțin exploatarea prostituției celorlalți sau alte forme de exploatare sexuală.

b) consimțământul unei victime a traficului de ființe umane la exploatarea enunțată la lit. a) nu prezintă relevanță atunci când a fost utilizat unul dintre mijloacele enunțate la lit. a);

c) recrutarea, transportul, transferul, cazarea sau primirea unui copil în scopul exploatării se consideră trafic de ființe umane, chiar dacă nu implică nici unul dintre mijloacele enunțate la lit. a);

d) termenul copil desemnează orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani”.

Preluând această viziune asupra modalității de incriminare a faptelor de trafic, legiuitorul național a prevăzut expres, în cuprinsul art. 16 din Legea nr. 678/2001 că, și atunci când victima consimte, răspunderea penală a făptuitorului nu este înlăturată.

Prin edictarea Legii nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să instituie în ordinea de drept națională un grad foarte ridicat de protecție, aproape absolut, în favoarea persoanelor minore considerate victime ale traficului de ființe umane, față de orice acțiune menită să îi aducă în poziția de obiecte ale exploatării sexuale.

Inculpata C.M. a promis părților vătămate locuri de muncă în Italia prin fraudă și înșelăciune, cu rea credință și prin punerea acestora încă de la început într-o stare de dependență față de ea - în condițiile în care le-a achitat contravaloarea drumului, le-a facilitat ieșirea din țară deși erau minore și nu aveau acordul părinților să plece din România, le-a asigurat transportul și cazarea, cazarea în Italia fiind asigurată inițial într-o baracă unde locuia sora inculpatei, iar ulterior cu contribuția celorlalți doi inculpați - M.V. și M.E.D., într-un apartament situat la periferia Romei (într-o suburbie a orașului); inculpații M.V. și C.M. le-au constrâns prin violență (lovire), amenințare (că le vor vinde sau le vor omorî pe ele și familiile, le vor incendia casele) și profitând de imposibilitatea părților vătămate de a se apăra, să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani pe care și le-au însușit - în condițiile în care părțile vătămate nu vorbeau limba italiană (fiind învățate de inculpata C.M. să spună doar cuvinte prin care cereau suma de 30 euro pentru un act sexual), erau minore și nu aveau nici o altă sursă de venit, părțile vătămate erau transportate și supravegheate pe strada din Italia, inițial de inculpata C.M. și inculpatul M.E.D. până la ajungerea în Italia și a inculpatului M.V., iar după această dată (la câteva zile după inculpata C.M. care a plecat cu cele două minore spre Italia în ziua de 28 octombrie 2010) de inculpații M.V. și M.E.D., banii obținuți fiind luați de inculpații C.M. și M.V. Amenințările și violențele au fost exercitate de inculpații M.V. și C.M. și pentru ca minorele să nu formuleze plângere.

Modalitatea în care inculpații au realizat elementul material al infracțiunii, se încadrează în variantele privind recrutarea, transportarea și cazarea victimelor prin fraudă și înșelăciune, profitând de imposibilitatea de a-și exprima voința și de a se apăra, ulterior prin constrângere, în vederea exploatării sexuale și în scopul însușirii banilor obținuți de acestea.

Așadar a rezultat din probele administrate că inculpata C.M. cunoscând vârsta și situația părților vătămate (slaba inserție socio-familială, carențe afective și educaționale, lipsă de supraveghere-părinții părții vătămate E.N.G. erau plecați din țară având locuri de muncă în străinătate, minora T.I.M. considera că părinții nu o înțeleg și avea discuții chiar pentru că aceștia îi făceau observație cu privire la anturajul în care se afla prin intermediul inculpatei C.M., a modului de manifestare când era cu respectivele persoane-consum de alcool, perceput de minoră ca fiind „distracție”), a speculat aceste slăbiciuni, a deturnat victimele de la o dezvoltare firească și prin recrutare, urmată de transport, mutare (în cazul ambelor minore), le-a adus în sfera sa de autoritate, deplasându-se cu acestea în Italia și determinându-le să se prostitueze. Actele îndeplinite de către inculpații M.V. (concubinul inculpatei C.M.) și M.E.D. se grefează pe acțiunile principale ale inculpatei C.M., s-au plasat în permanență alături de aceasta pe care au ajutat-o să le mențină pe părțile vătămate sub control prin: cazarea în Italia și însoțirea victimelor la deplasarea și revenirea acestora de la locurile de întâlnire cu clienții, colectarea, remiterea și distribuirea câștigurilor.

Manoperele descrise constituie tehnici de manipulare prohibite de legea penală. Astfel, profitând de naivitatea și vulnerabilitatea tinerelor în jurul vârstei de 16 ani, de slaba inserție familială a victimelor, precum și defectuoasă, chiar lipsa de autoritate din partea celor abilitați să protejeze pe minori, inculpații au deturnat părțile vătămate de la posibilitatea unor vieți normale, amăgindu-le cu privire la avantajele iluzorii ale obținerii unor sume de bani în mod facil, în altă țară, obligându-le ulterior la prostituție și afectându-le astfel grav șansa la recuperarea socială, dar mai ales morală.

A mai rezultat din probele administrate că în anul 2010 inculpații M.V. și C.M. au încercat recrutarea unei alte minore - G.I.M.N., în vârstă de 16 ani, din comuna V., propunându-i să-i însoțească în străinătate împreună cu celelalte două minore pentru a practica prostituția iar banii obținuți să fie împărțiți în mod egal și totodată să lucreze ca dansatoare într-un bar.

Activitatea infracțională a inculpaților, astfel cum a fost expusă conform situației de fapt reținută de instanță, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup care nu este grup infracțional organizat în sensul art. 7 din Legea nr. 39/2003, prev. și ped. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic minori s-au reținut și formele agravante ale acesteia respectiv art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. - recrutarea, transportarea și cazarea părților vătămate în scopul exploatării sexuale săvârșită prin fraudă, înșelăciune, amenințare, violență, precum și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de asemenea în condițiile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) respectiv „de două sau mai multe persoane împreună”. Astfel, s-a reținut și această infracțiune al cărei element material se realizează prin modalități alternative, ca fiind săvârșită în condiții de agravare prevăzute de alin. (2) - cu referire la mijlocul prin care au fost comise faptele, respectiv fraudă, înșelăciune, constrângere-amenințare, violență, și profitând de imposibilitatea victimelor de a se apăra, și alin. (3) cu referire la numărul persoanelor implicate în realizarea activității ilicite incriminată de legea penală.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut vinovăția inculpaților în forma intenției directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. întrucât toate circumstanțele comiterii faptelor denotă că au prevăzut rezultatul faptelor și au urmărit producerea acestuia, existând legătură de cauzalitate între fapte și urmările produse, acțiunile lor având ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 2 din Legea nr. 678/2001.

Din examinarea termenului „exploatarea unei persoane” prevăzut în art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 rezultă că în conținutul acestuia este și „obligarea la practicarea prostituției” sau „alte forme de exploatare sexuală” (art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001).

Legea nu cere însă pentru existența infracțiunii, ca infractorul să obțină, în mod obligatoriu, un anumit folos, fiind suficient ca fapta să fie săvârșită „în scopul exploatării unei persoane”.

În cauză inculpații au avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor în realizarea cărora s-au implicat în mod conștient și au prevăzut consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora, inculpații M.V. și C.M. cunoșteau de la bun început detaliile activității lor infracționale, scopul lor fiind acela de a exploata victimele în folos propriu, solicitând pentru aceasta și ajutorul inculpatului M.E.D.

În aceste condiții, instanța a reținut vinovăția celor trei inculpați pentru infracțiunile prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

Față de considerentele expuse, obiectul juridic și toate condițiile de incriminare din textele legale menționate, instanța a reținut ca fiind neîntemeiate criticile formulate de unul dintre apărătorii aleși ai inculpaților M.V. și C.M. privind greșita reținere în actul de sesizare a instanței și a infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. întrucât aceasta nu s-ar justifica având în vedere forma calificată a infracțiunii de trafic de minori în varianta săvârșirii acesteia de două sau mai multe persoane împreună, care ar absorbi infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen.

Posibilitatea reținerii în concurs a celor două infracțiuni menționate atât a infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. dar și a infracțiunii de trafic de minori în varianta agravantă a săvârșirii acesteia de două sau mai multe persoane împreună, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 a fost reținută și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizia penală nr. 2226 din 12 iunie 2009.

Neîntemeiate sunt și aspectele invocate de același apărător al inculpaților M.V. și C.M. privind forma continuată [art. 41 alin. (2) C. pen.] a infracțiunii de trafic de persoane care, în mod corect, s-a reținut în rechizitoriu și astfel a fost reținută și de instanță aceasta fiind determinată atât de pluralitatea subiecților pasivi (în acest sens a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin decizia în interesul legii nr. 49 din 4 iunie 2007), dar și de pluralitatea actelor materiale realizate pe parcursul mai multor zile în baza aceleiași rezoluții infracționale privind recrutarea, transportarea, cazarea, în scopul exploatării unor minore.

În ceea ce privește susținerile că acțiunile comise de inculpații M.V. și C.M. în raport de partea vătămată G.I.M.N. nu se justifică a fi reținute ca fiind acte materiale ale infracțiunii de trafic de minori în formă continuată pentru care au fost trimiși în judecată acești doi inculpați, respectiv că acestea ar fi putut reprezenta cel mult tentativă la această infracțiune, Tribunalul a reținut că sunt de asemenea neîntemeiate. Aceasta întrucât astfel cum s-a statuat constant în literatura și practica judiciară „recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit”, în cauză acțiunile celor doi inculpați menționați au fost efectuate cu intenția de a o determina ulterior și pe această minoră să practice prostituția, iar pentru consumarea infracțiunii de trafic de minori nu este necesar ca scopul să fie și realizat, o asemenea condiție nefiind impusă de legal incriminator. Mai mult, chiar dacă ar fi primită susținerea că acțiunea inculpaților M.V. și C.M. față de minora G.I.M.N. ar fi rămas în fază de tentativă, tot nu s-ar justifica schimbarea încadrării juridice dată fiind forma continuată a infracțiunii de trafic de minori comisă de cei doi inculpați raportat la toate părțile vătămate (atât minora G.I.M.N., dar și minorele T.I.M. și E.N.G.) și nu reținerea unei infracțiuni distincte față de minora care nu a acceptat să meargă în Italia. Ori forma continuată a unei infracțiuni nu impune ca actele de executare să fie identice, ci astfel cum s-a statuat constant este realizată această unitate de calificare juridică și atunci când actele de executare nu reprezintă toate infracțiuni consumate, unele putând rămâne în fază de tentativă, precum și când actele de executare sunt realizate în variantele alternative ale elementului material al infracțiunii.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii penale cu privire la infracțiunile menționate prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. și trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni aflate în concurs real, instanța a dispus condamnarea celor trei inculpați stabilind câte o pedeapsă principală - pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile comise, prin raportare la limitele prevăzute în textul legal incriminator și a aplicat regulile concursului de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor principale, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv „dispozițiile Părții generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială și Partea specială a C. pen., persoana făptuitorilor, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală”.

Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol ridicat al infracțiunilor relevat de limitele de pedeapsă, de circumstanțele concrete în care au acționat inculpații-așa cum au fost prezentate anterior, împrejurarea că părțile vătămate erau minore (16 ani), consecințele faptelor asupra acestora, cu deosebire asupra psihicului (relevante în acest sens fiind și referatele privind consilierea minorelor întocmite de psiholog din cadrul Direcție Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, forma continuată a infracțiunii de trafic de persoane, dar și de natura infracțiunilor, valorile sociale ocrotite prin incriminarea unor asemenea fapte, amploarea fenomenului infracțional în acest domeniu, numeroasele demersuri la nivel internațional și european în vederea combaterii acestuia (Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind Combaterea Traficului de Ființe Umane - 2002/629/JAI, Protocolul ONU privind reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, ratificat prin Legea nr. 565/2002, etc., iar de pe de altă parte și persoana fiecăruia dintre inculpați.

S-a avut în vedere că inculpații M.V. și C.M. au mai fost sancționați anterior pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală - art. 180 alin. (11) C. pen., art. 180 alin. (21) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar, comportamentul violent manifestat în mod repetat de inculpatul M.V., teama pe care acesta o provoacă în comunitatea în care locuiește, acest aspect fiind menționat și în cuprinsul referatului de evaluare-invocat chiar de o persoană din cadrul Primăriei Balș care a solicitat în mod expres consilierului de probațiune să nu-i menționeze numele în referat pentru că îi este teamă, celelalte aspectele descrise în cuprinsul referatelor de evaluare nr. R1 din 03 august 2011 și nr. R2 din 03 august 2011 cu privire la cei doi inculpați între care există o relație de concubinaj deși inculpata C.M. este sora soției inculpatului, factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional - implicarea inculpatului M.V. în comportamente infracționale repetate și diverse, existența unui stil de viață în care sunt ignorate normele morale de bază și a unei tendințe de obținere a veniturilor prin modalități de eludare a legii, cu o slabă implicare în activități lucrative promovate la nivel social, motivație scăzută de schimbare comportamentală, nefiind interesat a se implica în activități lucrative orientându-se doar pentru obținerea facilă a unui beneficiu financiar (ajutor social), aceeași atitudine de neimplicare în activități dezirabile social fiind manifestată și de inculpata C.M. și totodată lipsa de empatie față de victime și dorința de a o blama pe una dintre acestea pentru a-i crea o imagine nefavorabilă, anturaj cu comportament antisocial.

Totodată, aportul substanțial al inculpaților C.M. și M.V. în identificarea, alegerea, convingerea și transportarea, respectiv trimiterea în străinătate (Italia - Roma) a minorelor T.I.M. și E.N.G. (acțiunile întreprinse în acest sens și față de minora G.I.M.N. care însă nu a acceptat) și unde cele două minore au fost obligate să se prostitueze, precum și împrejurarea că au beneficiat material de pe urma acestor activități fac necesară aplicarea unor pedepse mai mari decât cele ce se vor stabili pentru inculpatul M.E.D. care a avut un rol mai facil și a întreprins mai puține acțiuni.

Astfel, referitor la inculpatul M.E.D., instanța a avut în vedere pe lângă contribuția efectivă la comiterea infracțiunilor și faptul că acesta nu are antecedente penale, nu au fost relevate alte comportamente antisociale, este atașat de familie, căsătorit, are un copil minor (6 ani) în întreținere, iar soția sa este în prezent însărcinată, așa cum rezultă și din înscrisurile medicale depuse, dar și aspectele rezultate din cuprinsul referatului de evaluare nr. R3 din 03 august 2011 - desfășoară activități lucrative pentru întreținerea sa și a familiei (a lucrat în străinătate în construcții, ca șofer, etc, iar în prezent se ocupă de comercializarea de pepeni; în urmă cu 7 ani a înființat un magazin mixt (P.F.), în urmă cu patru ani a înființat un alt magazin mixt, bar și contrucții în Balș, fiind însă închis de aproximativ 1 an), comportamentul manifestat pe parcursul procesului penal-inculpatul a venit din Italia după ce a aflat că este cercetat și s-a prezentat la fiecare termen la instanța de judecată, dar și pe parcursul urmăririi penale.

Față de aceste considerente, instanța a reținut în favoarea inculpatului M.E.D. circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. a) și c) C. pen. și a acordat eficiență acestora în sensul reducerii pedepselor sub minimul special prevăzut de textul legal incriminator pentru fiecare dintre cele două infracțiuni comise (efectul acestor circumstanțe consacrat de dispoz. art. 76 alin. (1) lit. c) și a) C. pen.).

S-a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați astfel:

- inculpații M.V. și C.M. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. și 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul M.E.D., cu reținerea circumstanțelor atenuante menționate și efectele acestora la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 modif. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 modif. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea fiecăruia dintre cei trei inculpați pedeapsa principală cea mai grea conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. care a fost executată potrivit art. 57 C. pen. în regim de detenție, pedepse de natură să realizeze scopul preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de legiuitor în art. 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii s-au avut în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptelor și celelalte aspecte expuse la individualizarea pedepselor, iar pe de altă parte, și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauzele privind infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori (ex: decizia penală nr. 996 din 6 martie 2010 în Dosarul nr. 3139/104/2008, deciziile penale nr. 1278 din 02 aprilie 2010, nr. 2226 din 12 iunie 2009, nr. 2399 din 23 iunie 2009, nr. 709 din 24 februarie 2010, nr. 4190 din 15 decembrie 2009).

De altfel și prin Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene din 19 iulie 2002 privind Combaterea Traficului de Ființe Umane (2002/629/JAI) s-a recomandat ca în cazul infracțiunilor grave de trafic de ființe umane sancțiunile efective să fie proporționale și să aibă efect de descurajare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. corob. cu art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 modif. și art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 35 C. pen. instanța a aplicat fiecăruia dintre cei trei inculpați și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice” și art. 64 lit. b) -„dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”, pe o durată de 5 ani inculpaților M.V. și C.M., respectiv pe o durată de 3 ani inculpatului M.E.D., pedeapsă ce va fi executată conform art. 66 C. pen. „după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripția executării pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., care se va executa potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. „din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei”.

La stabilirea pedepsei accesorii (și complementare), pe lângă dispozițiile legale menționate au fost avute în vedere și argumentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (decizia nr. 2 din 6 octombrie 2005) respectiv că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale poate fi dispusă cu respectarea principiului proporționalității întrucât nu sunt absolute și pot face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie, iar aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii a acestor drepturi poate fi realizată în baza hotărârii definitive a instanței.

În cauza dedusă judecății, natura și gravitatea infracțiunilor comise de inculpați, faptul că aceștia nu au respectat valori sociale importante ocrotite de normele penale, determină aprecierea rezonabilă că le poate fi limitat dreptul de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice - art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. sau să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat - art. 64 lit. b) C. pen., măsura aplicării acestor pedepse accesorii fiind proporțională și justificată.

Pe parcursul judecății măsura arestării preventive a fost verificată potrivit art. 3002 corob. cu art. 160b C. proc. pen., măsura preventivă dispusă față de inculpați fiind menținută, întrucât subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că partea vătămată minoră T.I.M., asistată de reprezentanți legali-părinți, avocat din oficiu și reprezentant din cadrul Direcției Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, în fața instanței de judecată nu s-a constituit parte civilă, și anterior citirii actului de sesizare a renunțat la pretențiile civile formulate pe parcursul urmăririi penale, iar celelalte două persoane vătămate - minorele E.N.G. și G.I.M.N., asistate de reprezentanți legali-părinți, apărător ales, respectiv din oficiu și reprezentant din cadrul Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

Cum acțiunea civilă chiar promovată în procesul penal rămâne supusă regulilor civile, având în vedere și principiul disponibilității aplicabil în materie civilă și declarațiile exprese ale părților vătămate asistate de reprezentanți legali-părinți, avocați și reprezentant din cadrul Direcției Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului Olt, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 246 și art. 721 C. proc. civ., instanța a luat act de manifestarea de voință a acestora în sensul expus în paragraful anterior.

Referitor la măsurile de siguranță, s-a constatat că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modif. „banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârșirii infracțiunilor prev. de prezenta lege, precum și celelalte bunuri prev. de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale.

În temeiul acestor dispoziții legale speciale, văzând și dispoz. art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță obligatorie - confiscarea banilor dobândiți prin săvârșirea infracțiunilor descrise mai sus.

Reținându-se că inculpații M.V. și C.M. au beneficiat de profitul infracțional (banii obținuți din practicarea prostituției de către minorele T.I.M. și E.N.G.), fiind imposibilă cuantificarea veniturilor ilicite obținute de cel de-al treilea inculpat - M.E.D., instanța a dispus confiscarea sumei de 12.000 euro numai de la inculpații M.V. și C.M. (câte 6000 euro de la fiecare), acești doi inculpați fiind indicați de ambele părți vătămate ca persoanele care le luau toți banii. Faptul că ulterior banii puteau fi re-distribuiți între autori, nu înlătură concluzia că inculpații menționați au fost beneficiarii veniturilor rezultate din prostituarea minorelor. Cuantumul sumei confiscate a fost obținut pornind de la câștigurile declarate de victime (aprox. 6000 euro fiecare).

Concluzionând, în baza dispozițiilor legale menționate s-a dispus confiscarea specială - măsură de siguranță în folosul statului a sumei de câte 6.000 euro sau echivalentul în RON la cursul oficial de la data plății, de la fiecare dintre inculpații M.V. și C.M.

În vederea garantării executării măsurii de siguranță dispusă față de inculpatul M.V., având în vedere dispozițiile art. 163 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura indisponibilizării sumei de 290 euro ridicați de organele de urmărire penală cu ocazia efectuării percheziției domiciliare.

Astfel, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător asupra sumei de 290 euro - măsură dispusă prin ordonanța D.I.I.CO.T. - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul de urmărire penală nr. 303D/P/2010 la data de 11 martie 2011 (2 bancnote cupiură de 50 euro, 7 bancnote în cupiură de 20 euro, 4 bancnote în cupiură de 10 euro și 2 bancnote în cupiură de 5 euro), bani ridicați conform procesului verbal de percheziție domiciliară încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011 de la locuința inculpatului M.V. din orașul Balș, și predați conform procesului verbal încheiat de procuror din cadrul D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Craiova la data de 11 martie 201 ora 10,00 la casieria D.I.I.C.O.T. - Departamentul Economico-Financiar și Administrativ.

Percheziția domiciliară în urma căreia s-a identificat și ridicat suma de 290 euro menționată în paragraful anterior a fost efectuată de B.C.C.O. Craiova în baza autorizației de percheziție din 10 martie 2011 emisă de Tribunalul Dolj, secția pentru minori și familie, potrivit încheierii nr. 2 din 10 martie 2011 în Dosarul nr. 2/MF/2011.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus și confiscarea bunurilor folosite de inculpatul M.V. la comiterea infracțiunilor respectiv: o „agendă de culoare maro conținând diferite mențiuni cu privire la sume de bani în euro” și un telefon mobil de care a uzat pentru coordonarea activităților infracționale (transportarea minorelor de către concubina sa-inculpata C.M. din Balș în Dr. Turnu Severin și apoi în Italia), subsumate scopului exploatării sexuale- „telefon marca N. de culoare neagră prevăzut cu acumulator”. Bunurile menționate au fost descrise și ridicate conform aceluiași proces-verbal de percheziție domiciliară (încheiat de B.C.C.O. Craiova la data de 10 martie 2011 - locuința inculpatului M.V. din orașul B.

În ceea ce privește celelalte bunuri descrise în procesul verbal de percheziție domiciliară menționat și ridicate de B.C.C.O. Craiova, aflate la dispoziția acestei instituții și în prezent, cu privire la care nu s-a indicat și nu se poate stabili nicio legătură cu faptele comise de inculpați, instanța în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.V. astfel:

- „o agendă de culoare verde în care sunt menționate datorii către cunoștințe;

- 11 (unsprezece) file de agendă reprezentând mențiuni cu datorii către/de la cunoștințe;

- o comunicare a Judecătoriei Balș pe numele C.M. în Dosarul nr. 2568/184 /2010 - 3 (trei) file;

- o citație însoțită de o cerere de majorare a pensiei de întreținere în favoarea minorului P.V.F. - 2 (două) file;

- o cartelă V.;

- un telefon marca S. de culoare neagră prevăzut cu acumulator și o cartelă O.;

- un cuțit de culoare maronie prevăzut cu mâner”.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.V., C.M. și M.E.D.

Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât sentința atacată și încheierile de ședință din 14 iunie 2011, 23 iunie 2011, 8 iulie 2011 și 13 iulie 2011, sunt lovite de nulitate absolută, în condițiile în care ședințele de judecată au fost nepublice, fiind încălcat principiul publicității ședinței de judecată, deoarece a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 8 din Legea nr. 39/2003, care impun judecarea cauzei în ședință publică, iar regula este că ședința este publică, potrivit deciziei penale nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și jurisprudenței Curții de Apel Craiova, în virtutea cărora ședința trebuia să fie publică, însă cu privire la aspectele privind părțile vătămate minore, se putea declara ședință secretă, ceea ce prima instanță nu a făcut, întrucât în încheierile menționate și în sentință, ședința apare ca nepublică, deși la acele termene de judecată nu au fost audiate tot timpul părțile vătămate.

A arătat că hotărârea este aproape nemotivată, nelămurind în ce constă acest grup, deoarece poate să fie participație sau grup, existând confuzie între participația penală și noțiunea de grup neputându-se susține că simpla săvârșire a faptei de două sau mai multe persoane, întrunește automat elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, drept pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Inculpata C.M., a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât părțile vătămate minore au plecat împreună cu ea de bună voie, aceasta din urmă neexercitând presiuni asupra celor două părți vătămate, chiar partea vătămată E.N.G. revine asupra declarației date și declară că nu au fost constrânse, ci de frica părinților pentru a justifica lipsa de acasă, au declarat împotriva lor, practicând prostituția de bună voie, atitudinea acestora nesinceră, poate fi dedusă și din împrejurarea că acestea declară la început că au fost cazate de către inculpatul M.E.D., pentru ca apoi să nu fie în măsură să descrie locuința.

Inculpatul M.E.D. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, întrucât în opinia primei instanțe vinovăția este dovedită, însă acest lucru este contrazis de depozițiile părților vătămate care revin ulterior, inclusiv partea vătămată T.I.M., care declară ceva la urmărirea penală, pentru ca apoi la prima instanță să-și schimbe din declarație și chiar să mintă grosolan, susținerile acesteia necoroborându-se cu nicio probă administrate pe parcursul procesului penal, aceasta deși declarând că a fost cazată în locuința inculpatului M.E.D. nu a fost în măsură să precizeze niciun detaliu, iar pe de altă parte, a precizat că a fost transportată și supravegheată de către cei trei inculpați cu o mașină de culoare neagră, care deși susține că aparține inculpatului M.E.D., potrivit și înscrisurilor depuse, această susținere este infirmată, întrucât inculpatul are un autoturism de culoare albă, care în perioada octombrie-noiembrie s-a aflat într-un service din Italia.

În subsidiar, a solicitat în măsura în care se apreciază că este vinovat, să se procedeze la o reindividualizare a pedepsei, inclusiv sub aspectul modalității de executare, în sensul aplicării unei pedepse neprivative de libertate, respectiv suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., întrucât nu are antecedente, are 3 copii minori și un contract de muncă în Italia.

Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., cât și a criticilor formulate, Curtea a constatat apelurile ca fondate, sub aspectul dozării pedepsei pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește nulitatea absolută a sentinței penale și a încheierilor de ședință din 14 iunie 2011, 23 iunie 2011, 8 iulie 2011 și 13 iulie 2011:

S-a constatat că prin încheierile invocate, prima instanță a pus în discuție declararea ședinței secrete, apreciind că judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere vieții intime a părților vătămate minore, părțile, fie personal sau prin apărători, fiind de acord.

Într-adevăr, publicitatea ședinței de judecată este unul din principiile fundamentale ale procesului penal care asigură punerea în valoarea a celorlalte principii ale activității de judecată (nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al instanței), dar și că asigură respectarea tuturor garanțiilor procesuale prevăzute pentru părți și ceilalți participanți în vederea aflării adevărului, sub sancțiunea nulității absolute.

Însă, există și excepții cum sunt situațiile prev. de art. 290 alin. (2) C. proc. pen., când judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, iar instanța a declarat ședință secretă, ori cele prev. de art. 485 alin. (2) C. proc. pen., ședință nepublică în cadrul procedurii numai cu inculpați minori sau de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2011 - ședință nepublică în cauzele privind doar infracțiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și pornografie, prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

Cum inculpații au fost trimiși în judecată atât pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, ședința trebuie să fie publică, însă pentru a nu aduce atingere vieții intime a părții vătămate minore, prima instanță în mod corect a apreciat și a declarat ședință secretă pentru anumite termene de judecată, nu pe tot parcursul cercetării judecătorești, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia penală nr. 99 din 19 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Nu se poate vorbi de o încălcare a principiului publicității ședinței de judecată, în măsura în care fiind pusă în discuția părților, asistați de apărători aleși, care au fost de acord, prima instanță și-a motivat declararea secretă a ședinței, ținând cont și că s-au administrat probatorii, posibilitatea fiind conferită de dispozițiile C. proc. pen. și Convenția Europeană a Drepturilor Omului (art. 6).

Mai mult, Curtea a apreciat că inculpații puteau să se opună în măsura în care se considerau prejudiciați.

În ceea ce privește fondul cauzei;

Se constată că din probele administrate, respectiv plângerile și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere după planșă fotografică, proces-verbal de percheziție domiciliară, proces-verbal de certificare a convorbirilor, proces-verbal privind listingurile convorbirilor telefonice și localizarea apelurilor, proces-verbal de constatare în legătură cu persoanele cazate la hotelul T. din Drobeta Turnu Severin, prima instanță în mod corect a stabilit starea de fapt, în sensul că:

În cursul anului 2009, partea vătămată T.I.M. a cunoscut-o pe inculpata C.M. cu care s-a împrietenit, propunându-i în luna octombrie 2010 să meargă împreună în Italia, inculpata având două surori care puteau să-i găsească un loc de muncă. La rândul său, partea vătămată T.I.M. i-a propus părții vătămate E.N.G. să meargă la muncă în Italia, aceasta din urmă fiind convinsă de către inculpata C.M., partea vătămată T.I.M., urmând să lucreze într-o sală de bingo, iar partea vătămată E.N.G. într-o pizzerie, cheltuielile privind cazarea și hrana urmând să fie suportate de către inculpata C.M., pentru ca apoi să-și primească banii din primele salarii obținute.

În data de 28 octombrie 2010, inculpata C.M. împreună cu cele două părți vătămate minore au plecat de la Balș cu un taxi până în municipiul Craiova, iar de acolo cu un microbuz până în municipiul Drobeta Turnu Severin, unde s-au cazat la Hotelul T., potrivit procesului-verbal încheiat în urma consultării listei cu persoanele cazate în hotel în perioada 27-30 octombrie 2009, a adresei din 25 martie 2011, eliberată de Fundația pentru Tineret M. și a fișelor de anunțare a sosirii și plecării nr. A, B, C, acestea ocupând camera 23 a hotelului.

Înainte de plecarea din țară a inculpatei C.M. și a părții vătămate minore a existat o întâlnire între acestea și inculpatul M.V., potrivit listingului înaintat de operatorul de telefonie mobilă pe baza căruia s-a întocmit procesul-verbal cu poziția la care se află postul telefonic, utilizat de partea vătămată T.I.M. și P1 utilizat de inculpatul M.V., pentru ca apoi părțile vătămate minore și inculpata C.M. să-și continue drumul spre Italia, iar inculpatul M.V. să se întoarcă în Balș.

Deși s-a invocat lipsa autorizației de localizare și urmărire GPS a posturilor telefonice utilizate de către inculpați pentru perioada 28 octombrie 2010 - 29 octombrie 2010, precum și 24 decembrie 2010 - 29 decembrie 2010, Curtea consideră critica neîntemeiată în condițiile în care s-a avut în vedere listingul înaintat de operatorul de telefonie mobilă în baza căruia s-a constatat retroactiv traseul urmat de posturile telefonice, nefiind necesară o autorizație în baza dispozițiilor art. 914 rap. la art. 911, 913 C. proc. pen.

Potrivit declarațiilor părților vătămate minore, acestea au fost scoase din țară de către inculpata C.M., care a achitat vameșilor suma de 100 euro în condițiile în care, fiind minore părțile vătămate, nu dețineau o procură din partea părinților pentru a depăși frontiera, pentru ca apoi ajunse în Italia, la Roma, să locuiască într-o baracă timp de o săptămână, într-un platz special amenajat pentru cetățenii de etnie rromă.

A doua zi după ce au ajuns, părțile vătămate minore au fost informate de inculpata C.M. că nu poate să le angajeze, pentru că le-a mințit, solicitându-le să „iasă la stradă și să producă bani” pentru a-și achita datoria față de ea privind cheltuielile de transport, plata vameșilor și de cazare.

După circa o săptămână a venit în Italia și inculpatul M.V., iar părțile vătămate minore au fost cazate într-un imobil situat la periferie, care a fost închiriat de către inculpații M.V. și M.E.D., prietenul inculpatului, situat pe strada F.P., în localitatea A., o suburbie a Romei.

Inculpatele au refuzat să practice prostituția, însă în urma exercitării unor acte de violență, au fost convinse de inculpații M.V., C.M., concubini, să practice prostituția pe perioada octombrie -decembrie 2010, pe strada M., câștigând 12.000 euro, bani pe care inculpații și-au însușit, având un program între orele 22:00 - 6:00 și supravegheate de către inculpați.

Așa cum rezultă din declarațiile părților vătămate minore, procesul-verbal întocmit la data de 16 octombrie 2010, orele 7:00, de către lucrătorii de poliție din cadrul Comisariatului „San Paolo”, procesul-verbal întocmit la data de 16 noiembrie 2010, în birourile Chesturii din Roma, în prezența inculpatului M.V., prin care se notifica decretul de îndepărtare din teritoriul statului italian emis în 2 august 2010, de către Prefectul din Roma, certificat de atestare fiscală pe numele inculpatului M.V., întocmit de Oficiul Teritorial din Roma nr. 7 Acilia, la data de 17 noiembrie 2010, se constată că într-o seară, în timp ce părțile vătămate minore se aflau cu inculpații M.V., M.E.D., au fost opriți și conduși la sediul organelor de poliție, inculpatul M.E.D. fiind traducătorul, iar M.V. fiind chiar reținut, părțile vătămate afirmând că nu au putut declara adevărul, în condițiile în care discuțiile se purtau prin intermediul inculpatului M.E.D., care la rândul său „avea și el două fete care practicau prostituția pentru el” pe nume „L. și M.”.

Ulterior, părțile vătămate minore nu au mai fost conduse cu autoturismul, ci au fost învățate de inculpatul M.V. să meargă cu metroul, avertizându-le că sunt supravegheate, pentru ca apoi când se întorceau să fie lovite dacă nu aveau bani, pentru că a refuzat clienții sau banii erau insuficienți.

Pe timpul șederii în Italia, partea vătămată E.N.G. și-a contactat mama, la început, căreia i-a spus că lucrează într-o pizzerie, pentru ca apoi să fie contactată de către inculpata C.M., probabil să verifice cine deținea postul telefonic contactat de partea vătămată E.N.G., iar la o dată ulterioară, contactând postul telefonic de la care vorbise fiica sa, să răspundă inculpatul M.V., care s-a ferit a purta vreo discuție.

Fiind anunțate organele de poliție despre dispariția minorelor, M.V., C.M. au hotărât să le lase pe minore să se întoarcă în țară pentru o vreme, solicitându-le să nu declare adevărul, pentru ca apoi în perioada ianuarie - februarie 2011 să insiste ca minorele să se întoarcă din nou în Italia.

Faptul că inculpații M.V., C.M. au încercat coruperea mai multor minore, prin inducerea în eroare, pentru ca apoi să le constrângă la prostituție, este dovedită, nu numai declarația părții vătămate T.I.M. și E.N.G. (în ceea ce o privește pe aceasta din urmă), dar și partea vătămată G.I.M.N., față de care inculpații au insistat în mai multe rânduri.

Potrivit art. 63 C. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o, la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Probele nu au o valoare stabilită mai dinainte, iar aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Deși se invocă contradicțiile între depozițiile părților vătămate E.N.G. și G.I.M.N., Curtea constată că revenirea părții vătămate asupra declarației dată în faza de urmărire penală, culminând chiar cu susținerea că nu-i cunosc pe inculpați, nu se bazează pe argumente care să justifice atitudinea ulterioară, neoferind explicații obiective și plauzibile, în condițiile în care după declarațiile date la urmărirea penală, declarațiile ulterioare sunt diferite, ceea ce întărește convingerea că ulterior, în fața instanței, au încercat să-i disculpe pe inculpați, drept pentru care, raportat și la momentul primelor declarații, Curtea va reține doar declarațiile acestor părți vătămate date în faza de urmărire penală și le va înlătura pe cele date ulterior.

S-a solicitat de către inculpatul M.V. testarea sa cu poligraful, precum și a părții vătămate T.I.M., dar și confruntarea părților vătămate, însă s-au considerat ca inutile aceste probe, în condițiile în care probatoriul administrat este suficient, iar confruntarea nu se impune tocmai pe considerentul înlăturării depozițiilor date în faza de cercetare judecătorească de către părțile vătămate E.N.G. și G.I.M.N., contradicțiile între depozițiile unor părți vătămate sau martori sunt aspecte ce țin de aprecierea probatoriului și coroborarea acelor susțineri cu alte probe.

De asemenea, s-a invocat că partea vătămată T.I.M. nu este consecventă în precizarea autoturismului cu care au fost transportate pe stradă în vederea practicării prostituției și care ar fi aparținut inculpatului M.E.D., Curtea constată că nu are relevanță, în condițiile în care aceasta nu a putut preciza marca, inculpatul putând conduce un alt autoturism decât al său, pe perioada cât, autoturismul său era, eventual, într-un service auto, pe perioada 15 octombrie 2010 - 18 noiembrie 2010.

De asemenea, invocarea consimțământului părților vătămate privind practicarea prostituției este nefondată, în condițiile în care vârsta părților vătămate nu le permite din punct de vedere al dezvoltării psihice să aibă un consimțământ valabil pentru a practica raporturi sau acte sexuale, dar și că dispozițiile art. 16 din Legea nr. 678/2001, prevede că nu este înlăturată răspunderea penală, dacă victima își dă consimțământul.

Sintetizând, Curtea a constatat că probele administrate în cauză dovedesc vinovăția inculpaților în ceea ce privește activitatea de manipulare și de presiuni și violențe exercitate de către inculpații M.V., C.M. pentru a determina părțile vătămate minore să practice prostituția, activitatea lor fiind supravegheată inițial de C.M. și M.E.D., pentru ca apoi de M.V. și M.E.D., banii obținuți fiind luați de inculpații M.V., C.M.

Ca atare, s-a constatat îndeplinite elementele constitutive atât ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cât și ale infracțiunii prev. de art. 18 din Legea nr. 39/2003, având în vedere aportul substanțial al inculpaților M.V., C.M., în recrutarea, transportul, determinarea și convingerea părților vătămate, dar și transportul acestora pe stradă, la care se adaugă și contribuția inculpatului M.E.D., care a facilitat cazarea și a supravegheat activitatea părților vătămate.

Deși se invocă o dublă incriminare, în sensul că participația inculpatului M.V., este incriminată în agravanta infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cât și în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, se constată neîntemeiată această critică în condițiile în care participația inculpatului în calitate de autor la infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, este incriminată în forma agravată care nu se confundă cu participația aceluiași inculpat la infracțiunea de sine stătătoare prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, privind inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Aceasta deoarece voința legiuitorului a fost aceea, pe de o parte, de a incrimina distinct săvârșirea de două sau mai multe persoane împreună a traficului de minori prevăzută astfel într-o formă agravată și pe de altă parte, de a incrimina inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, care de asemenea, presupune participația mai multor persoane.

Or, în condițiile în care s-a constatat dovedită participația la traficul de minori, se constată că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în această situație infracțiunea de trafic de minori fiind infracțiunea scop pentru care s-a constituit grupul.

Ca atare, raportat la structura organizatorică a grupului format din cei trei inculpați, care nu aveau o organizare coordonată și o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii grupului, în condițiile în care transportul și supravegherea nu se efectuau de o anumită persoană, ci pe rând, neavând o continuitate stabilită și determinată, însă cei trei inculpați acționând în scopul traficării unor minore, se constată realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni, iar, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite și împrejurările concrete (contribuția fiecărui inculpat, dar și circumstanțele personale, în special referitoare la lipsa antecedentelor penale, frecvența săvârșirii unor astfel de fapte, caracterul transfrontalier, precum și concluziile referatelor de evaluare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, Curtea a apreciat că se impune reținerea în sarcina inculpaților a circumstanțelor prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și coborârea pedepselor principale sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, este în măsură să răspundă scopului educativ-preventiv al pedepsei, precum și a pedepselor complementare raportat la valoarea socială lezată prin săvârșirea faptei.

Cu privire la latura civilă, s-a constatat că părțile vătămate T.I.M. și E.N.G. nu s-au constituit părți civile, însă prima instanță este obligată în temeiul art. 17 alin. (1), (3) C. proc. pen., să se pronunțe asupra daunelor morale cuvenite părților vătămate raportat la vârsta acestora, victime ale traficului de minori, prin constrângere la prostituție, însă, întrucât numai inculpații sunt cei care au promovat calea de atac, nu s-a putut înlătura omisiunea, tocmai datorită principiului „non reformation in pejus”.

Referitor la măsurile de siguranță, vizând și dispozițiile art. 19 din Legea nr. 678/2001, Curtea a constatat că nu există vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, privind instituirea măsurilor de siguranță și menținerea sechestrului asigurator instituit asupra sumei de 290 euro, ridicată cu ocazia percheziției.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații M.V., C.M. și M.E.D.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat decizia pentru netemeinicie, nefiind justă individualizarea pedepselor rezultante aplicate inculpaților M.V., C.M. și M.E.D., în raport cu prevederile art. 72 C. pen. A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Inculpații au criticat decizia atacată ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de apel a respins motivul de apel prin care a fost invocată nulitatea absolută privind faptul că la soluționarea în fond a cauzei ședințele nu au fost publice.

A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 4 C. proc. pen., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

- în subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fără indicarea vreunui caz de casare.

- în al doilea subsidiar a solicitat reindividualizarea pedepselor și suspendarea sub supraveghere a executării.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate constată următoarele:

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 4 C. proc. pen. nu e incident în cauză.

Inculpații au invocat nulitatea unora din încheierile pronunțate de prima instanță deoarece judecata s-a desfășurat în ședință secretă, deși inculpații nu au fost trimiși în judecată doar pentru infracțiunea de trafic de minori, ci și pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, și ca atare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 485 alin. (2) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că temeiul invocat de instanță nu este cel prevăzut în art. 24 din Legea nr. 678/2001 conform căruia „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice”.

Prima instanță a dispus la unele termene ca judecata să aibă loc în ședință secretă conform dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora „dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane instanța, la cererea procurorului, a părților sau din oficiu, poate declara ședință secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei”.

Ca atare, în baza acestui temei se poate declara ședință secretă de către instanță, indiferent care sunt infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații.

Solicitarea inculpaților de a fi achitați în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. nu poate fi circumscrisă decât cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că instanțele au făcut o eroare gravă de fapt în sensul că au stabilit existența unor fapte, deși ele nu există.

Expresia „eroare gravă de fapt” desemnează un viciu în stabilirea situației de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanță între modul cum acestea au fost percepute și analizate în hotărâre.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv discordanțe între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Inculpații, deși au arătat că faptele nu există, nu au indicat în ce constă eroarea de fapt comisă de instanțe. Simpla invocare a unui motiv de achitare de către inculpați, fără nicio argumentare, nu este de natură să creeze obligativitatea instanței de recurs de a motiva din nou în fapt și drept cele reținute în sarcina inculpaților.

Aspectele invocate de inculpatul M.E.D. în motivele scrise de recurs, conform cărora probele existente la dosar nu sunt suficiente pentru a demonstra vinovăția sa, motiv pentru care, se impune achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu pot fi reținute de instanță pentru că, deși sunt circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., nu se invocă în realitate o eroare gravă de fapt, ci se critică aprecierea probelor făcută de instanță.

De altfel, cele invocate de inculpat au fost analizate de instanța de apel care a concluzionat că probele administrate în cauză confirmă faptele reținute în sarcina inculpatului prin actul de acuzare.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților, atât criticile Parchetului, cât și cele ale inculpaților sunt nefondate, deoarece sancțiunile alese de instanță sunt adecvate gravității faptelor comise și periculozității inculpaților, fiind apte să asigure prevenția generală și prevenția specială.

De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpații să fie obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații M.V., C.M. și M.E.D. împotriva deciziei penale nr. 98 din 23 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.V. și C.M., durata reținerii și arestării preventive, de la 10 martie 2011, la 11 iulie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați și câte 50 RON reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu părților vătămate T.I.M., E.N.G. și G.I.M.N., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 iulie 2012.