Influence-trafficking and bribery convictions upheld; sentences reduced for two, proceedings terminated for deceased defendant.

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată că, prin Sentința penală nr. 824 din 21 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 320 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D.V. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (cinci acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 04 aprilie 2011.

2. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (șaptesprezece acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 29 martie 2011.

3. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata O.A.M. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (zece acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpata a fost obligată să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 17 martie 2011.

4. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (șaptesprezece acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

5. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.V.Ș. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (șase acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (două acte materiale), pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, în formă continuată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.V.Ș., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani închisoare, și pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

6. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul V.M.C. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (cinci acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare (un act material), pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul V.M.C., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final având de executat pedeapsa principală de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

7. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (douăzeci de acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

8. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (zece acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

9. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.F.G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (trei de acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

10. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.N.V. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.N.V. la pedeapsa principală de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (doisprezece acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare (un act material), pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.N.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 6 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

11. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. în cea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul D.I.I. la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (patru acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani și 6 luni închisoare (un act material), pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară cea mai grea, a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (șapte acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

13. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (patru acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 21 februarie 2011.

14. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la pedeapsa principală de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (patru acte materiale) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 4 luni, în final având de executat pedeapsa de 2 ani și 7 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 18 februarie 2011.

15. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

16. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata T.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

17. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata I.R.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata -unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

18. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata D.A.F. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

19. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

20. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

21. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

22. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

23. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.B. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

24. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.I. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul H.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

25. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N. la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material) și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

26. În baza art. 257 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata S.I.C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

27. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata I.M.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (trei acte material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

28. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni.

Închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (un act material).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

29. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

30. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

31. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.I.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

32. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata A.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

33. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.C.E. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

34. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.D. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

35. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

36. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul Ș.A.I. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

37. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei,; ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

38. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.C.B. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

39. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.N. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

40. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D.C. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

41. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata Z.R.M. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

42. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.D.E. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

43. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.N. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

44. În baza art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, calculat în condițiile art. 82 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 257 alin. (2), art. 254 alin. (3) și art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de la inculpați: de la inculpatul D.V. suma de 500 euro, de la inculpatul O.V. suma de 1250 euro, de la I.M. suma de 350 euro, de la B.M. suma de 2.250 euro, de la inculpatul L.V.Ș. suma de 1.100 euro, de la inculpatul V.M.C. suma de 550 euro, de la inculpatul V.N. suma de 2.200 euro, de la inculpatul O.C. suma de 150 euro, de la inculpatul G.F.G. suma de 300 euro, de la inculpatul G.N.V. sume de 1300 euro, de la inculpatul D.I.I. suma de 500 euro, de la inculpatul B.V. sume de 700 euro, de la inculpatul S.I. suma de 250 euro, de la inculpatul O.I. suma de 100 euro, de la inculpatul I.A. suma de 100 euro, de la inculpatul D.M. suma de 100 euro, de la inculpatul C.V. suma de 200 euro, de la inculpatul P.B. suma de 100 euro, de la H.I. suma de 200 euro, de la inculpatul D.N. suma de 100 euro, de la inculpatul S.R. suma de 100 euro, sume în echivalent RON la data confiscării.

S-a constatat că sumele confiscate de la inculpații G.F.G., G.N.V., D.I.I. și B.V. au fost indisponibilizate prin Ordonanța nr. 2422/P/2010, măsură asigurătorie ce a fost menținută până la concurența sumelor confiscate.

S-a dispus restituirea către inculpatul G.N.V. a sumei de 6450 euro indisponibilizați prin Ordonanța nr. 2422/P/2010 și depuși la B., Sucursala Lipscani, către inculpatul D.I.I. a sumei de 800 euro indisponibilizați prin Ordonanța nr. 2422/P/2010 și depuși la B., Sucursala Lipscani și către inculpatul B.V. a sumei de 20.240 euro indisponibilizați prin ordonanța nr. 2422/P/2010 și depuși la B., Sucursala; Lipscani.

A fost obligat inculpatul O.V. să restituie Direcției Generale 11 Anticorupție suma de 250 euro folosită la actul material de trafic de influență cu: privire la martora R.R.

S-a dispus scutirea de plată a amenzii judiciare aplicată martorei V.M.M., în cuantum de 300 RON, pentru termenul din data din 07 septembrie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) și 2 C. proc. pen., au fost obligați inculpații D.V., O.V., O.A., B.M., L.V.Ș., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I., B.V., S.I. și I.M. la plata a câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, pe inculpații O.I., I.A., D.M., C.V., H.I., D.N., S.R. la plata a câte 3000 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat, pe inculpații T.I., T.V., I.R.A., D.A.F., S.I.C., I.M.C., I.M., B.A., A.I.C., A.A., F.C.E., F.D., M.I., Ș.A.I., C.G., M.C., I.N., Z.R.M., B.D.E., S.N., P.D.A., la plata a câte 2.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul D.C. la plata sumei de 2400 din care onorariul pentru avocat oficiu, în cuantum de 400 RON fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat de către Direcția Generală Anticorupție cu privire la denunțul formulat de către numita R.B.R.G. referitor la faptul că, în data de 04 mai 2010, instructorul auto O.V., din cadrul școlii de șoferi S.C. C.A.V. S.R.L., i-a solicitat suma de 250 euro pentru a-și folosi influența pe lângă un polițist examinator din cadrul biroului examinări auto din București în scopul promovării de către denunțătoare a probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere auto categoria B.

În urma cercetărilor desfășurate în cauză ca urmare a acestei sesizări, au fost descoperite mai multe persoane (instructori auto și lucrători de poliție) care, în schimbul unor sume de bani realizau obținerea frauduloasă a permiselor de conducere auto de către candidații la examenul auto (proba practică). Astfel, instructorul auto era cel care făcea oferta elevului/candidatului de a-i înlesni promovarea examenului de conducător auto (proba practică) în schimbul unei sume de bani; oferta era făcută fie unui elev/candidat care deja picase o dată examenului, fie unui elev/candidat care urma să dea examenul.

Instructorul auto primea suma de bani (în general între 200 și 300 de euro) de la elev/candidat, fie înainte de momentul examenului, fie imediat după aceea. Înainte de momentul examenului, instructorul auto înmâna (fie direct, fie prin intermediul unui alt instructor) lucrătorului de poliție fie bilete conținând datele de identitate ale elevilor/candidaților, fie copii de pe cărțile de identitate ale acestora, pentru ca lucrătorii de poliție să cunoască identitatea persoanelor pentru care s-a realizat traficul de influență. După susținerea și promovarea examenului de către candidații pentru care se traficase influența, instructorul auto înmâna (fie direct, fie prin intermediul unui alt instructor), lucrătorului de poliție a banilor ce fac obiectul infracțiunilor de corupție.

Instructorii auto se întâlneau cu polițiștii examinatori în vederea înmânării sumelor de bani sau a biletelor conținând datele de identitate ale candidaților la locuințele celor din urmă sau în locuri prestabilite, în momente stabilite anterior, astfel încât uneori nu mai era nevoie să-și comunice locul întâlnirii. În discuțiile dintre ei, instructorii și lucrătorii de poliție utilizau un limbaj codificat, folosind termeni specifici pentru noțiuni ca examen, examinator, elev, sume de bani etc., sau pentru a se avertiza în legătură cu anumite schimbări de plan.

Faptul că atât instructorii cât și lucrătorii de poliție cunoșteau foarte bine acest limbaj codificat, precum și faptul că întâlnirile dintre ei se puteau realiza chiar și fără a discuta în prealabil (în urma unui simplu bip telefonic se întâlneau direct în locurile cunoscute) au fost de natură să conducă la concluzia unui adevărat mod de operare format, consolidat și specializat în timp prin comiterea a numeroase astfel de fapte de corupție.

În sensul celor arătate mai sus, instructorii D.V. și I.M. își foloseau influența prin intermediul instructorului O.V. și a soției acestuia O.A.M., care la rândul lor își traficau influența prin intermediul instructorului B.M. Instructorul B.M. trafica influența prin intermediul agentului de poliție G.F.G. Instructorul L.V.Ș. își folosea influența prin intermediul instructorului V.M.C., care la rândul lui își trafica influența prin intermediul agenților de poliție G.N.V., D.I.I. și B.V. și prin intermediul comisarului B.S. Instructorii V.N. și O.C. își foloseau influența prin intermediul agenților de poliție G.N.V., D.I.I. și B.V. Instructorul S.I. își folosea influența prin intermediul agentului de poliție G.N.V.

În situația în care elevul care susținea proba practică era de etnie rromă, instructorii auto solicitau o sumă de bani mai mare deoarece, la rândul lor, polițiștii examinatori pretindeau mai mulți bani. Pentru desemnarea etniei rrome a candidaților, instructorii auto foloseau următorii termeni: "creol", "mai negru", "e dat cu cremă", "ceva de culoare".

Prezentând, în concret, situația de fapt rezultată, în cauză, din interpretarea materialului probator administrat în ambele faze procesuale, Tribunalul a arătat că; primul palier a fost reprezentat de instructorii D.V. și I.M., care își foloseau influența prin intermediul instructorului O.V. și a soției-sale O.A.M. și care la rândul lor își traficau influența prin intermediul instructorului B.M. Acesta din urmă trafica influența prin intermediul agentului de poliție G.F.G. Instructorii și-au traficat influența pentru următorii elevi: R.B.R.G. (cea de la care au demarat cercetările urmare denunțului formulat), U.S. (care a formulat și el denunț), I.R.A., Ș.A.I., C.A.C., T.I.A., B.N.I., C.M.R., C.S.V., N.A.M., S.I., B.A., G.F.B., I.M., A.A., Ț.I.C., D.F.I. și B.A.S.

Referitor la actul material privind pe eleva R.B.R.G., s-a reținut că, la data de 29 iunie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat de către Direcția Generală Anticorupție cu privire la denunțul formulat de elevă referitor la faptul că, în data de 04 mai 2010, inculpatul O.V., din cadrul școlii de șoferi S.C. C.A.V. S.R.L., i-a solicitat suma de 250 euro pentru a-și folosi influența pe lângă un polițist examinator din cadrul biroului examinări auto din București în scopul promovării de către denunțătoare a probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere auto categoria B. Denunțătoarea a arătat că urmează să se întâlnească în aceeași zi, 29 iunie 2010, cu inculpatul O.V. pentru a îi înmâna suma de 250 euro în scopul promovării probei practice pe care urmează a o susține în data de 30 iunie 2010. Din conținutul înregistrării audio-video efectuată în data de 29 iunie 2010 (în baza ordonanței cu titlu provizoriu emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul București) a rezultat că martora R.B.R.G. i-a dat inculpatului O.V. suma de 250 euro stabilită anterior, împreună cu fotocopia cărții de identitate pentru a promova examenul auto proba practică în vederea obținerii permisului categoria B, ultimul susținând că, în aceeași seară, se va întâlni cu "persoana" care o va ajuta să promoveze examenul. Acesta a asigurat-o permanent că va promova examenul, pe care îl va lua fără probleme, acesta fiind motivul pentru care trebuie să se întâlnească cu acea persoană în aceeași seară și i-a dat exemplul unei alte persoane care a obținut permisul de conducere în aceleași condiții, aceste aspecte fiind consemnate în Procesul-verbal de redare din data de 30 iunie 2010.

În urma activităților investigative efectuate în cauză de serviciile specializate, a rezultat că, în data de 29 iunie 2010, inculpatul O.V., după momentul primirii sumei de 250 euro de la martora denunțătoare R.B.R.G., s-a întâlnit cu inculpatul B.M., din cadrul S.C. Unic Grup Independent S.R.L., persoana prin intermediul căreia intervenea pe lângă polițiștii examinatori din cadrul Serviciul Public Comunitar - Biroul Examinări Auto, fiind întocmită în acest sens o planșă fotografică.

În data de 30 iunie 2010, martora R.B.R.G. a promovat proba practică pentru obținerea permisului categoria B. Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că R.B.R.G. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 30 iunie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Ambii inculpați au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina acestora, O.V. solicitând ca în cazul său să se facă aplicarea art. 320 C. proc. pen., același aspecte fiind valabile și pentru B.M., căruia însă i s-a respins această cerere pentru că recunoașterea sa nu a fost conformă cu cea reținută în rechizitoriu, dar nu pentru acest act material.

La data de 09 iulie 2010, numitul U.S. a depus la Parchetul de pe lângă Tribunalul București un denunț prin care sesiza faptul că în data de 29 iunie 2010 a susținut proba practică a examenului de obținere a permisului de conducere, examen pe care l-a promovat. Acesta a declarat că, la data de 28 iunie 2010, a luat legătura, prin intermediul lui M.C., identificat ca fiind de fapt M.C.R., cu un instructor auto pe nume "V." căruia i-a dat suma de 300 de euro pentru a-i facilita promovarea probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere. Denunțătorul U.S. a afirmat că i-a dat banii pentru a interveni pe lângă un lucrător din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Vehicule - Biroul Examinări, fără a-i cunoaște numele, pentru a promova examenul de conducere. Aspectele sesizate de martorul U.S. au fost confirmate de convorbirea purtată în mediul ambiental în data de 29 iunie 2010 de către martora R.B.R.G. și inculpatul O.V., astfel cum rezultă din procesul-verbal de redare din data de 30 iunie 2010. În urma prezentării pentru recunoaștere de pe planșa fotografică a instructorului auto "V.", despre care denunțătorul U.S. a declarat că i-a dat suma de 300 de euro, acesta l-a recunoscut pe inculpatul O.V.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că U.S. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 29 iunie 2010.

Instanța a reținut că declarația martorului U.S. se coroborează cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului O.V., precum și cu declarația martorului M.C.R., care a confirmat faptul că O.V. s-a întâlnit cu U.S. înainte de susținerea examenului, ultimul înmânându-i instructorului auto o copie de pe buletin.

Referitor la actul material privind pe eleva I.R.A., s-a reținut că la data de 01 iulie 2010, aceasta a susținut proba practică și, deși cumpărase anterior influența inculpatului D.V., instructorul cu care urmase cursurile, a fost respinsă la această probă de către agentul Ș.M., aspect ce rezultă din convorbirea purtată în data de 01 iulie 2010, la ora 11:23:21, între inculpații O.V. și D.V.

În data de 21 iulie 2010, ora 17:24:06, inculpatul D.V. a discutat cu I.R.A. să se întâlnească în dimineața zilei următoare la orele 07:00. Tot în ziua de 21 iulie 2010, ora 19:14:43, D.V. l-a informat pe O.V. că I.R.A. urmează să susțină proba practică peste două zile, respectiv pe 23 iulie 2010 și au stabilit să se întâlnească a doua zi. Faptul că cei doi s-au întâlnit, în zona străzii Barca, a fost confirmat de discuția telefonică purtată de ei în data de 22 iulie 2010, la ora 11:19:18. După această întâlnire, la ora 12:17:54, inculpatul O.V. l-a apelat pe inculpatul B.M. stabilind că primul îi va aduce celuilalt "fierăstrăul". Prin discuția purtată de O.V. cu soția sa, la ora 12:20:49, acesta a informat-o să se întâlnească cu inculpatul B.M. în scopul anterior menționat. La orele 13:07:17 și 13:19:58, cei doi au purtat conversații din care rezultă că urmau să se întâlnească în benzinăria A. din zona Berceni, din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate ultimei convorbiri interceptate reieșind că releul din zona în care O.V. a purtat convorbirea este zona Pieței Sudului, sect. 4, București, iar releul din zona în care B.M. a purtat convorbirea este zona Mărțișor, sector 4, zone alăturate.

În dimineața zilei de 23 iulie 2010, în care I.R.A. a susținut și promovat proba practică a traseului cu cms. șef G.F., la ora 10:13:45, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. pentru a-i mulțumi întrucât s-a rezolvat totul. La ora 10:28:10, O.V. i-a comunicat telefonic soției sale că totul s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale MAI. a rezultat că I.R.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 23 iulie 2010, proba practică fiind susținută cu comisarul șef G.F.

S-a arătat că inculpata I.R.A., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la I.R.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către aceasta a probei practice a examenului auto categoria B, poziție pe care aceasta și-a menținut-o și în faza cercetării judecătorești. Tribunalul nu a primit apărarea formulată apreciind că este contrazisă de declarația inculpatului D.V., care recunoaște că i-a cerut suma de 300 euro, precizând că orele suplimentare la care se face trimitere erau plătite separat, coroborate cu interceptările existente în vol. IV din dosarul de urmărire penală., în legătură cu primul examen, picat de elevă, interceptări aflate la filele 24 - 25, respectiv 28 -29, precum și cele de la filele 35 și urm. cu trimitere la ziua examinării. Aceste elemente probatorii au îndreptățit instanța să constate că inculpata I.R.A. se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât avea cunoștință de aspectele cu privire la care a fost întrebată, neputându-se primi apărarea acesteia potrivit căreia nu ar exista o faptă de mărturie mincinoasă, în cauză neputând fi vorba de dubii rezonabile, atâta timp cât probele la care s-a făcut trimitere demonstrează contrariul.

În ceea ce-i privește pe inculpații D.V., O.V., O.A.M. și B.M., instanța a reținut, în afară de elementele probatorii indicate, și pozițiile de recunoaștere ale acestora, toți cei patru inculpați recunoscând acest act material și descriindu-l conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul Ș.A.I., s-a reținut că, în data de 02 august 2010, ora 08:29:09, inculpatul D.V. a fost contactat telefonic de către inculpatul F.D., utilizatorul postului 0764.xxx.xxx (cartelă prepay), care i-a comunicat faptul că numitul "A." a promovat proba teoretică a examenului de șoferi și urmează să susțină examenul practic miercuri, respectiv pe data de 04 august 2010. În aceeași zi, cei doi au purtat încă o discuție la ora 14:35:09 din care rezultă că "trebuie rezolvată problema ... mâine cel târziu" și că banii vor fi dați de către candidat direct inculpatului D.V., pentru ca acesta să se asigure că toți banii pretinși vor ajunge la instructorul auto. Tot din această convorbire a rezultat că banii provin de la mama candidatului.

La data de 03 august 2010, ora 12:39:29, D.V. l-a apelat pe inculpatul F.D. întrebându-l dacă "a luat ăla banii", răspunsul fiind negativ. În aceeași zi, la ora 16:33:10, inculpatul F.C.E., utilizatorul postului 0762.xxx.xxx, l-a apelat pe inculpatul D.V., la telefonul acestuia răspunzând soția sa, căreia i-a comunicat faptul că trebuie să se întâlnească cu soțul ei "să-i dăm niște bani". Discuția a continuat cu D.V., cu care a stabilit să se întâlnească în douăzeci de minute la capătul tramvaiului 32 pentru ca Ș.A.I. să-i dea banii pe care tocmai i-a primit de la mama sa. La orele 17:23:06, inculpatul D.V. l-a contactat telefonic pe inculpatul O.V. și au stabilit să se întâlnească "în fața blocului" (locuința lui D.V. este situată pe strada Dumbrava Nouă). Faptul că D.V. s-a deplasat la întâlnirea menționată anterior a rezultat din convorbirea de la ora 17:27:30 pe care a purtat-o cu O.A.M., căreia i-a comunicat faptul că a ajuns în fața blocului și îl așteaptă pe soțul acesteia. Din studierea fișierului conținând datele tehnice atașate convorbirii interceptate, a rezultat că releul din zona în care D.V. a purtat convorbirea este amplasat pe str. S.I.M. București, sector 5, în apropierea străzii D.N. La 18:57:14, D.V. a fost apelat de către inculpatul F.D. căruia i-a confirmat că situația este rezolvată. La data de 04 august 2010 la ora 08:20:15, inculpatul O.V. a discutat telefonic cu inculpatul D.V., făcând referire la prezența la locul desfășurării probei practice pentru județul Ilfov a unei persoane de sex masculin, chel, ce conduce un autoturism marca R. (din verificări a rezultat că B.M. este chel și posedă un autoturism marca R.M. cu numărul de înmatriculare X), care i-a spus să nu se înghesuie în prima serie. La ora 08:30:07, inculpatul O.V. a discutat cu soția sa și i-a comunicat faptul că "a vorbit cu V. și nea M. s-a dus la magazin". La ora 12:02:27, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. spunându-i că s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. a rezultat că Ș.A.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 04 august 2010, proba practică fiind susținută cu comisarul șef C.I.

Inculpații Ș.A.I., F.C.E. și F.D., cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu au declarat tot ce știau cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia. În faza cercetării judecătorești, cei trei inculpați și-au modificat poziția procesuală în sensul că și-au retractat declarațiile inițiale, solicitând să se facă aplicarea dispozițiile art. 260 alin. (2) C. pen.

Prima instanță a apreciat, însă, că nu se poate da eficiență dispozițiilor art. 206 alin. (2) C. pen., întrucât retractarea mărturiei mincinoase se poate face numai dacă martorul își retrage mărturia, ceea ce echivalează cu aceea că poate interveni până la inculparea celui care a avut calitatea de martor. În opinia instanței, cei trei inculpați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, atitudinea sinceră a acestora în fața cercetării judecătorești urmând a fi analizată la momentul individualizării judiciare a pedepsei, în mod adecvat.

Cu privire la inculpații D.V., O.V. și B.M., Tribunalul a constatat că aceștia au adoptat o atitudine de recunoaștere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă prezentate.

Referitor la actul material privind pe eleva C.A.C., s-a reținut că, la data de 30 august 2010, ora 15:47:39, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatului O.V. "am și io o treabă cu tine pentru ... pentru poimâine ... miercuri" (01 septembrie 2010), stabilind să discute a doua zi.

La data de 31 august 2010, ora 11:52:03, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeași zi, după ce D.V. se va întâlni "cu aia înainte". La 12:07:00, inculpatul D.V. l-a apelat pe inculpatul O.V. și i-a comunicat faptul că eleva C.A.C. a fost nominalizată de către polițistul examinator D.C. să susțină proba practică în data de 31 august 2010 - și nu în data de 01 septembrie 2010, așa cum se menționa pe dosarul de școlarizare. Cei "doi au reluat conversația la ora 12:47:05 și au stabilit să se vadă în zona Trafic Greu pentru ca D.V. "să-ți dau alea". Din convorbirile purtate la orele 15:26:49, 16:42:55, 17:42:19, 17:49:28 și 17:50:16 între inculpații O.V. și B.M. a rezultat că cei doi se întâlnesc în jurul orelor 17:50 în zona Filaret "să-mi dai piesele alea ca să repar și eu mașina".

La data de 01 septembrie 2010, ora 08:40:03, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatei O.A.M. faptul că eleva C.A.C. nu este trecută pe listele din 01 septembrie 2010 pentru susținerea probei practice, motiv pentru care eleva trebuie să se reprogrameze pentru susținerea examenului practic. La ora 09:58:21, inculpatul D.V. i-a comunicat inculpatului O.V. că eleva C.A.C. este programată pentru a doua zi "mâine am examenul de azi". Despre reprogramarea examenului, inculpatul O.V. a anunțat-o și pe soția sa, O.A.M. la ora 10:00:44. La ora 13:13:02 inculpatul O.V. l-a întrebat pe inculpatul D.V. dacă numele elevei este C.A.C.

La data de 02 septembrie 2010, ora 08:52:50, O.V. l-a întrebat pe inculpatul B.M. "ai dus bormașina aia la reparat?", acesta răspunzându-i afirmativ. Tribunalul a reținut din conversațiile purtate între instructorii auto O.V. și B.M. faptul că cei doi foloseau un limbaj codificat, uneltele la care fac ei referire reprezentând de fapt anunțarea interlocutorului cu privire la efectuarea unei intervenții în vederea promovării probei practice prin modalități nelegale. La 10:01:23, inculpatul O.V. i-a comunicat soției sale faptul că atât elevul său, cât și eleva, lui D.V. susțin proba practică cu agentul șef G.F.G.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I. rezultă că C.A.C. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 02 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef G.F.G.

Inculpații D.V., O.V. și B.M. au recunoscut săvârșirea faptelor.

Referitor la actul material privind pe elevul T.I.A. s-a reținut că, în data 30 august 2010, ora 10:27:21, inculpatul D.V. a fost apelat de către inculpatul T.I.A., care i-a comunicat faptul că pe data de 01 septembrie 2010 urmează să susțină proba practică pentru obținerea permisului de conducere și l-a întrebat "cât mă costă și pe mine? ... o sută, două, trei?", D.V. răspunzându-i că trei sute. Tot din discuție a rezultat că acesta promovase proba teoretică în aceeași zi, 30 august 2010, și dorea să știe dacă poate fi ajutat sigur până la data susținerii probei practice, întrucât trebuie să vorbească cu mama sa, inculpata T.V.

Din discuția purtată la data de 01 septembrie 2010, orele 20:25:49, între inculpatul D.V. și T.I.A. a rezultat că cel din urmă nu s-a prezentat la examen, întrucât nu a avut decât suma de 250 euro, întrebându-l pe D.V. dacă îl poate ajuta cu această sumă, însă a fost refuzat, spunându-i-se că trebuie obligatoriu suma de 300 euro. Tot din discuție a mai rezultat faptul că T.I.A. urmează să se reprogrameze și să susțină proba practică peste aproximativ o lună.

În data de 16 septembrie 2010, ora 09:20:55, inculpatul D.V. a fost apelat de inculpatul T.I.A. care i-a comunicat faptul că urmează să susțină proba practică pe data de 05 octombrie 2010.

În data de 29 septembrie 2010, orele 15:44:53, inculpatul D.V. a fost apelat de inculpatul T.I.A. care i-a comunicat faptul că "banii ți-i dă mama mâine, o să te sune ea".

În data de 30 septembrie 2010 (joi), inculpatul D.V. a fost apelat de inculpata T.V. care i-a spus că are banii și poate să îi dea în week-end sau luni (perioada 01 - 04 octombrie 2010). La ora 10:20:08, D.V. a fost apelat de către O.A.M. care l-a întrebat dacă are ceva pentru soțul ei, răspunsul fiind afirmativ. La ora 10:42:52, O.A.M. l-a apelat pe D.V. și au stabilit să se întâlnească. La orele 12:09:02 și 12:17:23 inculpata O.A.M. a fost apelată de inculpatul B.M. stabilind inițial să se întâlnească la parcul S., pentru ca ulterior, întâlnirea să fie stabilită pe strada Toporași, la benzinăria de la intersecția cu șos. Giurgiului.

Din nota de supraveghere operativă din data de 04 octombrie 2010, la orele 12:30, rezultă că inculpata O.A.M. care conducea autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare X s-a întâlnit la intersecția străzilor Toporași cu Giurgiului cu inculpatul B.M. care conducea autoturismul marca R. cu nr. de înmatriculare Z. În continuare, B.M. s-a deplasat în localitatea Cățelu, județul Ilfov, parcând autoturismul pe str. Florilor și s-a deplasat la vila aflată în construcție de pe str. Drumul între Tarlale, intrând în curtea acesteia. Din verificări s-a stabilit că imobilul aparține inculpatului G.F.G., agent de poliție în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. București, Biroul Examinări.

În data de 05 octombrie 2010, ora 09:06:21, D.V. i-a comunicat telefonic inculpatului O.V. că T.I.A. este repartizat să susțină proba practică cu "mecanicul G.". La ora 12:37:02, inculpatul D.V. i-a mulțumit lui O.V., spunându-i că totul s-a rezolvat. La ora 12:59:38, inculpatul D.V. a vorbit cu T.V., spunându-i și acesteia că totul s-a rezolvat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.L. a rezultat că T.I.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu cms. șef G.F.

La data de 25 octombrie 2010, ora 11:49:11, inculpatul D.V. a fost apelat de către T.I.A. care i-a comunicat faptul că are un prieten căruia îi trebuie aranjat atât dosarul, cât și proba practică, cel dintâi fiind de acord, lucru confirmat și de convorbirea de la ora 11:54:24 dintre T.I.A. și inculpatul D.V.

S-a reținut că inculpații T.I.A. și T.V., cu ocazia audierii în calitate de martori în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu au declarat tot ce știau cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora au fost întrebați, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia.

Audiat pe aceste aspecte, inculpatul D.V. a precizat că a convenit că îl va ajuta pe T.I.A. pentru proba practică, pentru suma de 300 euro, acționând în situații identice celorlalte acte materiale, precizând totodată că și mama elevului, inculpata T.V. cunoștea despre această sumă de bani și despre destinația ei, vorbind cu aceasta la telefon și stabilind o întâlnire. Mai mult inculpatul a precizat că, deși nu-și amintește dacă a primit cei 300 de euro de la elevul sau de la mama lui, suma de 300 euro a fost achitată separat de ora suplimentară efectuată. În afara acestei declarații, s-au avut în vedere și convorbirile redate în dosar, pe care instructorul le-a purtat cu el, fiind considerat ca edificator și faptul că, după ce inculpatul T.I. a susținut examenul, la contactat din nou pe D.V. pentru a mai aranja o probă practică pentru o altă persoană. În ceea ce o privește pe inculpata T.V., au fost apreciate ca fiind relevante convorbirile purtate de aceasta cu instructorul, de pe telefonul fiului ei, cu referire la banii pentru examen, separat de taxe, ore suplimentare.

Inculpații D.V., O.V., O.A.M., B.M. au recunoscut săvârșirea faptelor.

Referitor la inculpatul G.F.G., s-a reținut că, audiat fiind în faza cercetării judecătorești, acesta nu a recunoscut niciunul din actele materiale reținute în sarcina sa, arătând că în data de 04 octombrie 2010 nu s-a întâlnit cu B.M.

Inculpatul B.M., audiat inițial, a recunoscut toate actele materiale încercând însă să nu-l implice pe inculpatul G.F. despre care a afirmat că nu a avut nicio implicare (aspect ce a și determinat judecătorul să-i respingă cererea de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen.), recunoscând însă că în ceea ce-l privește pe T.I. s-a întâlnit cu O.A.M. care i-a dat o sumă de bani și bilețele cu numele candidatului, copie de pe actele de identitate, după care s-a deplasat la locuința lui G.F.G. (aspect rezultat și din notele de supraveghere operativă). A precizat, însă, că nu și-ar fi putut exercita oricum traficul de influență asupra polițistului pentru că la aceea oră G.F.G. nu se afla acasă, însă nu poate explica de ce a mers la domiciliul lui în condițiile în care inculpatul nu era acasă. În aceeași ședință publică, inculpatul B. a solicitat să dea un supliment de declarație, revenind asupra celor inițiale și arătând că pentru elevii T., B. și S. a intervenit la G.F.G. fără a-i da bani sau alte foloase, bazându-se pe relația de prietenie, însă nu știe dacă polițistul a intervenit în vreun fel în facilitarea probei practice; precizează că pentru actele materiale din 04 octombrie 2010 i-a dat bilețelele cu numele elevilor în acea zi inculpatului G.F.G. fără a-și aminti dacă s-a întâlnit cu acesta în oraș sau la curte.

Aceste elemente au îndreptățit prima instanță să constate că inculpatul G.F.G. a săvârșit infracțiunea de trafic de influență lăsând să se creadă impresia că va interveni la persoanele care urmau să examineze elevii în schimbul unor sume de bani primite de la cel care realiza legătura dintre instructorului propriu-zis al elevului numitul D.V., prin intermediul lui O.V. și O.M., numitul B.M.

Referitor la actul material privind pe eleva B.N.I. s-a reținut că, în data de 29 septembrie 2010, ora 10:20:31, inculpatul D.V. a fost apelat de către aceasta, care l-a informat că a promovat proba teoretică pentru obținerea permisului de conducere, iar proba practică urmează să o susțină în data de 05 octombrie 2010 (marți). Inculpatul D.V. i-a solicitat acesteia ca la întâlnirea pe care o vor avea, aceasta să-i comunice "un singur lucru" întrucât "dacă e marți, până joi vreau să o rezolvăm".

În data de 30 septembrie 2010, ora 09:26:41, inculpatul D.V. a discutat cu inculpata O.A.M. despre faptul că "N. a luat sala și are marți ... marți are și T." și că urmează să-l sune pe V. în data de 01 octombrie 2010, ora 18:16:57, inculpatul D.V. a discutat cu inculpatul O.V., spunându-i acestuia din urmă că are "și el marți o treabă". În continuare, remiterea banilor de către inculpatul D.V. pentru ca B.N.I. să promoveze proba practică s-a efectuat cu aceeași ocazie și între aceleași persoane ca pentru T.I.A.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.N.I. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu cms. șef G.F.

Inculpații D.V., O.V., O.A.M., B.M. au recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor inclusiv acest act material.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina G.F.G., s-a avut în vedere declarația inculpatului B.M. observându-se că atât eleva B.N. cât și elevul T.I. au susținut examenul în aceeași zi, de aceea în declarația dată B. face referire la bilețelele pe care le-a dat cu numele acestora în data de 04 octombrie 2010, aspect ce se coroborează cu procesul-verbal de supraveghere. Și în cazul acestei eleve inculpatul G.F. a recunoscut că în dimineața examinării s-a întâlnit cu colegul său care a examinat-o.

Aceste elemente, văzute și prin prisma modului în care inculpatul polițist acționa, evitând să vorbească la telefon, primind bilețele de la inculpatul B. și discutând cu examinatorii elevilor pentru care a primit bilețele în dimineața examenului, au îndreptățit instanța să considere că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa și pentru acest act material.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M.R. s-a reținut că, la data de 27 august 2010, ora 15:23:01, inculpata O.A.M. a primit un SMS de la inculpatul I.M., ce cuprindea datele de identitate și numărul de telefon al elevului C.M.R., date ce trebuiau comunicate inculpatului O.V. La data de 30 august 2010, ora 10:01:34, inculpata O.A.M. l-a sunat pe inculpatul I.M. dorind să i se confirme faptul că datele primite prin SMS sunt corecte și dacă data examenului este pentru a doua zi. L-a asigurat totodată pe acesta că totul va fi bine, atâta vreme cât elevul nu face o greșeală foarte gravă "nu întotdeauna poate să iasă bine, că nu iese din cauza cuiva, întotdeauna iese rău din cauza elevului ... dacă a făcut o tâmpenie foarte gravă, nu are cum să iasă bine ... că tot constă înainte, la dreapta ... da' nu vorbim prin telefon". La ora 10:06:08, inculpata O.A.M. i-a retransmis lui O.V. SMS-ul primit de la inculpatul I.M. la data de 27 august 2010. Inculpata O.A.M. a vorbit la telefon cu inculpatul O.V. la ora 10:27:44 și i-a comunicat faptul că pentru examenul de a doua zi se va prezenta inculpatul I.M.. La ora 11:14:26, inculpatul I.M. i-a reconfirmat inculpatei O.A.M. faptul că se va prezenta el cu elevul C.M.R. a doua zi la examen. La 13:36:25, inculpatul I.M. l-a întrebat pe inculpatul O.V. dacă "s-a trimis ce trebuie", acesta răspunzând afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.M.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 31 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef principal D.I.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul C.M.R. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului I.M. este de 250 euro.

Fiind audiat la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, poziție pe care și-a menținut-o și în faza cercetării judecătorești, recunoscând faptele în aceeași modalitate.

Poziția de recunoaștere a actului material așa cum a fost descris la sus a fost reținută și în privința inculpaților O.V., O.A.M. și B.M.

Referitor la actul material privind pe eleva C.S.V. s-a reținut că, la data de 30 august 2010, la ora 11:14:26, inculpatul I.M. i-a comunicat inculpatei O.A.M. că dorește să aranjeze proba practică pentru un elev, ce va susține examenul. Despre acest aranjament, soții O. au discutat la telefon la ora 13:07:50 "M. mi-a zis că dacă ar fi ar mai avea și miercuri", urmând să vorbească în ziua următoare. La 14:56:18, inculpata O.A.M. a aflat de la inculpatul I.M. că eleva C.S.V. a promovat proba teoretică și va susține proba practică "poimâine" (01 septembrie 2010), stabilind să se întâlnească a doua zi.

La data de 01 septembrie 2010, ora 12:32:57, inculpatul I.M. i-a comunicat lui O.V. că eleva C.S.V. susține examenul cu examinatorul B.V. "La ce mecanic ești? ... La B.", cei doi stabilind să vorbească după proba practică. La ora 13:12:09, inculpatul O.V. a aflat de la I.M. că "e bine ... s-a schimbat piesa".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că numita C.S.V. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 01 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Fiind audiat la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, poziție pe care a menținut-o și în cursul cercetării judecătorești solicitând alături de inculpații O.V., O.A.M. și B.M., beneficiul reducerii cu 1/3 a pedepsei.

Referitor la actul material privind pe eleva N.A.M. s-a reținut că, la data de 02 septembrie 2010, ora 20:38:02, inculpatul I.M. l-a sunat pe inculpatul O.V. și l-a întrebat dacă "nu e prea târziu ... pentru mâine", rămânând stabilit ca cei doi să reia conversația în aceeași seară. O.V. l-a sunat pe inculpatul I.M. la ora 20:51:43 și au stabilit să se întâlnească în zona Filaret în scurt timp.

A doua zi, 03 septembrie 2010, ora 08:59:11, I.M. i-a comunicat lui O.V. că eleva N.A.M. susține examenul cu examinatorul B.V. ("Ce mecanic ai? ... B."), cei doi stabilind să vorbească după proba practică. La 12:33:13, I.M. i-a spus lui O.V. că a terminat "fără probleme". La data de 03 septembrie 2010, ora 13:12:23, inculpatul O.V. i-a comunicat inculpatului B.M. că a terminat "cu gresia, am terminat cu datele..aveam și io ceva nevoie de niște scule pentru marți", rezultând din aceste conversații că cei doi folosesc un limbaj codificat, uneltele electrice și lucrările de amenajare la care fac ei referire reprezentând de fapt anunțarea interlocutorului cu privire la efectuarea unei intervenții în vederea promovării probei practice prin modalități nelegale. După promovarea examenului, comunicarea acestui aspect se realiza prin informarea interlocutorului că lucrările de amenajare s-au încheiat cu bine.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că N.A.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 03 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 14 februarie 2011, N.A.M. nu a recunoscut cumpărarea influenței inculpatului I.M. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 03 martie 2011, aceasta să revină asupra declarației inițiale, recunoscând cumpărarea influenței contra sumei de 1.000 - 1.100 RON, sens în care față de aceasta s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Și cu privire la acest act material inculpații I.M., O.V. și B.M. au recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea descrisă anterior, coroborată cu probele evidențiate.

Referitor la actul material privind pe elevul S.I. s-a reținut că, din convorbirile purtate la data de 21 octombrie 2010, orele 11:28:33 și 16:13:06, între inculpații O.V. și I.M. a rezultat că cei doi urmează să se întâlnească în zona parcului Moghioroș întrucât cel din urmă are "ceva ... de vorbit". La data de 22 octombrie 2010, ora 15:17:23, O.V. a stabilit cu inculpatul B.M. să se întâlnească în aceeași zi, în zona Filaret. Ca urmare a acestei întâlniri, a doua zi, pe 23 octombrie 2010, ora 07:54:03, inculpatul B.M. l-a sunat pe inculpatul G.F.G., agent de poliție, cu care a stabilit să se întâlnească în curând "iei și tu un K8 ... și partea a doua care o știi tu ... palmeișăn ... sigur că da, păi cum ... cum naiba, doar nu ... că uite aici eu dau zăpada, că-i gheață ...". La 12:01:52, inculpatul G.F.G. l-a sunat pe comisarul șef N.P., căruia i-a comunicat faptul că "vezi că vine finu' pe la tine să-ți aducă din partea mea pentru nevastă-ta niște flori ... niște flori c-a fost ziua ei ... ăla cu părul des ... ăla cu părul creț? ... în chelia lui" (fiind vorba de instructorul auto B.M. care este chel). Cei doi au stabilit ca ofițerul de poliție să îl sune pe instructorul auto pentru a stabili detaliile întâlnirii. În urma verificărilor efectuate, a rezultat că data nașterii numitei N.M., soția comisarul șef N.P. este 30 mai 1977, rezultând, prin urmare, că limbajul celor doi era codificat. La 15:37:36, inculpata O.A.M. a primit de la I.M. un SMS cu textul "S.I. are traseul luni" (25 octombrie 2010). La 25 octombrie 2010, ora 09:03:11, inculpatul I.M. i-a transmis inculpatului O.V. că este la "mecanicul ... D." și au stabilit să discute după terminarea examenului. La 12:45:52, inculpata O.A.M., utilizând numărul de telefon al soțului său, a aflat de la inculpatul I.M. că "am terminat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 25 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul S.I. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe-care i-a dat-o inculpatului-I.M. este de 200 euro. Fiind audia la data de 31 ianuarie 2011, inculpatul I.M. a recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă anterior, atitudine pe care și-a menținut-o și în cursul cercetării judecătorești.

Tribunalul a apreciat că interceptările la care s-a făcut trimitere se coroborează cu declarațiile inculpaților O.V., O.A.M. și B.M. care și ei au recunoscut săvârșirea acestui act material, în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Cu privire la actul material de trafic de influență reținut în sarcina inculpatului G.F.G., s-a constatat că acesta nu recunoaște fapta, referitor la discuția pe care a avut-o cu comisarul P.N. arătând că în realitate era o glumă știind că B. îi mai cumpărase comisarului flori, în două rânduri pentru soția sa. Inculpatul B.M., audiat fiind, a susținut că în data de 23 octombrie 2010 a fost sunat de polițist care l-a rugat să-i cumpere țigări și o sticlă de votcă, după care s-au întâlnit să i le dea, fără a-și aminti dacă i le-a plătit, ocazie cu care i-a dat și bilețelul cu numele lui S.I.

Or, în această situație, s-a arătat că, chiar dacă s-ar da credibilitate declarației inculpatului B., care a susținut că la momentul primirii bilețelelor polițistul nu i-ar fi promis nimic, nu se poate motiva atitudinea acestuia din urmă, în condițiile în care a acceptat primirea bilețelului, deși era un om corect care nu dorea să se implice în activități ilicite. Mai mult decât atât, au fost considerate ca relevante în cauză convorbirile telefonice ce redau discuția dintre G.F.G. și comisarul N.P., discuția dintre același inculpat și inculpatul B.M., și nu în ultimă instanță convorbirea dintre inculpatul B. și N.P., aceasta din urmă fiind localizată în apropierea locuinței ofițerului de poliție, conținutul acestor convorbiri demonstrând clar faptul că inculpatul G.F.G. nu primea doar niște bilețele cu numele elevilor, ci își exercita la rândul său influența asupra altor colegi, pentru a facilita promovarea probei practice a elevului pentru care B.M. era intermediar.

Referitor la actul material privind pe elevul B.A. s-a reținut că, în data de 20 iulie 2010, ora 12:43:31, inculpatul O.V. a apelat-o pe soția lui, inculpata O.A.M. și i-a comunicat faptul că "A.B. a luat sala și poimâine are traseul ... joi". La orele 21:57.22, inculpatul O.V. a fost apelat de către tatăl elevului, respectiv numitul B.M., care dorea să discute despre promovarea probei practice, însă cei doi au hotărât să nu discute prin telefon despre acest subiect. Aceeași discuție a fost continuată la ora 21:59:08 între aceleași părți, numitul B.M. utilizând însă un alt număr de apel.

În data de 21 iulie 2010, după efectuarea de către inculpatul O.V. a ședinței de conducere cu B.A., la ora 14:24:13, cei doi au stabilit telefonic să se întâlnească în aceeași zi, pentru ca la ora 14:42:30, O.V. să îi comunice telefonic lui B.A. că a ajuns în fața blocului acestuia, cel din urmă comunicându-i că o să coboare imediat. În aceeași zi, 22 iulie 2010, ora 10:58:25, inculpatul O.V. i-a comunicat telefonic soției sale că "totul s-a terminat, e în regulă".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 22 iulie 2010, iar proba practică a fost susținută cu cms. șef N.P.

Cu ocazia audierii în calitate de martori, B.A. și B.M. au reiterat aspectele de mai sus, primul arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 250 euro. Această depoziție se coroborează și cu declarațiile inculpaților O.V., O.A.M. și B.M. care au recunoscut actul material conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul G.F.B. s-a reținut că, în data de 30 iulie 2010, ora 17:11:42, inculpata O.A.M. care a utilizat telefonul inculpatului O.V., a discutat cu G.F.B., care i-a comunicat faptul că dorește să discute cu soțul ei întrucât pe data de 10 august 2010, marți, urmează să susțină proba practică pentru obținerea permisului de conducere. Aceasta i-a comunicat faptul că, cel mai bine, G.F.B. ar trebui să se întâlnească și să discute personal cu O.V.

În data de 01 august 2010, ora 16:38.34, G.F.B. l-a apelat pe O.V., la telefon răspunzând din nou soția acestuia. G.F.B. i-a solicitat să îi transmită inculpatului O.V. că dorește să se întâlnească cu acesta "luni seara, pe la șase".

Pe 03 august 2010, ora 10:13:29, O.V. l-a sunat pe G.F.B., stabilind să se întâlnească în aceeași seară, la orele 18:00, pentru a-i da "copia și cu chestia aia". Cei doi au mai avut o discuție la ora 11:53:03, din cuprinsul căreia rezultă că seara se va întâlni cu B., iar cu "V." (D.V.) după ora trei, pentru a se duce "cu amândoi odată" (atât pentru elevul G.F.B., cât și pentru elevul inculpatului D.V., numitul Ș.A.I.). La ora 17:52:30, G.F.B. l-a apelat pe inculpatul O.V. și i-a spus că a ajuns la locul întâlnirii și că îl așteaptă.

În data de 09 august 2010, ora 11:16:42, O.V. l-a sunat pe G.F.B. și i-a comunicat faptul că totul este în regulă. În aceeași zi, la ora 17:10:25, O.V. l-a contactat pe inculpatul B.M. și l-a întrebat dacă "a dus bormașina aia", răspunzându-i-se că va fi dusă a doua zi, dimineața, în caz contrar îl va suna.

În data de 10 august 2010, numitul G.F.B. a susținut și promovat proba practică cu inculpatul agentul G.N.V., iar în această zi nu figurează nicio convorbire interceptată și înregistrată din conținutul căreia să rezulte anularea planurilor stabilite mai sus.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că G.F.B. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 10 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef principal G.N.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul G.F.B. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 300 euro. Inculpații O.V., O.A.M. și B.M. au recunoscut săvârșirea faptelor așa cum a fost descrisă mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul I.M. s-a reținut că, la data de 02 septembrie 2010, ora 18:20:40, inculpatul O.V. a fost sunat de I.M., care i-a comunicat faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto și că va susține proba practică marți (07 septembrie 2010), urmând ca cei doi să se întâlnească ulterior.

La data de 03 septembrie 2010, ora 11:09:10, instructorul auto a fost sunat de S.G.R., utilizatorul postului telefonic 0763.xxx.xxx, care l-a întrebat dacă pe "băiatul ăla, de a făcut școala cu tine ... M ... ..putem să-l ajutăm și pe el ... marți acum", instructorul răspunzând afirmativ însă "ne întâlnim și vorbim, nu, nu la telefon", cei doi stabilind să se întâlnească ulterior.

Pe data de 05 septembrie 2010, ora 12:23:32, instructorul auto O.V. a fost sunat de S.G.R. care i-a comunicat faptul că I.M. nu poate face rost decât de 200 de euro pe care interlocutorul se oferă să îi împrumute: "el acu' se roagă de mine că n-are niciun leu. Io nu pot frate decât 200 de euro. Ia întreabă-l tu pe băiatul ăla dacă vrea așa, că nu am nici io mai mult. Deci io vreau să-l ajut da' nu am mai mult. El zisese că o să-i dea ta-su 100 ... și nu i-a dat nimeni, nimic". În seara respectivă, ora 20:23:40, S.G.R. a purtat o conversație cu inculpata O.A.M., soția lui O.V., pe numărul de telefon al acestuia, care i-a transmis că: "mi-a zis dacă sunați, să vă spun că discutați mâine. Să stați liniștit că discutați mâine, se rezolvă mâine".

Pe data de 06 septembrie 2010, ora 16:11:44, inculpatul O.V. a discutat cu soția sa O.A.M. despre I.M., care urma să susțină proba practică a doua zi. La ora 16:15:45, instructorul auto l-a apelat pe I.M., cei doi discutând despre faptul că S.G.R. nu răspunde la telefon, astfel încât cei doi stabilesc să se întâlnească în aceeași seară. La ora 17:59:16, inculpatul O.V. a discutat cu instructorul auto B.M., cei doi stabilind să vorbească după ora 20:00, aspect ce rezultă și din conversația purtată de O.V. cu soția sa la ora 18:12:22. S.G.R. l-a apelat pe O.V. la ora 18:47:59, ocazie cu care cel din urmă i-a comunicat faptul că a discutat cu M. "și e în regulă".

Din verificările efectuate în bazele de date ale MAI., a rezultat că I.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 07 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Inculpatul I.M., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul O.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina. În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul I.M. care a susținut că nu dat nicio sumă de bani lui O.V. și nici lui S.G.R.

Tribunalul a constatat că susținerile inculpatului sunt infirmate de declarația inculpatului O.V. care a arătat că I.M. a fost elevul său, pentru facilitarea probei practice a acestuia a fost contactat de S.G.R. cu care a purtat niște discuții telefonice, iar banii i-au fost dați personal de elevul său, în cuantum de 250 de euro. De asemenea, relevante în cauză au fost apreciate convorbirile redate din dosar, convorbire purtată între inculpații I.O.V. și care elimină orice "dubiu", convingând instanța că inculpatul I. a cunoscut aspectele cu privire la care a fost întrebat, aspecte esențiale, prin declarația sa încercând alterarea adevărului. Aceste argumente au îndreptățit instanța să constate . că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Referitor la actul material privind pe eleva C.A. s-a reținut că, la data de 19 octombrie 2010, ora 11:36:19, aceasta i-a telefonat inculpatului O.V., purtând însă conversația cu soția acestuia, O.A.M. Din cuprinsul convorbirii reiese că eleva a promovat proba teoretică, fiind programată pentru proba practică vineri (22 octombrie 2010), în acest scop eleva susținând că trebuie să vorbească "neapărat cu dânsul", interlocutoarea răspunzându-i "știu că trebuie să vorbiți cu el neapărat azi, dar nu vorbiți prin telefon".

La data de 20 octombrie 2010, ora 14:11:11, O.V. a purtat o conversație cu inculpata O.A.M. care l-a întrebat dacă "ai vorbit ... cu nenea ăla cu care trebuia să vorbești pentru ... A ... .. A ... .. pentru C.", acesta răspunzându-i negativ. Ca urmare a acestei conversații, cei doi soți au reluat convorbirea la ora 17:21:45, discutând despre modalitatea și persoana prin care să aranjeze examenul elevei C.A.

La data de 22 octombrie 2010, ora 08:58:58, inculpatul O.V. i-a transmis soției sale că eleva C.A. va susține examenul cu D. (comisarul D.F.). La 10:50:12, inculpatul O.V. a purtat o conversație cu inculpata O.A.M. din care rezultă faptul că eleva C.A. a promovat examenul auto.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X., emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 22 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, eleva C.A. a reiterat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care i-a dat-o inculpatului O.V. este de 250 euro.

Referitor la actul material privind pe elevul Ț.I.C. s-a reținut că, la data de 20 octombrie 2010, Ț.I.C. i-a comunicat inculpatului O.V. faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto și că a fost programat pentru proba practică pe 22 octombrie 2010. La ora 11:53:50, inculpatul O.V. l-a întrebat pe S.M.C. dacă poate să se prezinte vineri cu un elev de-ai săi la proba practică ce urma să se susțină în cartierul Dămăroaia, sectorul 1, București (zona în care se susține proba practică de către candidații cu domiciliul în județul Ilfov), răspunsul fiind afirmativ.

La data de 20 octombrie 2010, ora 18:51:08, inculpatul O.V. a discutat cu Ț.I.C. despre faptul că cel din urmă dorește să-și aranjeze traseul "tu vrei ce am discutat noi atunci? ... să fii sigur ... vreau ... să aranjez, să aranjez traseul ... mă, mă, mă, vorbește mă! Nu mai vorbi mă! ... Nu mai vorbi prostii". De asemenea, rezultă că elevul va susține vineri (22 octombrie 2010) proba practică cu un autoturism marca D. cu instructorul auto S.M.C., precum și faptul că "toate detaliile le discuți cu el. Tot îi dai lui ... în situația în care e ceva, pleci acasă. Dacă ... da' în principiu nu. Adică aproape 99,9% e în regulă ... și așa cât? Mă refer la bani sau nu știu ... 2 jumate mă, era ... nu știi ce vorbisem noi? În euro ... două sute jumate.". Totodată, elevul urmează să-i achite separat lui S.M.C. taxa de mașină în cuantum de 100 de RON.

La data de 21 octombrie 2010, ora 20:15:06, O.A.M. i-a comunicat lui S.M.C. numele elevului cu care se va deplasa a doua zi la examen, respectiv Ț.I. La data de 22 octombrie 2010, ora 09:07:03, S.M.C. i-a transmis lui O.V. faptul că elevul va susține examenul cu G.S. (agentul de poliție S.G.), aspect ce rezultă și din convorbirea de la ora 10:50:12, purtată de inculpatul O.V. cu soția sa. Ț.I.C. i-a comunicat la ora 13:12:55 lui O.V. faptul că a promovat examenul "hai că am rezolvat-o ... cu totul".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că Ț.I.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, fiind obținut la data de 22 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul de poliție S.G.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, elevul Ț.I.C. a precizat aspectele de mai sus, arătând că suma pe care a dat-o pentru cumpărarea influenței este de 250 euro. Audiați în cauză inculpații O.V. și B.M. au recunoscut săvârșirea acestui act material.

Referitor la actul material privind pe elevul D.F.I. s-a reținut că, la data de 04 octombrie 2010,.ora 10:07:27, inculpata O.A.M. l-a apelat pe D.M., care i-a comunicat faptul că fiul său, D.F.I., a promovat proba teoretică a examenului auto și că dorește să se întâlnească cu aceasta întrucât "aș vrea să vorbesc și eu ceva cu dumneavoastră mai delicat ... a luat băiatu' sala și ... se poate rezolva ceva?". Din conversația purtată de cei doi la ora 12:06:03 a rezultat că cei doi se întâlnesc în str. M., din zona parcului S., aspecte ce rezultă și din supravegherea operativă efectuată în cauză în baza autorizației 822/A.I./2010: Din nota întocmită de organele de cercetare a rezultat că la întâlnire a participat și elevul D.F.I.. În aceeași zi, la 14:04:20, cei doi interlocutori au reluat discuția, D.M. comunicându-i faptul că fiul său va susține proba practică pe data de 02 noiembrie 2010.

La data de 18 octombrie 2010, ora 11:40:48, inculpata O.A.M. a discutat cu D.M. despre faptul că fiul său va susține proba practică la data de 02 noiembrie 2010 (marți) și că "problema" poate fi rezolvată până luni (01 noiembrie 2010): "ne vedem luni și rezolvăm ... se rezolvă. Nu trebuie timp. Atuncea. Că dacă se duce din timp, uită și ăilalți ... mi s-a întâmplat să dau cu mult timp înainte și a uitat".

Din conversațiile purtate de inculpata O.A.M. la 31 octombrie 2010, orele 15:37:43 și 18:07:10, atât cu D.F.I., cât și cu D.M. a rezultat că primul va efectua o oră de pregătire cu inculpatul O.V., a doua zi, în jurul orelor 14.00, la care va veni și tatăl elevului, ocazie cu care "restu' o să discut cu soțu'". De asemenea, inculpata O.A.M. i-a comunicat lui D.M. că va fi și ea prezentă la întâlnire.

La data de 01 noiembrie 2010, după întâlnirea cu D.M. (aspect care rezultă din convorbirea telefonică de la ora 14:20:42), la 15:12:23, O.A.M. l-a apelat pe inculpatul B.M., cu care a stabilit să se vadă la 15:25 în zona Brâncoveanu, faptul că ultimii doi s-au întâlnit rezultând din convorbirea de la ora 15:29:24.

În ziua examenului, 02 noiembrie 2010, orele 07:56:10 și 08:16:28, inculpata O.A.M. a purtat conversații telefonice cu D.M., rezultând faptul că D.F.I. va susține examenul cu autoturismul inculpatului O.V. și că polițiștii au ajuns în zona de susținere a examenului. Din conversația purtată la ora 08:54:29 între inculpații O.A.M. și O.V., acesta utilizând telefonul mobil aparținând lui P.M., instructor auto la S.C. C.A.V. S.R.L., rezultă că D.F.I. susține proba practică cu "M." (agentul șef D.I.M.). La ora 09:15:31, inculpatul O.V. i-a transmis soției sale că "a fost ok" în ceea ce privește examenul susținut de D.F.I. și au discutat despre faptul că polițistul examinator "respectă, frate ... respectă regulile".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.F.I. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.L.V. - București, fiind obținut la data de 02 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef D.I.M.

Cu ocazia audierii în calitate de martori, D.F.I. și D.M. au precizat aspectele de mai sus, cei doi arătând că suma pe care au dat-o pentru cumpărarea influenței reprezenta contravaloarea a 300 euro, respectiv 1.260 RON. Inculpații O.V., O.A.M. și B.M., se situează pe opoziția acestora de recunoaștere a faptelor, conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe elevul B.A.S. s-a reținut că, la data de 26 octombrie 2010, ora 13:51:56, inculpatul B.M. a discutat cu tatăl elevului B.A.S., numitul B.A.I., despre faptul că a doua zi elevul va susține examenul și că instructorul auto va întârzia, dar că până la ora examenului va sosi, perioadă în care elevul va fi însoțit de un alt instructor auto. Deoarece instructorul auto va întârzia în ziua examenului, B.A.I. vrea să se asigure că fiul său va promova examenul "de unde să știu eu ... că se aranjează ... cum fac cu banii? ... n-ai zis că se aranjează?".

Din conversația purtată de inculpatul B.M. cu B.A.S., în data de 27 octombrie 2010, ora 08:43:15, a rezultat că elevul B.A.S. va susține examenul cu "domnul B." (agentul șef B.V.). Din convorbirile purtate la orele 08:59:17, 09:26:35, 09:33:48 și 09:34:48, între inculpatul B.M. cu B.A.S., a rezultat că instructorul auto se deplasează spre zona de susținere a examenului de către elev.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.A.S. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 27 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Inculpatul B.A.I., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul B.M. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia. Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B.A.I. și-a retractat inițial mărturia mincinoasă recunoscând că i-a dat instructorului suma de 200 RON, pentru a cumpăra două sticle de whiskey pentru el și polițist în vederea facilitării practice având în vedere că fiul său are un ușor handicap auditiv, cu mențiunea că banii i-a dat după examen. În cadrul aceleiași audieri, a revenit asupra celor declarate spunând că banii i-a dat pentru a crea șanse egale la examinare având în vedere deficitul auditiv a fiului său și nu pentru a facilita examenul, situația în care i s-ar fi cerut suma de 300 euro.

S-a apreciat, însă, de către Tribunal că susținerile de mai sus sunt infirmate de convorbirile interceptate în mod autorizat, dintre care cele mai relevante sunt cele redate la dosar, purtată între instructorul B. și tatăl elevului său, din care rezultă înțelegerea privind aranjarea unui examen contra unor sume de bani, precum și cea redată la fila 25, din același volum de urmărire penală, în cuprinsul căreia instructorul îi spune lui B.A. că este important să știe ce polițist este, asigurându-l că știe el "unde trimite și cine este ..., și mergem la examen fără probleme". S-a considerat că aceste elemente coroborate cu toate celelalte înregistrări redate în volumul de urmărire penală relevă existența unei înțelegeri de natură ilicită, materializate prin promovarea de către elev a examenului auto.

Cu privire la cel de-al doilea palier infracțional, Tribunalul a reținut că acesta a fost constituit de inculpații - instructori L.V.Ș. și V.M.C., care, în schimbul unor sume de bani au săvârșit acte de trafic de influență pentru elevii B.O.F., D.C., B.M.C. și B.M., I.A.I., G.M., F.M.M., C.C., I.M.N., P.P., T.M.N. și A.A., în vederea facilitării promovării examenului auto - proba practică. Acești instructori și-au exercitat influența asupra inculpaților D.I.I., B.V. și G.N.V., în calitățile lor de agenți de poliție, examinatori ai probelor practice, pentru o parte din actele materiale:

Referitor la actul material privind pe eleva B.O.F. s-a reținut că, la data de 02 octombrie 2010, ora 10:56:54, inculpatul L.V.Ș. a fost sunat de instructorul auto O.I., din cadrul școlii de șoferi A.C.S. S.R.L., cu care a discutat despre o elevă "O." care va susține proba practică luni, 04 octombrie 2010, stabilind să-i transmită copia cărții de identitate a celei din cauză, precum și un SMS cu numele acesteia. Din SMS-ul primit de inculpatul L.V.Ș. la ora 11:00:32, rezultă că eleva în cauză este B.O. În ziua examenului, 04 octombrie 2010, ora 09:55:11, V.V. i-a comunicat inculpatului L.V.Ș. faptul că eleva nu a promovat proba practică "n-am făcut nimic", examenul fiind susținut cu comisarul șef C.I.D., aspect ce reiese și din conversația purtată la ora 10:08:07 între instructorii auto L.V.Ș. și O.I., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi. La ora 12:54:58, inculpatul L.V.Ș. a purtat o conversație cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, D.C.M., din cuprinsul căreia rezultă faptul că deși primul făcuse o intervenție "la ... unchiu' sâmbătă" (de menționat că una dintre poreclele agentului șef principal G.N.V. este Unchiu') pentru ca B.O.F. să promoveze proba practică, eleva nu a promovat examenul. Prin urmare, inculpatul L.V.Ș. trebuie să restituie banii "noroc că n-am intrat în ei". Din verificările efectuate a rezultat faptul că B.O.F. a susținut la 04 octombrie 2010 examenul practic cu comisarul șef C.I.D., examen pe care nu l-a promovat.

Ulterior, din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.O.F. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 08 decembrie 2010,iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Cu ocazia audierii în calitate de martor, eleva B.O.F. a recunoscut faptul că a cumpărat influența inculpatului O.I. în vederea promovării probei practice pentru obținerea permisului de conducere categoria B. Aceasta a mai arătat că, după promovarea probei teoretice, inculpatul O.I. i-a spus că nu va promova proba practică dacă nu plătește suma de 300 euro. Deoarece inculpatul O.I. nu a mai putut efectua ore suplimentare cu martora, l-a recomandat de instructorul auto V.V. din cadrul aceleiași școli, spunându-i ca suma de 300 euro să i-o înmâneze acestuia din urmă, ceea ce a și făcut, dându-i totodată și o copie a cărții de identitate. Întrucât nu a promovat examenul, inculpatul O.I. i-a restituit martorei suma de 300 euro pe care aceasta i-o înmânase lui V.V.

Inculpatul O.I., audiat în faza urmăririi penale, a negat săvârșirea faptei de trafic de influență, poziție pe care a menținut-o și în faza cercetării judecătorești, poziția acestuia fiind infirmată de declarația martorului. V.V. care a arătat că împreună cu O.I. folosea autoturismul pe care B.O. efectua orele suplimentare, împrejurare în care a asistat la un moment la care instructorul elevei și-a exprimat nemulțumirea față de cum conduce, discutând cu aceasta despre o eventuală modalitate de a promova examenul practic, dar nu pe cale legală. Martorul a recunoscut că în datele de 3 și 4 octombrie 2010, întrucât O.I. nu era disponibil, a făcut patru ore suplimentare cu eleva, pentru care a fost plătit, iar în data de 3 octombrie, B.O. i-a spus că a stabilit cu O. să se întâlnească cu L.V. și să-i dea acestuia o sumă de bani, pentru a o ajuta la examen. În acest sens, a arătat că i-a înmânat eleva un plic în care erau 1.200 RON, din care să-i lase în torpedou 400 RON, pentru O. (fără a-i spune ce reprezintă) iar restul să-i dea lui L., lucru ce s-a întâmplat ulterior.

Inculpatul L.V.Ș. a arătat că inculpatul O.I. a fost cel care l-a sunat și care l-a lăsat să înțeleagă că are o elevă ce dă examen luni, trimițându-i prin sms numele acesteia. În continuare, inculpatul L. a arătat că s-a întâlnit cu G.N.V. la locuința părinților acestuia din comuna Gruiu și i-a spus numele sau i-a dat un bilețel cu numele elevei rugându-l să îl ajute, însă acesta nu i-a promis nimic. Suma de 800 RON a fost primită de la V.V., din care trebuia să-i dea 400 RON lui G.V. și restul să-l oprească el. Inculpatul L. a încercat să minimalizeze ajutorul solicitat polițistului însă la data de 06 octombrie 2010 a purtat o nouă conversație cu G.N.V., implicarea acestuia din urmă fiind clară, convorbirea redată fiind expresivă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul L.Ș.V., s-a arătat că probele analizate se coroborează cu poziția sa de recunoaștere a actului material reținut în sarcina sa.

Cât privește actul material reținut în sarcina inculpatului G.N.V., s-a menționat că acesta nu a recunoscut actele materiale, considerând că nu se face vinovat de nicio faptă penală, aspecte infirmate, însă, de declarațiile inculpatului L., așa cum au fost ele analizate. Faptul că L. și polițistul se cunoșteau rezultă și din declarația martorului D.C.M., care a arătat că fiul polițistului a făcut școala de șoferi cu primul, cei doi vizitându-se la țară, G.V având o casă în zona în care locuiesc și părinții lui L. De asemenea, relevante în cauză au fost apreciate și convorbirile existente la dosar, pe care cei doi le-au purtat anterior examenului pe care B.O. l-a picat, precum și cele de la fila 17 din același volum, în care L.Ș.V. discută despre vizitele făcute polițistului, respectiv fila 19, în care L. dezvoltă discuția povestind lui D.C. reacția pe care polițistul examinator a avut-o față de faptul că B.O. a picat examenul.

Referitor la actul material privind pe elevul D.C. s-a reținut că, în data de 04 octombrie 2010, orele 10:59:12, inculpatul L.V.Ș. a fost apelat de către D.C., din conținutul conversației rezultând că, a doua zi, cel din urmă trebuia să susțină proba practică a examenului de permis auto, însă instructorul auto i-a comunicat faptul că nu poate să vină la examen. Instructorul l-a întrebat pe elev dacă a pregătit "3 lumânări", elevul răspunzându-i că are pregătite "nu chiar trei ... două jumate". Inculpatul L.V.Ș. l-a apelat pe D.C. la 13:04:57, stabilind să se întâlnească în cursul zilei, în jurul orelor 18:00, în cartierul Drumul Taberei, ultimul trebuind să vină pregătit cu "lumânările". La ora 18:35:43, L.V.Ș. a fost apelat de o persoană de sex masculin, numitul "B.", care i-a comunicat faptul că a aflat că primul se întâlnește cu "elevul ăsta", întrebându-l în ce zonă se află "ca să ... că-i dau eu banii, că a împrumutat la mine ... ă ... banii ... ăștia ... lumânările alea". În aceeași zi, la ora 18:46:09, L.V.Ș. l-a apelat pe D.C., căruia i-a comunicat numărul de înmatriculare al autoturismului instructorului I.A., B-XX-XXX, autoturism pe care va susține examenul.

Din conversația purtată în ziua de 05 octombrie 2010, ora 08:30:38, între L.V.Ș. și inculpatul C.G., a rezultat că primul și-a trimis un elev să susțină examenul practic cu alt instructor "l-am dat pe alte mâini, acolo la cald", întrucât susține examenul în sectorul 3. La ora 10:30:15, L.V.Ș. a fost apelat de D.C. care îi comunică "gata teacher-e". În aceeași zi, L.V.Ș. a fost apelat la ora 10:33:41 de instructorul auto D.C.M., cu care a discutat despre un elev pe care primul l-a trimis să susțină examenul auto cu un alt instructor, respectiv "la moșu ... la Van" (instructorul auto I.A.), întrucât "e singurul care e băiat de băiat, adică dă și mai departe ...". L.V.Ș. l-a apelat pe D.C., la ora 13:04:32, întrebându-l dacă este mulțumit "ți-am spus că dacă mergi pe mâna mea ... nu te ... prostesc ... da ...". D.C. i-a comunicat faptul că a susținut examenul cu D.I., moment în care inculpatul L.V.Ș. i-a spus ca dacă îl însoțea el la examen "te trosnea". Din aceeași conversație rezultă că anterior, între L.V.Ș. și inculpatul D.I.I., Agent Șef, avusese loc un conflict verbal, în cadrul căruia instructorul auto l-a înjurat pe agentul de poliție de față cu alți candidați și instructori auto, explicându-se astfel precizarea inculpatului L.V.Ș. că dacă l-ar fi însoțit la examen pe elev, acesta ar fi picat.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria 1324854, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agent șef D.I.I.

Inculpatul D.C., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 14 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul L.V.Ș. a infracțiunii de trafic de influență ce a fost reținută în sarcina acestuia examenul cu autoturismul inculpatului I.A. În faza cercetării judecătorești, inculpatul D.C. a precizat că înțelege să-și retracteze mărturia mincinoasă, solicitând să se dea eficiență dispozițiilor referitoare la retractarea mărturiei mincinoase.

Tribunalul a apreciat, însă, că retractarea declarației mincinoase, în calitate de inculpat, nu mai poate opera ca și cauză de nepedepsire, urmând a fi evaluată poziția inculpatului la momentul individualizării judiciare a pedepsei.

Inculpatul I.A. a negat în faza de urmărire penală săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, pentru ca în faza cercetării judecătorești să revină și să recunoască fapta, arătând că inculpatul L. l-a rugat să meargă cu elevul său D.C. pentru a susține examenul și să-l ajute să promoveze în sensul de a vorbi cu polițistul. Pentru aceste servicii inculpatul L. i-a dat 800 RON, din care 400 RON urma să-i dea polițistului iar 400 RON reprezentau ora de pregătire și taxa de mașină.

Referitor la inculpatul L.V., acesta recunoaște că la rugat pe I.A. să meargă cu elevul său în Drumul Taberei pentru a susține elevul, spunându-i acestuia să se ocupe de candidat, prin asta înțelegându-se și aranjamentul cu polițistul, de partea ce consta în luarea banilor de la elevi spunând că se va ocupa el.

Referitor la actele materiale privind pe elevele B.M.C. și B.M. s-a reținut că, la data de 18 octombrie 2010, inculpatul L.V.Ș. a trimis agentului de poliție D.M. din cadrul Secției 21" Poliție - Cazier Judiciar și Evidența Operativă, la ora 06:34:47, un SMS cu cinci CNP-uri: X, X1, X2, X3, X4, identificate: ulterior ca aparținând numiților M.R.Ș, S.A., A.G.I., B.M.C. și B.M. În aceeași zi, la ora 10:11:30, D.M. i-a comunicat inculpatului L.V.Ș. că a dat ce a avut unui alt instructor auto, rămânând ca unul dintre caziere să-i fie dat ulterior.

În data de 20 octombrie 2010, ora 13:44:08, inculpatul L.V.Ș. a fost apelat de o persoană de sex feminin, utilizatoarea postului telefonic 0766.xxx.xxx, identificată ca fiind S.I.C., care l-a invitat la locul ei de muncă pentru a discuta cu mama unei eleve a acestuia, ceva ce "nu e de vorbit la telefon", din verificări rezultând că mama elevelor se numește B.R.C.

Pe data de 20 octombrie 2010, ora 14:18:36, inculpatul L.V.Ș. a discutat: cu D.C.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, căruia i-a spus că s-au mai gândit unii "pentru onomastica de vineri ... am două surori ... m-a chemat maică-sa la discuții ... s-a cam înnegrit când a auzit ... Dom-le nu e cam mult? ...", la care interlocutorul îi răspunde "nu e, dom'le, ce-mi dai mie?". Inculpatul L.V.Ș. i-a povestit interlocutorului că i-a spus mamei surorilor că "fără trei bucăți nu se discută", dar "eu am rămas la două și jumătate", urmând ca aceasta să-i dea răspunsul până vineri, adică pe 22 octombrie 2010. În aceeași zi, la ora 16:55:42, inculpatul L.V.Ș. a vorbit cu S.I.C., de această dată cea în cauză utilizând postul telefonic 0744.xxx.xxx. Pe aceasta a întrebat-o dacă a terminat cu persoana pe care o coafa și dacă respectiva a plecat. Cei doi au discutat despre acea doamnă, respectiv numita B.R.C., în sensul că "s-a cam strâmbat ... de cașcaval", deși instructorul auto susține că "i-am luat cu două milioane mai puțin decât se ia de obicei". Interlocutoarea i-a spus instructorului că a sfătuit-o pe B.R.C. să accepte această opțiune. La ora 15:26:21, inculpatul L.V.Ș. a discutat cu inculpata S.I.C., utilizatoarea postului telefonic 0744.xxx.xxx, căreia i-a spus că a rezolvat toate problemele și că fetele sunt în regulă.

Numitele B.M.C. și B.M. au susținut și au promovat examenul practic de conducere auto în ziua de 22 octombrie 2010 cu comisarul șef C.I.D. Cu ocazia audierii în calitate de martor, B.R.C. a reiterat aspectele arătate anterior, arătând că a cumpărat influența inculpatului L.V.Ș. contra sumei de 500 de euro pentru cele două fiice ale sale. Martorul D.C.M. a confirmat faptul că a discutat cu inculpatul L.V.Ș. despre promovarea examenului prin căi ilicite de către cele două eleve contra sumei de 250 de euro.

Cu privire la acest act material, inculpatul L. a recunoscut că mama celor două eleve, prin intermediul inculpatei S.I., l-a rugat să le ajute să promoveze proba practică în schimbul sumei de 500 euro.

Audiată în cauză, în calitate de martoră, B.R.C., mama celor două eleve, a precizat că înainte de a-l suna pe L. a purtat o discuție cu inculpata S. despre posibilitatea aranjării probei practice, în cadrul căreia aceasta i-a lăsat impresia că poate discuta cu L.V., despre aceste aspecte. Martora a confirmat discuția purtată cu L.V. care în schimbul sumei de 250 de euro, pentru fiecare fiică a lăsat să se înțeleagă că poate aranja proba practică.

Referitor la participația inculpatei S.I.C. instanța a apreciat că sunt suficiente elemente care să demonstreze că aceasta a pretins de la martora B.R., pentru inculpatul L.V. sume de bani pentru ca fiicele ei să promoveze examenul, relevante în cauză fiind convorbirile redate integral, pe care aceasta l-a purtat cu inculpatul L.

Referitor la actul materiale privind pe elevul C.C. s-a reținut că, la data de 20 decembrie 2010, ora 09:52:44, inculpatul L.V.Ș. l-a sunat pe C.C. și a discutat despre susținerea probei practice de miercuri (22 decembrie 2010), instructorul auto întrebându-l dacă "rămâne în vigoare ce-am vorbit noi ... cu ... treaba cu ... da ... ne vedem și vorbim ... păi nu că trebuie să știu de mâine ... rămâne, rămâne în vigoare, da?", elevul răspunzându-i afirmativ.

Din convorbirea purtată a doua zi, la orele 10:38:13, între inculpatul L.V.Ș. și instructorul auto P.F.A., a rezultat că primul s-a deplasat la sediul Serviciul Public Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din București, șos. Pipera, nr. 41, sector 1 pentru a se întâlni cu comisarul L.M., șeful Biroului Examinări. În acest sens, P.F.A. a explicat modul în care să ia legătura cu lucrătorul de poliție "Da, mă, cheamă-l acolo la ăla, e mustăciosu' acolo, îl chemi, îl caut pe domnu' L.". Inculpatul L.V.Ș. i-a transmis interlocutorului scopul pentru care dorește să se întâlnească cu comisarul L.M. "vreau să-i dau de lucru", rezultând că examenul pentru care se face intervenția este programat "tomorrow morning". Întrucât nu l-a găsit, cei doi au reluat discuția la 12:16:01 și au stabilit ca inculpatul L.V.Ș. să-l mai aștepte pe polițist încă 5 - 10 minute întrucât dacă se duce "după-amiază, da' ... când îi mai dă", rezultând astfel că în situația în care întâlnirea ar avea loc după-amiaza, comisarul L.M. nu ar mai avea timp să aranjeze examenul.

La 21 decembrie 2010, ora 14:18:38, inculpatul L.V.Ș. l-a contactat pe elevul C.C. și au stabilit să se vadă a doua zi dimineață, la ora 07.00, "la Moghioroș, vizavi de biserică", urmând ca elevul să se prezinte cu "dosaru', buletinu', un milion ... și ce-am mai vorbit". Deoarece elevul nu înțelesese cuantumul sumei ce urma să facă obiectul infracțiunii de corupție, instructorul i-a spus că este vorba de suma de 300 de euro.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 22 decembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef C.I.D.

Martorul D.C.M. a confirmat aspectele de mai sus. Din declarația martorului C.C., în faza de urmărire penală, au rezultat aceleași aspecte ca cele reținute anterior, acesta arătând că a cumpărat influența inculpatului L.V.Ș. contra sumei de 300 de euro. Cu privire la acest act material inculpatul L.V. și-a recunoscut vinovăția arătând că i-a promis lui C. ajutor pentru cei 300 euro, sens în care a vorbit cu numitul L.

Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, reținându-se că nu a declarat tot ce știa în legătură cu săvârșirea de către inculpatul L.Ș.V. a actului material privindu-l pe elevul C.C. Instanța a constatat că există mijloace de probă care să susțină vinovăția acestuia, relevante în cauză fiind convorbirile redate la filele 223 - 224, respectiv 225 vol. XI din dosarul de urmărire penală, între acesta și L.Ș.V. din conținutul cărora rezultă iară putință de tăgadă faptul că C.G. a cunoscut faptul că a doua zi respectiv în 22 decembrie 2010, elevul C.C. susținea examenul iar instructorul său L.Ș.V. depusese diligențe pentru a aranja examenul.

Referitor la actul material privind pe eleva I.A.I. s-a reținut că, la data de 20 octombrie 2010, instructorul auto L.V.Ș. i-a trimis agentului de poliție D.M. din cadrul Secției 21 Poliție - Cazier Judiciar și Evidența Operativă, la ora 10:08:59, un SMS cu două CNP-uri: X și X1, identificate ulterior ca aparținând numitelor I.A.I. și G.L.I. În aceeași zi, la ora 14:47:30, instructorul auto a fost chemat de agentul de poliție D.M. să ridice caziere, însă acesta i-a comunicat faptul că va veni a doua zi.

Pe data de 21 octombrie 2010, ora 08:51:19, inculpatul L.V.Ș. l-a rugat pe agentul de poliție D.M. să se întâlnească cu el "la poartă ... în spate ... în două minute".

După promovarea probei teoretice a examenului de conducere auto, I.A.I. l-a contactat telefonic în data de 27 octombrie 2010, ora 11:46:46, de pe telefonul mamei sale, 0762.xxx.xxx, pe inculpatul L.V.Ș. și l-a întrebat dacă poate aranja proba practică pe care o va susține a doua zi. L.V.Ș. i-a răspuns să vină a doua zi pregătită și că vor discuta despre aceste aspecte în cursul zilei înjurai orelor 13.00. La ora 09:37:50, inculpatul L.V.Ș. a purtat o conversație telefonică cu instructorul auto D.C.M., căruia i-a spus "cu cine crezi că joc azi?", răspunsul ultimului fiind "cu prietenul tău G." (agentul șef D.I.I. pe care anterior L.V.Ș. l-a înjurat de față cu alți candidați și instructori auto). În continuare, L.V.Ș. i-a spus interlocutorului "că am una neagră, la fel ca el", motiv pentru care, la finalul discuției, l-a întrebat "să-i trimit două cadouri sau unul lui G.?" răspunsul depinzând de "cât de brună e" .

Din convorbirile purtate de inculpatul L.V.Ș. în data de 28 octombrie 2010, la orele 11:06:05 cu V.M.C., 11:23:03 cu D.C.M., 12:37:36 cu D.C.M. și 12:41:35 cu V.M.C., a rezultat că persoana prin intermediul căreia aranjează promovarea probei practice cu inculpatul D.I.I. este inculpatul V.M.C., utilizatorul postului telefonic 0764.xxx.xxx. Instructorul auto L.V.Ș. a fost apelat de martora G.L.I. la data de 28 octombrie 2010, ora 14:29:39, cei doi purtând o conversație despre modul în care a decurs examenul, atât cu ea, cât și cu I.A.I., din care rezultă că G.L.I. a făcut multe greșeli (două parcări incorecte, oprirea motorului de două ori), însă a promovat examenul L.V.Ș. i-a spus că este supărat întrucât i s-a reproșat că I.A.I. a spus celorlalți candidați că "și-a rezolvat problemele ... sexuale".

La data de 29 octombrie 2010, ora 18:53:16, L.V.Ș. a purtat o conversație telefonică cu instructorul auto D.C.M., din conținutul căreia rezultă că, în ceea ce îl privește pe G. (agentul șef D.I.I.), nu are nicio datorie față de acesta, deoarece s-a achitat față de el în ziua anterioară, până la ora 13.00, prin intermediul "omului de bază" în care are încredere. Din conversație mai rezultă că L.V.Ș. va ști cu siguranță dacă suma de bani a ajuns la inculpatul D.I.I. dacă acesta "îmi zâmbește marți sau joi".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.A.I. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 28 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agent șef D.I.I.

Martorul D.C.M. a confirmat aspectele de mai sus. Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011, I.A.I. nu a recunoscut cumpărarea influenței inculpatului L.V.Ș. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 02 martie 2011, aceasta să revină asupra declarației inițiale, recunoscând cumpărarea influenței contra sumei de 300 de euro, motiv pentru care procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. i1) C. proc. pen. În faza cercetării judecătorești a recunoscut că i-a dat inculpatului L. 300 euro, pentru a o ajuta să promoveze examenul, menținându-și poziția din faza de urmărire penală în sensul că după examinare l-a văzut pe instructorul L. schimbând câteva cuvinte cu examinatorul D.I.I. fără a auzi însă ce au discutat.

Pentru acest act material, s-au reținut două etape infracționale distincte, prima constând în săvârșirea de către inculpații L.V.Ș. și V.M.C. a câte unui act material de trafic de influență în raport cu eleva I.A.I., act material pe care cei doi îl recunosc, și a doua etapă, care dă naștere infracțiunii de dare de mită, cu consecința reținerii în sarcina inculpatului D.I.I. a infracțiunii de luare de mită.

Inculpatul L.V.Ș., audiat fiind, a arătat că, în ziua examenului, l-a abordat pe polițist din mers, fiindcă acesta era foarte nervos și i-a spus să aibă grijă de elevă; deși nu i-a răspuns nimic; instructorul a aflat la sfârșit că eleva a promovat. După examen, eleva i-a dat cei 300 euro, din care el i-a remis lui V.M. 100 euro și i-a spus să i-o dea lui D.I.I. însă nu știe dacă acesta lucru s-a întâmplat.

V.M.C. a declarat că, în dimineața zilei de 28 octombrie 2010, a fost sunat de L. cu care s-a întâlnit în jurul orei 13.00, pentru a-i da suma de 100 euro, pe care el trebuia să i-o dea lui D.I.I., pentru ajutorul acordat elevei I.A.I.

În ceea ce privește infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului D.I.I., Tribunalul a apreciat că s-a demonstrat faptul că inculpatul L. i-a remis lui V. suma de 100 euro, pe care acesta a recunoscut că i-a dat-o polițistului. În acest sens, au fost considerate ca elocvente și declarația lui I.I. care a arătat că, după examinare, L. a stat de vorbă cu polițistul, iar pe ea a trimis-o la o țigară, interceptările convorbirilor telefonice dintre L. și D., L.V. din care rezultă faptul că L. îl aștepta pe polițist, pentru a aranja cu el, precum și discuția transcrisă la fila 171, vol. XI, ce a avut loc în data de 28 octombrie 2010, data examenului, respectiv cea de la fila 173 același volum, în care L. i-a spus lui D.C. că urmează să se întâlnească cu omul de legătură care era V., pentru a-i da "o bucată". Faptul că banii au ajuns la destinație rezultă și din convorbirea de la fila 178, vol. XI, când la întrebarea lui D.C. dacă "l-ai înveselit pe G.", acesta i-a răspuns că "eram achitat tot".

În cursul cercetării judecătorești a fost audiat martorul D.C., care și-a menținut declarațiile inițial date amintindu-și că în dimineața unei zile de examinare, L., după repartizarea candidaților, i-a spus că are o elevă care urma să dea examenul cu D.I.I., motiv pentru care l-a întrebat cât să-i dea "un cadou sau două" prin aceasta înțelegându-se 100 sau 200 euro, martorul precizând că polițistului i se mai spune "G." sau "G.".

Cât privește fapta reținută în rechizitoriu cu ocazia formulării în drept a acuzațiilor în sarcina inculpatului G.N.V., relativă la darea de mită și constând "în aceea că a dat inculpatului D.I.I. o parte din banii primiți de la inculpații L.V.Ș., G.N.V. și V.M.C. (care la rândul lor îi primise de la eleva I.A.I.), pentru ca inculpatul D.I.I., în calitatea sa de examinator, să o declare admisă pe aceasta la proba practică", s-a reținut că aceasta nu poate conduce decât la o soluție de achitare a acestui inculpat, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că, în rechizitoriu, nu se face nicio trimitere, nu se descrie în nicio modalitate o eventuală faptă de dare de mită către D.I.I., nu se indică niciun mijloc de probă, ba mai mult la analiza actului material se dispune și o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului G.N.V., pentru infracțiunea de trafic de influență, fără mențiuni cu privire la reținerea unei infracțiuni de dare de mită.

Referitor la actele materiale privind pe elevii G.M. și F.M.M. s-a reținut că, în ziua de 04 noiembrie 2010, inculpatul L.V.Ș. a avut doi candidați înscriși la proba practică a examenului auto, respectiv martorii G.M. și F.M.M. Martora G.M. este cumnata numitei G.L.I., fiind recomandată inculpatului L.V.Ș. de cea din urmă în vederea susținerii probei practice cu acesta, așa cum rezultă din conversația din data de 28 octombrie 2010, ora 14:29:39, prezentată mai sus (la eleva I.A.I.). Martora G.L.I. l-a sunat pe L.V.Ș. În ziua examenului martorei G.M. (04 noiembrie 2010), la ora 08:35:20, comunicându-i acestuia că examinatorul este C. (comisarul șef C.I.D.). Martorul F.M.M. i-a telefonat instructorului auto L.V.Ș., la ora 08:42:12, comunicându-i că "am la B.V.".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că G.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.I.V. - București, fiind obținut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef C.I.D., iar F.M.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

La data de 04 noiembrie 2010, ora 15:47:45, instructorii auto D.C.M. și L.V.Ș. au purtat o discuție telefonică despre faptul că ultimul a terminat examenele din ziua respectivă, precum și faptul că inculpatul L.V.Ș. nu mai are nicio datorie față de o persoană întrucât i-a dat "țigările", fiind mulțumit, iar față de "C." a rămas cu "un cuțit în gaură ... la C.". La data de 04 noiembrie 2010, ora 14:19:05, instructorul auto L.V.Ș. a fost sunat de utilizatorul postului telefonic 0727.xxx.xxx, numitul D.M., vărul martorului F.M.M., care i-a spus că a fost sunat de "M." (candidatul F.M.M.) și "îl bagă în cârciumă", L.V.Ș. întrebându-l pe interlocutor dacă F.M.M. "e mulțumit, nu?". Anterior, la data de 21 octombrie 2010, ora 15:50:30, inculpatul L.V.Ș. fusese apelat de utilizatorul postului telefonic 0727.xxx.xxx, D.M., menționat mai sus, care i-a comunicat că are o persoană ce "vrea să dea traseul cu tine și puncte, puncte".

Fiind audiat, martorul F.M.M. a confirmat aspectele arătate mai sus, declarând că a cumpărat influența inculpatului L.V.Ș. contra sumei de 300 de euro. Declarația inculpatului se coroborează cu declarația martorului F.M. și cu interceptările la care s-a făcut trimitere.

În ceea ce privește luarea de mită reținută în sarcina inculpatului B.V., Tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cauză este unul insuficient pentru a demonstra această infracțiune. În acest sens, s-a arătat că, deși este redată o discuție a instructorului L. cu martorul "D.C. în care îi spune că trebuie să meargă pe la inculpatul B., această convorbire nu este de natură a demonstra că darea de mită a lui L. s-a finalizat cu luarea de mită, cu acceptarea sumei de bani de către inculpatul B." motiv pentru care prima instanță a concluzionat că mijloacele de probă nu sunt suficiente pentru existența unei infracțiuni de luare de mită.

Referitor la actul material privind pe eleva I.I.N. s-a reținut că, la 19 noiembrie 2010, ora 12:07:47 și la 26 noiembrie 2010, ora 15:03:00, inculpatul V.M.C. a discutat telefonic cu martorul I.I., tatăl elevei I.I.N., despre faptul că aceasta va susține examenul practic la data de 07 decembrie 2010 și că mai dorește să efectueze ore suplimentare. Din convorbiri reiese că martorul I.I. dorește să se întâlnească cu instructorul pentru ca atunci "când vin să-ți dau banii să vorbesc și celălalt aspect", "să vorbim două minutele față în față".

La data de 03 decembrie 2010, ora 18:58:08, I.I. și-a exprimat îngrijorarea față de instructorul auto deoarece se, apropie ziua examenului iar ei nu au reușit să se întâlnească.

Faptul că examenul elevei I.I.N. a fost promovat în urma folosirii influenței rezultă și din conversația purtată la data de 08 decembrie 2010, ora 19:08:22 prin care martorul I.I. îi mulțumește lui V.M.C. pentru ajutorul dat "mersi frumos! ... mă simt obligat într-un fel sau altu' să-ți mulțumesc că m-ai ajutat pe mine ca părinte ... nu se știe niciodată dacă am nevoie pentru fata cea mare, dacă am nevoie pentru soție, dacă am nevoie pentru o cunoștință, am telefonu' și știu că îi trimit pe mâini bune".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.M.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 07 decembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef principal G.N.V.

Fiind audiat, martorul I.I., în faza de urmărire penală, a declarat că a cumpărat influența inculpatului V.M.C. în vederea promovării de către fiica sa, I.I.N., a probei practice a examenului auto contra sumei de 250 de euro, sumă ce includea întocmirea dosarului medical, taxa de închiriere a autoturismului pentru ziua examenului și o parte din orele suplimentare. În faza cercetării judecătorești, martorul I.I. a arătat că, la sfârșitul școlii de șoferi, i-a fost cerută suma de 250 euro pentru ca fiica sa să nu aibă probleme la examen, din această sumă 125 euro fiind destinați achitării a trei ore suplimentare, fișă medicală și plata autoturismului din ziua examenului, diferența bănuiește martorul că erau destinați să ajungă mai departe "poate la examinator", pentru a o ajuta pe fiica sa.

Cu ocazia efectuării percheziției în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-XX-XXX, în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conținea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut și numele martorei I.I.N.

Cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut acest act material în integralitate, atitudine ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă analizate anterior.

Referitor la acrul material privind pe elevul P.P. s-a reținut că, la data de 07 decembrie 2010, ora 18:59:00, inculpatul V.M.C. l-a apelat pe numitul D.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, discutând despre intervenția pe care primul a făcut-o pentru martorul P.P. în vederea promovării probei practice. Din discuție rezultă că polițistul prin intermediul căruia se face intervenția (comisarul B.S.) are dubii cu privire la numele elevului deoarece numele îi fusese comunicat ca fiind "P.P.". Din conversația purtată la ora 19:18:07 de cei doi, rezultă că numele corect al elevului este P.P., iar cu polițistul urmează să se întâlnească inculpatul V.M.C. La 19:28:14, V.M.C. a purtat o discuție telefonică cu B.B. (fiul comisarului B.S.), transmițându-i acestuia "avea dreptate ăla bătrân, invers e ... ca să știi, da".

La 08 decembrie 2010, ora 08:23:18, inculpatul V.M.C. i-a comunicat inculpatului D.M. că "a rezolvat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că P.P. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 08 decembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef Ș.G.

Cu ocazia efectuării percheziției în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conținea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut și numele martorului P.P.

Din declarațiile martorului P.P., în faza de urmărire penală, rezultă că anterior susținerii examenului a discutat cu instructorul auto D.M. despre posibilitatea promovării probei practice a examenului auto în mod ilegal, acesta solicitându-i în acest sens suma de 250 de euro. Înainte de susținerea examenului, martorul i-a dat instructorului auto D.M. suma de 250 de euro în vederea promovării probei practice a examenului auto. Martorul a declarat că în ziua examenului, instructorul auto D.M., înainte de a susține proba practică, i-a spus să stea liniștit. În faza cercetării judecătorești martorul și-a menținut declarațiile arătând că D. i-a cerut suma de 250 de euro, reprezentând ședințe auto, mașina din ziua examenului și ajutorul pentru examen, acesta spunându-i că îl va ajuta la examen.

Inculpatul V.M.C., audiat fiind cu privire la acest act material, a arătat că-l recunoaște integral susținând că B.S., comisarul la care se afla în vizită l-a rugat să-l sune pe D.M. pentru că are o nelămurire în legătură cu numele unui elev. El l-a apelat pe D.M., care i-a comunicat că nu se poate întâlni cu comisarul pentru că are treabă, rugându-l pe el să-i transmită numele corect a elevului. Inculpatul V. mai arată că a doua zi, l-a anunțat pe D.M. că l-a rezolvat și întâlnindu-se cu el l-a întrebat dacă are datorii la comisar, acesta răspunzând că-și rezolvă singur problemele.

Elocvente au fost apreciate și convorbirea purtată în data de 07 decembrie 2010 între V. și D., pe seama inadvertenței de nume, cea purtată între V. și B.B. În aceeași dată, care arată persoana prin intermediul căreia se realiza traficul de influență, precum și convorbirea redată în ziua examinării între D.M. și V.M.C., ocazie cu care aceștia stabilesc și o întâlnire.

Referitor la actul material privind pe eleva T.M.N. s-a reținut că, la data de 30 noiembrie 2010, ora 13:27:54, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.M.C., comunicându-i că a promovat examenul teoretic și că este programată pentru susținerea probei practice pentru data de 08 decembrie 2010, instructorul răspunzând "am ... șșș ... taci din gură". Eleva l-a informat pe instructorul auto că a fost recomandat de fosta elevă a acestuia, C.A.M.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că T.M.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 08 decembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Cu ocazia efectuării percheziției în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conținea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut și numele martorei T.M.N.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 12 ianuarie 2011, T.M.N. nu a recunoscut cumpărarea influenței inculpatului V.M.C. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 24 ianuarie 2011, aceasta să revină asupra declarației inițiale, recunoscând că a discutat cu inculpatul V.M.C. despre cumpărarea influenței și i-a înmânat acestuia suma de 200 de euro, motiv pentru care față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. i1) C. proc. pen. În faza cercetării judecătorești, martora a fost audiată, arătând că înainte de examen, inculpatul V.M. i-a adus în discuție faptul că unii dintre elevi își asigură traseul contra cost dar ea nu și-a manifestat disponibilitatea, pentru ca după examinare acesta să-i ceară suma de 200 RON, fără nicio explicație și întrucât ea avea aceste sume de bani, i-a dat fără să-i ceară la rându-i vreo explicație.

Audiat fiind, inculpatul V.M.C. a recunoscut acest act material în integralitatea lui, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.I.I., s-a constatat că sunt suficiente probe ce-l incriminează, elocventă fiind declarația lui V., care audiat fiind a arătat că a luat banii de la T.M. și a încercat să-i dea și lui B. și lui D.I.I., însă niciunul nu a vrut să-i primească, știindu-i situația personală dificilă, promițându-i totuși că-și vor exercita influența pentru a-i promova elevii. Poziția inculpatului a fost apreciată ca fiind până la un anumit punct sinceră, activitatea polițiștilor nerezumându-se doar la acceptarea unor promisiuni pe baza relațiilor de prietenie dintre ei și inculpați (aspect care oricum ar fi suficient, pentru reținerea infracțiunii de trafic de influență), pentru că în atare situație s-a arătat că nu se mai explică întâlnirea pe care inculpatul V. a avut-o cu D.I.I. după examen, întâlnire ce rezultă atât din notele de supraveghere operativă, cât și din convorbirile purtate de cei doi.

Și în ceea ce-l privește pe B.V., s-a apreciat că sunt suficiente mijloace de probă care îi dovedesc vinovăția, pornind de la aceeași declarație a lui V., păstrând raționamentul descris anterior, cu mențiunea că după întâlnirea dintre V. și D.I.I. așa cum a fost ea demonstrată, acesta din urmă s-a deplasat în comuna Măgurele, la locuința inculpatului B.V. conform fișelor de supraveghere operativă.

Referitor la actul material privind pe eleva A.A. s-a reținut că, la data de 17 decembrie 2010, ora 11:16:11, inculpatul V.M.C. a fost apelat de instructorul auto B.G.V., primul comunicându-i faptul că martora A.A. a promovat proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, fiind programată pentru susținerea probei practice "marți ... pă 21" (21 decembrie 2010).

Din convorbirea purtată în data de 20 decembrie 2010, ora 18:33:44, între inculpatul V.M.C. și comisarul de poliție B.S., din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, a rezultat că cei doi urmează să se întâlnească "în 35 minute". La ora 20:14:58, inculpatul V.M.C. a discutat cu instructorul auto A.C.D. despre traseul pe care ultimul urmează să se deplaseze către cartierul Dămăroaia - Bucureștii Noi, zona de susținere a probei practice pentru obținerea permisului de conducere de către candidații domiciliați în jud. Ilfov. De asemenea, în aceeași convorbire inculpatul V.M.C. i-a comunicat interlocutorului faptul că "era ... era cam aglomerat unchiu' (cms. B.S.) ... m-ai înțeles ... da, da' al tău n-a fost probleme, da' Iu' nea N. e pă aut ... e pă ... m-ai înțeles". În continuarea discuției A.C.D. dorește să se asigure că elevului său, care va susține examenul practic în data de 21 decembrie 2010, i s-a facilitat promovarea examenului în mod fraudulos, prin folosirea influenței inculpatului V.M.C. pe lângă polițiști din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. "da io sigur stau liniștit, dracu ... da? ... stai liniștit că și io ... da ... l-am oprit p-al meu și pă ... p-al tău ... nu ți-am zis c-aveam și io?!", rezultând, astfel, că instructorul auto V.M.C. și-a folosit influența pe lângă comisarul de poliție B.S. în vederea promovării în mod fraudulos a probei practice a examenului pentru obținerea permisului de conducere de către candidata A.A. în data de 21 decembrie 2010.

La ora 14:18:11, instructorii auto V.M.C. și B.G.V. au stabilit ca ultimul să ridice permisul de conducere al numitei A.A. "iau io ăla mâine ... da' nu știu cum o cheamă, numele de familie ... A.A., ă? Atât?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că A.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, fiind obținut la data de 21 decembrie 2010, proba practică fiind susținută cu N.V.

Inițial, fiind audiată în calitate de martor, A.A. a recunoscut faptul că a cumpărat influența instructorului auto V.M.C. în vederea promovării probei practice a examenului auto contra sumei de 200 de euro. Ulterior, aceasta a revenit asupra declarației arătând că nu a dat nicio sumă de bani pentru cumpărarea influenței, această declarația fiind făcută după ce avocatul inculpatului V.M.C. a devenit și avocatul ei. Ca urmare a noii declarații, față de A.A. procurorul a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. Audiată fiind în calitate de inculpată, A.A. a arătat că primele declarații au fost date sub presiune și a precizat că inculpatul V. este consăteanul său, care i-a propus să-i faciliteze obținerea probei practice contra sumei de 200 euro, lucru cu care aceasta nu a fost de acord.

Inculpatul V.M.C., audiat fiind, a precizat că este amic cu A.A. și de comun acord au stabilit că este mai bine să intervină pe lângă un polițist pentru a-i facilita proba practică. A susținut inculpatul V. că traficul l-a făcut pentru cei 200 euro, pe care i-a oprit integral pentru că polițistul examinator a înțeles să-l ajute gratis pentru că erau prieteni, iar inculpata A.A. a cunoscut de la început destinația și scopul pentru care a dat cei 200 de euro.

Faptul că inculpata A.A. a dat o declarație mincinoasă deși știa despre faptul că V.M.C. a săvârșit un act material de trafic de influență pentru a o ajuta la promovarea examenului este demonstrat, în opinia judecătorului fondului, nu numai de declarația coinculpatului V., edificatoare fiind convorbirile redate la dosar, ce au avut loc între instructorul A.C. și V.M. care, în data de 20 decembrie 2010, cu o zi înainte de examen l-a asigurat pe acesta că nu este nicio problemă, spunându-i că are și el un elev, dar și cea de la fila 114 din același volum când, în data examinării instructorul B.G.V., cel cu care A.A. a urmat cursurile poartă o discuție cu V.M.C. care i-a spus primului să meargă să ridice permisul acesteia, convorbiri care elimină orice dubiu vis-a-vis de necunoașterea elementelor esențiale de către aceasta, cu privire la care a fost audiată.

În raport de cele arătate, prima instanță a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

În legătură cu cel de-al treilea palier, Tribunalul a arătat că acesta este reprezentat de instructorii V.N. și O.C., care își foloseau influența prin intermediul agenților de poliție D.I.I., B.V. și G.N.V. (în anume acte materiale), pentru facilitarea probei practice a elevilor C.D., I.M.S., D.M.G., B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S., A.I.C., petcu M., C.D.F., C.M., B.M., D.P., P.D.A., N.C., S.N., O.R.I., Ș.G. , V.M.M., K.P.R. și investigatorul sub acoperire cu nume de cod "A.J.".

Referitor la actele materiale privind pe elevii C.D. și I.M.S., s-a reținut că, la data de 30 iulie 2010, ora 08:19:08, inculpatul V.N. a discutat telefonic cu inculpatul O.C., ultimul aflându-se în zona desfășurării probei practice pentru obținerea permisului de conducere cu doi elevi, cu privire la faptul că o persoană de sex feminin (I.M.S.) va susține prima examenul ("o bagi pe fată prima dată ... dă pe urmă nea Mitică ... e cam praf). Tot din discuție, reiese faptul că elevul C.D. i-a înmânat inculpatului O.C. suma de "12 milioane", întrebându-l pe cel din urmă dacă " e bine". La ora 11:03:38, cei doi inculpați au reluat discuția telefonică, O.C. comunicându-i lui V.N. faptul că cei doi elevi sunt repartizați să susțină examenul cu "G." (subcomisar G.A.G.). O.C. i-a transmis interlocutorului său că s-a prezentat la examen cu trei elevi, însă "2 sunt așa și unu' nu e". În continuare, sus-numitul i-a relatat lui V.N. discuția pe care a avut-o cu polițistul examinator, din care reiese că "G." l-a întrebat "cum îi cheamă și bine că le-am reținut numele și le-am zis ... ea ... și C. zice, s-a uitat pe listă, zice, a, da". La ora 12:44:35, inculpatul V.N. a fost apelat de I.M.S., care i-a spus acestuia "am scăpat, l-am luat și vroiam să vă mulțumesc mult pentru tot".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că I.M.S. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 30 iulie 2010, iar proba practică a fost susținută cu subcomisar G.A.G., iar C.D. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria x, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 30 iulie 2010,iar proba practică a fost susținută cu subcomisar G.A.G.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011, C.D. nu a recunoscut cumpărarea influenței inculpaților V.N. și O.C. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 02 martie 2011,cu ocazia audierii ca învinuit, acesta să revină asupra declarației inițiale, recunoscând cumpărarea influenței contra sumei de 1200 de RON, sens în care procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. i1) C. proc. pen.

Audiat în cauză, inculpatul V.N. a precizat că recunoaște săvârșirea faptelor, elevii dându-i sume cuprinse între 150 și 300 euro, din care el oprea câte 100 de euro pe elev, pe are îi dădea polițiștilor examinatori în scopul de a-i ajuta pe aceștia să promoveze proba practică. Inculpatul O.C. a făcut o recunoaștere conform actului de inculpare, atitudine procesuală care se coroborează cu probele prezentate mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul D.M.G. s-a reținut că, la data de 30 iulie 2010, ora 08:57:21, inculpatul V.N. a fost sunat de numita "M.", secretara școlii de șoferi N., identificată în persoana inculpatei I.M.C., care i-a spus că s-a prezentat la biroul școlii numitul D.M.G., elev al școlii, căruia i-a înmânat dosarul de școlarizare. Aceasta i-a comunicat că actele din dosar nu au semnătura instructorului auto, motiv pentru care V.N. i-a recomandat să rezolve problema "fă-l să meargă și gata". În aceeași zi, la ora 10:37:01, cei doi au purtat o nouă discuție din care rezultă că I.M.C. i-a dat candidatului D.M.G. dosarul și că cel din urmă "a luat sala și l-a programat luni la traseu ... vrea să vorbească neapărat cu dumneavoastră". La ora 15:37:15, inculpatul V.N. a fost sunat de D.M.G., cei doi stabilind să se întâlnească duminică "... pentru restu' de probleme să le rezolvăm, să ne acomodăm cu mașina. Ai înțeles? ... da, da, da. Că de asta vroiam să vorbim mai multe".

În ziua examenului elevului D.M.G., respectiv 02 august 2010, instructorul auto și lucrătorul de poliție s-au întâlnit în jurul orei 08.00, așa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de aceștia la ora 07:43:36, precum și din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza Autorizației nr. 877/A.I./2010 emisă de Tribunalul București.

Faptul că D.M.G. a obținut permisul de conducere ca urmare a intervenției făcute de inculpatul V.N. la agentul șef principal de poliție G.N.V. rezultă și din convorbirea telefonică din data de 04 august 2010, ora 13:48:34 purtată de instructor cu D.M.G., în cadrul căreia cel din urmă îi comunică faptul că "am și eu vreo doi băieți care vor să facă ce-am făcut io", stabilind să se întâlnească în aceeași seară după orele 19.00.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.M.G. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 02 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Fiind audiat, în faza de urmărire penală, martorul D.M.G. a confirmat aspectele arătate anterior, arătând că a cumpărat influența inculpatului V.N. în vederea promovării probei practice a examenului auto pentru suma de 250 de euro. Cu aceeași ocazie, martorul a arătat că în dimineața susținerii examenului, s-a deplasat spre locul de examinare împreună cu V.N., acesta din urmă întâlnindu-se în zona intersecției șos. Mihai Bravu cu str. Baba Novac cu inculpatul G.N.V., cu care a stat de vorbă circa 5 minute. Martorul l-a recunoscut din planșa fotografică pe inculpatul G.N.V. ca fiind lucrătorul de poliție cu care inculpatul V.N. s-a întâlnit în dimineața de 02 august 2010. În faza cercetării judecătorești martorul și-a menținut poziția procesuală, arătând că a remis suma de bani instructorului, menținând și faptul că în dimineața examenului a plecat cu instructorul în zona B.N., unde după 5 - 10 min., a parcat în spatele mașinilor inculpatul G.N.V. Martorul a susținut că l-a recunoscut pe polițist atât din planșele foto cât și în ședința publică la momentul audierii.

Audiat fiind, inculpatul V.N. a recunoscut săvârșirea faptei însușindu-și probele din faza de urmărire penală și arătând că a remis sume de bani luate de la elevi inculpatului G.N.V. Inculpatul G.N.V. nu a recunoscut săvârșirea actului material și, deși nu a contestat înregistrările existente la dosar, a apreciat că sunt scoase din context. Mai mult, acesta, față de procesele-verbale de filaj, a recunoscut că s-a întâlnit cu instructori, în cazul lui V., la care a apelat contra-cost, pentru diverse produse având în vedere că soția acestuia lucra la piață.

Referitor la actul material privind pe eleva B.D.E. s-a reținut că, la data de 05 august 2010, ora 10:42:47, inculpatul V.N. a fost apelat de alt instructor auto, C.V., care i-a comunicat CNP-ul numitei "B.", respectiv X, care din verificări a rezultat că îi aparține numitei B.D.E., dându-i de înțeles că cea în cauză trebuie ajutată în a promova proba practică a examenului de obținere a permisului de conducere auto "astea, astea, da, băi? Da?". La 17:45:13, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineața "pe la opt fără un sfert" întrucât instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornesc mașina". În aceeași zi, la 07:55:36, după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia că "stai liniștit și vorbim după ora 12.00, că e totul rezolvat".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.D.E. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 06 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu subcomisarul G.A.G.

Inculpata B.D.E., cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul C.V. a uneia dintre infracțiunile de trafic de influență ce au fost reținute în sarcina acestuia.

Audiat fiind, inculpatul V.N., pe acest act material, a arătat că inculpatul C. a apelat să-l ajute pentru o elevă de-a sa B.D. pe care nu a cunoscut-o contra sumei de 150 de euro, pe care a primit-o de la acesta.

Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul a apreciat ca fiind demonstrat fără putință de tăgadă că inculpatul C.V. a solicitat ajutorul inculpatului V.N. în schimbul sumei de 150 euro, aspect confirmat și de declarația inculpatului V. și de interceptările existente între cei doi.

În ceea ce o privește pe inculpata B.D.E., s-a arătat că nu există nicio interceptare a vreunei convorbiri telefonice pe care ea să o fi avut cu instructorul V. și care să evidențieze o eventuală înțelegere între aceștia, argumente care au îndreptățit instanța să aprecieze că nu sunt suficiente indicii care să dovedească existența faptei de mărturie mincinoasă. În consecință, în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că se impune achitarea acestei inculpate pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.

Cât privește participația lui G.N.V. la acest act material, s-a apreciat că aceasta este demonstrată, iar apărările formulate, comune tuturor actelor materiale de trafic de influență, nu pot fi primite. Astfel, declarațiile inculpatului V., care a arătat că se întâlnea cu polițistul în dimineața examenului sau cu o zi, două, înainte de examen, iar banii îi dădea după examen și numai pentru elevii care promovau se coroborează cu convorbirile pe care V. le-a purtat cu el și cu procesul-verbal de filaj care relevă întâlnirea ce a avut loc între cei doi în dimineața examenului.

Referitor la actul material privind pe eleva Z.R.M. s-a reținut că, la data de 02 august 2010, ora 11:17:49, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.N., "din partea doamnei P.", stabilind să se întâlnească în aceeași zi "să vedem ce afacere facem împreună". Din convorbirile purtate de cei doi la data de 06 august 2010, orele 09:00:39 și 09:12:12, rezultă că Z.R.M. a promovat proba teoretică a examenului auto și că este programată să susțină proba practică pe data de 17 august 2010, stabilind să se întâlnească "sâmbăta viitoare", pe data de 14 august 2010.

Pe 12 august 2010, ora 17:18:42, Z.R.M. l-a sunat pe inculpatul V.N., stabilind să se întâlnească pe 14 august 2010, orele 08.30, pentru a face o ședință de conducere auto și pentru a discuta "ce-avem de făcut mai departe". La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineața (respectiv pe 16 august 2010), la locul și ora stabilite anterior (a se vedea convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 și 19:43:31). În dimineața de luni 16 august 2010, la orele 07:34:19 și 07:53:03, inculpatul V.N. i-a dat două bip-uri agentului șef principal de poliție G.N.V.

După promovarea examenului practic, la data de 18 august 2010, ora 17:03:17, Z.R.M. l-a sunat pe inculpatul V.N. pentru a stabili să se întâlnească întrucât "m-am gândit că poate aveți nevoie de ei", întâlnirea având loc în data de 26 august 2010, în zona Pieței Romane, în jurul orelor 14.00, conform convorbirii din aceeași zi, ora 13:49:38.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că Z.R.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 17 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef N.P.

Fiind audiată în calitate de martor la data de 28 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpata Z.R.M. nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia. În faza cercetării judecătorești, inculpata Z.R.M. (urmare a poziției sale procesuale fiind pusă sub învinuire), aceasta și-a menținut poziția arătând că suma plătită, respectiv 250 euro a reprezentat costul a 10 ședințe suplimentare, prețul fiind mai mare, pentru că erau aranjate după programul său și uneori depășeau timpul alocat unei ședințe clasice. Inculpata nu a contestat convorbirile telefonice înregistrate în cauză, iar în legătură cu aceea din ziua examenului a precizat că de emoție și-a uitat portofelul acasă, neavând 100 RON, pentru a-i plăti inculpatului V. contravaloarea carburantului și a zilei pierdute acesta fiind motivul pentru care l-a sunat pe instructor și i-a spus să se întâlnească pentru a-i plăti suma restantă.

Poziția inculpatului V.N., pe acest act material, este contrară celei a elevei sale pe care arată că a cunoscut-o prin intermediul unei alte persoane și care i-a cerut ca în schimbul sumei de 250 euro să o ajute la proba practică, ajutor ce consta în intervenția pe lângă un polițist examinator. În atare situație s-a apreciat că poziția inculpatei Z.R.M. este una vădit nesinceră și nesusținută de probele existente la dosar.

Referitor la acrul material privind pe elevul P.A. s-a reținut că, la data de 10 august 2010, ora 19:45:19, inculpatul V.N. a fost apelat de alt instructor auto, C.V., care i-a spus că "am ceva pentru marți", adică 17 august 2010 (data la care martorul P.A. a susținut proba practică a examenului de permis), stabilind să se întâlnească a doua zi pentru a discuta mai multe despre acest subiect.

Pe data de 11 august 2010, ora 11:30:23, C.V. l-a apelat pe V.N., comunicându-i că se află la "domnișoara M." (respectiv secretara școlii de șoferi N., inculpata I.M.C.) și stabilind ca primul să lase "bilețelul cu ce trebuie acolo", urmând ca inculpatul V.N. să ia bilețelul când ajunge acolo. Cei doi au mai stabilit ca în situația în care totul "e în regulă ... rămâne ca data trecută".

S-a apreciat de către instanță că lăsarea de bilete cu numele și CNP-ul elevilor de către instructorul auto C.V. la secretara "M." (inculpata I.M.C.), de unde vor fi luate de către inculpatul V.N. pentru a fi înmânate polițiștilor în vederea aranjării probei practice a examenului auto, a reprezentat o practică, aspect ce rezultă din convorbirile telefonice purtate la data de 19 octombrie 2010, ora 12:22:31, între instructorul auto V.N. și instructorul auto S.R., utilizator al postului telefonic 0722.xxx.xxx, care îi comunică faptul că "pentru joi am și io ceva", stabilind să-i lase copia M. (copia cărții de identitate). A doua zi, la ora 09:55:03, S.R. i-a comunicat instructorului auto V.N. "ți-am lăsat-o la M.", cel din urmă spunând că va trece pe la sediul școlii de șoferi ca să ridice copia. La data de 03 noiembrie 2010, ora 09:12:13, V.N. a fost apelat de instructorul auto S.R. care i-a spus "am și eu pentru vineri ceva. Cum fac?" (05 noiembrie 2010), primul răspunzându-i "Lași la M.". La data de 03 noiembrie 2010, ora 11:07:26, V.N. a fost sunat de alt instructor auto, respectiv P.B., care i-a transmis că "mâine am și io ceva" (joi, 04 noiembrie 2010), primul spunându-i să treacă pe la M. "da' trebuia să veniți mai din timp că s-a mai schimbat pe acolo", din conversație reieșind că este vorba de o elevă care își aranjează examenul cu întârziere "acuma a venit, acuma a putut și ea", iar V.N. îi transmite că o să vorbească cu C. (O.C.) și îi cere să lase "la M., pă acolo ce trebuie".

La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineața (respectiv pe 16 august 2010), la locul și ora stabilite anterior (a se vedea convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 și 19:43:31). În aceeași zi, la ora 18:15:21, C.V. l-a apelat pe inculpatul V.N., care i-a comunicat "stai liniștit că ... pentru marți mergem la treabă", adică pentru ziua de 17 august 2010.

Deși s-a intervenit pentru el, la data de 17 august 2010, martorul P.A. nu a promovat proba practică a examenului auto. Ulterior, în aceeași zi, la orele 11:17:12 și 11:29:10, din discuțiile purtate de cei doi instructori auto, rezultă că V.N. și-a exprimat nedumerirea pentru rezultatul examenului, întrebând dacă "a fost vreo problemă ceva de culoare? ... și a fost mai negru vreun pic?". La răspunsul lui C.V. "foarte puțin", inculpatul V.N. i-a reproșat faptul că trebuia să-l înștiințeze cu privire la acest aspect "trebuia să-mi spui naibii dacă era mai negru, da ... a mai avut dat, ce s-a întâmplat?". Cei doi au continuat discuția cu privire la modul în care a condus elevul în timpul examenului, stabilind că nu acesta este motivul pentru care a picat examenul, ci faptul că elevul era "mai negru", inculpatul V.N. exprimându-și îngrijorarea cu privire la acest aspect, spunând că se va interesa.

Fiind audiat, P.A. a declarat că instructorul auto C.V. i-a cerut suma de 300 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice, sumă pe care a înmânat-o acestuia cu o zi înainte de susținerea examenului. Deoarece a fost declarat respins, instructorul auto i-a comunicat faptul că polițistul examinator i-a transmis prin intermediul altui instructor auto, pe nume V. sau V., că banii primiți de polițist pentru a-l declara admis sunt prea puțini, având în vedere că este de etnie rromă. Martorul a declarat că este programat să susțină proba practică pe data de 13 ianuarie 2011, motiv pentru care a luat legătura cu instructorul auto C.V. în vederea aranjării examenului. La data de 12 ianuarie 2011, ora 10.45, instructorul auto C.V. a luat legătura cu martorul, spunându-i că nu se pot întâlni așa cum stabiliseră anterior în vederea înmânării banilor pentru aranjarea examenului deoarece o parte din instructorii auto au fost reținuți de către organele de cercetare penală, urmând să ia legătura mai târziu, lucru care nu s-a mai întâmplat. În faza cercetării judecătorești martorul a declarat că-și menține poziția procesuală și că banii și i-a recuperat de la instructorul C., după ce nu a promovat examenul.

Inculpatul C.V., audiat fiind în cauză, a arătat că cel care a insistat în mod constant să i se faciliteze proba practică a fost elevul, sens în care i-a dat 300 euro pe care el urma să-i remită lui V. la care apelase să-l ajute însă nu i-a mai dat pentru că elevul a picat examenul și a fost nevoit să-i restituie banii. Inculpatul a mai arătat că V. îi confirmase anterior că vorbise cu cineva, de aceea a fost nedumerit de faptul că elevul său nu a promovat pentru că știa că examenul era aranjat.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.N.V., în ciuda poziției procesuale pe care a înțeles să o adopte și pentru acest act material și a apărării pe care și-a formulat-o, Tribunalul a considerat că participația și vinovăția sa sunt relevate de declarațiile inculpatului V., înregistrările telefonice dintre cei doi prin care stabilesc să se întâlnească într-un loc prestabilit așa cum rezultă dintr-o convorbire telefonică din luna iulie 2010, din care rezultă întâlnirea dintre cei doi în preziua examenului, ocazie cu care instructorul i-a înmânat ceva polițistului.

Referitor la actul material privind pe eleva S.A.S. s-a reținut că, în data de 22 septembrie 2010, ora 08:44:29, inculpatul V.N. a fost apelat de către aceasta, care i-a comunicat faptul că a luat proba teoretică a examenului de conducere auto, stabilind să se întâlnească pentru a discuta. În aceeași zi, la ora 10:45:50, instructorii auto V.N. și P.B. discută despre candidată că va susține vineri (24 septembrie 2010) proba practică, precum și faptul că cel din urmă va discuta în aceeași seară cu S.A.S. (fostă D.). La ora 15:32:08, inculpatul V.N. a discutat cu candidata, care utiliza numărul de telefon 0372.xxx.xxx, despre faptul că aceasta a discutat anterior cu P.B., cu privire la faptul dacă "este trei acolo ... sau două ... este 25 acolo numărul sau ... sau trei", răspunsul acestuia fiind "trei". În acest context, S.A.S. i-a spus "eu am luat 25", rămânând ca diferența să fie dată a doua zi, pentru ca ambele sume să-i fie date lui P.B.

Instructorii auto V.N. și P.B. au discutat la ora 16:43:43 despre faptul că S.A.S. nu are banii necesari pentru utilizarea mașinii la examen, pentru ca în aceeași seară, la orele 19:28:05, instructorii să continue discuția, reieșind că totul s-a rezolvat, fiind transmise de către P.B. inculpatului V.N. datele de identificare ale candidatei. Ulterior, la 20:14:59, după ce s-a întâlnit în zona Rahova - Liceul Bolintineanu cu agentul șef principal G.N.V., instructorul V.N. i-a comunicat telefonic lui P.B. "hai că am rezolvat problema" și că se va prezenta și el a doua zi la examen.

La data de 24 septembrie 2010, V.N. și P.B. au discutat la ora 08:45:56, ultimul comunicându-i că se află cu candidata pe str. Rotunda și că aceasta va susține examenul cu "domnul D." (comisarul D.F.), V.N. cerându-i celuilalt să îl sune la final. La ora 12:44:20, P.B. i-a comunicat inculpatului V.N. că totul "e o.k." stabilind să se vadă în zilele următoarele "cum ne vedem sau cum ...?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.A.S. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 24 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Inculpatul V.N. a arătat că pentru eleva S.A. a intervenit la el inculpatul P.B. care i-a dat 150 euro și bilețelul cu datele elevei pe care l-a primit ca și în cazul celorlalți instructori fie când de întâlneau la școală, fie acesta le lăsa la secretariat. În afara declarației inculpatului V.N., implicarea sub forma traficului de influență din partea lui P.B. a fost demonstrată de înregistrările convorbirilor efectuate între el și inculpatul V., din care rezultă fără dubiu faptul că acesta a apelat la inculpatul V. pentru a-l ajuta în vederea promovării probei practice a acestei eleve. Faptul că participația acestui inculpat nu se rezumă la efectuarea unor probe suplimentare cu eleva este demonstrată categoric și de convorbirea pe care a avut-o și cu V.N. în data de 23 septembrie 2010, cu o zi înainte de examen prin care îi comunica acestuia datele de identificare și CNP-ul elevei.

Referitor la inculpatul G.N.V., contrar apărărilor formulate, instanța a constatat că acesta se face vinovat de săvârșire acestui act material de trafic de influență, elocvente fiind declarația inculpatului V., o convorbire telefonică în care acesta discută cu un interlocutor și îi comunică faptul că va merge în Rahova să rezolve o problemă, reținându-se că era seara anterioară examenului, urmată, cronologic de "bip-ul" pe care îi dă inculpatul G.N.V. ceea ce semnifica întâlnirea ce se prefigura, urmată de o nouă convorbire între V. și P.B. căruia îi spune că problema s-a rezolvat, ceea ce confirmă faptul că întâlnirea dintre cei doi a avut loc. Și pentru acest act material s-a avut în vedere modalitatea în care V.N. proceda, modul cum stabilea întâlnirile cu polițistul, anterior examenului sau în dimineața examenului și modul conspirativ în care alegeau să comunice.

Referitor la actul material privind pe elevul A.I.C. s-a reținut că, la data de 24 august 2010, orele 18:23:57 și 21:16:14, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu H.I., care l-a întrebat dacă "ai ceva mâine? Să-ți dau și io ceva mâine. Acuma m-a sunat ... La examen", V.N. răspunzându-i că îl are pe ginerele său acolo "... îl duc cu el" și întrebându-l dacă "Vrea și ceva pe acolo sau simplu?", instructorul auto H.I. i-a răspuns că persoana în cauză vrea "... și pă partea aia. El vrea să se întâlnească seara asta cu tine să stabilească". Cei doi stabilesc ca H.I. să-i transmită candidatului numărul de telefon al inculpatului V.N. pentru ca aceștia să se întâlnească "Te întâlnești cu el și stabilești. V.N. i-a transmis celuilalt că "... vorbesc și de puștiul ăla de mâine".

La data de 25 august 2010, ora 08:31:53, O.C. a vorbit cu socrul său, V.N., despre candidatul trimis de acesta din urmă, cu privire la faptul că a urmat cursurile școlii de șoferi N. și că va susține examenul cu "G.G." (agentul șef G.F.G., zis Ț.). Cei doi au purtat mai multe conversații în ziua respectivă, la orele 09:03:01, 10:58:22, 13:54:46 și 14:07:07, din conținutul cărora rezultă că A.I.C. a susținut proba practică, dar nu a promovat-o, cei doi exprimându-și nedumerirea cu privire la acest rezultat deoarece examenul fusese aranjat.

Inculpatul V.N., în. declarațiile sale, a arătat că el a făcut o ședință de pregătire cu A.I.C., dar la examen l-a trimis cu O.C. pentru că el nu a putut merge. A susținut însă că banii pentru traficul de influență, în cuantum de 200 euro, fără a include și ședința de pregătire, i-a primit de la H.I.

S-a arătat, astfel, că mijloacele de probă analizate demonstrează, fără putință de tăgadă, participația inculpatului V.N. care, de altfel, a și recunoscut fapta, declarație care se coroborează cu probele ce incriminează participația inculpatului H.I.

În ceea ce-l privește pe acesta din urmă, în afară de declarația inculpatului V., care a pretins că a primit 200 euro de la H.I., edificatoarea au fost considerate înregistrările convorbirilor dintre cei doi, precum și cele purtate între V. și O., în care aceștia își exprimă nedumerirea pentru faptul că elevul a picat, punându-se problema ca bilețelele să nu se fi dat.

S-a constatat, astfel, că nu există dubii cu privire la participația și vinovăția lui H.I., care a primit bani de la elevul A.I.C. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori prin intermediul lui V.N.

În ceea ce-l privește pe A.I.C., instanța a constatat că s-a demonstrat cu certitudine că H. a făcut trafic de influență pentru suma de 200 euro, apelând la inculpatul V., care la rândul lui a trafic influența asupra polițistului G.N.V., în favoarea elevului. Referitor la elev, inculpatul H. recunoaște doar că acesta l-a pus în legătură cu V., pentru că el nu-avea licență, dar din înregistrările transpuse la dosar, a rezultat fără dubiu că acesta i-a comunicat lui V. că se "aranjează" și pe partea cealaltă. Or, în condițiile în care nu se dorea decât luarea unei ore suplimentare și prezentarea la examen cu inculpatul V., au fost apreciate ca lipsite de sens convorbirile dintre cei doi pentru stabilirea unei întâlniri, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia conversației dintre H. și V., cel dintâi îi spune că persoana vrea să se întâlnească pentru a stabili și "pe partea aia". Dacă demersul elevului s-ar fi rezumat la cele pe care el le recunoaște relativ la folosirea mașinii și luarea unei ore suplimentare, s-a arătat că nu se justifică remiterea sumei de 200 euro de către instructorul său (cercetat și pentru o infracțiune similară, ceea ce denotă și din partea acestuia o practică) către V.N., urmată de nelămurirea pe tema nepromovării probei practice.

Referitor la actele materiale privind pe elevii P.M. și C.D.F. s-a reținut că, la data de 04 octombrie 2010, ora 08:36:33, primul l-a contactat pe inculpatul V.N., comunicându-i că a promovat proba teoretică a examenului auto și că este programat pentru proba practică, miercuri, 06 octombrie 2010. A doua zi, pe 05 octombrie 2010, ora 09:32:17, V.N. a vorbit la telefon cu ginerele său, inculpatul O.C., solicitându-i acestuia ca unul dintre candidați să susțină proba practică cu mașina sa la data de 06 octombrie 2010. În aceeași convorbire, O.C. i-a spus socrului său că, în seara precedentă, fusese contactat telefonic de către "I.", care l-a întrebat dacă merge pe la el, iar primul i-a comunicat că "am o treabă și vin mâine că mai am ceva", fiind vorba de martorul C.D.F.

În ziua de 05 octombrie 2010, la orele 14:23:54, 16:19:55, 17:11:56, 18:12:33, V.N. a discutat telefonic cu P.M., stabilind ca elevul să se întâlnească cu ginerele celui dintâi, inculpatul O.C., în vederea efectuării unei ședințe de conducere. La ora 18:42:53, O.C. i-a comunicat lui V.N. faptul că s-a întâlnit cu "băiatu' ăla ... și mi-a dat 200. Așa ai vorbit mata?". Inculpatul V.N. i-a răspuns că "așa am apucat și am vorbit ... e bine și așa decât nimic". În continuare, O.C. i-a comunicat faptul că îl va suna pe "I. să vedem dacă e acasă și pot să mă duc acuma". Din studierea listingului telefonic privind convorbirile purtate de la numărul de apel 0766.491.918 utilizat de inculpatul O.C., a rezultat că în ziua de 05 octombrie 2010, orele 19:09:31, a discutat cu agentul șef D.I.M., utilizatorul postului telefonic 0762.xxx.xxx.

În ziua examenului, 06 octombrie 2010, ora 08:50:43, cei doi instructori au purtat o nouă convorbire telefonică prin care inculpatul O.C. i-a comunicat socrului său "sunt la B. cu al meu (C.D.F.J și la G. cu celălalt (T.M.)", rezultând astfel că este la examen cu doi elevi diferiți, din verificările efectuate rezultând că aceștia sunt martorii C.D.F. și P.M.. La ora 13:12:02, inculpatul V.N. l-a apelat pe O.C., întrebându-l dacă a terminat și dacă este bine, ultimul răspunzând afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că C.D.F. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 06 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef N.P., iar P.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 06 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef G.F.

Fiind audiați, în faza de urmărire penală, martorii C.D.F. și P.M. au reiterat aspectele de mai sus. Martorul P.M. a arătat că s-a întâlnit cu inculpatul O.C., după ce a stabilit acest lucru cu inculpatul V.N. Martorul i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 200 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, acesta și-a notat datele lui de identitate pe un bilețel pe care l-a introdus într-o agendă, cei doi deplasându-se apoi în localitatea Bragadiru pentru ca inculpatul O.C. să lase această sumă de bani. Inculpatul D.I.I. locuiește în localitatea Bragadiru, Șos. Clinceni, nr. 66 A, jud. Ilfov. Martorul C.D.F. a arătat că i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 300 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Poziția inculpatului V. a fost una de recunoaștere, la fel ca și cea a inculpatului O.C., care a arătat că de la P. a luat banii personal, fiind elevul lui, arătând că pentru doi elevi a dat bilețelele inculpatului D.I.I., această remitere făcându-se înainte de examen, la domiciliul acestuia din B., banii dându-i după examen și numai dacă elevii promovau.

În afară de declarația inculpatului V., care a arătat că dădea polițiștilor B.V. și D.I.I. sume de bani prin intermediul lui O., a fost apreciată ca fiind reprezentativă și poziția acestuia din urmă care a declarat că pentru cei doi elevi ducea bilețelele înainte de examen la domiciliul inculpatului, banii fiind remiși dacă aceștia promovau. Faptul că O. s-a deplasat la domiciliul lui D.I.M. este confirmat și de declarația lui P.M., care deși în fața instanței nu a mai vorbit de remiterea sumei de bani, a susținut totuși că instructorul i-a spus că are ceva de dat în acea seară, neavând relevanță ce anume avea de dat în condițiile în care obiect al traficului de influență nu pot fi numai banii. Mai mult, această declarație a martorului se coroborează cu convorbirea dintre O. și V.

Relevante sub aspect probator au fost apreciate și convorbirile din data de 05 octombrie 2010 purtate între D.I.I. și O.C., prima pentru stabilirea unei întâlniri, moment la care O.C. se afla pe raza Bucureștiului, sector 5, și cea de a doua purtată după circa 20 min. când instructorul auto se afla în raza de acoperire la releului de telefonie mobilă amplasat în Bragadiru, localitate de domiciliu a polițistului.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M. s-a reținut că, la data de 19 octombrie 2010, ora 12:22:31, inculpatul V.N. a fost sunat de către instructorul auto S.R., utilizator al postului telefonic 0722.xxx.xxx, care i-a comunicat faptul că "pentru joi am și io ceva", stabilind să-i lase copia M. (copia cărții de identitate), respectiv inculpatei I.M.C. A doua zi, la ora 09:55:03, S.R. i-a comunicat instructorului auto V.N. "ți-am lăsat-o la M.", cel din urmă spunând că va trece pe la sediul școlii de șoferi ca să ridice copia. În aceeași zi, pe 20 octombrie 2010, ora 16:12:09, cei doi au discutat despre candidatul care va susține examenul a doua zi, inculpatul V.N. fiind interesat dacă acesta "e cumva mai negru", răspunsul fiind negativ. S.R. i-a comunicat faptul că elevul a mai susținut de câteva ori examenul fără a-l promova, este student la Politehnică și are viză de flotant pe București.

În data de 21 octombrie 2010, la ora 08:51:56, inculpatului V.N. i se comunică de către instructorul auto S.R. faptul că elevul C.M. va susține examenul cu "... ăla care taie. Să tai pâinea cu el. Știi de ce zic? ... B." (agentul șef B.V.). La ora 12:53:47, instructorul auto S.R. i-a mulțumit lui V.N., spunându-i "îi las la M., da, nea N.?".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că numitul C.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 21 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef B.V.

Fiind audiat, martorul C.M. a reiterat aspectele arătate anterior, arătând că i-a înmânat inculpatului S.R. suma de 850 RON, echivalentul a 200 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. În faza cercetării judecătorești, inculpatul S.R. a recunoscut că i-a cerut suma de 800 RON elevului C. din care 650 RON, i-a remis lui V. diferența reprezentând taxa de mașină și ora suplimentară în dimineața examenului care îi spusese anterior că poate aranja examenele pentru elevi.

Inculpatul V.N. a arătat că într-adevăr inculpatul S. i-a solicitat ajutorul pentru a-i facilita proba unui elev de-al său.

Cât privește pe inculpatul G.N.V., au fost apreciate ca relevante declarațiile inculpatului V.N., conversația purtată de polițist cu instructorul V. în data de 20 octombrie 2010 urmată de întâlnirea dintre cei doi, întâlnire ce a avut loc ca în majoritatea situațiilor cu o zi înainte de examen. Faptul că examenul a fost susținut cu alt polițist decât G.V. s-a arătat că nu are relevanță, întrucât polițiștii care aveau înțelegeri frauduloase cu instructorii se ocupau, la rândul lor, cu traficarea influenței asupra colegilor examinatori la care susțineau examenele elevii.

Referitor la actul material privind pe elevul B.M. s-a reținut că, la data de 26 octombrie 2010, ora 16:01:29, inculpatul V.N. a fost sunat de acesta, care i-a comunicat faptul că dorește să promoveze examenul practic deoarece anterior picase această probă și l-a întrebat pe instructor dacă poate să-i aranjeze examenul cu un polițist, elevul fiind dispus să plătească o sumă de bani în acest sens. Întrucât instructorul auto a refuzat să discute astfel de "afaceri" prin telefon, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeași seară la locuința lui V.N. Din convorbirea telefonică purtată de cei doi în aceeași seară, la ora 18:08:20, a rezultat că martorul B.M. s-a întâlnit cu instructorul auto în fața imobilului în care locuiește acesta, conform înțelegerii anterioare.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că B.M. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 27 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Fiind audiat, martorul B.M. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 250 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. Audiat fiind inculpatul V.N. acesta a recunoscut învinuirile, conform actului de inculpare.

Referitor la actul material privind pe eleva D.P. s-a reținut că, la data de 24 septembrie 2010, ora 09:28:16, aceasta l-a sunat pe inculpatul V.N., căruia i-a comunicat faptul că a promovat proba teoretică a examenului auto și că va susține proba practică luni (27 septembrie 2010), rugându-l "să nu mă lași, să nu mă lași la traseu". A doua zi, ora 13:09:45, cei doi au stabilit să se întâlnească în aceeași zi, la ora 5 (17.00). La ora 14:23:18, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu D.P., reprogramând ședința de condus pentru a doua zi, dimineața, înainte de susținerea probei practice. Eleva a insistat să se întâlnească cu instructorul auto întrucât "nu e vorba de plimbat, e vorba cu ...", instructorul răspunzându-i "Restul nu e treaba ta ... restul e treaba mea". În aceeași zi, la 17:43:34, cei doi poartă o nouă conversație telefonică, instructorul auto cerându-i candidatei să se întâlnească dimineața, înainte de examen, aceasta trebuind să aibă asupra ei "dosarul, buletinul și restul ce mai avem de luat și o luăm spre ...". Vrând să se lămurească cu privire la ceea ce i-a transmis instructorul, l-a întrebat pe acesta "Cu ce știu eu?", răspunsul acestuia fiind "Cu ce mai știi tu".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.P. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 27 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef G.F.

Fiind audiată, martora D.P. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 200 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Inculpatul V.N., față de acest act material l-a recunoscut, însușindu-și probele din faza de urmărire penală, învederând că transmitea datele elevilor prin copii de pe cartea de identitate sau bilețele cu biletele de identitate, când se întâlnea cu inculpatul G.N.V.

Inculpatul G.N.V., deși nu recunoaște săvârșirea actului material, în aprecierea instanței se face vinovat și pentru acest act de trafic de influență, avându-se în vedere în acest sens maniera comună în care se proceda, convorbirea ce a avut loc între acesta și V. în preziua examenului apoi convorbirea pe care V. a avut-o cu eleva sa, căreia i-a spus că mai întârzie în dimineața examenului pentru că trebuie să se întâlnească cu cineva. Nu lipsit de relevanță a fost apreciat faptul că întâlnirea avea loc în zona de domiciliu a polițistului, aspect ce rezultă din convorbirea la care s-a făcut referire mai sus, aflată în aria releului de telefonie situat pe Calea Rahovei, aspect coroborat cu declarația inculpatului V.

Referitor la actul material privind pe elevul P.D.A. s-a reținut că, la data de 03 noiembrie 2010 ora 16:09:39, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto H.I., care l-a întrebat dacă îl poate ajuta "pentru mâine" (joi 04 noiembrie 2010, când fiind o zi pară, proba practică se susține în Drumul Taberei, conform Ordinului Prefectului 654/21 septembrie 2010, intrat în vigoare la data de 06 octombrie 2010) deoarece are "o treabă de dimineață prin Drumul Taberei.". Totodată, H.I. i-a comunicat interlocutorului datele de identitate ale candidatului (CNP-ul și numele), respectiv P.D.A.. La 16:11:55, V.N. i-a comunicat lui O.C. datele de identitate ale ultimului candidat menționat, precum și faptul că va susține examenul a doua zi și i-a cerut "ia-l și p-ăsta pentru mâine, deci ...".

În ziua de 04 noiembrie 2010, ora 09:06:51, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto P.B., care i-a spus că eleva sa va susține proba practică "la I." (agentul șef D.I.M.), primul transmițându-i "Da mă, nicio problemă, stai liniștit." La 11:28:34, instructorul auto P.B. l-a sunat pe V.N. și i-a transmis faptul că eleva sa a susținut și promovat examenul auto și că la același examinator urma să susțină și P.D.A., elevul instructorului H.I. În aceeași zi, la ora 12:30:58, instructorul auto H.I. l-a apelat pe V.N. și i-a comunicat faptul că elevul său a promovat, stabilind ca suma de bani să i-o transmită prin intermediul instructorului P.B.

La data de 05 noiembrie 2010, ora 09:21:36, P.B. l-a sunat pe V.N. și i-a spus că este la M., "vă las aicea? Veniți acuma?", ultimul răspunzându-i că sosește în aproximativ 10 minute.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că P.D.A. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.L.V. - București, fiind obținut la data de 04 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef D.I.I.

Audiat fiind, inculpatul V.N., cu privire la acest act material, a recunoscut acuzațiile conform rechizitoriului, arătând că H.I. a apelat prin intermediul său pentru elevul P.D.A. cu care nu-și amintește să fi vorbit vreo dată. Inculpatul O.C. a arătat că el a primit de la V. sau acesta i-a lăsat la școală un bilețel cu datele elevului P.D.A. spunându-i că trebuie să intervină la examinator, pentru ca acesta să promoveze, sens în care a mers acasă la inculpatul B., pe Șos. Măgurele pentru a-i da bilețelul.

Inculpatul V. a recunoscut că inculpatul H. a apelat la el pentru elevul P., edificatoare fiind convorbirea dintre cei doi de la fila 364 vol. II d.u.p., în care cel din urmă îi indică numele elevului, pentru ca în convorbirea de la fila 365, să-i dicteze CNP-ul elevului. Susținerile inculpatului H. că ar fi indicat aceste date pentru a se consemna evidențele la examen, în condițiile în care elevul P. era elevul școlii de șoferi iar documentația necesară participării la examen se întocmește în alte condiții nu prin remiterea datelor telefonic, nu au fost primite.

În acest sens, s-a arătat că existența unei înțelegeri de traficare a influenței între H. și V. rezultă și din convorbirea interceptată între instructorul P.B. și V.N., prin care primul i-a povestit despre examenele pe care le-a dat cu elevii lui, spunându-i că urmează H., reținându-se totodată, ca valoare probatorie, și convorbirea pe care V. a purtat-o cu H. după examen, în care inculpatul V. la întrebarea celui dintâi vis-a-vis de momentul la care urmează să se întâlnească i-a spus să treacă pe la M., secretara școlii de șoferi. A mai fost reținută și declarația inculpatului O. care, deși nu are cunoștință directă de un trafic de influență săvârșit de H. asupra lui V., arată că a primit un bilețel de la acesta din urmă pe care l-a dus polițistului B. Dincolo de probele analizate, a fost relevat și un raționament juridic, logic, acela că H. a traficat influență pe acest act material fiindcă într-o situație contrară V. nu primea banii, iar O. nu avea de ce să ducă bilețelul cu datele elevului unui polițist.

Pentru inculpatul B.V., s-a apreciat că actul material reținut în sarcina sa este demonstrat, în condițiile în care inculpatul V. a arătat că la O. apela pentru a merge la inculpatul B., fără a cunoaște polițistul examinator la momentul la care îi dădea banii lui O., iar acesta îl contacta pe polițist telefonic și stabileau să se întâlnească în zona Măgurele, unde acesta domiciliază, precizând că a apelat la O. ca la rândul său să apeleze la B. pentru că polițistul doar pe el îl cunoștea. Afirmațiile acestui inculpat sunt confirmate și de declarațiile inculpatului O., care a precizat că, în data de 03 noiembrie 2011, s-a deplasat la domiciliul lui B. în M. și i-a dus biletul într-un plic, deplasare precedată de discuția în aceeași dată purtată între O. și V., în care acesta din urmă îl sfătuiește la care polițist să meargă. În același sens, este și convorbirea redată la fila 366, vol. VIII, dintre O. și V., primul confirmându-i celui de-al doilea că a fost și adus ce trebuia.

Referitor la actul material privind pe elevul N.C. s-a reținut că, la data de 27 septembrie 2010, ora 18:34:07, acesta l-a apelat pe inculpatul V.N., cei doi discutând despre faptul ca primul dorește să obțină cazierul judiciar prin intermediul instructorului auto fără a se prezenta la secția de poliție. V.N. i-a comunicat că pentru obținerea cazierului judiciar în aceste condiții trebuie să plătească suma de 35 de RON din care "100 trebuie să plătească taxa..250 îți ia..să nu te duci tu să-l faci", elevul fiind de acord să plătească suma "bine, miercuri vin cu 35 RON și vin să iau dosarul". Instructorul auto i-a comunicat faptul că poate obține cazierul judiciar numai miercuri (29 septembrie 2010) întrucât "numai miercuri..miercuri să-l dea, că nu e de serviciu. A fost azi și mai e miercuri de serviciu".

La data de 28 septembrie 2010, ora 15:21:40, cei doi au purtat o nouă conversație telefonică, din care rezultă că inculpatul V.N. va face demersuri în ziua următoare pentru obținerea cazierului judiciar al candidatului, pentru ca la ora 15:24:02, instructorul auto să o sune pe secretara școlii de șoferi, inculpata I.M.C., căreia i-a solicitat o copie a cărții de identitate a candidatului. La 05 octombrie 2010, ora 09:01:56, N.C. i-a comunicat instructorului auto faptul că a promovat proba teoretică în acea zi, fiind programat să susțină proba practică în ziua următoare, lucru pe care nu poate să-l facă, cei doi stabilind ca ulterior să se reprogrameze.

Pe data de 07 noiembrie 2010, ora 12:32:56, N.C. l-a sunat pe inculpatul V.N., căruia i-a spus cava susține proba practică marți (09 noiembrie 2010), cei doi stabilind să discute după ora 5 atât despre efectuarea unor ore de condus, cât și despre să "vorbim neapărat cu ăla, să avem timp să.. să programăm acolo terenu".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că N.C. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria 1335416, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 09 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef G.F..

Fiind audiat, în faza urmăririi penale, martorul N.C. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 1000 de RON în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, poziție procesuală pe care și-o menține și în faza cercetării judecătorești.

Audiat în cauză, inculpatul V.N. a recunoscut actul material însușindu-și probele din faza de urmărire penală, descriind modul în care evoluau lucrurile în momentul în care apela la O., ginerele său, care la rândul lui mergea la inculpatul B. îi dădea bilețelele cu numele elevului cu o zi înainte de examen. Inculpatul O.C. a arătat că primea bilețele de la socrul său cu numele elevilor, printre care și numitul N., pentru care a intervenit să promoveze examenul și în afară de două acte materiale, când a dat bilețele lui D.I.I., pentru restul, deci și pentru acest act material, dădea bilețele lui B.V.

În ceea ce o privește pe I.M.C., secretara școlii de șoferi, s-a reținut că aceasta este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată, actul de inculpare arătând că în perioada august - octombrie 2010 aceasta a înlesnit inculpaților V.N., O.C., C.V. și S.R. primirea de bani și de acte, cunoscând faptul că aceștia lăsau să se creadă că au influență asupra polițiștilor examinatori, pentru a promova pe elevii P.A., C.M. și N.C. la promovarea probei practice a examenului auto.

Audiată în cauză, inculpata I.M.C. a arătat că nu recunoaște săvârșirea faptei, în condițiile în care atribuțiile sale erau doar de a întocmi dosarul pentru examenul de conducere, fiind posibil ca instructorii să fi lăsat diverse plicuri pentru V.N., fără ca ea să cunoască ce conțineau.

Unul din actele materiale se referă la elevul C., pentru care instructorul S. a arătat că a lăsat actele și banii secretarei în plic desfăcut fără a-i spune ce conține. A fost apreciată ca relevantă convorbirea pe care S. a purtat-o cu V., în care i-a spus "îi las la M.", desigur sintagmă nu foarte explicită, dar care denotă un anume mod de lucru. Relevante în cauză au fost considerate dintre secretară și V.N., care relevă faptul că ea avea cunoștință de activitatea infracțională, pe care în maniera relatată o susținea, inculpatul V. făcând trimitere la bilețele (uitate pe masă).

În ce privește actul material ce-l vizează pe elevul P., s-a arătat că sunt elocvente înregistrările convorbirilor între V. și instructorul C., în care V. i-a solicitat acestuia să-i lase "bilețelul cu ce-i trebuie acolo" ... la M., aspect care demonstrează că nu era vorba de plicuri pe care aceasta nu le deschidea, ci de bilete, rolul ei fiind acela de a sprijini activitatea infracțională derulată de V. și instructorii care apelau la acesta pentru elevii lor.

Referitor la cel de-al treilea act material cu privire la N.C., s-a considerat ca relevantă convorbirea dintre acesta și inculpatul V., în care în mod explicit elevul îl întreabă pe V.N. dacă îi lasă secretarei banii, răspunsul acestuia fiind afirmativ.

Toate aceste elemente au îndreptățit instanța să constate că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată.

Referitor la actul material privind pe eleva S.N. s-a reținut că, la data de 05 noiembrie 2010, ora 10:05:48, inculpatul V.N. a discutat cu aceasta despre faptul că, în aceeași zi, eleva a promovat proba teoretică, fiind programată la proba practică pentru data de 17 noiembrie 2010, cei doi stabilind să discute ulterior, în jurul datei de 12 noiembrie 2010, "să ne facem planu' de acțiune".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că S.N. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 17 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef C.I.D.

Fiind audiată în calitate de martor la data de 01 martie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpata S.N. nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia.

Tribunalul a constatat că actul material pentru care cei patru inculpați au fost trimiși în judecată nu sunt susținute din punct de vedere probator.

Astfel, în ceea ce o privește pe S.N., aceasta nu a recunoscut fapta, iar declarațiile inculpatului V. se coroborează cu poziția acesteia, dar mai ales cu explicația pe care o dă vis-a-vis de conversația pe care a purtat-o cu O.C. pentru a-l căuta pe B., cu ocazia audierilor arătând că traficul de influență era pentru elevul O.R. și nu pentru S.N., cu care nu a avut o înțelegere de acest gen. Nici inculpatul O.C. nu a adus un element probator în sensul incriminărilor, în condițiile în care a arătat că nu-și amintește dacă a primit un bilețel și cu numele acestei elev. Pentru neînsușirea acestui act material (pe care au considerat că nu l-au săvârșit), inculpații V. și O. au pierdut beneficiul aplicării dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., ceea ce a determinat instanța să aprecieze într-un mod obiectiv poziția acestora.

S-a apreciat că raționamentele juridice ori logice pot sprijini materialul probator, dar nu îl pot înlocui, sens în care pentru acest act material se impune o soluție de achitare a inculpatei S.N., în temeiul art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar pentru inculpații V.N., O.C. și B.V. înlăturarea lor din forma continuată a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Referitor la actul material privind pe elevul O.I.R. s-a reținut că, la data de 17 septembrie 2010, ora 09:05:34, inculpatul V.N. a fost apelat de acesta, care i-a comunicat că a promovat proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere, fiind programat să susțină proba practică "marți la ora 08:30, la I.O.R" (21 septembrie 2010). Totodată, cei doi au stabilit să se întâlnească în ziua anterioară susținerii probei practice de către candidat.

Pe 20 septembrie 2010, ora 11:25:25, cei doi au reluat discuția, stabilind să se întâlnească în aceeași zi în jurul orelor 17:00. La orele 19:56:11 și 20:23:02 inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., căruia i-a comunicat faptul că "trec în seara asta p-acolo pe la liceu ...".

Din conversația purtată la data de 13 septembrie 2010, ora 20:25:32, între agentul șef principal G.N.V. și V.N., a rezultat că lucrătorul de poliție s-a mutat "înapoi ... din provincie ... lângă Liceul Bolintineanu ... în Raho ... în București", stabilind ca acesta să fie locul de întâlnire. Faptul că acesta reprezenta locul de întâlnire al celor doi rezultă din bip-urile date în zilele de 15 septembrie 2010, ora 20:36:54, 20 septembrie 2010, orele 19:55:43 și 20:23:02, 21 septembrie 2010, ora 20:43:30, 23 septembrie 2010,- ora 20:05:36, 26 septembrie 2010, ora 19:57:09 și din conversația din data de" 20 septembrie 2010, ora 19:56:11, când V.N. i-a comunicat lucrătorului de poliție "trec în seara asta pe-acolo ... pe la ... pe la ... liceu".

La data de 21 septembrie 2010, O.I.R. a susținut proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins de către agentul șef de poliție G.F.G.. O.I.R. a fost programat să susțină examenul practic în data de 13 octombrie 2010, însă deși s-a prezentat, i s-a comunicat să nu susțină examenul și să se reprogrameze. În aceeași zi candidatul a purtat o discuție cu inculpatul V.N. (convorbire audio purtată în mediul ambiental în data de 13 octombrie 2010, în prezența investigatorului sub acoperire A.J.), vis-a-vis de examenul precedent și cel ce urmează, în care instructorul V. a încercat să explice că, deși se aranjase, s-a întâmplat să fie ceva în neregulă.

În data de 02 noiembrie 2010, ora 12:48:09, inculpatul V.N. i-a comunicat lui O.I.R. să depună din nou dosarul în vederea susținerii probei practice, dar aceasta din urmă l-a apelat pe V.N. în ziua de 03 noiembrie 2010 la ora 09:24:12 comunicându-i faptul că s-a reprogramat pentru susținerea probei practice "miercuri pe 17.11 la I.O.R.".

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că O.I.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 17 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef C.I.D.

În faza cercetării judecătorești O.I.R. a fost audiat, ocazie cu care a arătat că a convenit cu V. să-l ajute să promoveze examenul, sens în care a plătit 200 euro, ce ulterior i-au fost restituiți pentru că a fost respins. În luna noiembrie 2010 a susținut din nou examenul, pe care l-a promovat, sens în care i-a plătit lui V. din nou 200 euro.

Inculpatul V.N., audiat fiind, a recunoscut acest act material, arătând că a luat bani de la acesta doar când a promovat examenul. Nici inculpatul O. nu a contestat acest act material, arătând că și pentru O. a intervenit pentru a promova examenul, acesta fiind elevul lui V.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.N.V., s-a reținut că participarea acestuia a avut loc pentru prima probă susținută de O.I.R., cea din data de 21 septembrie 2010, când acesta nu a promovat, elementele probatorii pentru participarea și vinovăția sa fiind relevate de convorbirea pe care acesta a purtat-o cu V.N. în seara de 20 septembrie 2010, când instructorul i-a comunicat că va trece în acea seară pe la liceu, loc cunoscut pentru întâlnirile celor doi, urmate de un nou apel, câteva minute mai târziu, interpretat ca fiind "bip-ul" care marchează sosirea la locul întâlnirii.

De asemenea, ca relevante au fost considerate și discuțiile ulterioare examenului purtate între V. și elev, din cuprinsul cărora se desprinde ideea că examenul fusese aranjat numai că "a fost un singur prost în toată echipa", care se coroborează și cu discuția pe care elevul și V. au purtat-o în data de 13 octombrie 2010, în prezența investigatorului sub acoperire, în care s-au făcut referiri la examenul ratat și promisiunile făcute.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.V., instanța a arătat că acesta este tras la răspundere penală în legătură cu al doilea examen pe care l-a susținut elevul O.R. și pe care l-a promovat în data de 17 octombrie 2010. Astfel, declarațiile inculpaților V. și O. se coroborează, din punct de vedere probator, cu înregistrarea convorbirii purtată între cei doi, vis-a-vis de polițistul la care trebuie să meargă V., avertizându-l pe O. că merge prea mult la unul dintre ei (acesta fiind B. pentru că se reține că la D.I.M. fusese doar pentru doi elevi, iar cei doi polițiști erau singurii la care O. apela). Vizita la polițist a avut loc în aceeași modalitate, cu o seară înainte de examen, iar la momentul la care O. a discutat cu soția sa la telefon acesta se afla în aria de acoperire a releului de la M., domiciliul polițistului, aspect ce confirmă deplasarea și întâlnirea acestora. S-a mai reținut poziția celor doi inculpați care au arătat, cu ocazia audierii pe actul material privind-o pe S.N., că înțelegerea dintre ei pentru a-l trimite pe O. la B. îl viza pe elevul O.R.. Ca urmare, s-a apreciat că și în sarcina inculpatului B.V., este demonstrată participația și vinovăția la acest act material.

Referitor la actele materiale privind pe elevii Ș.G. și V.M.M. s-a reținut că, la data de 05 noiembrie 2010, ora 09:42:51, primul l-a apelat pe inculpatul V.N., căruia i-a comunicat faptul că a promovat examenul teoretic și că este programat să susțină proba practică pe data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să discute atât despre efectuarea unor ore de conducere, cât și despre alte aspecte. La aceeași dată, la ora 11:01:43, V.M.M. i-a comunicat inculpatului V.N. că a promovat proba teoretică și l-a rugat pe acesta "da îmi spuneți da, cu treaba aia, vă rog mult", instructorul răspunzându-i afirmativ, rezultând, astfel, că eleva i-a solicitat instructorului sprijinul în vederea obținerii permisului de conducere auto printr-o altă modalitate decât cea legală.

La data de 10 noiembrie 2010, ora 12:54:01 inculpatul V.N. a fost apelat de numita V.M.M., care i-a spus că pentru data de 19 noiembrie 2010 este programată să dea proba practică a examenului auto.

Pe data de 18 noiembrie 2010, ora 09:30:33, V.N. a vorbit la telefon cu O.C., care în acel moment se afla în zona Drumul Taberei întrucât un elev al său susținea proba practică cu "prietenul, la unchiul B.". V.N. i-a spus să noteze și "îi dai două bilețele pentru mâine să nu te mai duci diseară ... vorbești cu el. Mă, dacă am ceva pentru mâine, să nu mai vin și io diseară pe acolo" și i-a dictat numele Ș.G. și CNP-ul acestuia. Cei doi au reluat convorbirea telefonică la ora 09:32:31, V.N. dictându-i lui O.C. un al doilea nume, respectiv V.M.M., și CNP-ul aferent. Cei doi au stabilit ca inculpatul O.C. să pregătească cele două bilețele cu numele și CNP-ul candidaților anterior menționați, bilețele pe care să le înmâneze inculpatului B.V., iar în cazul în care nu reușește să i le dea, rămâne stabilit ca unul dintre ei să se deplaseze în aceeași seară la locuința lucrătorului de poliție.

La ora 13:43:18, O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că nu a avut posibilitatea să îi dea bilețelele agentului șef de poliție B.V., astfel încât inculpatul O.C. urmează să se deplaseze în aceeași seară "mă duc la el sau la celălalt?". V.N. l-a sfătuit să se ducă la agentul șef de poliție B.V. deoarece "pă ăla nu l-am văzut pă acolo ... te duci tot la el". La ora 21:25:25, V.N. l-a întrebat pe inculpatul O.C. dacă "ai rezolvat ceva în seara asta", cel din urmă răspunzându-i afirmativ.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că V.M.M. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 19 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef N.P., iar Ș.G. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 19 noiembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef N.P.

Cu ocazia audierii în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011, Ș.G. nu a recunoscut cumpărarea influenței inculpatului V.N. în vederea promovării examenului auto, pentru ca la data de 18 februarie 2011, acesta să revină asupra declarației inițiale, recunoscând cumpărarea influenței contra sumei de 250 de euro, ceea ce a determinat procurorul să dispună neînceperea urmăririi penale față de acesta în temeiul art. 10 lit. i1) C. proc. pen. În faza cercetării judecătorești, martorul Ș.G. și-a menținut ultimele declarații din faza de urmărire penală arătând că instructorul V. i-a spus că îi poate aranja promovarea probei practice în schimbul sumei de 250 euro.

Fiind audiată, în faza urmăririi penale, martora V.M.M. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului V.N. suma de 300 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto. Martora a fost audiată și în cursul cercetării judecătorești, menținându-și aceeași poziție și arătând că i-a dat instructorului V. 300 euro, pentru a o ajuta să promoveze proba practică.

Inculpații O.C. și V.N. au recunoscut actele materiale reținute în sarcina lor față de acești doi elevi, aspecte ce se coroborează cu mijloacele de probă analizate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.V., instanța a apreciat că se pot reține în sarcina acestuia două acte materiale de trafic de influență, având în vedere doar pozițiile procesuale ale inculpaților V. și O., convorbirile dintre cei doi instructori prin care V. îi spunea lui O. care era la examen să-i dea polițistului B. cele două bilete, urmate de alte convorbiri între cei doi în care O. îi comunică lui V. că va merge să le ducă seara pentru că nu a reușit să le dea la examen. Faptul că bilețelele au ajuns la polițist rezultă și din convorbirea dintre cei doi instructori în care O. îi confirmă lui V. că a rezolvat problema".

Referitor la actul material privind pe elevul K.P.R. s-a reținut că, la data de 07 decembrie 2010, ora 09:39:39, instructorul auto inculpatul O.C. a fost apelat de acesta, care i-a comunicat faptul că se va programa în aceeași săptămână pentru susținerea probei practice. Din discuție, a rezultat că în aceeași zi trebuia să susțină proba practică și sora elevului, numita K.M.C., dar care nu s-a prezentat la examen întrucât "așteaptă și ea să strângă banii". Elevul dorea să se reasigure că examenul este aranjat întrucât "am strâns și eu banii", iar după ce va fi programat pentru susținerea probei practice "ne întâlnim vă dau ăia și aia e". A doua zi, ora 09:56:30, K.P.R. l-a anunțat pe instructorul auto că este programat pentru susținerea probei practice la data de 23 decembrie 2010, cei doi stabilind să se întâlnească sâmbătă pentru a-i înmâna banii întrucât instructorul trebuia să fie în posesie sumei de bani ce face obiectul infracțiunii de corupție "înainte cu o zi - două" de susținerea examenului.

La data de 18 decembrie 2010, ora 09:05:16, inculpatul O.C. a fost apelat de elevul K.P.R., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi, în zona parcului Tineretului "parcul ăla la Brâncoveanu", elevul reamintindu-i instructorului auto data și locul susținerii probei practice, respectiv "joi la opt jumătate la IOR" (23 decembrie 2010). La ora 18:13:42, cei doi instructori auto au reluat convorbirea telefonică, O.C. comunicându-i celuilalt că persoana despre care fusese vorba în conversația de la ora 18:04:01 "până la urmă a răspuns la telefon și mi-a zis să-i las pe un ... un șezlong". Din cele trei conversații, a rezultat că persoana pe lângă care se face intervenția în vederea promovării examenului practic de către elevul K.P.R. este agentul principal B.V. și că O.C. s-a deplasat la locuința acestuia.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că K.P.R. este posesorul permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 23 decembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef G.F.G.

Cu ocazia efectuării percheziției în autoturismul inculpatului G.N.V. marca S., cu numărul de înmatriculare B-X-XXX în portbagaj s-a găsit o pungă de plastic ce conținea un număr de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care era trecut și numele martorului K.P.R.

Fiind audiat, în faza urmăririi penale, martorul K.P.R. a confirmat aspectele de mai sus, arătând că i-a înmânat inculpatului O.C. suma de 250 de euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Inculpatul O.C., audiat fiind, a arătat că elevul K.P.R. a făcut cu el școala de șoferi și a luat direct banii de la el.

Referitor la participația inculpatului B.V., s-au reținut ca probe declarațiile inculpatului O., convorbirile din data de 22 decembrie 2010, între V. și O. care îi spunea primului că nu-l găsește pe B., convorbiri care au fost localizate în zona M., zona de domiciliu a polițistului, convorbirile dintre O. și B. localizate în zona Măgurele, prin care polițistul îi dădea instrucțiuni în legătură cu locul în care să lase bilețelele, precum și convorbirea dintre O. și V. în care primul îi comunică socrului său că a rezolvat parțial problema.

Referitor la actul material privind pe elevul A.J. (investigatorul sub acoperire) s-a reținut că, prin Ordonanța nr. 2422/P/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a dispus autorizarea folosirii a trei investigatori sub acoperire cu identitățile A.J., C.M. și S.B. pe o perioadă de 30 zile, de la 25 august 2010, autorizare care a fost prelungită la datele 21 septembrie 2010 și 20 octombrie 2010. Prin Încheierea nr. 1003/AI/2010 din data 25 august 2010 emisă de Tribunalul București s-a dispus interceptarea convorbirilor audio-video purtate în mediul ambiental de către investigatorii sub acoperire. Prin Încheierile nr. 1133/AI/2010 din 22 septembrie 2010 și nr. 1306/AI/2010 din 21 octombrie 2010 ale Tribunalului București a fost prelungită autorizația nr. 1003/AI/2010.

La data de 27 august 2010, investigatorul sub acoperire A.J. s-a prezentat la sediul școlii de șoferi N.A.S. din București, Calea Șerban Vodă, nr. 280, sector 5, situată în incinta Grupului Școlar G.C., unde s-a întâlnit cu instructorul auto V.N. și cu I.M.C., secretara școlii de șoferi. Începând cu data de 07 septembrie 2010, A.J. a efectuat cursurile de pregătire teoretică, în caietul de cursant fiind consemnate mențiunile că a fost prezent și în alte zile decât cele în care a fost prezent efectiv la aceste cursuri.

În data de 13 octombrie 2010, cu ocazia efectuării unei ore de pregătire practică, investigatorul sub acoperire A.J. a asistat la o convorbire audio purtată în mediul ambiental de instructorul auto V.N. cu un alt elev, O.I.R., din conținutul căreia a rezultat că instructorul auto își folosea influența pe lângă polițiștii examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării probei practice de către acest din urmă elev, contra sumei de 200 de euro.

Pe data de 25 octombrie 2010, A.J. a promovat proba teoretică a examenului auto, anunțându-l cu privire la acest aspect pe inculpatul V.N., care i-a comunicat că trebuie să stabilească detaliile facilitării probei practice. La 26 octombrie 2010, ora 15:39:16, A.J. a discutat telefonic cu inculpatul V.N., care i-a cerut să îi comunice urgent dacă este de acord cu aranjarea probei practice. Răspunzând afirmativ, inculpatul i-a cerut CNP-ul și i-a comunicat că suma necesară promovării examenului auto este de 250 de euro.

În convorbirile telefonice de la orele 07:46:55 și 08:18:41 din data de 28 octombrie 2010 V.N. i-a comunicat investigatorului sub acoperire că a rezolvat ceea ce avea de rezolvat și că înmânarea sumei de 250 de euro va avea loc ulterior.

După susținerea și promovarea examenului practic, V.N. i-a spus investigatorului sub acoperire A.J. că "cine nu e pe țeava nu ia" examenul, cerându-i ca sume de 250 de euro să i-o lase într-o agendă ce se afla pe bordul mașinii instructorului. Investigatorul sub acoperire a susținut proba practică cu agentul șef B.V.

Audiat fiind, inculpatul V.N. a recunoscut actul material, însușindu-i probele din faza de urmărire penală.

Cu privire la cel de-al patrulea palier, Tribunalul a arătat că acesta a fost reprezentat de instructorul S.I., care și-a traficat influența pentru elevii M.A.A., D.A.F., M.L.A. și C.M., prin intermediul agentului de poliție G.N.V., pentru o parte din actele materiale.

Referitor la actul material privind pe eleva M.A.A. s-a reținut că, la data de 11 august 2010, ora 17:02:43, inculpatul S.I. a fost apelat de utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, inculpatul I.N., care i-a comunicat numele M.A. pentru "mâine dimineață", aceasta fiind "fata lu' nașu ... fata lu' C." (persoane identificate ca fiind M.A.A. și M.C.B.), cei doi stabilind să discute a doua zi dimineața.

A doua zi, la ora 07:48:32, instructorul auto S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V. Din convorbirea purtată la data de 22 iulie 2010, ora 20:56:12, între instructorul auto S.I. și agentul șef principal G.N.V., a rezultat că cei doi aveau un loc prestabilit unde se întâlneau dimineața "poate mă vezi mâine dimineață ... acolo, la locul nostru".

La ora 19:12:16, între instructorul auto S.I. și inculpatul I.N. s-a purtat o conversație din care rezultă că ultimul se află împreună cu "nașu' ... la bancomat și nu vrea să-i dea bancomatu' bani", propunând să-i plătească în RON, lucru cu care inculpatul S.I. nu este de acord "și eu ce mă fac frate, că i-am dat, i-am dat ... două sute jumate ... i-am dat dăilalți". Prin urmare, cei doi au stabilit să vorbească despre acest subiect în ziua următoare, S.I. urmând să primească suma de bani în euro.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că M.A.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 12 august 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F.

Fiind audiat în calitate de martor la data de 15 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, inculpatul I.N. nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia.

Audiat în cauză, inculpatul S.I. a recunoscut toate actele materiale conform rechizitoriului, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Cu privire la actul material referitor la eleva M. A.a, a arătat că a fost contactat de inculpatul I.N. care l-a rugat să-l ajute în sensul exercitării traficului de influență pentru această elevă, sens în care a primit, de la acesta, suma de 250 euro. S.I. a arătat că era prieten cu G.N.V. și l-a rugat pe acesta să îl ajute.

Inculpatul I.N. a arătat că, fiind prieten bun cu S.I. și eleva fiind fiica nașului băiatului său, numitul M.C.B., din proprie inițiativă a apelat la instructor pentru a o ajuta pe M.A. prin punerea mașinii la dispoziție și suport moral, fără a oferi vreo sumă de bani în acest sens. Inculpatul a arătat că, după examen, a sunat pentru a mulțumi, intenționând să-i plătească lui S.I. o sumă modică de bani, ocazie cu care acesta a arătat că i-a cerut 250 de euro, pentru că el aranjase examenul. Inculpatul I.N. a precizat că a inventat o discuție în care îi spunea lui S.I. că este cu inculpatul M. care nu poate scoate bani de la bancomat, pentru că nu vroia să-i dea banii acestuia, întrucât aflase că instructorul nu fusese acolo însă, în cele din urmă, banii i-a dat el așa încât paguba a rămas în patrimoniul său. Declarația lui I.N. a fost apreciată ca fiind contradictorie, în condițiile în care inițial a arătat că a solicitat doar sprijin constând în suport moral și mașina, iar, spre finalul audierii, a recunoscut toate convorbirile redate în dosar, faptul că i-a dat instructorului S.I. datele elevei M., spunându-i că mâine ar fi fost prea târziu. Explicațiile pe care a încercat să le dea vis-a-vis de interpretarea acestor convorbiri nu au fost primite de instanță în sens favorabil lui, în condițiile în care declarațiile inculpatului S.I. nu se coroborează cu ale sale, edificatoare fiind și convorbirile telefonice redate dosar.

Instanța a apreciat că inculpatul I.N. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă întrucât, deși știa, nu a declarat conform adevărului în legătură cu ce a fost întrebat vis-a-vis de activitatea inculpatului S.I.

Referitor la inculpatul M.C.B., audiat fiind, acesta a precizat că fiica sa a făcut școala de șoferi, dar nu știe cu ce instructor întrucât este despărțit de mama acesteia, pe I.N. cunoscându-l întrucât i-a botezat un copil, dar arătând că nu l-a rugat niciodată să o ajute pe fiica sa în sensul intervenției pentru facilitarea probei practice. A negat faptul că s-ar fi aflat în prezența lui I.N. când acesta vorbea cu S.I. la telefon și îi spunea că bancomatul nu-i dă bani, cu atât mai mult cu cât erau multe bancomate în zonă și ar fi putut apela la acestea.

Cu privire la activitatea infracțională a acestui inculpat, instanța a constatat că actul de inculpare nu a probat existența unei fapte de mărturie mincinoasă ce poate fi reținută în sarcina sa, procurorul de caz neprezentând nicio dovadă certă și lipsită de orice echivoc, potrivit căreia M.C.B. ar fi fost de față la acea convorbire, iar în faza cercetării judecătorești, inculpatul I.N., audiat în condițiile de publicitate și contradictorialitate, declarând că acea discuție a fost o invenție a sa, pentru că dorea să nu-i mai dea banii instructorului. Ca urmare, Tribunalul a constatat că nu există o faptă de mărturie mincinoasă în cauză, așa încât, în temeiul art. II pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.C.B., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G.N.V., s-a apreciat că este dovedită în sarcina acestuia existența unui nou act de trafic de influență. Astfel, s-a arătat că mijloacele de probă administrate au demonstrat că inculpatul S.N. l-a apelat în data de 12 august 2010 pe polițist, ceea ce însemna semnalizarea pentru locul de întâlnire prestabilit, loc pe care inculpatul S.I. l-a descris ca fiind locul în care G.V. își parca mașina când venea la examinare.

Referitor la actul material privind pe eleva D.A.F. (fosta L.), s-a reținut că, la data de 24 septembrie 2010, ora 07:45:27, inculpatul S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V.. La orele 10:31:32 și 11:42:50, inculpatul S.I. a purtat o discuție telefonică cu un alt instructor auto, utilizatorul postului telefonic 0765.430.615, despre faptul că "N. a terminat". Numitul N.e a fost identificat ca fiind instructorul auto D.N. din cadrul școlii de șoferi Auto M. S.R.L. Din dialogul celor doi, a rezultat că inculpatul S.I. este supărat pe D.N. deoarece eleva acestuia care susținuse proba practică era lector în cadrul Academiei de Poliție, împrejurare pe care nu o cunoștea, temându-se de faptul că ulterior îi va fi reproșat acest aspect "mi-e să nu-mi iau niște șuturi acuma". Inculpatul S.I. a purtat la ora 11:15:05 o conversație telefonică cu D.N. ce utiliza numărul de telefon 0723.xxx.xxx, care i-a comunicat faptul că, deși a fost eleva sa, nu cunoștea împrejurarea că aceasta este lector în cadrul Academiei de Poliție, aflând acest lucru cu ocazia examinării ei. La ora 12:00:40, S.I. a vorbit cu utilizatorul postului telefonic 0769.xxx.xxx, căruia i-a relatat aceleași aspecte, precum și situația în care se află "uite mă și tu în ce mă bagă ăștia, mă ... ce foame are fratele meu pe el", interlocutorul răspunzând că "știu că e foamea cât casa, dar cu proști d-ăștia, mai bine lipsă".

Ca urmare, instanța a reținut, din aceste probe, că inculpatul S.I. și D.N. au intervenit pe lângă inculpatul G.N.V. pentru ca eleva ultimului instructor, numita D.A.F., să promoveze proba practică prin mijloace nelegale.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că D.A.F., este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 24 septembrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef G.F.

În faza cercetării judecătorești, audiat fiind inculpatul S.I., a arătat că a fost contactat de D.N., spre a o ajuta pe D.A.F., eleva acestuia din urmă, să promoveze proba practică, sens în care acesta a vorbit cu G.N.V., însă, întrucât examenul a fost dat cu alt examinator, S.I. a precizat că a păstrat suma de 150 euro. Inculpatul a recunoscut că D. i-a spus numele elevei, fără a-i da un bilețel, așa încât atunci când a fost la polițist a procedat în aceeași manieră.

În ceea ce-l privește pe S.I., acesta și-a recunoscut fapta de trafic de influență, relevantă fiind declarația în care descrie modul în care instructorul D. l-a abordat, pentru eleva sa, precum și convorbirile dintre cei doi instructori, în care, pe de o parte, s-a discutat despre incidentul constând în faptul că eleva, la întrebarea polițistului, i-a spus unde lucrează, iar, pe de altă parte, rezultând și faptul că și după examinare D.N. a mai purtat o discuție cu eleva sa în legătură cu acest aspect. Mai mult, s-a arătat că, în declarația pe care inculpata a dat-o în faza de urmărire penală, deși neagă cumpărarea de influență, a confirmat această convorbire ulterioară examenului cu instructorul D.N. Nemulțumirile vis-a-vis de împrejurarea creată de elevă privind calitatea pe care o avea reies, în opinia instanței, și din convorbirile pe care S.I. le-a avut și cu alți instructori și în cadrul cărora și-a manifestat teama pentru ceea ce se va întâmpla ulterior, ceea ce denotă, o dată în plus, existența înțelegerii frauduloase între cei implicați în actul material. Tribunalul a apreciat ca fiind lipsit de logică ca inculpatul S.I., cel care a recunoscut că a făcut trafic de influență pentru această elevă a lui D.N., să fi făcut acest lucru din proprie inițiativă, în condițiile în care cei doi nu se cunoșteau.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.N., instanța a reținut că activitatea sa infracțională este demonstrată, relevantă fiind declarația inculpatului S.I., care a arătat că a fost contactat de D.N. pentru eleva D. și care contrazice susținerea inculpatului potrivit căreia S.I. a aflat accidental de elevă, la o examinare. De asemenea, s-a observat că inculpatul are o poziție nesinceră și vis-a-vis de faptul că a cunoscut, așa cum declară, locul de muncă al elevei sale, aspect contrazis de inculpata D., dar și de convorbirile telefonice pe care D. le poartă cu S., precum și discuția după examen pe care instructorul a avut-o cu eleva sa pe acest aspect.

În legătură cu inculpatul G.N.V., instanța a constatat că și acest act material este demonstrat, relevante în cauză fiind declarațiile lui S.I., exceptând aspectul deja analizat la actul material privind pe eleva M.A.A. vis-a-vis de neremiterea sumei de bani, coroborate cu contextul infracțional în care, exact ca și la actul la care s-a făcut referire anterior, inculpatul S.I. i-a dat un bip în dimineața zilei examinării polițistului, acesta simbolizând întâlnirea (necontestată de către ea și inculpatul S.I.); totodată, în jurul prânzului, instructorul S.I. a primit un bip de la polițist, localizat tot în zona parcului IOR, și care probabil a confirmat promovarea examenului de către elevă, fără a avea relevanță faptul că examenul se dădea cu alt polițist.

Referitor la actul material privind pe eleva M.L.A. s-a reținut că, la data de 01 octombrie 2010, ora 13:52:51, inculpatul S.I. a fost apelat de M.I.V., tatăl acesteia, cei doi discutând despre înscrierea elevei la examenul de conducere auto și susținerea probei teoretice, rămânând ca ulterior să discute despre proba practică deoarece "nu se vorbește prin telefon ... vorbim atunci să vedem ce facem". La data de 11 octombrie 2010, ora 11:54:54, instructorul auto S.I. a fost apelat de M.L.A., care i-a comunicat că a promovat proba teoretică a examenului auto, fiind programată să susțină proba practică la data de 15 octombrie 2010, în zona parcului IOR.

La data de 12 octombrie 2010, ora 18:31:22, inculpatul S.I. a fost sunat de către M.I.V., cei doi discutând despre orele suplimentare pe care fiica celui din urmă trebuie să le mai facă și despre "problema cealaltă ... să vedem cum facem vineri" (15 octombrie 2010, ziua în care eleva va susține proba practică), M.I.V. precizând că dorește ca fiica sa "pe scurt, să ia", arătând că nu cunoaște "scoru Franța - România". Cei doi au ajuns la concluzia că scorul este "3 - 0 ... 3 ați spus ... adică 12 ... vai de mine! ... dar se aruncă ca nesimțiții ...", rezultând astfel că suma cerută pentru promovarea probei practice era de 300 de euro, echivalentul a 12.000.000 RON vechi.

În ziua susținerii examenului, 15 octombrie 2010, ora 11:12:56, instructorul auto a fost apelat de tatăl elevei, care i-a mulțumite pentru ajutorul dat, primul informându-l cum a decurs examenul practic al elevei "da' a făcut niște prostii ... dacă nu era ăsta ... era un autobuz oprit în stație cu semnal că pleacă ... s-a băgat în depășirea autobuzului ... mai avea un pic intra în autobuz ... și alte greșeli ... a mai făcut ... aia era cea mai gravă, că dacă intra în autobuz, îți dai seama că nu mai aveam ce să fac". La ora 12:45:49, inculpatul S.I. a primit un bip de la agentul șef principal G.N.V., din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate rezultând că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în București, sectorul 3, lângă parcul IOR, locul de susținere a examenului. La ora 13:26:48, inculpatul G.N.V. l-a sunat pe S.I. spunându-i "vino 200 de metri mai în față", din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate rezultând că releul din zona în care se aflau ei era situat în București, sector 3, lângă parcul IOR, locul de susținere a examenului.

Din verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., a rezultat că M.L.A. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria X, emis de către S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, fiind obținut la data de 15 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu agentul șef principal G.N.V.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul M.I.V. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., și, retractând declarațiile din faza de urmărire penală, a recunoscut că i-a dat lui S.I. suma de 300 euro pentru a o ajuta pe fiica sa să promoveze examenul practic. În ziua examenului a aflat că fiica sa a fost repartizată la examinatorul G.N.V., moment în care S.I. i-a comunicat că a picat bine cu referire la discuția legată de 300 euro și, spunându-i că nu are decât 800 RON, i-a înmânat instructorului bănuind că i-o va da polițistului.

Inculpatul S.I., audiat pe acest act material, a arătat că a fost contactat de tatăl elevei pentru a-i facilita proba practică, sens în care acesta i-a dat 800 RON, din care el i-a remis lui G.N.V. suma de 400 RON.

În ceea ce privește luarea de mită, reținută în sarcina inculpatului G.N.V. instanța a apreciat că sunt suficiente mijloace de probă care să demonstreze reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii. Astfel, relevantă a fost considerată declarația lui S.I., care a confirmat faptul că i-a dat polițistului 400 RON și, chiar dacă a susținut că nu a avut o înțelegere dinainte cu acesta, a precizat faptul că polițistul a știut că este eleva lui și că i-a trecut cu vederea niște greșeli, ceea ce denotă o înțelegere prealabilă. Această înțelegere, în opinia instanței, rezultă și din maniera în care polițistul, după examen, i-a dat un bip instructorului S., ceea ce echivala cu stabilirea unei întâlniri. Faptul că cei doi urmau să se întâlnească rezultă fără dubiu din convorbirile pe care S. le-a purtat cu un anume P., relevante ca și conținut, dar și din convorbirile pe care S. l-a purtat cu un domn, precum și convorbirea dintre S. și G.V., când cel din urmă i-a spus instructorului să vină 200 de metri mai în față, localizați fiind în zona Baba Novac.

Referitor la actul material privind pe eleva C.M. (investigator sub acoperire) s-a reținut că, urmare a ordonanțelor nr. 2422/P/2010 de autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire, la data de 30 august 2010, investigatorul sub acoperire C.M.. s-a întâlnit în fața magazinului Titan cu instructorul auto S.I., căruia i-a înmânat copia cărții de identitate și cazierul judiciar, discutând cu acesta despre actele necesare înscrierii la școala de șoferi. În aceeași zi, în jurul orelor 18:20, investigatorul sub acoperire s-a întâlnit cu instructorul S.I., ocazie cu care a completat contractul și cererea de înscriere la școala de șoferi.

În perioada 07 septembrie 2010 - 25 octombrie 2010, C.M. a efectuat cursurile de pregătire practică cu instructorul auto S.I. Într-una din ședințele de pregătire practică, cei doi au discutat despre posibilitatea facilitării promovării probei practice în schimbul sumei de 400 euro, instructorul auto comunicându-i faptul că banii nu trebuie dați înainte și că el îi recomandă ca persoana care îi promite că își va folosi influența să aibă legătură directă cu polițistul de la examinări.

La data de 20 octombrie 2010, C.M. s-a întâlnit cu inculpatul S.I. pentru ca acesta să îi înmâneze dosarul de școală, ocazie cu care a întrebat-o dacă la traseu a rezolvat ceva. În urma răspunsului negativ al acesteia, inculpatul i-a spus că vedem noi atunci la traseu, ne orientăm la fața locului și că poate se mai pricopsește cu o nepoată pentru a o ajuta, rămânând stabilit să vorbească ulterior.

La 26 octombrie 2010, instructorul auto S.I. i-a comunicat telefonic investigatorului sub acoperire că pentru ziua de examen trebuie să-i plătească suma de 100 RON, întrebând-o din nou dacă a rezolvat ceva cu traseul.

În dimineața zilei de 27 octombrie 2010, înainte de susținerea examenului, C.M. l-a întrebat pe inculpat dacă în ceea ce privește proba practică poate să stea liniștită și dacă a recomandat-o ca fiind nepoata sa, așa cum îi spusese în discuțiile purtate anterior, pentru a-i facilita promovarea probei practice pentru obținerea permisului auto, acesta răspunzându-i că poate sta liniștită. După susținerea și promovarea examenului practic, C.M. i-a mulțumit inculpatului că a ajutat-o, acesta spunându-i că pentru acest ajutor suma de 250 euro este de ajuns și să o pună în torpedoul mașinii. Investigatorul sub acoperire a susținut proba practică cu cms. șef G.F.

Inculpatul S.I., audiat fiind pe acest act material, l-a recunoscut conform actului de inculpare, fără a formula vreo obiecție.

În drept, Tribunalul a apreciat că:

- Fapta inculpatului D.V., constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2010, împreună cu inculpații O.V., O.A.M., I.M., B.M. și G.F.G., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A. și B. (fostă B.) N.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, și de la Ș.A.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

- Fapta inculpatului O.V., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpații D.V., O.A.M., I.M., G.F.G. și B.M., acționând în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M., S.I., R.B.R.G. (actuală I.), U.S., B.A., G.F.B., I.M., C.A. și D.F.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, și de la Ș.A.I. și Ț.I.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale).

- Fapta inculpatei O.A.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpații D.V., O.V., I.M., G.F.G. și B.M., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), S.I., B.A., G.F.B., C.A. și D.F.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale).

- Fapta inculpatului B.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpații D.V., O.A.M., I.M., G.F.G. și O.V., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.R.A., C.A.C., T.I.A., B. (fostă B.) N.I., C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M., S.I., R.B.R.G. (actuală I.), B.A.I. (pentru fiul acestuia B.A.S.), B.A., G.F.B., I.M., C.A. și D.F.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, și de la Ș.A.I. și Ț.I.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (17 acte materiale).

- Fapta inculpatului L.V.Ș., constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2010, împreună cu inculpații V.M.C., G.N.V., O.I. și I.A., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la B.O.F., D.C., B.R.C. (pentru fiicele acesteia B.M.C. și B.M.), I.A.I., F.M.M. și C.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că, împreună cu inculpații V.M.C. și G.N.V., a dat a inculpatului D.I.I. o parte din banii pretinși și primiți de la eleva I.A.I., pentru ca acesta - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe elevă la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că a dat a inculpatului B.V. b parte din banii pretinși și primiți de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul B.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să îl declare admis pe elev la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., urmând ca, în raport de actul material anterior de dare de mită, să se rețină forma continuată a infracțiunii în condițiile în care ambele acte au fost săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp.

- Fapta inculpatului V.M.C., constând în aceea că, în perioada octombrie - decembrie 2010, împreună cu inculpații L.V.Ș., D.I.M., B.V. și G.N.V., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la I.A.I., I.I.N., P.P. și T.M.N., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, și de la A.A., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că, împreună cu L.V.Ș. și G.N.V., a dat a inculpatului D.I.I. o parte din banii pretinși și primiți de la eleva I.A.I., pentru ca acesta - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe elevă la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

- Fapta inculpatului V.N., constând în aceea că, în perioada iulie -decembrie 2010, împreună cu inculpații O.C., D.I.I., B.V. și G.N.V., P.B., I.M.C., H.I., C.V. și S.R., acționând în baza acelorași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul de la C.D., I.M.S., D.M.G, B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S. (fostă D. și fostă S.), A.I.C., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., C.M., B.M., D.P., P.D.A., Ș.G., V.M.M., K.P.R. și de la investigatorul sub acoperire A.J., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (20 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracțiunii.

- Fapta inculpatului O.C., constând în aceea că în perioada iulie - decembrie 2010, împreună cu inculpații V.N., D.I.M., G.N.V., B.V. și H.I., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.D., I.M.S., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., P.D.A., Ș.G., V.M.M. și K.P.R., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. .257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracțiunii.

- Fapta inculpatului G.F.G., constând în aceea că în perioada august - octombrie 2010, prin intermediul inculpatului B.M., inculpat prin intermediul căruia traficau influența D.V., O.A.M., I.M., B.M. și O.V., acționând în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii T.I.A., B.N.I. și S.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (3 acte materiale).

- Fapta inculpatului G.N.V., constând în aceea că în perioada iulie - decembrie 2010, prin intermediul inculpaților L.V.Ș., V.N., O.C., S.I., O.I., C.V., I.M.C., P.B., H.I., S.R. și D.N., acționând în baza aceleași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii B.O.F., D.M.G., B.D.E., Z.R.M., P.A., S.A.S. (fostă D. și fostă S.), A.I.C., C.M., D.P., O.I.R., M.A.A. și D.A.F. (fostă L.), lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (12 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că a primit de la inculpatul S.I. o parte din banii pretinși și primiți de către acesta din urmă de la M.L.A., pentru ca inculpatului G.N.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe M.L.A. la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

Cu privire la fapta de dare de mită pentru care a fost trimis în judecată constând, conform rechizitoriului, în aceea că a dat inculpatului D.I.M. o parte din banii primiți de la inculpații L.V.Ș., G.N.V. și V.M.C. (care, la rândul lor, îi primiseră de la eleva I.A.I), pentru ca, inculpatului D.I.M. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, instanța, în temeiul art. II pct. l lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat.

- Fapta inculpatului D.I.I., constând în aceea că, în perioada octombrie - noiembrie 2010, prin intermediul inculpaților V.M.C., V.N. și O.C., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, pentru elevii I.I.N., T.M.N., P.M. și C.D.F., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 (4 de acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că a primit de la inculpații L.V.Ș., G.N.V. și V.M.C. o parte din banii pretinși și primiți de aceștia din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul D.I.I. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

- Fapta inculpatului B.V. care, prin intermediul inculpaților V.M.C., D.I.M., V.N., G.N.V., O.C. și H.I., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la T.M.N., P.D.A., N.C., O.I.R., Ș.G., V.M.M. și K.P.R., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (7 acte materiale). Actul material privind-o pe S.N. nu a fost avut în vedere, nefiind demonstrat din forma continuată a infracțiunii.

Cu privire la fapta reținută în sarcina aceluiași inculpat, constând în aceea că a primit de la inculpatul L.V.Ș. o parte din banii din banii pretinși și primiți de acesta din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca inculpatul B.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București - să îl declare admis pe F.M.M. la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, instanța a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (1 act material).

- Fapta inculpatului I.M., constând în aceea că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpații O.A.M., B.M., G.F.G. și O.V., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.M.R., C.S.V. (fostă D.), N.A.M. și S.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

- Fapta inculpatului S.I., constând în aceea că, în perioada august - octombrie 2010, împreună cu inculpații G.N.V. și D.N., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la M.A.A., D.A.F. (fostă L.), M.L.A. și de la investigatorul sub acoperire C.M., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că a dat inculpatului G.N.V. o parte din banii pretinși și primiți de la eleva M.L.A., pentru ca inculpatul G.N.V. - în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București - să o declare admisă pe aceasta la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1 act material).

- Fapta inculpatului T.I.A., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la T.I.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei T.V., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la T.I.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei I.R.A., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 24 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la I.R.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București în vederea promovării de către aceasta a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei D.A.F. (fostă L.), constând în aceea că a dat bani, indirect, prin intermediul instructorului auto D.N., inculpatului S.I. care a lăsat să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii de către aceasta a permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

- Fapta inculpatului O.I., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpații L.V.Ș. și G.N.V., a pretins și primit, pentru sine și pentru altul, o sumă de bani de la eleva B.O.F., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului I.A., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpatul L.V.Ș., a pretins și a primit o sumă de bani - pentru sine ori pentru altul - de la elevul D.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului D.M., constând în aceea că, în luna decembrie 2010, împreună cu inculpatul V.M.C., a pretins și a primit o sumă de bani - pentru sine și pentru altul - de la elevul P.P., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului C.V., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpații V.N. și G.N.V., a pretins și a primit bani - pentru sine și pentru altul - de la elevii B.D.E. și P.A., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Fapta inculpatului P.B., constând în aceea că, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpații V.N. și G.N.V., a pretins și a primit, pentru sine și pentru altul, o sumă de bani de la eleva S.A.S. (fostă D. și fostă S.), lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului H.I., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpații V.N. și G.N.V., a pretins și a primit o sumă de bani - pentru sine și pentru altul - de la elevul A.I.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, iar în luna noiembrie 2010, împreună cu inculpații V.N., O.C. și B.V., a pretins și primit o sumă de bani - pentru sine și pentru altul - de la elevul P.D.A., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- Fapta inculpatului D.N., constând în aceea că, în luna septembrie 2010, împreună cu inculpații S.I. și G.N.V., a pretins și a primit o sumă de bani - pentru sine și pentru altul - de la D.A.F. (fostă L.), lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei S.I.C., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, a pretins - pentru inculpatul L.V.Ș. - de la numita B.R.C. (pentru fiicele acesteia B.M.C. și B.M. - eleve) o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către acestea a probei practice examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei I.M.C., constând în aceea că, în perioada august-octombrie 2010, a înlesnit inculpaților V.N., O.C., C.V. și S.R. primirea de bani și de acte, cunoscând faptul că aceștia lăsau să se creadă că au influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promovarea de către elevii P.A., C.M. și N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

- Fapta inculpatului S.R., constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpații V.N. și G.N.V., a pretins și primit, pentru sine și pentru altul, o sumă de bani de la eleva de la elevul C.M., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului I.M., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul O.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la I.M. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului B.A.I., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul B.M. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la B.A.I. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către B.A.S. a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului A.I.C., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 27 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul H.I. a unei infracțiuni de trafic de influență ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la A.I.C. pentru ca instructorul auto H.I. să-și folosească influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către A.I.C. a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei A.A., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 16 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul V.M.C. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la A.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Ilfov în vederea promovării de către aceasta, a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului F.C.E., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 31 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la Ș.A.I. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește conform actului de inculpare elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului F.D., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 01 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la Ș.A.I. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului M.I.V., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 28 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la M.I.V. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către M.L.A., fiica lui M.I.V., a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului Ș.A.I., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 31 ianuarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul D.V. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la Ș.A.I. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - Ilfov în vederea promovării de către ultimul a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului C.G., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 17 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul L.V.Ș. a două acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la C.C. și B.R.C. (pentru fiicele sale B.M.C. și B.M.) pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către candidații C.C., B.M.C. și B.M. a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Cu privire la inculpatul M.C.B., față de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce îl privește pe aceasta, instanța, în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe acesta pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Fapta inculpatului I.N., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 15 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la I.N. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către candidata M.A.A. a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatului D.C., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 14 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul L.V.Ș. a infracțiunii de trafic de influență ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la D.C. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către cel din urmă a probei practice a examenului auto categoria B și cu privire la modalitatea în care a susținut examenul cu autoturismul inculpatului I.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Fapta inculpatei Z.R.M., constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor la data de 28 februarie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebată, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul V.N. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina, acestuia referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la Z.R.M. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către aceasta, a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

- Cu privire la inculpata B.D.E., față de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce o privește pe aceasta, instanța, în baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe aceasta. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Cu privire la inculpata S.N., față de motivarea făcută cu ocazia analizei actului material ce o privește pe aceasta, instanța, în baza' art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat-o pe aceasta pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

- Fapta inculpatului P.D.A., constând în aceea că, fiind audiat în calitate de martor la data de 01 martie 2011 în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul H.I. a infracțiunii de trafic de influență ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la P.D.A. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către cel din urmă a probei practice a examenului auto categoria B, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., făcându-se aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. pentru inculpații care au recunoscut săvârșirea faptelor și aplicându-se circumstanțe atenuante pentru inculpații la care prima instanță a apreciat că este oportun, dar și dispozițiile care reglementează concursul dintre circumstanțele atenuante și stările de agravare a pedepselor. Pentru o parte din inculpați s-a dispus ca pedepsele să se execute prin privare de libertate, iar pentru alți inculpați s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 863 C. pen., în raport de datele fiecărui inculpat și de numărul de acte materiale săvârșite.

Pentru inculpații care au avut calitatea de polițist sau instructor s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., tocmai pentru că s-au dovedit a fi nedemni de exercitarea profesiilor respective.

În fine, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. a) C. pen. raportat la art. 257 alin. (2), art. 254 alin. (3) și art. 255 alin. (5) C. pen. și s-a confiscat de la inculpați sumele ce s-au constatat a fi rezultate din săvârșirea infracțiunilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I., B.V., T.I.A., T.V., I.A.R., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M. și P.D.A., D.N., I.M.C., O.A.M., O.I., I.A., M.C.B., D.M. și C.V.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința pentru greșita achitare a inculpaților B.V., M.C.B., B.D.E și S.N. în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că probele administrate în cauză fac dovada că aceștia au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. Soluția a mai fost criticată și pentru greșita achitare a inculpaților F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D. și D.C. în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., arătându-se că faptele săvârșite de aceștia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpata D.A.F. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, întrucât materialul probator nu este numai incomplet, dar și contradictoriu; greșita încadrare juridică dată faptei, cea corectă fiind cea de mărturie mincinoasă; greșita individualizare a pedepsei aplicate, susținând că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi administrative, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul G.F.G. a criticat sentința pentru greșita sa condamnare, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece nu există probe certe care să-i dovedească vinovăția, fiind aplicabilă regula in dubio pro reo.

Inculpatul L.V.Ș. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita respingere a cererii de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., deoarece a recunoscut în totalitate faptele; greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., invocând în acest sens datele sale personale.

Inculpatul G.N.V. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita condamnare pentru infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, întrucât probele administrate în cauză nu conturează, fără dubii, vinovăția sa; greșita încadrare juridică dată faptei de luare de mită, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de primire de foloase necuvenite; greșita individualizare a pedepselor sub aspectul modalității de executare, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., având în vedere datele sale personale.

Inculpatul B.V. a criticat sentința sub aspectul greșitei sale condamnări și al modului de individualizare a pedepsei. Ca urmare, a solicitat achitarea sa, deoarece nu a săvârșit nicio faptă de natură penală, iar, în subsidiar, reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Inculpatul D.I.I. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita condamnare pentru infracțiunile de trafic de influență și luare de mită; greșita individualizare a pedepselor, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante și schimbarea modalității de executare, în urma reducerii cuantumului pedepselor.

Inculpatul B.V. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita condamnare pentru faptele deduse judecății; greșita individualizare a pedepselor, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepselor, și schimbarea modalității de executare a pedepselor.

Inculpând O.V. a criticat sentința pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare a acesteia.

Inculpata O.A.M. a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, susținând că aceasta este prea aspră. A solicitat reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special.

Inculpatul I.A. a solicitat achitarea sa potrivit dispozițiilor art. 11 pct 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., date fiind datele sale personale, lipsa antecedentelor penale, regretul manifestat față de fapta săvârșită. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.

Inculpatul B.M. a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante, reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a acesteia prin aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Inculpatul V.N. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita nereținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; greșita individualizare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu fapta comisă și datele sale personale, solicitând aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

Inculpatul O.C. a criticat sentința sub următoarele aspecte: greșita nereținere a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.; - procedeul greșit de a nu pronunța o soluție de achitare pentru actul material referitor la eleva S.N., fapt ce echivalează cu nesoluționarea în totalitate a fondului cauzei; greșita individualizare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu fapta comisă și datele sale personale, solicitând reducerea cuantumului acesteia și schimbarea modalității de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul D.M. a criticat sentința pentru greșita soluție de condamnare, pronunțată în lipsa oricăror probe de vinovăție.

Inculpatul C.V. a criticat sentința pentru greșita sa condamnare, susținând că nu a săvârșit nicio faptă penală, neexistând nicio probă în acest sens.

A mai susținut că prima instanță a realizat o greșită individualizare a pedepsei, solicitând reținerea de circumstanțe atenuante, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul D.N. a criticat sentința instanței de fond pentru greșita sa condamnare, susținând că nu există nicio probă care să-i dovedească vinovăția, fiind condamnat pe nedrept.

Inculpatul T.I.A. a solicitat achitarea sa și aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., întrucât a avut o atitudine sinceră, a recunoscut săvârșirea faptei, are o vârstă fragedă, are un loc de muncă și nu are antecedente penale.

Inculpații A.I.C., O.I., I.M., C.G., T.V. și I.A.R. au criticat sentința pentru greșita lor condamnare, susținând că soluția a fost pronunțată în lipsa unor probe pertinente care să le dovedească vinovăția. Ca urmare, au solicitat achitarea lor întrucât faptele nu există, iar, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen.

Inculpata I.M.C. a criticat sentința sub aspectul greșitei sale condamnări, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina ei, întrucât nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească obligațiile de serviciu, respectând fișa postului. În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 18 C. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Într-un alt subsidiar, a mai solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special, precum și schimbarea modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Inculpatul I.N. criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, întrucât potrivit unui protocol referitor la pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice trebuia să constate că un martor nu se poate autoincrimina, astfel încât condamnarea sa este greșită, iar el este îndreptățit să solicite achitarea. În subsidiar, a solicitat încetarea procesului penal pentru retragerea mărturiei mincinoase.

Inculpatul M.C.B. a criticat sentința pentru greșita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat, întrucât a fost achitat de instanța fondului.

Inculpata Z.R.M. a criticat sentința pentru greșita sa condamnare, care nu are suport în probele administrate, suma de 250 euro fiind dată pentru plata unor ore suplimentare și nu pentru obținerea permisului de conducere.

Inculpatul P.D.A. a criticat sentința instanței de fond pentru greșita sa condamnare, susținând că nu există probe care să-i dovedească vinovăția și solicitând achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 181 C. pen., susținând că fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce îi privește pe inculpații S.I., S.I.C., V.M.C. și I.M., deși au declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, ulterior și-au retras căile de atac, solicitând să se ia act de manifestarea or de voință în acest sens.

Prin Decizia penală nr. 372 din 21 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.M., B.V., T.I.A., T.V., I.A.R., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M. și P.D.A., a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond, a dispus următoarele:

1. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (șaptesprezece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 29 martie 2011.

2. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (șaptesprezece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

3. În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1), lit. a), b) și c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.V.Ș. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (șase acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 255 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1), lit. a), b) și c) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., l-a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (două acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.V.Ș., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare cu aplicarea art. 71 -art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 1 an și 6 luni, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

4. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.N. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (douăzeci de acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 9 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

5. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.C. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare (zece acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 07 aprilie 2011.

6. În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul G.F.G. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (trei de acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 19 aprilie 2011.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.N.V. pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.N.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (doisprezece acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (un act material), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.N.V., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

8. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. în cea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.I. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (patru acte materiale) cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (un act material), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.I.I., ca urmare a contopirii pedepselor, să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.V. pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În baza art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.V. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare (șapte acte materiale), cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., pe durata căruia inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. și art. 359 C. proc. pen. cu referire la art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la data de 12 ianuarie 2011 până la 25 mai 2011.

10. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.I. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

11. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata T.V. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

12. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata I.R.A. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

13. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen.

În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata D.A.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore în data de 24 ianuarie 2011.

14. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

15. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A.I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

16. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

17. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul I.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

18. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata Z.R.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

19. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

20. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.D.E. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

21. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.C.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

22. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.N. pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

În baza art. 373 C. proc. pen., au fost extinse efectele apelurilor declarate de inculpații I.M., A.I.C., C.G., I.N., Z.R.M., P.D.A. și asupra intimaților inculpați B.A. și A.A.

24. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

25. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., a fost achitată inculpata A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., s-a aplicat acesteia sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1.000 RON.

Au fost înlăturate dispozițiile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., art. 81 C. pen., art. 82 C. pen., art. 359 C. proc. pen. referitor la art. 83 C. pen.

Prin aceeași decizie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații D.N., I.M.C., O.A.M., O.I., I.A., M.C.B., D.M. și C.V.

S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de inculpații S.I., S.I.C. (Încheierea din 14 noiembrie 2012), V.M.C. (Încheierea din 5 decembrie 2012) și I.M. (Încheierea din februarie 2012).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații O.A.M., I.A., D.N., I.M.C., O.I., M.C.B., D.M., C.V., S.I., S.I.C., V.M.C. și I.M. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

În legătură cu apelul declarat de inculpata D.A.F., s-a constatat, din analiza întregului material probator, că vinovăția acesteia a fost reținută pe baza unor probe contradictorii, care.nu sunt de natură să formeze, fără dubii, concluzia că inculpata a săvârșit fapta care i se impută.

S-a arătat că, pentru a pronunța soluția de condamnare, instanța de fond a avut în vedere declarația inculpatului S.I., care a susținut că a fost contactat de numitul D.N. să o ajute pe eleva sa, inculpata D.A.F., să promoveze proba practică, motiv pentru care a vorbit cu G.N.V. Pentru că examenul a fost dat cu un alt examinator, inculpatul S.I. a susținut că a păstrat pentru el suma de 150 euro.

Curtea a apreciat, însă, că susținerea inculpatului nu se coroborează cu nicio altă probă a dosarului. Astfel, concluzia instanței de fond că inculpații S.I. și D.N. au intervenit pe lângă inculpatul G.N.V. nu este susținută de nicio probă a dosarului, neexistând nicio convorbire între cei doi instructori și polițistul G.N.V. Mai mult, inculpata a dat proba practică cu comisarul șef G.F. și nu cu cel cu care se pretinde că s-a aranjat rezolvarea problemei. De asemenea, nu a existat nicio interceptare a vreunei convorbiri între vreunul din cei doi inculpați și G.F. sau între G.N.V. și polițistul examinator G.F. pentru a se trage vreo concluzie că inculpata a cumpărat influență pentru a promova proba practică în vederea obținerii permisului de conducere. De altfel, declarația unui inculpat nu poate fi folosită ca probă împotriva unui alt inculpat decât în situația în care s-ar corobora cu o altă probă.

În acest context, Curtea a apreciat că susținerea instanței de fond care, deși recunoaște că nu există interceptări între elevă și instructorul său pe tema remiterii banilor, justifică reținerea vinovăției pe faptul că aspectul remiterii banilor putea fi lămurit cu ocazia orelor la care inculpata participa, iar aceasta având o anume pregătire, realiza care sunt consecințele expunerii sale, nu are nicio legătură cu demonstrarea vinovăției unui inculpat pe bază de probe. În consecință, a arătat că se impune achitarea inculpatei D.A.F., iar pentru identitate de rațiune, și achitarea inculpatului G.N.V. pentru acest act material.

În ce privește motivul de apel formulat de inculpatul G.N.V. referitor la greșita sa condamnare pentru infracțiunile de trafic de influență, cu excepția actului material referitor la eleva D.A.F., și luare de mită, Curtea a apreciat că este nefondat.

În acest sens, s-a menționat că probele administrate în cauză demonstrează, fără dubii, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, în legătură cu actul material privind pe eleva B.O.F., s-a reținut că, la data de 02 octombrie 2010, ora 14:35:13, inculpatul L.V.Ș. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., agent șef principal, stabilind să se întâlnească la locuința acestuia. Din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care inculpatul a vorbit la telefon se află în comuna Lipia, județul Ilfov, locație aflată în apropierea locuinței sale. Eleva nu a promovat proba practică, care s-a susținut la 04 octombrie 2010. La ora 12:54:58, inculpatul a purtat o conversație cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, D.C.M., din cuprinsul căreia a rezultat faptul că, deși primul făcuse o intervenție la "unchiu" sâmbătă (una din poreclele inculpatului G.N.V. este aceea de "unchi") pentru ca eleva B.O.F. să promoveze proba practică, totul fiind aranjat, aceasta nu a promovat examenul, astfel încât inculpatul L. trebuia să restituie banii, el spunând "... noroc că n-am intrat în ei". Cei doi au reluat conversația la data de 06 octombrie 2010, ora 10:35:13 inculpatul L.V.Ș. relatând faptul că a vorbit cu inculpatul G.N.V. căruia i-a povestit despre modul cum a decurs examenul din 04 octombrie 2010 al elevei B.O.F.: "i-am zis de ... incident ... a nebunit când a auzit".

Inculpatul L. G.V. a declarat că s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., i-a dat un bilețel cu numele elevei, rugându-l să îl ajute, iar din suma de 800 RON, trebuia să-i dea inculpatului G.N.V. și restul să-i oprească el. Împrejurarea că inculpatul L. se cunoștea cu inculpatul G.N.V. a rezultat și din declarația martorului D.C.M., care a precizat că fiul polițistului a făcut școala de șoferi cu inculpatul L., cei doi vizitându-se la țară. De asemenea, ca relevante au fost apreciate convorbirile pe care cei doi le-au purtat anterior examenului pe care eleva B.O.F. l-a picat, precum și cele în care inculpatul L. a dezvoltat discuția povestind lui D.C.M. reacția pe care polițistul examinator a avut-o față de faptul că eleva nu a promovat examenul.

În legătură cu actul material privind pe elevul D.M.G., instanța de prim control judiciar a reținut ca, la data de 01 august 2010, instructorul auto V.N. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., însă acesta nu i-a răspuns la apel. Cei doi inculpați au reușit să comunice telefonic la ora 19:35:30, stabilind să se întâlnească a doua zi dimineață la un loc stabilit anterior în convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, orele 14:01:36 și 19:43:31. În ziua examenului, respectiv 02 august 2010, instructorul auto și inculpatul s-au întâlnit în jurul orei 08,00, așa cum rezultă din convorbirea telefonică purtată de aceștia la ora 07:43:36, precum și din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza autorizației nr. 877/A.I./2010, emisă de Tribunalul București. Relevantă a fost considerată și convorbirea telefonică din data de 04 august 2010, ora 13:48:34 purtată de instructorul auto cu D.M.G., în cadrul căreia cel din urmă i-a comunicat că "am și eu vreo doi băieți care vor să facă ce-am făcut io", adică să promoveze examenul. Martorul a arătat că, în dimineața susținerii examenului, s-a deplasat spre locul de examinare împreună cu instructorul auto V.N., acesta din urmă întâlnindu-se în zona intersecției Șoseaua Mihai Bravu cu str. Baba Novac cu inculpatul G.N.V., cu care au stat de vorbă circa 5 minute. Martorul l-a recunoscut din planșa fotografică pe inculpatul G.N.V. ca fiind lucrătorul de poliție cu care inculpatul V.N. s-a întâlnit în dimineața de 02 august 2010.

În legătură cu actul material privind pe eleva B.D.E., s-a reținut că, la data de 05 august 2010, ora 17:45:13 inculpatul G.N.V. a fost sunat de inculpatul V.N., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineață "pe la opt fără un sfert", întrucât instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornească mașina". Din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza Autorizației nr. 788/A.I./2010, emisă de Tribunalul București a rezultat că întâlnirea celor doi a avut loc la data de 06 august 2010, în jurul orei 07,39, în zona stabilită anterior, respectiv intersecția Baba Novac cu Șos. Mihai Bravu, fiecare inculpat ajungând la locul întâlnirii cu autoturismul propriu. Cu această ocazie, nu a existat nicio manevră de alimentare a bateriei autoturismului instructorului, ci doar acesta din urmă a coborât din mașina sa, s-a deplasat la cea a polițistului și a întins mâna stângă în habitaclu, iar după aproximativ un minut s-a îndepărtat, fiecare cu autoturismul său, fiind în afară de orice discuție faptul că motivul întâlnirii a fost altul decât cel declarat la telefon, "acela de a lua puțin curent să pornească mașina". În aceeași zi, la ora 07:55:36, după ce s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia să stea liniștit pentru că lotul este rezolvat și că a vorbit după ora 12. După susținerea examenului de către B.D.E., cei doi instructori au discutat la telefon să se întâlnească la sala de legislație a școlii N.

Inculpatul V. a declarat că se întâlnea cu polițistul în dimineața examenului sau cu o zi două înainte de examen, întotdeauna înainte de începerea examenului, iar banii îi dădea după examen și doar pentru elevii care promovau examenul, declarație care se coroborează cu convorbirile pe care inculpatul V.N. le-a purtat cu el și cu procesul-verbal de filaj care relevă întâlnirea care a avut loc între cei doi în dimineața examenului. Relevanță prezintă, în opinia Curții, și convorbirea pe care inculpatul V. a avut-o cu inculpatul C. la scurt timp după întâlnirea cu polițistul, căruia i-a spus să stea liniștit că totul s-a rezolvat.

Referitor la actul material privind pe eleva Z.R.M., instanța de apel a reținut că, la data de 14 august 2010, ora 11:59:53, instructorul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V. și au stabilit să se vadă luni dimineața, respectiv 16 august 2010 la locul și ora stabilită anterior, respectiv prin convorbirile telefonice din data de 22 iulie 2010, ora 14:01:36 și 19:43:31. Într-adevăr, pe data de 16 august 2010, la orele 07:34:19 și 07:53:01, inculpatul V. a dat două bip-uri inculpatului G.N.V., iar din procesul-verbal întocmit la data de 16 august 2010 a rezultat că cei doi s-au întâlnit în dimineața zilei de 16 august 2010, în jurul orei 07:44, în zona intersecției Baba Novac cu Șoseaua Mihai Bravu. Cu o zi înainte la susținerea examenului, inculpatul G.N.V. a primit de la inculpatul V.N. un bilet, o coală de hârtie, așa cum rezultă din procesul-verbal de filaj din ziua anterioară examenului.

În legătură cu actul material privind pe elevul P.A., s-a reținut că, la data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineața, respectiv la 16 august 2010 la locul stabilit anterior. Întâlnirea a avut loc, iar cu acea ocazie, instructorul auto i-a înmânat o coală de hârtie împăturită de mai multe ori, așa cum rezultă din procesul-verbal de filaj.

În legătura cu eleva S.A.S., s-a arătat că, la data de 23 septembrie 2010, ora 20:05:20, instructorul auto V.N. i-a dat un bip inculpatului G.N.V., cei doi întâlnindu-se ulterior în zona Rahova - Liceul Bolintineanu și aceasta întrucât s-a stabilit de cei doi ca acesta să fie locul de întâlnire. După ce întâlnirea a avut loc, instructorul V.N. a comunicat telefonic lui P.B. (persoana care îl rugase pentru ca eleva S.A.S. să promoveze examenul) că: "am rezolvat problema și că a doua zi se va prezenta și el a doua zi de la examen".

Instanța a arătat că, în acest caz, declarația de recunoaștere a actului material de către inculpatul V.N. se coroborează cu interceptările telefonice menționate mai sus.

Referitor la actul material privind pe elevul A.I.C., s-a reținut că instructorul auto V.N., în urma unei rugăminți din partea instructorului auto H.I. pentru ca elevul sus-menționat să promoveze examenul de conducere, l-a sunat pe inculpatul G.N.V. și s-a întâlnit cu acesta la data de 27 august 2010, așa cum rezultă din înregistrările video efectuate în cauză. Din convorbirile telefonice purtate între inculpatul V.N. și ginerele său, O.C. (orele 09:03:01, 10:58:22, 13:54:46 și 14:07:07), a rezultat că elevul nu a promovat proba practică, deși examenul fusese aranjat, cei doi exprimându-și nedumerirea cu privire la rezultatul examenului. La data de 26 august 2010, instructorul V.N. s-a întâlnit cu agentul șef principal G.N.V., așa cum a rezultat din înregistrările video efectuate în cauză. Anterior acestei întâlniri, instructorul auto V.N. a dat un bip polițistului la ora 07:18:28, cei doi întâlnindu-se fără să mai poarte vreo conversație telefonică, ceea ce a condus instanța la concluzia că între cei doi exista o înțelegere prealabilă în sensul ca întâlnirile să aibă loc în zona stabilită anterior, după ce, în prealabil, se va da un bip. Instructorul auto V.N. i-a relatat ginerelui său că inculpatul a uitat să comunice mai departe intervenția, situație ce rezultă și din gestul de a-și căuta prin buzunarul biletul cu numele elevului (convorbire care a avut loc la data de 26 august 2010 - ora 08:58:57). De altfel, după examen, la data de 26 august 2010, cei doi, instructorul auto V. și polițistul G.N.V. s-au întâlnit, fiind cert acest lucra întrucât întâlnirea a fost înregistrată.

Referitor la actul material privind pe elevul C.M., Curtea a reținut că, la rugămintea instructorului auto S.R., inculpatul V. a avut o convorbire telefonică cu inculpatul G.N.V., stabilind să se vadă cu acesta în 3 - 4 minute. Din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care polițistul a vorbit la telefon se află în apropierea domiciliului său

Atât elevul C.M., cât și instructorul auto V. au recunoscut remiterea sumei de 850 RON echivalentul a 200 euro, în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto.

Referitor la actul material privind pe eleva D.P., s-a reținut că, în urma rugăminții elevei de a fi ajutată la proba practică, instructorul auto V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., acesta din urmă comunicându-i că nu se află în București și că se va întoarce în seara respectivă. Deoarece în seara zilei de 26 septembrie 2010, agentul șef principal G.N.V. nu putea fi găsit în București, instructorul V.N. i-a telefonat elevei în dimineața de 27 septembrie 2010, spunându-i să nu coboare până nu îi dă un bip, deoarece așteaptă pe cineva. Din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care instructorul auto a purtat convorbirea este situat pe Calea Rahova, în zona în care locuiește agentul șef principal G.N.V. și în care este stabilit locul de întâlnire dintre cei doi. La ora 07:42:38 a zilei de 27 septembrie 2010, instructorul auto i-a dat bip elevei sale, așa cum stabiliseră în convorbirea anterioară și care demonstrează că persoana cu care s-a întâlnit este polițistul G.N.V., având în vedere zona și momentul întâlnirii.

Martora D.P., cât și inculpatul V.N. au confirmat remiterea sumei de 200 euro în vederea folosirii influenței instructorului auto pentru promovarea probei practice a examenului auto, declarații care se coroborează, în opinia instanței, cu interceptările convorbirilor telefonice din 24 septembrie 2010, ora 09:28:16, 25 septembrie 2010 ora 13:09:45, 26 septembrie 2010 ora 11:43:47, 14:23:18, 17:43:34, 27 septembrie 2010 și 07:42:38 și fișele conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate.

În cazul elevului O.I.R., s-a reținut că, la rugămintea acestuia de a fi ajutat pentru promovarea probei practice a examenului auto, instructorul auto V.N. l-a sunat la data de 20 septembrie 2010, ora 19:56:11 și 20.23:02 pe inculpatul G.N.V., căruia i-a comunicat că "trec în seara asta p-acolo pe la liceu". Dintr-o conversație telefonică purtată anterior, la data de 13 septembrie 2010, ora 20:25:32 între cei doi, a rezultat că lucrătorul de poliție s-a mutat "înapoi ... din provincie ... lângă Liceul Bolintineanu", stabilind ca acesta să fie locul de întâlnire. După conversația din 20 septembrie 2010, s-a dat un bip câteva minute mai târziu pentru a marca sosirea la locul întâlnirii. La data de 21 septembrie 2010, elevul O.I.R. a susținut proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere categoria B, fiind declarat respins. La 04 octombrie 2010, orele 13:27.18 instructorul auto V.N. a fost contactat de elevul O.I.R., care i-a comunicat că va susține vineri - 08 octombrie 2010 proba practică și că "de data asta poate rezolva ceva mai promițător". Instructorul auto i-a răspuns foarte clar că "a fost un prost în toată echipa și n-au știut de el, că nu e în horă cu restul". În cadrul unei discuții purtate în mediul ambiental între instructorul auto și investigatorul sub acoperire A.J. în legătură cu examenul care nu a fost promovat de elev, instructorul auto a încercat să explice că, deși se aranjase, s-a întâmplat să fie ceva în neregulă.

S-a reținut că participarea inculpatului G.N.V. a avut loc pentru prima probă susținută de O.I.R., respectiv cea din 21 septembrie 2010, când acesta nu a promovat, relevante în susținerea vinovăției sale fiind convorbirea pe care inculpatul G. a purtat-o cu instructorul auto V.N. în seara de 20 septembrie 2010, când instructorul i-a comunicat că va trece în acea seară pe la liceu, loc cunoscut pentru întâlnirile celor doi, urmate, la câteva minute mai târziu de bip-ul care marca sosirea la locul întâlnirii, ca și discuțiile ulterioare examenului nepromovat între instructor și elev și între instructor și investigatorul sub acoperire.

În legătură cu actul material privind pe eleva M.A.A., s-a reținut că, la data de 11 august 2010, ora 17:02:43, inculpatul S.I. a primit o rugăminte din partea inculpatului I.N. pentru a fi ajutată eleva M.A.A. să promoveze examenul auto, respectiv proba practică. A doua zi, la ora 07:48:32, instructorul auto S.I. i-a dat un bip inculpatului G.N.V. Din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate interceptărilor, a rezultat că releul din zona în care se afla instructorul era situat în București, sector 3, iar agentul șef principal G.N.V. se află pe raza de acțiune a releului amplasat în București, str. C., nr. 47, sector 3, cele două relee aflându-se în vecinătatea parcului IOR, locul unde se susține zilnic proba practică a examenului auto până la data de 06 octombrie 2010.

Din convorbirile purtate în ziua de 12 august 2010, orele 09:00:31, 10:06:53, 10:14:42 și 10:57:28 de către inculpatul S.I. cu inculpatul I.N., a rezultat că eleva M.A.A. a susținut și promovat proba practică, iar, înainte de susținerea examenului, instructorul auto și-a asigurat interlocutorul că e "OK", iar după terminarea examenului interlocutorul i-a comunicat că "s-a rezolvat".

Referitor la actul material privind pe eleva M.L.A., s-a reținut că, la data de 01 octombrie 2010, ora 13:52:51, inculpatul S.I. a fost apelat de M.I.V., tatăl acesteia, stabilind să discute despre proba practică după susținerea celei teoretice, deoarece "nu se vorbește prin telefon ... vorbim atunci să vedem ce facem". La 12 octombrie 2010, ora 18:31:22, inculpatul S.I. a fost sunat de tatăl elevei, acesta comunicând instructorului auto că dorește ca fiica sa "pe scurt să ia examenul", arătând că nu cunoaște scorul Franța - România, în cele din urmă ajungându-se la concluzia că scorul este "3-0 ... 3 ați spus, adică 12 ... vai de mine ... dar se aruncă nesimțiții", rezultând, astfel, că suma cerută pentru promovarea probei practice era de 300 euro, echivalentul a 12.000.000 RON vechi. La data de 13 octombrie 2010, ora 12:45:49, inculpatul S.I. a primit un bip de la agentul șef principal G.N.V., iar din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate interceptărilor, a rezultat că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în București, sector 3, lângă parcul IOR, locul de susținere a examenului. În aceeași zi, la ora 13:26:48, inculpatul G.N.V. l-a sunat pe inculpatul S.I. spunându-i "vino 200 de metri mai în față". Din verificările efectuate, a rezultat că M.L.A. a obținut permisul de conducere categoria B, seria X, la data de 15 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută, spre deosebire de celelalte acte materiale analizate mai sus, cu agentul șef principal G.N.V.

A reținut, astfel, instanța, din aceste probe, că este conturată, pe deplin, săvârșirea infracțiunii de luare de mită, relevantă fiind declarația inculpatului S.I. care a confirmat faptul că i-a dat polițistului 400 RON, că polițistul știa că este eleva sa și i-a trecut cu vederea niște greșeli, fapt ce demonstrează o înțelegere prealabilă între ei. În opinia Curții, înțelegerea prealabilă rezultă și din maniera în care polițistul, după examen, i-a dat un "bip" instructorului auto, ceea ce semnifică stabilirea unei întâlniri. Faptul că cei doi s-au întâlnit a rezultat și din convorbirile interceptate, precum și cea când polițistul i-a spus instructorului auto să vină 200 metri mai în față.

Ca urmare, instanța a constatat că judecătorul fondului a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului G.N.V., cu singura excepție în ceea ce privește actul material referitor la eleva D.A.F., pentru care s-a dispus de către Curte o soluție de achitare, atât în privința elevei, cât și a polițistului. Astfel, privind ansamblul probator administrat, instanța de prim control judiciar a reținut existența între inculpatul G.N.V. și instructorul auto a unei înțelegeri prealabile, maniera de acțiune fiind aceeași în toate situațiile, în sensul că se evitau convorbirile telefonice, iar locul de întâlnire era, de regulă, în zonele de examinare, tocmai pentru a se crea impresia că întâlnirile s-au datorat doar întâmplării. Pentru toate cele arătate, s-a apreciat că nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare pentru infracțiunile de trafic de influență și luare de mită și nici aceea de aplicare a dispozițiilor art. 181 C. pen.

În privința inculpatului D.I.I., s-a reținut că probele administrate în cauză fac dovada că, după ce a promovat proba teoretică, eleva I.A.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul L.V.Ș., întrebându-l dacă poate aranja proba teoretică pe care o va susține a doua zi. La data de 28 octombrie 2010, ora 13:27:40, cei doi au stabilit să se întâlnească în stație, în două minute. Cum eleva a fost repartizată să susțină examenul cu agentul șef D.I.M., inculpatul L. a încercat să vorbească cu acesta, așa cum a rezultat din convorbirea avută cu A.T., utilizatorul postului telefonic 072.xxx.xxx, însă agentul nu a oprit. La ora 09:37:50, inculpatul L.V.Ș. a avut o convorbire telefonică cu instructorul D.C.M., căruia i-a spus "cu cine crezi că joc azi?", iar colegul său i-a răspuns "cu prietenul tău G.", respectiv inculpatul D.I.I., pe care anterior inculpatul L. îl înjurase, de față fiind mai multe persoane. Inculpatul L. i-a spus interlocutorului său "că am una neagră la fel ca el" și l-a întrebat: "să-i trimit două cadouri sau unul lui G.?", interlocutorul răspunzându-i că depinde de "cât de bună e". La data de 29 octombrie 2010, ora 18:53:16, inculpatul L. a purtat o convorbire telefonică cu instructorul auto D.C.M., din conținutul căreia a rezultat că nu are nicio datorie față de G. (respectiv agentul șef D.I.I.), deoarece s-a achitat față de el în ziua anterioară, până la ora 13, prin intermediul "omului de bază" în care are încredere, întrucât, "i-am mai trimis și nu mi-a bătut nimeni" și "e băiat, nu bagabond", precum și faptul că va ști cu siguranță dacă suma de bani a ajuns la inculpatul D.I.I. dacă acesta îi va "zâmbi marți sau joi". Din verificările efectuate a rezultat că eleva I.A.I. a susținut proba practică cu agentul șef D.I.I.

Martora I.A.I. a recunoscut cumpărarea influenței contra sumei de 300 euro, precizând atât la urmărirea penală, cât și la instanță că l-a văzut pe instructorul L. schimbând câteva cuvinte cu examinatorul D.I.I., fără a auzi ce au discutat. Inculpatul L. a recunoscut că a primit de la elevă 300 euro, din care a dat 100 euro inculpatului V.M. pentru a fi dată polițistului D.I.I., iar inculpatul V. a confirmat predarea sumei către polițist, ocazie cu care i-a spus și pentru ce elevă este suma respectivă.

Relevante sub aspect probator, în afară de recunoașterile precizate mai sus, au fost considerate și declarațiile martorei I.A.I., care a arătat că, după examen, inculpatul L. a stat de vorbă cu polițistul, pe ea trimițând-o la o țigară, precum și convorbirea din care rezultă că banii au ajuns la polițist, la întrebarea martorului D.C. dacă l-a înveselit pe G., inculpatul L. răspunzând că "eram achitat total". Martorul D.C. a fost audiat și în cursul judecății, acesta menținându-și declarațiile date inițial.

S-a mai constatat de către Curte că probele administrate în cauză confirmă săvârșirea de către inculpatul D.I.I. a unui act material de trafic de influență și în privința elevei. Astfel, la rugămintea tatălui elevei de a fi ajutată fiica sa la proba practică a examenului pentru obținerea permisului auto, inculpatul V.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul D.I.I. "la farmacie la Marele Bond, respectiv str. Emil Racoviță intersecție cu str. Turnu Măgurele, cei doi întâlnindu-se la sfârșitul unei conversații "gata, te-am văzut, te-am văzut". Faptul că examenul elevei I.I.N. a fost promovat în urma folosirii influenței a rezultat, și din conversația purtată la data de 08 decembrie 2010, ora 19:08:22, ocazie cu care martorul I.I. i-a mulțumit lui V.M.C. pentru ajutorai dat - "mersi frumos! ... mă simt obligat într-un fel sau altul să-ți mulțumesc că m-ai ajutat pe mine ca părinte ... nu se știe niciodată dacă am nevoie pentru fata cea mare, dacă am nevoie pentru soție, dacă am nevoie pentru o cunoștință, am telefon și știu că ăi trimit pe mâini bune". Din verificări, a rezultat că eleva I.I.N. a susținut proba practică la 07 decembrie 2012, cu agentul șef principal G.N.V. Cu ocazia efectuării percheziției autoturismului inculpatului G.N.V., în portbagaj s-a găsit o pungă de material plastic ce conținea un nr. de 215 bilete având însemnări cu privire la nume de persoane, printre care și cel al elevei menționate mai sus, fapt ce dovedește că "rugămintea de ajutor" a ajuns acolo unde era nevoie.

În afară de recunoașterea integrală a inculpatului V.M.C., în ceea ce îl privește pe inculpatul D.I.I. a fost considerat relevant faptul că, în ziua examenului, cei doi s-au întâlnit, cum de altfel s-au întâlnit și cu o seară înainte, neprezentând relevanță în cauză că inculpatul D.I.I. nu a fost examinatorul.

În ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D.I.I., Curtea a constatat că aceasta a fost corect stabilită de prima instanță. Astfel, fapta inculpatului constând în aceea că, în perioada octombrie -noiembrie 2010, a pretins și primit bani, prin intermediul inculpaților V.M.C., V.N. și O.C., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, pentru sine sau pentru altul, pentru elevii I.M.N., T.M.N., P.M. și C.D.F., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, s-a arătat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (4 acte materiale), iar fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că a primit de la inculpații L.V.Ș., G.N.V. și V.M.C. o parte din banii pretinși și primiți de aceștia din urmă de la elevul F.M.M., pentru ca, în calitatea sa de examinator în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. București, să o declare admisă pe eleva I.A.I. la proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (un act material).

În ceea ce privește solicitarea inculpatului G.F.G. de a fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, Curtea a apreciat că aceasta nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, dimpotrivă, acesta demonstrând că, în perioada august - octombrie 2010, prin intermediul inculpaților B.M., D.V., O.A.M., I.M. și O.V., inculpatul, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine sau pentru altul, de la elevii T.I.A., B.N.I. și S.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

Astfel, la data de 30 august 2010, ora 10:27:21, inculpatul D.V. a fost apelat de elevul T.I.A., care i-a comunicat faptul că pe 01 septembrie 2010 va susține proba practică pentru obținerea permisului de conducere și l-a întrebat care este prețul "... O sută, două, trei?". Inculpatul D.V. i-a răspuns că trei sute. Din discuție a mai rezultat că elevul dorea să știe sigur dacă poate fi ajutat, întrucât trebuia să vorbească cu mama sa, aceasta din urmă fiind cea care punea banii la dispoziție. Din discuția purtată la 01 septembrie 2010, orele 20:25:49, a rezultat că elevul nu s-a prezentat la examen deoarece nu avea decât suma de 250 euro, urmând a fi reprogramat. La data de 27 septembrie 2010, ora 08:53:46, între cei doi s-a purtat o nouă discuție, elevul comunicând instructorului că "de-abia a făcut rost de banii ăia, iar la 29 septembrie 2010, orele 15:44:53, elevul a comunicat instructorului că "banii ți-i dă mama mâine, o să te sune ea". După mai multe discuții telefonice purtate între inculpatul D.V. și inculpata T.V., între inculpații D.V. și O.V., între inculpații O.V. și O.A.M., între inculpații O.V. și B.M., inculpata O.A.M. s-a întâlnit cu inculpatul B.M. la intersecția străzilor Toporași cu Giurgiului (așa cum rezultă din nota de supraveghere operativă din data de 04 ianuarie 2010 orele 12,30). În continuare, inculpatul B.M. s-a deplasat în localitatea Cățelu, județul Ilfov, parcând autoturismul pe str. Florilor și deplasându-se la vila aflată în construcție pe str. Drumul între tarlale, unde a intrat în curtea acesteia, imobilul aparținând agentului de poliție G.F.G. La data de 05 octombrie 2010, ora 09:06:21, inculpatul D.V. i-a comunicat telefonic inculpatului O.V. că elevul său T. este repartizat să susțină proba practică cu "mecanicul G.", la ora 12:37:02, inculpatul D.V. i-a mulțumit lui O.V., spunându-i că totul s-a rezolvat, iar la 12:59:38, inculpatul D.V. a vorbit cu mama elevului, spunându-i că totul s-a rezolvat. În urma verificărilor efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că elevul T.I.A. este posesorul permisului de conducere obținut la 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul șef G.F.

La data de 29 septembrie 2010, ora 10:20:31, inculpatul D.V. a fost sunat de eleva B.N.I., aceasta comunicându-i că va susține proba practică marți - 05 octombrie 2010. A doua zi, ora 09:26:41, inculpatul D.V. a discutat cu inculpata O.A.M. despre faptul că "N. a luat sala și are marți ... Marți are și T.", iar la 01 octombrie 2010, ora 18:16:57, inculpatul D.V. a discutat cu inculpatul O.V., comunicându-i acestuia din urmă că "are și el marți o treabă". Din verificările efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că eleva B.N.I. este posesoarea permisului de conducere obținut la 05 octombrie 2010, iar proba practică a fost dată cu comisarul șef G.F.

La 22 octombrie 2010, inculpații O.V. și B.M. s-au întâlnit în zona Filaret. Ca urmare a acestei întâlniri, a doua zi, respectiv 23 octombrie 2010, ora 07:54:03, inculpatul B.M. l-a sunat pe inculpatul G.F.G., agent de poliție, cu care a stabilit să se întâlnească: "iei tu K. și partea a doua care o știi tu". În aceeași zi, la ora 12:01:52, inculpatul G.F.G. l-a sunat pe comisarul N.P., căruia i-a comunicat că: "vezi vine finu pe la tine să-ți aducă din partea mea pentru nevastă-ta niște flori ... niște flori ca fost ziua ei ... ăla cu păru des ... ăla că părul creț ... în chelia lui" (persoana este inculpatul B.M., care este chel). Ca dovadă a faptului că cei doi foloseau un limbaj codificat este faptul că data nașterii soției comisarului șef N.P. este 30 mai 1977, fiind evident că nu-i pot fi duse flori de ziua ei în luna octombrie. Cei doi s-au întâlnit în jurul orei 13:44:07, așa cum a rezultat din convorbirea telefonică purtată de aceștia. Din analiza fișierului conținând datele telefonice atașate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care inculpatul B.M. a vorbit la telefon se afla în zona Iancului din București, str. C.D., sector 2, în apropierea locuinței ofițerului de poliție, situată pe str. V.L., sector 2 București. Din conversația care a avut loc între cei doi la ora 14:32:01, a rezultat că inculpatul B.M. s-a deplasat din nou la locuința ofițerului de poliție. La 23 octombrie 2010, ora 15:37:36, inculpata O.A.M. a primit un S.M.S. cu textul "S.I. are traseul luni", iar la 25 octombrie 2010, ora 09:03:11, inculpatul I.M. i-a transmis inculpatului O.V. că este la "mecanicul ... D." și au stabilit să discute după terminarea examenului. La ora 12:45:52, inculpata O.A.M., folosind telefonul soțului ei, a aflat de la inculpatul I.M. că s-a terminat examenul. Din verificări, a rezultat că S.I. este posesorul permisului de conducere obținut la 25 octombrie 2010, iar proba practică a fost susținută cu comisarul D.F. Elevul S.I. a recunoscut că a cumpărat influență, dând inculpatului I.M. 200 euro. Acest act material a fost recunoscut și de inculpații O.V., O.A.M. și B.M., acesta din urmă precizând că a înmânat inculpatului G.F.G. un bilețel cu numele elevului S.I.

Relevante pentru dovedirea vinovăției inculpatului G.F.G. au fost apreciate de Curte și convorbirile telefonice ce redau discuția dintre acesta și comisarul N.P., discuția dintre același inculpat și inculpatul B.M., precum și convorbirea dintre inculpatul B.M. și N.P., aceasta din urmă fiind localizată în apropierea locuinței ofițerului de poliție, convorbiri ce fac dovada faptului că inculpatul primea bilețele cu numele elevilor ce trebuiau "ajutați" și, la rândul său, își exercita influența asupra altor colegi pentru a facilita promovarea probei practice a elevului pentru care B.M. realiza intermedierea.

Inculpatul B.M. a precizat că pentru elevii T.I., B.N. a intervenit la G.F.G., bazându-se pe relația de prietenie și că, pentru primii doi elevi, care au dat proba practică la 05 octombrie 2010, i-a dat bilețele cu numele elevilor cu o zi înainte. Astfel, chiar dacă s-ar accepta apărarea inculpatului G.F.G., potrivit căreia nu a primit ori nu a pretins bani ori foloase, este aplicabilă varianta acceptării de bani sau foloase ori a unor promisiuni bazate pe relația "de prietenie." descrisă de inculpatul B.M.. Mai mult, elevii care solicitau ajutor pentru proba practică aveau o relație directă doar cu instructorul auto cu care urmau cursurile, iar acesta trafica influența prin intermediul altor colegi instructori, care, la rândul lor, își exercitau influența asupra polițiștilor examinatori.

În contextul în care se derulau faptele, s-a apreciat că nu prezintă relevanță apărarea inculpatului în sensul că nu s-a făcut proba remiterii sumelor de bani, deoarece instructorii, deși primeau banii, nu-i dădeau polițistului pentru că nu îl cunoșteau, cum, de altfel, nu-l cunoșteau nici elevii. Într-adevăr, relațiile între elev sau anumiți instructori nu era directă și se acționa prin intermediul lui B.M. În același sens, s-a arătat că, deși adevărat faptul că nu s-a realizat o prindere în flagrant a remiterii unor sume de bani sau foloase necuvenite, sunt suficiente probe care să formeze convingerea instanței că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. Astfel, un aspect important îl reprezenta faptul că inculpatul era polițist, cunoștea că "au fost probleme în sistem" în legătură cu normele de obținere a permiselor, împrejurare care l-a determinat să acționeze prudent, să evite convorbirile telefonice, iar, în cazul în care erau necesare, să folosească un limbaj codificat. Ca urmare, considerentele expuse au fost de natură să creeze convingerea instanței că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa și că nu se impune achitarea lui, așa cum s-a solicitat în cuprinsul motivelor de apel.

Și în privința inculpatului B.V., instanța de prim control judiciar a constatat că s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (7 acte materiale), susținerea apelantului în sensul că nu este vinovat fiind nefondată.

S-a reținut, în acest sens, că inculpatul B.V., prin intermediul inculpaților V.M.C., D.I.I., V.G.N., G.N.V., O.C. și H.I., acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la T.M.N., P.D.A., N.C., O.I.R., Ș.G., V.M.M. și K.P.R., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.IV. București pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B (7 acte materiale).

Astfel, la data de 30 noiembrie 2010, ora 13:27:54, T.M.N. l-a sunat pe inculpatul V.M.C., comunicându-i că este programată pentru susținerea probei practice pentru data de 08 decembrie 2010, instructorul răspunzând "am ... șșș ... taci din gură". Din convorbirea purtată de inculpatul inculpaților V.M.C. la data de 08 decembrie 2010, ora 08:55:32 cu utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, a rezultat că T.M.N. susține examenul cu polițistul D.F. În aceeași zi, instructorul auto s-a întâlnit cu polițistul D.I.I., după care s-a deplasat cu autoturismul său la locuința inculpatului B.V., situată în orașul Măgurele, str. G.C., județul Ilfov, situație atestată de fișele de supraveghere operativă. S-a observat, astfel, de către instanță că polițiștii și instructorii acționau într-un mod organizat, de multe ori traficul de influență nu viza direct examinatorii, apelându-se la alți polițiști apropiați, în relații cu instructorii, polițiști care, de multe ori, își exercitau influența asupra examinatorilor.

La data de 03 noiembrie 2010, ora 16:09:39, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto H.I., care l-a întrebat dacă îl poate ajuta "pentru mâine", comunicându-i totodată datele de identitate ale elevului P.D.A., respectiv numele și CNP-ul. În aceeași zi, la ora 16:11.55, V.N. i-a comunicat inculpatului O.C. datele de identitate ale elevului sus-menționat La orele 18:33.09, inculpatul O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că "am fost acolo, am terminat ... l-am lăsat, era coadă". Conform datelor tehnice atașate listingului telefonic, a rezultat că releul din zona în care se afla inculpatul O.C., când a purtat convorbirea, este amplasat în București, sos. A., sector 5, cartierul Rahova, venind posibil dinspre Măgurele, județul Ilfov, unde se află locuința agentului șef B. La 04 noiembrie 2010, ora 12:30:58, inculpatul H.I. l-a apelat pe inculpatul V.N. și i-a comunicat faptul că elevul său a promovat examenul, stabilind că suma de bani să i-o transmită prin intermediul instructorului P.B. Dincolo de recunoașterea inculpatului O., care a precizat că a primit un bilețel de la inculpatul V., pe care l-a dus polițistului B.V., Curtea a constatat că există și un raționament logico - juridic, fiind evident că, dacă inculpatul V. nu prima banii, inculpatul O. nu avea unde să ducă bilețelul cu datele elevului polițistului B.V. S-a reținut, deci, că inculpatul H.I. a remis inculpatului V. o sumă de bani și datele de identificare ale elevului, că inculpatul V. a trimis mai departe prin intermediul inculpatului O. un bilețel cu numele acestuia la inculpatul B., întrucât doar inculpatul O. îl cunoștea pe polițist.

Instanța a mai reținut că, după ce a picat proba practică la data de 21 septembrie 2010, elevul O.I.R. l-a apelat pe inculpatul V.N. la data de 03 noiembrie 2010, ora 09:24:12, comunicându-i faptul că s-a programat pentru susținerea probei practice, miercuri pe 17 noiembrie 2010 la I.O.R. La data de 16 noiembrie 2010, ora 09:23:01, inculpatul V.N. l-a apelat pe inculpatul O.C., supunându-i acestuia că în eventualitatea în care "dai ochii cu ăla spune-i că-l cauți și tu diseară ... că diseară avem treabă". La ora 18:52:43, inculpatul O.C. a discutat telefonic cu soția sa, căreia i-a comunicat faptul că "mi-am adus aminte că trebuia să mă duc într-un loc și am fost acuma ... acum pleca de aici", iar din studierea fișierului conținutului datelor tehnice atașate acestei convorbiri interceptate, a rezultat că releul din zona în care s-a purtat discuția este situată în localitatea Măgurele, în apropierea locuinței agentului șef de poliție B.V. Curtea a constatat că declarațiile inculpaților V. și O. se coroborează, din punct de vedere probator, cu înregistrarea convorbirii purtată între cei doi și, cu referire la polițistul la care trebuia să meargă V., avertizându-l pe O. că merge prea mult la unul dintre ei, acesta fiind inculpatul B. Ca și în alte cazuri, vizita la polițist a avut loc cu o seară înainte de examen, iar la momentul la care O. a discutat cu soția sa la telefon, acesta se afla în aria de acoperire a releului de la M., domiciliul polițistului, fapt ce confirmă deplasarea și întâlnirea acestora. De altfel, inculpații V. și O. au arătat că înțelegerea dintre ei pentru a-l trimite pe O. la polițistul B. îl viza pe elevul O.R.

La data de 05 noiembrie 2010, elevul Ș.G. l-a apelat pe inculpatul V.N. și i-a comunicat faptul că va susține proba practică la data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să se întâlnească ulterior, iar la data de 10 noiembrie, ora 12:54:01 eleva V.M.M. l-a apelat pe același inculpat, căruia i-a comunicat că este programată să susțină proba practică a examenului auto pe data de 19 noiembrie 2010, cei doi stabilind să se mai întâlnească pentru a discuta "tot". La data de 18 noiembrie 2010, ora 09:30:22, inculpatul V.N. a vorbit la telefon cu inculpatul O.C., care în acest moment se afla în zona Drumul Taberei deoarece un elev al său susținea proba practică cu "prietenul, unchiul B.", iar cu acea ocazie inculpatul V. i-a spus să noteze și "îi dai două bilețele pentru mâine să nu te mai duci diseară" și i-a comunicat numele Ș.G. și CNP-ul acestuia. Deoarece conversația s-a întrerupt, cei doi au reluat convorbirea telefonică la ora 09:32:31, V.N. dictându-i cel de-al doilea nume, respectiv V.M.M. și CNP-ul aferent. Cei doi instructori auto, prestabilind ca inculpatul O.C. să pregătească cele două bilețele cu numele și CNP-ul celor doi candidați, bilețele pe care să le înmâneze inculpatului B.V., iar, în cazul în care nu reușește să i le dea, au stabilit ca unul din ei să se deplaseze în aceeași seară la locuința lucrătorului de poliție. La ora 13:43:18, inculpatul O.C. i-a comunicat inculpatului V.N. că nu a avut posibilitatea să îi dea bilețelele agentului șef de poliție B.V., astfel încât inculpatul O.C. urma să se deplaseze în aceeași seară la inculpatul B. Inculpatul O. l-a întrebat pe inculpatul V. dacă să se ducă la inculpatul B. sau la D.I.I., iar V. l-a sfătuit să se ducă la inculpatul B. deoarece " ... pa acela nu l-am văzut pă acolo ... te duci tot la el". Într-adevăr, în perioada 15 - 21 noiembrie 2010, agentul șef D.I.I. se afla în concediu de odihnă. La data de 18 noiembrie 2010, ora 21:25:25, inculpatul V. l-a întrebat pe inculpatul O. dacă "ai rezolvat ceva în seara asta", cel din urmă răspunzându-i afirmativ. Din verificările efectuate în baza de date a M.A.I., a rezultat că V.M.M. și Ș.G. au promovat proba practică la data de 19 noiembrie 2010, ambii susținând această probă cu comisarul șef N.P.

Ambii elevi au recunoscut cumpărarea influenței pentru sumele de 300 și respectiv 250 euro. Relevante sub aspect probator au fost considerate și declarațiile inculpaților O.C. și V.N., convorbirile telefonice purtate de cei doi instructori potrivit cărora inculpatul V. îi spune inculpatului O., care era la examen, să-i dea polițistului B. cele două bilețele, urmate de alte convorbiri între cei doi, în care O. îi comunică lui V. că va merge să le ducă seara pentru că nu a reușit să le dea la examen. Împrejurarea că bilețelele au ajuns la polițist rezultă și din convorbirea dintre cei doi instructori, în care inculpatul O. îi confirmă lui V. că a rezolvat problema.

Curtea a mai arătat că, la data de 07 decembrie 2010, ora 09:39:39 instructorul auto O.C. a fost apelat de elevul K.P.R., care i-a comunicat faptul că se va programa în aceeași săptămână pentru susținerea probei practice, precum și faptul că a strâns banii, iar după ce va fi programat trebuie să se întâlnească să "vă dau ăia". A doua zi, ora 09:56:30, K.P.R. l-a anunțat pe instructorul auto că este programat pentru susținerea probei practice la data de 23 decembrie 2010, ei stabilind să se întâlnească sâmbătă pentru a-i înmâna banii. La data de 22 decembrie 2010, ora 18:04:01, inculpații V.N. și O.C. au avut o convorbire telefonică despre faptul că cel din urmă nu poate să ia legătura cu persoana în fața locuinței căreia se află "l-am sunat o dată și ori s-a întrerupt ori a închis el". La aceeași dată, ora 18:09:51, inculpatul O.C. l-a apelat pe agentul principal B.V., cu care a stabilit ca instructorul auto să intre în locuința polițistului B., acesta spunându-i "și te duci în spate la ... e un d'ăla băgat în foișor acolo ... O d'ăsta ... un șezlong și ... pui aia în șezlong acolo ... eu ajung foarte târziu". Din studierea fișierelor conținând datele tehnice atașate convorbirilor interceptate, a rezultat că releul din zona în care se afla instructorul auto O.C. era situat în Măgurele, str. Atomiștilor, 111, județul Ilfov, localitate în care locuiește agentul principal B.V. La ora 18:13:42, cei doi instructori auto au reluat convorbirea telefonică, inculpatul O. comunicându-i celuilalt că persoana pe care o căuta a răspuns până la urmă la telefon și i-a zis să-i lase pe un șezlong. Din verificări, a rezultat că elevul K.P.R. a obținut permisul de conducere la data de 23 decembrie 2010, susținând proba practică cu agentul șef G.F.G.

Cu privire la participația inculpatului B.V., s-a observat că probele care conduc la ideea săvârșirii acestui act material sunt declarațiile inculpatului O.C., convorbirile din data de 22 decembrie 2010 între V. și O., care îi spune primului că nu-l găsește pe B., convorbiri ce au fost localizate în localitatea M., unde domiciliază polițistul, convorbirile dintre O. și B. și localizate în localitatea Măgurele, prin care polițistul îi dădea instrucțiuni în legătură cu locul în care să lase bilețelele, precum și convorbirea telefonică dintre inculpații O. și V.

În raport de cele arătate, Curtea a constatat că sunt dovedite cele șapte acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prima instanță stabilind în mod corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului B.V.

În ceea ce privește apelul Parchetului, s-a reținut că este întemeiată critica referitoare la greșita achitare a inculpatului M.C.B.

Astfel, Curtea a arătat că, dispunând achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada cunoașterii de către acesta a împrejurărilor în care fiica sa, M.A.A., a obținut permisul de conducere, astfel încât nu se poate considera că declarațiile sale referitoare la acest aspect sunt mincinoase.

În fapt, instanța de apel a reținut că numita M.A.A. este fiica inculpatului M.C.B. și a susținut la data de 12 august 2010 proba practică, examinator fiind comisarul D.F. Inculpatul I.N. este finul inculpatului M.C.B. și, cunoscându-l pe inculpatul S.I., instructor auto, a intervenit, prin intermediul acestuia, pentru a-i facilita fiicei nașului său obținerea permisului de conducere. În realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul I.N. l-a contactat telefonic pe inc. S.I. și i-a comunicat numele elevei și faptul că este fiica nașului său. A doua zi, deci în dimineața examenului - 12 august 2010, inculpatul I.N. l-a sunat pe inculpatul S.I., care i-a spus că M.A.A. va susține examenul cu examinatorul D.F. și că este însoțită de tatăl său, care l-a anunțat că fiica sa s-a urcat deja în mașină. În cursul aceleiași zile, la ora 10:14:42, cei doi au purtat o noua discuție din care rezultă că inculpatul M. nu mai este împreună cu fiica sa la locul examenului, fiind nevoit plece la aeroport. La ora 10:57:28, cei doi au purtat o nouă discuție, din care rezulta că problema examenului numitei M.A.A. a fost rezolvată. În seara aceleiași zile, inculpatul I.N. l-a contactat telefonic, din nou, pe inculpatul S.I., pentru a obține o amânare a plății sumei de 250 euro datorate pentru promovarea examenelor de către numita M.A.A. și i-a relatat acestuia că se află împreună cu nașul său la un bancomat, de unde acesta nu reușește să extragă banii.

Fiind audiat în calitate de martor, inculpatul M.B.C. a arătat că nu știe nimic despre împrejurările în care fiica sa a obținut permisul de conducere, iar declarațiile sale au fost apreciate ca nesincere, în raport cu conținutul convorbirilor telefonice menționate mai sus. Prima instanță de judecată a apreciat ca fiind dovedite infracțiunile comise de inculpații S.I. și I.N. în legătură cu promovarea examenului de către eleva M.A.A., dar a apreciat că inculpatul M.C.B. nu a cunoscut activitatea infracțională a celor doi și deci acesta nu a tăcut declarații mincinoase. În opinia judecătorului, inculparea acestuia s-a datorat convorbirii dintre inculpații S.I. și I.N. din 12 august 2010, ora 19:12:16, în care cel de-al doilea a făcut referire la faptul că se află împreună cu nașul său la un bancomat, de unde încearcă să ridice banii datorați celui dintâi, iar procurorul nu a prezentat nicio dovadă certă și lipsită de echivoc potrivit căreia inculpatul M. ar fi fost de față la acea convorbire. Instanța a avut în vedere pentru a aprecia astfel nu doar lipsa de credibilitate a discuției, ci și probele administrate în faza de judecată declarația inculpatului I.N., în sensul că l-a mințit pe inculpatul S.I., căruia nu mai voia să îi dea banii promiși, și înscrisul depus de inculpatul M.C.B. din care rezultă că la data și ora convorbirii se afla la Chișinău (pilotase un avion aparținând companiei la care este angajat, care decolase din București la ora 18:00 și aterizase la Chișinău la 19:05).

În contradicție cu susținerile instanței de fond, s-a apreciat de către Curte că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă vinovăția inculpatului M.C.B., iar probele administrate în cursul judecății nu sunt suficiente pentru exonerarea acestuia. Astfel, referirea la implicarea inculpatului M. în rezolvarea problemei examenului fiicei sale din convorbirea de la ora 19:12:16 nu este singulară, în același sens fiind și discuțiile dintre inculpatul S.I. și inculpatul I.N. din dimineața zilei examenului. În plus, s-a observat că, deși eleva locuia cu mama sa, inculpatul I.N. s-a referit la ea ca fiind "fata nașului" sau "a lui C.", ceea ce acreditează ideea că discuțiile legate de examenul acesteia le-a purtat cu tatăl fetei. Declarațiile inculpatului I.N. nu au fost apreciate ca utile pentru aflarea adevărului, în condițiile în care acesta a fost în mod constant nesincer, încercând să nege ori să minimalizeze activitatea sa infracțională. În ce privește înscrisul depus la dosarul instanței, apreciat de judecătorul cauzei ca o probă a faptului că inculpatul M.C.B. nu se afla în București la data convorbirii telefonice la care procurorul reține că a asistat, Curtea a arătat că acesta este un tabel purtând ștampila S.C. I.T.A. S.R.L. și o semnătură indescifrabilă, în cuprinsul acestuia mențiunile părând să facă referire la pretinsul zbor București-Chișinău din 12 august 2010, însă tabelul nu are un titlu și nu poartă nicio mențiune din care să rezulte exact ce reprezintă ori dacă respectiva cursă a fost efectuată de către inculpat sau doar programată. De altfel, s-a apreciat că are mai puțină relevanță împrejurarea că M.C.B. a efectuat cursa respectivă la Chișinău, întrucât aranjamentul pentru ca fiica sa să promoveze examenul de conducere rezultă în mod clar din convorbirile telefonice la care s-a făcut referire, iar aranjamentul respectiv nu s-a făcut chiar în ziua examenului, ci anterior. În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că se impune admiterea apelului declarat de Parchet, iar, în rejudecare, achitarea inculpatului M.C.B., conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., iar, în baza art. 181 C. pen. rap. la art. 91 C. pen., aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON.

În ceea ce privește susținerea parchetului referitoare la greșita achitare a inculpatului B.V., instanța de apel a considerat că este neîntemeiată. Astfel, așa cum a susținut în mod corect prima instanță, infracțiunea de luare de mită presupus a fi săvârșită de inculpatul B.V. nu a fost demonstrată, probatorul administrat în cauză fiind insuficient pentru a dovedi existența acesteia. Singurele probe în acuzare au fost declarațiile inculpatului L., care a discutat cu inculpatul B. în dimineața examinării elevului F.M.M., însă, inculpatul L. a precizat că inculpatul B. nu i-a data niciun răspuns. A mai arătat inculpatul că, după un interval de timp, i-a trimis inculpatului B. o sumă de bani printr-un alt instructor pe care nu-l cunoaște, bănuind că acesta a fost trimis de B., precizând că nu știe unde au ajuns banii. La fila 202 vol. XI d.u.p. este redată o discuție a instructorului L. cu martorul D.C., în care îi spune că trebuie să meargă pe la inculpatul B., însă s-a apreciat că această convorbire nu este de natură a demonstra că darea de mită a inculpatului L. s-a și finalizat cu luarea de mită.

Ca urmare, s-a considerat că, în prezenta cauză, acuzarea nu a demonstrat că inculpatul B. a acceptat suma de bani sau promisiunea unei sume de bani sau că a primit suma respectivă, practic că a săvârșit infracțiunea, declarația inculpatului L. necoroborându-se cu altă probă a dosarului.

Referitor la motivul de apel formulat de Parchet cu privire la inculpata B.D.E., Curtea a arătat că judecătorul fondului a dispus achitarea acesteia, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., reținând că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpata a cunoscut demersurile efectuate de inculpatul C.V. pentru a-i facilita obținerea permisului de conducere, astfel încât nu se poate considera că declarațiile sale referitoare la acest aspect sunt nesincere.

În fapt, s-a reținut de către instanța de prim control judiciar că inculpata B.D.E. a fost eleva inculpatului C.V., instructor auto, pe care l-a cunoscut prin intermediul mamei sale, aceasta urmând tot cu el cursurile școlii de șoferi. Inculpata a susținut proba practică la data de 06 august 2010, examinator fiind subcomisarul G.A.G. Pentru a asigura promovarea probei practice de către eleva sa, inculpatul C.V. a luat legătura telefonic cu inculpatul V.N., căruia i-a indicat codul numeric personal al acesteia. La rândul său, inculpatul V.N. s-a întâlnit cu inculpatul G.N.V., prin intermediul căruia intervenea pe lângă polițiștii examinatori pentru rezolvarea problemelor de acest tip. Cei doi au stabilit respectiva întâlnire în cursul unei discuții telefonice, la 05 august 2010, ora 17:43:13 și s-au întâlnit la 06 august 2010, ora 7,30, în zona Dristor - Baba Novac. După ce a procedat astfel, inculpatul V. l-a sunat pe inculpatul C. și l-a asigurat că "e totul rezolvat". După examen, la 06 august 2011, ora 11:50:25, inculpații V.N. și C.V. au stabilit telefonic să se întâlnească în sala pentru cursurile de legislație ale școlii de șoferi.

Fiind audiată în calitate de martor, inculpata B.D.E. a arătat că nu știe nimic despre vreo intervenție făcută în sprijinul său pentru promovarea examenului, declarațiile sale fiind, apreciate ca nesincere față de cele arătate mai sus. Tribunalul a apreciat ca fiind dovedită în cauză vinovăția inculpaților C.V. și V.N., reținând ca fiind demonstrat fără putință de tăgadă că primul a solicitat ajutorul celui de-al doilea în schimbul sumei de 150 euro. În ceea ce o privește pe inculpata B.D.M., însă, instanța a reținut că eleva nu a avut cunoștință de traficul de influență făcut de instructorul auto în favoarea sa. Pentru a concluziona astfel, judecătorul a avut în vedere declarațiile inculpatului C.V. în sensul că a procedat în acest mod fără știrea elevei, deoarece aceasta era prietena fiului său, iar suma de bani oferită a fost plătită de către el.

În dezacord cu prima instanță, curtea de apel a apreciat că susținerile inculpatului C.V. privind motivația "afectivă" a gestului său nu pot fi reținute, iar în lipsa acestora este greu de crezut că un instructor ar avea inițiativa plății unei sume de bani pentru a facilita promovarea examenului de către o elevă (idee împărtășită, de altfel, și de către judecătorul cauzei). S-au avut în vedere, în acest sens, că referirile la o relație de prietenie între inculpata B. și fiul inculpatului C. apar exclusiv în declarația acestuia din urmă din cursul cercetării judecătorești, la urmărirea penală cei doi inculpați declarând ca s-au cunoscut deoarece mama inculpatei urmase cursurile școlii de șoferi cu același instructor, în acest sens fiind și declarațiile mamei elevei, martora B.I. În plus, din declarațiile inculpatei și ale mamei sale, a rezultat că inculpatul C. le-a pretins bani pentru plata cursurilor (1000 RON), pentru a obține fișa medicală fără efectuarea analizelor (100 RON) și pentru fișa de cazier judiciar. Ca urmare, a arătat instanța că apare ca ilogic faptul că inculpatul C.V. nu a scutit-o pe inculpata B.D.M. de plata sumelor datorate pentru prestațiile efectuate personal de el (nu toate legale), dar a plătit o sumă aproape egală în vederea fraudării examenului practic (ceea ce presupunea luarea de contact cu examinatorul prin intermediul altor persoane și expunerea la sancțiuni penale). În fine, tot pentru ideea unei relații mai puțin apropiate decât cea pretinsă cu inculpata B. pledează, în opinia Curții, și faptul că, transmițând telefonic datele acesteia inculpatului V.N., în cadrul discuției la care s-a făcut referire, inculpatul C.V. greșește numele de familie, pe care îl pronunță "B.".

În consecință, s-a apreciat că prima instanță a dispus în mod greșit achitarea inculpatei B.D.N., potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapt ce impune admiterea apelului Parchetului sub acest aspect, iar, pe fond, achitarea acesteia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., iar, conform art. 181 C. pen. rap. la art. 91 C. pen., aplicarea unei amenzi administrative în sumă în sumă de 1000 RON.

Referitor la inculpata S.N., Curtea a constatat că, dispunând achitarea acesteia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța fondului a reținut că materialul probator administrat în cauză nu dovedește că, în sprijinul inculpatei, au fost efectuate acte de trafic de influență de către inculpații V.N., O.C. și B.V. și, ca urmare, nici declarațiile ei nu pot fi apreciate ca nesincere.

Ca situație de fapt, s-a reținut de către Curte că inculpata a fost eleva instructorului auto V.N. și a susținut proba practică a examenului pentru obținerea permisului de conducere cu comisarul șef C.I.D., la 17 noiembrie 2010. La data de 05 noiembrie 2010, ora 10:05:48, după promovarea probei teoretice, eleva a discutat la telefon inculpatul V.N., căruia i-a comunicat data la care a fost programată pentru proba practică (17 noiembrie 2010), iar acesta i-a spus că vor discuta în jurul datei de 12 noiembrie 2010 pentru a-și face "planu' de acțiune".

Ulterior, inculpatul V.N. a luat legătura telefonic cu inculpatul O.C., prin intermediul căruia intervenea, de regulă, pe lângă polițiștii examinatori, și i-a spus acestuia că "au treabă". Inculpata S.N. a fost audiată în calitate de martor în legătură cu împrejurările în care a obținut permisul de conducere, a arătat că nu știe nimic despre vreun demers nelegal efectuat în sprijinul său și, în raport cu cele arătate mai sus, declarațiile sale au fost apreciate ca nesincere.

Pentru a dispune achitarea inculpatei, prima instanță a apreciat ca fiind pertinente apărările acesteia și ale inculpatului V.N., în sensul că "planu" de acțiune" se referea la o ultimă lecție practică, anterior examenului; în plus, față de faptul că inculpatul V. a mai avut un elev - inculpatul O.I.R. - care a susținut proba practică la aceeași dată și cu același examinator, judecătorul a apreciat ca fiind plauzibil ca discuția telefonică dintre inculpații V. și O. se referea la acesta din urmă, iar nu la inculpata S.N.

În dezacord cu opinia instanței de fond, Curtea a apreciat că faptele de trafic de influență în sprijinul inculpatei și, implicit, infracțiunea de mărturie mincinoasă a acesteia sunt dovedite. Astfel, s-a arătat că referirile la un "plan de acțiune" din convorbirile inculpatului V. cu alți elevi aveau în vedere strategia pentru fraudarea examenului, inculpatul solicitându-le tuturor elevilor în favoarea cărora intervenea să îl sune cu o săptămână înainte de proba practică și sfătuindu-i să opteze pentru un traseu anume - cel din zona I.O.R. În plus, s-a menționat că nu există niciun motiv logic pentru care programarea unei lecții practice să nu se poată face printr-o discuție "în clar", la telefon, necesitând convorbiri "eliptice" și stabilirea unei întâlniri.

Ca urmare, instanța de apel a constatat că, în mod greșit, Tribunalul a dispus achitarea inculpatei S.N., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., considerând că se impune admiterea, și sub acest aspect, a apelului Parchetului, iar, în rejudecare, achitarea inculpatei în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 RON, potrivit art. 181 rap. la art. 91 C. pen.

Referitor la motivul de apel formulat de Parchet cu privire la greșita achitare a inculpaților F.C.E, F.D., M.V., Ș.A.D. și D.C. în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., s-a reținut că este nefondat.

În acest sens, s-a arătat că inculpații menționați au revenit în faza de judecată asupra poziției de nerecunoaștere adoptată la urmărirea penală și au declarat în legătură cu aspectele esențiale asupra cărora fuseseră audiați, astfel că, în mod corect, a apreciat instanța de fond că este oportună aplicarea față de ei a câte unei sancțiuni administrative, considerând că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Motivul de apel formulat de inculpatul V.N. cu privire la omisiunea primei instanțe de a reține beneficiul dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., acesta a fost, de asemenea, apreciat ca fiind nefondat, arătându-se că prima instanță nu a avut altă alternativă decât să respingă cererea inculpatului, întrucât recunoașterea sa nu a fost conformă cu actul de sesizare a instanței în ceea ce o privește pe eleva S.N. Astfel, pentru neînsușirea actului material referitor la eleva S.N., inculpatul V.N. a pierdut beneficiul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., iar critica formulată de inculpat sub acest aspect apare ca fiind neîntemeiată.

Și motivul de apel invocat de inculpatul L.V.Ș. referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 320 C. proc. pen. a fost apreciat ca nefondat, constatându-se că, în mod justificat, prima instanță a procedat la respingerea cererii formulate în acest sens, motivat de faptul că declarația inculpatului nu a fost conformă actului de inculpare sub aspectul recunoașterii integrale. Astfel, inculpatul L.V.Ș. a susținut, contrar actului de sesizare, că inculpata S.I.C. doar l-a contactat telefonic, spunându-i că ar vrea să discute ceva, iar la momentul la care s-a deplasat la coaforul unde aceasta lucra, în afară de a o saluta, nu a mai discutat nimic cu inculpata. Totodată, a susținut inculpatul că S.I.C. nu i-a cerut expres să le aranjeze elevelor B.R.C. și B.M. promovarea examenului de conducere. Ca urmare, având în vedere această declarație a inculpatului, în care nu a recunoscut integral faptele descrise în actul de sesizare, s-a apreciat că, în mod just, prima instanță a respins solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

În privința inculpatului O.C., Curtea a reținut că, în perioada iulie - decembrie 2010, împreună cu inculpații V.N., D.I.I., G.N.V., B.V. și H.I., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine ori pentru altul, de la C.D., I.M.S., N.C., O.I.R., P.M., C.D.F., P.D.A., S.G., V.M.M., K.P.R., lăsând să se înțeleagă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a arătat că infracțiunea în formă continuată are în componență 10 acte materiale, adică atâtea acte câți elevi au fost beneficiarii traficului de influență săvârșit de inculpat. Deși în rechizitoriu s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unui număr de 11 acte materiale, instanța de fond nu a reținut actul material privind pe eleva S.N., considerent pentru care s-a precizat că, în forma continuată a infracțiunii de trafic de influență, s-au reținut un număr de 10 acte materiale.

Procedeul adoptat de prima instanță a fost considerat de Curte ca fiind corect, iar susținerea inculpatului în sensul că trebuia să se pronunțe o soluție de achitare pentru unul din actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate de trafic de influență ca nepertinentă, nefiind susținută de niciun argument juridic.

De asemenea, nici motivul de apel referitor la nereținerea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. nu a fost apreciat ca fiind fondat, din moment ce inculpatul O.C. a recunoscut toate actele materiale reținute în sarcina sa cu excepția celui referitor la eleva S.N., astfel încât prima instanță nu a avut la dispoziție decât respingerea cererii de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. Astfel, atunci când recunoașterile nu sunt conforme cu actul de sesizare, se procedează la administrarea de probe, iar inculpatul, evident, pierde beneficiul aplicării dispozițiilor art. 320 C. proc. pen.

În privința inculpaților T.I., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., G.G.I.N., Z.L.M., P.D.A., B.D.E. și M.C.B., Curtea a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., cu consecința achitării acestora pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. și aplicării unei amenzi administrative în cuantum de 1000 RON, conform art. 18 C. pen. raportat la art. 91 C. pen., aceeași soluție impunându-se, ca urmare a extinderii efectelor apelurilor, și în privința inculpaților B.A. și A.A.

În acest sens, s-a avut în vedere faptul că apelanții nu au antecedente penale, sunt foarte tineri și au avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, iar unii dintre ei au retractat mărturia mincinoasă, dovedind, astfel, că au înțeles pe deplin că au acționat necorespunzător. Chiar dacă retractarea declarațiilor mincinoase, pentru a se dispune încetarea procesului penal, trebuie să aibă loc până la inculpare, aspect corect reținut de instanța de fond, Curtea a arătat că nu poate fi ignorat faptul că inculpații au realizat în cele din urmă consecințele acțiunii lor și au revenit asupra declarației inițiale, fapt ce nu poate fi trecut cu vederea.

În ceea ce îi privește pe inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.M.C., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., D.I.I. și B.V., instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen., arătând că, deși adevărat faptul că acțiunile inculpaților sunt de o gravitate deosebită, totuși, pentru ca o pedeapsă să contribuie la îndreptarea comportamentului infractorului, ea trebuie să fie bine gândită de societate și justă, singura susceptibilă să-l determine să regrete fapta și să-și propună să nu mai repete infracțiunea. Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ține seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății. Întotdeauna trebuie să existe o proporție între pedeapsă, infracțiunea comisă și persoana inculpatului.

În speță, Curtea a constatat că instanța de fond a avut în vedere doar gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, or a aplica pedepse prea aspre ar însemna ca acestea să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. Astfel, s-a considerat că nu trebuia omisă împrejurarea că inculpații nu au antecedente penale și sunt persoane cu gradul ridicat de instrucție, având capacitatea să aprecieze în urma celor întâmplate pericolul social al faptelor săvârșite și să găsească resurse psihice în a-și îndrepta conduita, în sensul respectării legii. Mai mult, s-a arătat că instituirea în sarcina inculpaților a obligațiilor prevăzute de art. 861 C. pen. constituie o garanție să mediteze pe tot parcursul termenului de încercare la ceea ce înseamnă și la ce poate conduce încălcarea legii. Oricum, în opinia instanței de apel, cursul vieții lor s-a schimbat total, în sensul că nu vor mai putea săvârși fapte de natura celor deduse judecății, ei nemaiputând ocupa funcțiile pe care le-au avut.

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații C.V., O.A.M., I.A., D.M., D.N., I.M.C., O.I. și M.C.B., Curtea a constatat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Referitor la inculpatul C.V., s-a arătat că, în sarcina acestuia, a fost reținută săvârșirea a două infracțiuni prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în luna august 2010, împreună cu inculpații V.N. și G.N.V., a pretins și primit bani de la elevii B.D.E. și P.A., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B. Astfel, la dată de 05 august 2010, ora 10:42:47, inculpatul V.N. a fost apelat de instructorul auto C.V., care i-a comunicat CNP-ul numitei "B.", respectiv 2920410410046 (acesta aparținând elevei B.D.E.), dându-i de înțeles că respectiva persoană trebuie ajutată să promoveze proba practică a examenului de obținere a permisului de conducere. La ora 17:45:13, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., stabilind să se întâlnească a doua zi dimineața, "pe la opt fără un sfert", motivat de faptul că instructorul auto are nevoie "de un pic de curent să pornească mașina". Din procesul-verbal de redare a imaginilor înregistrate cu cei doi, efectuate în baza autorizației nr. 877/A.I./2010 emisă de Tribunalul București, a rezultat că întâlnirea celor două persoane a avut loc la data de 06 august 2010, în jurul orei 07,39, la intersecția Baba Novac cu Șos. Mihai Bravu, fiecare inculpat ajungând la locul întâlnirii cu autoturismul propriu. Inculpatul V.N. a coborât din mașina sa, s-a deplasat la cea a polițistului, unde a introdus mâna în habitaclu, iar după un minut s-a îndepărtat, plecând fiecare cu autoturismul său, fapt ce demonstrează că nu a existat nicio manevră de alimentare a bateriei autoturismului instructorului, iar motivul întâlnirii a fost altul decât cel invocat ca pretext la telefon. În aceeași zi, ora 07:55:36, după ce s-a întâlnit.cu polițistul, instructorul V.N. l-a apelat pe inculpatul C.V., comunicându-i acestuia că trebuie să stea liniștit, deoarece totul este rezolvat.

Analizând probele administrate, Curtea a făcut referire la declarația inculpatului V.N., care, audiat fiind, a arătat că inculpatul C.V. l-a rugat să-l ajute cu privire la o elevă a sa, B.D., contra sumei de 150 euro, aspect confirmat de interceptările existente între cei doi.

Referitor la cel de-al doilea act material al infracțiunii de trafic de influență săvârșit de inculpatul C.V., s-a reținut că, la data de 10 august 2010, ora 19:45:19, acesta l-a apelat pe inculpatul V.N. spunându-i că are "ceva pentru marți", respectiv ziua de 17 august 2010 - dată la care elevul P.A. a susținut proba practică a examenului auto pentru obținerea permisului de conducere categoria B, stabilind să se întâlnească a doua zi pentru a discuta mai multe despre acest subiect. La data de 14 august 2010, ora 11:59:53, inculpatul V.N. l-a sunat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se vadă luni dimineața, respectiv pe 16 august 2010, la locul stabilit anterior prin convorbirea telefonică din data de 22 iunie 2010, orele 14:01:36 și 19:43:31. În aceeași zi, la ora 18:15:21 inculpatul C.V. l-a apelat pe inculpatul V.N., care i-a comunicat "stai liniștit că.. pentru marți mergem la treabă", adică pentru ziua de 17 august 2010. În dimineața zilei de luni, 16 august 2010, la orele 07:34:19 și 07:53:03, inculpatul V.N. i-a dat două bip-uri polițistului G.N.V., iar din procesul-verbal întocmit la data de 16 august 2010, rezultă că cei doi s-au întâlnit în dimineața zilei de 16 august 2010, înjurai orei 07,44, în zona intersecției Baba Novac cu Șos. Mihai Bravu. Deși s-a intervenit pentru elevul P.A., acesta nu a promovat proba practică a examenului auto. Din discuțiile purtate de cei doi instructori auto în aceeași zi, la orele 11:17:12 și 11:29:10, rezultă că V.N. și-a exprimat nedumerirea pentru rezultatul examenului auto, întrebând dacă "a fost vreo problemă, cea de culoare? ... și a fost mai negru vreun pic?" La răspunsul inculpatului C.V. "foarte puțin", inculpatul V.N. i-a reproșat faptul că trebuie să-l înștiințeze cu privire la acest aspect "... trebuie să-mi spui naibii dacă era mai negru ...". Cei doi au continuat discuția despre maniera în care elevul a condus în timpul examenului, stabilind că examenul a fost picat din cauza faptului că elevul este "mai negru", inculpatul V. exprimându-și îngrijorarea și sprijinul că se va interesa.

Martorul P.A. a declarat că instructorul auto C.V. i-a cerut 300 de euro în vederea folosirii influenței pentru promovarea probei practice, sumă pe care a înmânat-o acestuia cu o zi înainte de susținerea examenului; a mai arătat că, întrucât a fost respins, instructorul auto i-a comunicat faptul că polițistul examinator i-a transmis prin intermediul altui instructor auto că banii primiți de polițist pentru a-l declara admis sunt prea puțini, având în vedere că este de etnie rromă.

Fiind programat să susțină proba practică pe data de 13 ianuarie 2011, martorul a luat legătura cu instructorul auto C.V. În vederea aranjării examenului. La 12 ianuarie 2011, ora 10:45, instructorul auto C.V. a luat legătura cu martorul spunându-i că nu se pot întâlni, deoarece o parte din instructorii auto au fost reținuți de organele de cercetare penală, urmând să ia legătura mai târziu, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Inculpatul V.N. a recunoscut că instructorul auto C. a intervenit la el pentru elevul P.A., arătând că a primit suma de 150 euro.

Pe baza acestui material probator, Curtea a constatat că cele două acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență au fost dovedite, nefiind întemeiate susținerile inculpatului C.V. referitoare la greșita sa condamnare.

Și cel de-al doilea motiv de apel referitor la greșita individualizare a pedepselor a fost apreciat ca nefondat, constatându-se că prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și datele personale ale inculpatului, care are antecedente penale și a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor. S-a mai arătat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, având în vedere conduita nesinceră pe care a avut-o, în mod judicios prima instanță orientându-se la un cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, foarte apropiat de minimul special.

Referitor la inculpata O.A.M., s-a reținut că aceasta a avut o atitudine sinceră, recunoscând că, în perioada iunie - noiembrie 2010, împreună cu inculpații D.V., O.V., I.M., G.F.G. și B.M., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a pretins și primit sume de bani, pentru sine și pentru altul de la I.R.A., T.I.A., B.N.I., C.M.R., C.S.V., S.I., B.A., G.F.B., A.A. și D.F.I., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. - București, pentru promovarea de către aceștia a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, s-a arătat că judecătorul fondului a dat semnificația cuvenită tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., valorificând atitudinea sinceră a inculpatei prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Ca urmare, având în vedere și forma continuată a infracțiunii, respectiv săvârșirea a 10 acte materiale, s-a apreciat că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile art. 862 C. pen., este de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen., iar o eventuală schimbare a modalității de executare a pedepsei aplicate nu are nicio justificare, cum de altfel, nu are justificare nici reținerea de circumstanțe atenuante.

În privința inculpatului I.A., s-a reținut că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpatul L.V.Ș., a pretins și primit o sumă de bani de la elevul D.C., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru a promova proba practică a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în condițiile descrise în actul de sesizare, motiv pentru care a beneficiat de dispozițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

S-a arătat de către Curte că fapta săvârșită de inculpat, ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen., prezintă o gravitate deosebită și, ca urmare, nu poate fi primită solicitarea acestuia de achitare în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., neputându-se face abstracție de împrejurarea că prin săvârșirea unei astfel de fapte sunt lezate valori sociale importante ocrotite de legea penală și nici de urmarea produsă în cazul infracțiunilor de corupție. De asemenea, s-a considerat că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind de natură, prin cuantum și modalitate de executare, să conducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În privința inculpatului D.M., s-a reținut că, în luna decembrie 2010, împreună cu inculpatul V.M.C., a pretins și primit o sumă de bani de la elevul P.P. lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București, pentru promovarea de către acesta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

Ca situație de fapt, instanța de apel a arătat că, la data de 07 decembrie 2010, ora 18:59:00, inculpatul V.M.C. l-a apelat pe inculpatul D.M., utilizatorul postului telefonic 0722.xxx.xxx, discutând despre intervenția pe care primul a făcut-o pentru elevul P.P. pentru ca acesta să promoveze proba practică. Din discuția telefonică a rezultat că polițistul prin intermediul căruia se face intervenția, respectiv comisarul B.S., are dubii cu privire la numele elevului, întrucât numele îi fusese comunicat ca fiind P.P. Cei doi au stabilit că instructorul auto D.M. să se întâlnească în dimineața următoare la ora 07,30 cu lucrătorul de poliție. Din convorbirea purtată în aceeași zi, la ora 19:18:07 între cele două persoane menționate, a rezultat că numele corect al elevului este P.P., iar cu polițistul urmează să se întâlnească inculpatul V.M.C.. La data de 08 decembrie 2010, ora 08:23:18, inculpatul V.M.C. i-a comunicat inculpatului D.M. că "a rezolvat". La aceeași dată, ora 12:37:52, cei doi au stabilit să se întâlnească în scurt timp, în zona parcul IOR.

Făcând o analiză a probatoriului administrat, Curtea a arătat că, din declarația martorului P.P. dată în faza de urmărire penală, rezultă că, anterior susținerii examenului, a discutat cu instructorul auto D.M. despre posibilitatea promovării probei practice a examenului auto în mod ilegal, acesta solicitându-i în acest sens suma de 250 euro. Înainte de susținerea examenului, martorul P.P. i-a dat instructorului auto D.M. suma de 250 euro. În faza cercetării judecătorești, martorul P.P. și-a menținut declarațiile, arătând că inculpatul D.M. i-a solicitat suma de 250 euro, reprezentând ședințe auto, mașina din ziua examenului și ajutorul pentru examen, acesta spunându-i că îl va ajuta la examen. S-a considerat că prezintă relevanță și declarația de recunoaștere a inculpatului V.M.C., convorbirea purtată în data de 07 decembrie 2010, între inculpații V. și D. pe tema inadvertenței de nume, cea purtată între V. și B.B. la aceeași dată, care arată persoana prin intermediul căreia se realizează traficul de influență, precum și cea redată din dosar, din ziua examenului, între inculpații D.M. și V.M.C.

Ca urmare, s-a constatat că prima instanță a stabilit în mod corect, fără dubii, vinovăția inculpatului, dând și o încadrare juridică corectă faptei săvârșite de acesta, astfel încât criticile apelantului apar ca fiind neîntemeiate.

Referitor la apelul inculpatului D.N., s-a reținut că acesta a pretins și primit de la eleva D.A.F. o sumă de bani, lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București.

Astfel, la data de 24 septembrie 2010, orele 10:31:32 și 11:42:50, inculpatul S.I. a purtat o discuție telefonică cu un alt instructor auto, utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, despre faptul că "N. a terminat", N. fiind identificat în persoana instructorului auto D.N., din cadrul școlii de șoferi "A.M." S.R.L. Din dialogul celor doi a rezultat că inculpatul S.I. era supărat pe D.N., deoarece eleva acestuia, D.A.F., era lector în cadrul Academiei de Poliție, împrejurare pe care o cunoștea și îi era teamă că ulterior îi va fi reproșat acest aspect. La ora 12:00:40, S.I. a vorbit cu utilizatorul postului telefonic 0769655060, căruia i-a relatat aceleași aspecte, precum și situația în care se află, interlocutorul răspunzând că "știu că e foamea cât casa, dar cu proști d-ăștea mai bine lipsă". Din convorbirile interceptate a rezultat că instructorii auto S.I. și D.N. au intervenit la inculpatul G.N.V. pentru ca eleva inculpatului D.N. să promoveze proba practică a examenului auto. De altfel, la ora 12:14:19, S.I. a primit un bip de la agentul șef principal G.N.V. Din studierea fișierelor conținând datele telefonice atașate acestei convorbiri interceptate, a rezultat că releul din zona în care se aflau cei doi era situat în București, str. B., zona parcului IOR. Din verificările efectuate în baza de date a MAI, a reieșit că D.A.F. este posesoarea permisului de conducere categoria B, seria 1321906, fiind obținut la data de 24 septembrie 2010.

În acord cu instanța de fond, Curtea a reținut că activitatea infracțională a inculpatului D.N. este demonstrată de declarația inculpatului S.I., care a arătat că a fost contactat de acesta pentru ca eleva sa să fie ajutată să promoveze proba practică. De asemenea, s-a constatat că inculpatul D.N. este nesincer și față de faptul că a cunoscut locul de muncă al elevei sale, aspect ce a fost contrazis de inculpata D., dar și de convorbirile telefonice pe care inculpații D. și S. le-au purtat, precum și de discuția pe care instructorul a purtat-o cu eleva sa pe acest aspect.

Faptul că nu au existat probe pentru a demonstra împrejurarea că eleva D. a dat bani pentru a cumpăra influența, s-a apreciat că nu exclude săvârșirea actului material de trafic de influență reținut în sarcina instructorului. Ca urmare, pentru aceste argumente, Curtea a apreciat că nu poate fi primită apărarea inculpatului D.N. în sensul că nu a fost demonstrată vinovăția sa.

Cu privire la inculpata I.M.C., secretarea școlii de șoferi, Curtea a reținut în sarcina acesteia că, în perioada august - octombrie 2010, a înlesnit inculpaților V.N., O.C., C.V. și S.R. primirea de bani și acte, cunoscând faptul că aceștia lăsau să se creadă că au influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București pentru promovarea de către elevii P.A., C.M. și N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 rap. la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

Referitor la actul material reținut în legătură cu elevul C.M., semnificativă a fost considerată declarația inculpatului S.R., care a arătat că a lăsat actele și banii în plic desfăcut secretarei I.M.C., fără a-i spune ce conține. Relevante au fost apreciate și convorbirea interceptată în care S.R. îi spune inculpatului V. "îi las la M." - afirmație care, deși nu este prea explicită, demonstrează o anume manieră de a proceda - precum și convorbirile dintre inculpații I.M.C. și V.N., din care rezultă că inculpata avea cunoștință de activitatea infracțională a instructorului V.N. și celorlalți instructori.

În privința actului material ce îl vizează pe elevul P., relevante au fost considerate convorbirile telefonice dintre inculpații V. și C. în care V. îi solicită instructorului auto să lase "bilețelul cu ce-i trebuie acolo "... la M.", din care rezultă că nu era vorba despre plicuri pe care secretara nu le deschidea (așa cum aceasta a încercat să acrediteze), ci de bilețele, rolul ei fiind acela de a sprijini activitatea infracțională derulată de V. și instructorii care apelau la acesta pentru elevii lor. S-a mai făcut trimitere și la convorbirea dintre P.A. și inculpatul V. în care elevul îl întreabă pe V.N. dacă îi lasă secretarei banii, răspunsul acestuia fiind afirmativ. Convorbirile interceptate la care s-a făcut anterior referire au condus instanța de prim control judiciar la concluzia că inculpata I.M.C. cunoștea intențiile inculpaților, modul de acțiune al acestora, probele administrate făcând dovada faptului că inculpata cunoștea mecanismul cercului infracțional și că, în afara atribuțiilor din fișa postului, primea bilețelele și sume de bani, pe care le transmitea inculpatului V.N.

În raport de cele arătate, Curtea a apreciat apelul, declarat de inculpată ca fiind nefondat, neputându-se reține că fapta acesteia nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență în formă continuată pentru care a fost condamnată.

Cu privire la inculpatul O.I., s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în luna octombrie 2010, împreună cu inculpații L.V.Ș. și G.N.V., a pretins și primit bani de la eleva B.O.F., lăsând să se creadă că are influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București pentru promovarea de către aceasta a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B (un act material). Astfel, la data de 02 octombrie 2010, ora 10:56:54 inculpatul O.I. l-a sunat pe inculpatul L.V.Ș. spunându-i că o elevă pe nume "O." va susține proba practică luni, respectiv 04 octombrie 2010, stabilind să-i transmită copia cărții de identitate, precum și un SMS cu numele acesteia. Din SMS-ul primit de inculpatul L.V.Ș. la ora 11:00:32 a rezultat că eleva în discuție era B.O.F.. La ora 14:45:13, inculpatul L.V.Ș. l-a apelat pe inculpatul G.N.V., cu care a stabilit să se întâlnească la locuința acestuia. La ora 15:04:15, inculpații L.V.Ș. și O.I. au stabilit ca un alt instructor auto, respectiv V.V., să se întâlnească cu inculpatul L.V.Ș. Din aceeași convorbire a rezultat împrejurarea că O.I. l-a întrebat pe inculpatul L.V.Ș. dacă a primit SMS-ul, iar acesta i-a răspuns că: "păi cu acela al fost! Că altfel nu aveam cum". La data de 04 octombrie 2010, ora 09:55:11, instructorul auto V.V. i-a comunicat inculpatului L.V.Ș. faptul că eleva sa nu a promovat proba practică, spunându-i "... n-am făcut nimic", aspect care a rezultat și din conversația purtată la ora 10:08:07 între instructorul auto L.V.Ș. și O.I., cei doi stabilind să se întâlnească a doua zi. În aceeași zi, la ora 12:54:58, inculpatul L.V.Ș. a purtat o conversație cu utilizatorul postului telefonic 0765.xxx.xxx, din cuprinsul căreia a rezultat faptul că, deși se făcuse o intervenție "la.. unchiu sâmbătă" (unchiu fiind porecla agentului șef principal G.N.V.) pentru ca B.O.F. să promoveze proba practică, eleva nu a promovat examenul.

Fiind audiată, martora B.O.F. a recunoscut că a cumpărat influența inculpatului O.I. în vederea promovării probei practice pentru obținerea permisului de conducere categoria B. A mai arătat martora că, după promovarea probei teoretice, inculpatul O.I. i-a spus că nu va promova proba practică dacă nu plătește suma de 300 euro. Deoarece inculpatul O.I. nu a mai putut efectua ore suplimentare cu martora, l-a recomandat pe instructorul auto V.V. din cadrul aceleiași școli, spunându-i că suma de 300 euro să i-o înmâneze acestuia din urmă împreună cu o copie a cărții de identitate. Întrucât martora nu a promovat examenul, inculpatul O.I. i-a restituit acesteia suma de 300 euro, sumă pe care o luase de la instructorul V.V.

Martorul V.V. a arătat că folosea autoturismul cu care eleva B. făcea ore suplimentare cu inculpatul O.I. și a asistat la o discuție între elevă și instructorul O. în care cel din urmă își exprima nemulțumirea față de felul în care conduce, punându-se problema de a promova examenul practic pe alte căi decât cele legale. A mai arătat martorul că, la datele de 3 și 4 octombrie 2010, deoarece inculpatul O.I. nu era disponibil, a făcut patru ore suplimentare cu eleva, iar la data de 03 octombrie 2010, martora i-a spus că a stabilit cu inculpatul O.I. să se întâlnească cu L.V.Ș. pentru ca să-i dea acestuia bani pentru a o ajuta la examen, sens în care eleva i-a înmânat un plic în care se aflau 1200 RON, din care să-i lase în torpedou suma de 400 RON pentru inculpatul O.I., iar restul să-i dea lui L., fapt care s-a și întâmplat ulterior.

Inculpatul L.V.Ș. a arătat că inculpatul O.I. l-a sunat spunându-i că are o elevă care va da examen luni, trimițându-i, prin SMS, sumele acesteia. A mai arătat inculpatul L. că s-a întâlnit cu G.N.V. la locuința părinților acestuia din comuna Gruiu și i-a spus numele său, i-a dat un bilețel cu numele elevei, rugându-l să îl ajute, precum și faptul că suma de 800 RON a fost primită de la V.V., din care trebuia să-i dea 400 RON polițistului G.N.V. și restul să-l oprească el.

Ca urmare, s-a arătat de către Curte că vinovăția inculpatului O.I. a fost dovedită cu SMS-ul redat la fila 10 din vol. XI d.u.p., cu convorbirile telefonice redate la filele 8 și 12 din vol. XI d.u.p., cu convorbirile purtate între L.V. și V.V. redate la filele 13 și 16 din vol. XI d.u.p., precum și cu declarațiile martorilor B.O.F. și V.V. și ale inculpatului L.V.Ș., neputând fi, astfel, primită susținerea apelantului în sensul că probatoriul administrat în cauză nu face dovada vinovăției sale.

De asemenea, instanța a apreciat că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 181 C. pen., dat fiind faptul că infracțiunea de trafic de influență este o infracțiune gravă, iar poziția nesinceră a inculpatului este un considerent care nu poate duce la concluzia că faptei îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește apelul declarat de inculpatul M.C.B., Curtea a menționat că, pentru considerentele expuse la apelul declarat de parchet, se va dispune respingerea acestuia, ca nefondat. De altfel, s-a arătat că problema invocată de inculpat se poate rezolva de către instanța fondului prin pronunțarea unei încheieri întemeiate pe dispozițiile art. 196 C. proc. pen. S-a mai precizat că, întrucât în apel față de inculpat se va pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., procedându-se la aplicarea unei sancțiuni administrative, este corectă aplicarea art. 192 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul obligării la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., D.I.I., G.F.G., G.N.V., I.N., M.C.B., O.V., O.C. și V.N., pentru nelegalitate și netemeinicia.

În recursul său, Ministerul Public a criticat hotărârea pronunțată de instanța de apel sub mai multe aspecte, respectiv:

- netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., G.F.G., G.N.V., B.V. și D.I.I., arătându-se că suspendarea sub supraveghere a executării acestora nu este aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), dat fiind numărul mare de acte materiale comise și calitatea specială a unora dintre inculpați (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. 1968);

- nelegala suspendare sub supraveghere a executării pedepselor rezultante de câte 4 ani închisoare aplicate inculpaților G.N.V. și D.I.I. (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. 1968);

- greșita achitare a inculpatului B.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, fără ca instanța de control judiciar să analizeze criticile formulate sub acest aspect de procuror și să evalueze corespunzător materialul probator administrat în cauză (cazuri de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 și 18 C. proc. pen. (1968);

- greșita achitare a inculpatei D.A.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și a inculpatului G.N.V. pentru un act material de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, instanța de control judiciar dând valoare probantă unor împrejurări lipsite de relevanță sub aspectul caracterizării faptelor ca infracțiuni și înlăturând o serie de probe ce atestă vinovăția celor doi inculpați, reținute ca atare atât de organele de anchetă penală, cât și de prima instanță (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 1968);

- netemeinicia soluțiilor de achitare și aplicare a unei amenzi administrative inculpaților S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E. și M.C.B., curtea de apel valorificând în procesul de evaluare a gradului de pericol social al faptelor doar criteriul referitor la persoana inculpaților, fără a da eficiență celorlalte criterii prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. anterior (caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. 1968).

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, procurorul reprezentant al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a suplimentat oral motivele scrise de recurs cu privire la inculpatul G.N.V., solicitând încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Inculpatul C.V., reluând parțial criticile formulate în apel, a invocat, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și 172 C. proc. pen. (1968), greșita sa condamnare pentru săvârșirea celor două infracțiuni de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), arătând, în esență, că instanțele inferioare au realizat o evaluare necorespunzătoare a probelor administrate în cauză, care nu conduceau la concluzia întrunirii elementelor de conținut ale infracțiunilor ce au format obiectul acuzației penale. În consecință, a solicitat admiterea recursului, iar, în rejudecare, achitarea sa sub aspectul infracțiunilor de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen. (1968).

Greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), și, respectiv, pentru infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior (reținută în sarcina inculpatului D.I.I. în concurs cu cea de trafic de influență), a fost invocată și de inculpații B.V., D.M., G.F.G. și D.I.I. care, circumscris motivului de recurs. prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), au susținut că, în cauză, a fost comisă o gravă eroare de fapt, prin interpretarea eronată a materialului probator administrat în ambele faze procesuale, solicitând, ca urmare a admiterii căii de atac promovate, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) sau art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. 1968 (inculpatul G.F.G.). În plus, recurentul D.I.I., făcând trimitere la prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), a criticat pentru nelegalitate pedepsele ce i-au fost aplicate, situate în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile ce au format obiectul acuzației penale, cu toate că instanța de apel a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, care o obligau, potrivit art. 76 C. pen. (1969), să reducă pedepsele sub minimul special. Cuantumul sancțiunilor penale stabilite de curtea de apel a fost criticat, în subsidiar, și pe motive de netemeinicie, solicitându-se reducerea acestuia sub limita minimă prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Totodată, recurenții inculpați D.M. și G.F.G. au mai arătat (primul invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12,C. proc. pen. 1968) că faptele de care sunt acuzați nu mai întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 291 din noul C. pen., legea în vigoare introducând o condiție suplimentară pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii, respectiv aceea ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, condiție ce nu este realizată în speță. Ca urmare, inculpatul D.M. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), d) sau b) C. proc. pen. (1968), iar recurentul G.F.G. a invocat prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) ... .

Pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) a fost solicitată în recurs, raportat la motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), și de inculpații B.D.E., I.N. și M.C.B. care au arătat, în esență, că probele administrate în cauză nu demonstrează săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, fapte în privința cărora curtea de apel a constatat, în mod eronat, că există, dar a apreciat că nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen. (196.9), considerând că sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968).

Suplimentar, recurentul M.C.B. a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), susținând că instanța de prim control judiciar nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți (fără a le indica), sens în care acesta a făcut o prezentare și interpretare personală a materialului probator administrat, din care, în opinia sa, ar rezulta inexistența faptei de care este acuzat. Totodată, făcând trimitere la dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), inculpatul a mai precizat că nu sunt întrunite în cauză, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, din moment ce nu a fost întrebat, cu ocazia audierii sale din data de 14 februarie 2011, asupra împrejurărilor esențiale care îl vizau pe inculpatul S.I. cu privire la un act material ce intra în conținutul infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina acestuia.

Totodată, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe aceleași dispoziții legale (art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. 1968) a fost solicitată și de inculpatul D.N., acesta susținând, în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (1968), că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii prin menținerea hotărârii de condamnare dispusă în privința sa de Tribunal sub aspectul infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), în timp ce cumpărătorul de influență, respectiv inculpata D.A.F. a fost achitată pentru infracțiunea corelativă de cumpărare de influență, prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968). Cum între cele două infracțiuni există o legătură intrinsecă și indisolubilă, iar pentru una dintre ele, respectiv cumpărarea de influență, s-a dispus achitarea, inculpatul a apreciat că nu poate subzista nici cealaltă, adică infracțiunea de trafic de influență pentru care, în mod nelegal, a fost condamnat de instanțele inferioare.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) a fost invocat și de recurentul O.V., care a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei sale condamnări, susținând că probele administrate în cauză nu pot fundamenta o soluție de condamnare și solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968).

În ceea ce o privește pe inculpata I.M.C., aceasta și-a întemeiat în drept recursul pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 12, 14 și 172 C. proc. pen. (1968), arătând, în esență, că nu sunt întrunite în speță, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență pentru care a fost condamnată, probele administrate în cauză dovedind că nu a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe întrucât nu a prevăzut rezultatul faptei sale și, deci, nu l-a urmărit și nici nu a acceptat posibilitatea producerii lui. Ca urmare, a solicitat admiterea căii de atac promovate, iar, pe fond, achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (1968). Circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 și 172 C. proc. pen. (1968), recurenta a criticat hotărârile instanțelor inferioare sub aspectul neaplicării prevederilor art. 74 C. pen. (1969) și al greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul cuantumului, solicitând reducerea acestuia sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

Modalitatea de individualizare a sancțiunii penale a fost criticată, în cadrul motivului de recurs reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), și de inculpata O.A.M., care a solicitat reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante (fără a le indica în drept și motiva în fapt) și reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. (1968).

Invocând cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9 și 10 C. proc. pen. (1968), inculpatul O.C. a solicitat Înaltei Curți casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunal, arătând, în esență, că atât judecătorul fondului, cât și curtea de apel nu s-au pronunțat asupra unuia dintre actele materiale din conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cel reținut în legătură cu inculpata S.N., încălcând, astfel, dispozițiile art. 317, art. 345 și art. 357 C. proc. pen. (1968). În opinia recurentului, procedura ce trebuia urmată în situația în care instanțele constatau că, în sarcina sa, nu poate fi reținut acest act material era aceea a "ruperii" rezoluției infracționale unice prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (11 acte materiale) în infracțiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (10 acte materiale) și o infracțiune prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (cea în legătură cu inculpata S.N.) și pronunțarea unei soluții de achitare pentru această din urmă infracțiune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), procedură care se impunea cu atât mai mult cu cât curtea de apel a modificat hotărârea pronunțată de judecătorul fondului în privința inculpatei S.N., schimbând temeiul achitării din art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968).

Totodată, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (1968), inculpatul a criticat hotărârile recurate sub aspectul greșitei respingeri de către instanțele inferioare a cererii sale de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. (1968), arătând că, în mod nejustificat, s-a reținut că a manifestat o atitudine de nerecunoaștere a actului material vizând-o pe S.N., în realitate acceptând posibilitatea comiterii acestuia, dar fără a-și aduce, însă, aminte cu certitudine respectiva împrejurare. Chiar dacă s-ar aprecia că nu a recunoscut această faptă, recurentul a susținut că prevederile ari 3201 C. proc. pen. (1968) erau incidente în cauză atâta timp cât instanțele au constatat că nu" poate fi reținut în sarcina sa respectivul act material, ce a fost înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de influență pentru care a fost trimis în judecată.

Decizia curții de apel a fost criticată de recurent și pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei atât în privința cuantumului, cât și a modalității de executare, solicitându-se reducerea acesteia sub minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, ca efect al reținerii, în plus, a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. 1969 (fără antecedente penale, are o familie întemeiată și un loc de muncă) și aplicării dispozițiilor art. 76 lit. d) C. pen. (1969), precum și suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen. (1969).

Motivele de casare reglementate de art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 14 C. proc. pen. (1968) au fost invocate și de inculpatul V.N., care și-a însușit criticile formulate în cadrul acestora de recurentul O.C., astfel încât respectivele aspecte nu vor mai fi reluate, urmând a fi analizate și prin raportare la situația acestui inculpat.

Referitor la recurentul G.N.V.,, se constată că, deși, inițial, prin memoriul depus la dosar, apărătorul desemnat din oficiu a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 12 C. proc. pen. (1968), ulterior, cu ocazia cuvântului la dezbateri, acesta a solicitat încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului inculpatului.

Deși hotărârea instanței de prim control judiciar a fost recurată și de inculpații I.A. și L.V.Ș., aceștia, prezenți personal în fața Înaltei Curți la termenul de judecată din data de 5 iunie 2014 și asistați fiind de apărătorii lor (apărătorul ales pentru inculpatul I.A. și apărătorul din oficiu pentru inculpatul L.V.Ș.), au arătat că își retrag recursurile declarate, solicitând să se ia act de manifestarea lor de voință în acest sens.

Totodată, împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel a formulat recurs și inculpatul O.I., nesocotind, însă, dispozițiile art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (1968) referitoare la termenul de declarare a căii de atac.

Astfel, potrivit acestor prevederi legale, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru părțile care au fost prezente la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru cele care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare.

În cauză, așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință din 12 decembrie 2012 pronunțată în cauză de Curtea de Apel București, inculpatul O.I., asistat de apărătorul său ales, a fost prezent în instanță la acea dată când a avut loc dezbaterea apelurilor, astfel încât termenul de 10 zile pentru introducerea recursului curge de la pronunțarea deciziei penale atacate, împlinindu-se la data de 7 ianuarie 2013, potrivit art. 186 alin. (4) C. proc. pen. (1968).

Cum inculpatul a declarat, însă, recursul la data de 31 ianuarie 2013, termenul de 10 zile prevăzut de legea procesual penală era depășit, calea de atac fiind, astfel, tardiv formulată.

Deși recurentul a invocat dispozițiile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte nu poate da curs respectivei solicitări, nefiind îndeplinite cerințele reglementate de acest text de lege pentru a opera repunerea în termenul de recurs. În acest sens, instanța de ultim control judiciar arată că una dintre condițiile ce se cer a fi realizate pentru a putea fi incidentă instituția repunerii în termen este aceea ca întârzierea să fi fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, prin aceasta înțelegându-se fie existența cazului fortuit sau a forței majore, fie existența unei alte situații care a pus partea în imposibilitatea de a acționa conform intereselor sale și în lipsa căreia ar fi putut să procedeze potrivit acestor interese, introducând în termen cererea de recurs.

În speță, însă, se constată că împrejurarea învederată de recurent - pasivitatea apărătorului său ales și imposibilitatea de a lua legătura cu el întrucât era plecat în străinătate - nu doar că este nedovedită, dar nici nu poate fi subsumată înțelesului noțiunii de cauză temeinică de împiedicare, existând posibilitatea obiectivă și reală a inculpatului de a formula și introduce personal cererea de recurs (cum, de altfel, a și procedat ulterior) sau de a lua legătura cu un alt avocat pentru a întocmi formalitățile procedurale aferente declarării în termen a căii de atac. Ca urmare, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere în termenul de recurs formulată de inculpatul O.I. nu poate fi primită, calea de atac promovată de acesta fiind tardivă și urmând a fi respinsă ca atare.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 9, 10, 12, 13, 14, 15, 172 și 18 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte apreciază recursurile formulate de inculpații C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. și V.N. ca nefiind întemeiate, iar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații D.I.I. și G.N.V. ca fiind fondate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

1. În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurenților, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din Legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Pe de altă parte, având în vedere că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București la data de 21 decembrie 2012, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, interval în care au fost promovate de parchet și inculpați (în termenul prevăzut de lege) și căile de atac ce fac obiectul prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. II din actul normativ menționat, recursurile formulate fiind supuse dispozițiilor privind cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. în forma anterioară modificărilor introduse prin Legea nr. 2/2013.

2. Totodată, ca o chestiune prealabilă examinării apărărilor formulate de inculpații O.V. și C.V., Înalta Curte arată că, deși aceștia au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), iar ca temei al solicitării de achitare dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), precum și cele ale art. 10 lit. d) C. proc. pen. 1968 (inculpatul C.V., care a făcut trimitere și la pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. 1968), criticile aduse hotărârii recurate vizează, în concret, greșita stabilire a situației de fapt și modalitatea eronată de interpretare a probelor administrate în cauză, care, în opinia lor, nu puteau fundamenta o soluție de condamnare și, respectiv, concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor ce au format obiectul acuzației penale, situație în care respectivele critici nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare menționate, ci doar prin raportare la motivul de recurs reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), singurul care permite instanței de ultim control judiciar să repună în discuție starea de fapt stabilită de instanțele inferioare, însă numai în ipoteza existenței unei erori grave de fapt.

În acest sens, Înalta Curte precizează că modul de apreciere a probelor și de stabilire a situației de fapt de către instanțele de fond nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârilor, pentru a putea fi circumscris motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen. (1968), ci este o chestiune de temeinicie, iar cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968) nu poate avea incidență, din punct de vedere formal, decât în ipoteza în care recurentul, însușindu-și starea de fapt stabilită de Tribunal și Curtea de apel, contestă existența uneia/unora dintre condițiile prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză, din moment ce criticile inculpatului C.V. vizează tocmai greșita reținere a situației de fapt de către instanțele inferioare, ce ar fi avut drept consecință pronunțarea unor hotărâri eronate de condamnare.

Cu toate că motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) a fost invocat și de inculpata I.M.C., se constată că, circumscris acestuia, recurenta a criticat hotărârile atacate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de instanțele inferioare, considerată prea mare în raport cu împrejurările comiterii faptei și circumstanțele sale personale, situație ce nu poate forma, însă, obiectul examinării de către Înalta Curte în cadrul cazului de casare menționat, ci prin prisma dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuție conformitatea cu legea a hotărârilor recurate, ci doar chestiuni ce țin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancțiunilor penale stabilite.

În mod similar, constatând că Parchetul a circumscris în mod greșit cazului de casare prevăzut de pct. 17 al art. 3859 C. proc. pen. (1968) criticile referitoare la netemeinicia soluției de achitare și aplicare a unei amenzi administrative inculpaților S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E. și M.C.B., instanța de ultim control judiciar le va analiza prin raportare la prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), ținând seama în acest sens de dispozițiile obligatorii ale Deciziei de recurs în interesul legii nr. VIII/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

Cu ocazia dezbaterii recursurilor, inculpații D.M. și G.F.G. au susținut că faptele de care sunt acuzați nu mai întrunesc unul din elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, nefiind îndeplinită condiția pentru realizarea laturii obiective a acesteia introdusă de art. 291 din noul C. pen., respectiv aceea a promisiunii făcute cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Deși recurenții au indicat ca temei al solicitării de achitare prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), iar inculpatul D.M. și cele ale art. 10 alin. (1) lit. b), d) C. proc. pen. (1968), precum și motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, având în vedere că, ceea ce se invocă, în realitate, de către recurenți este dezincriminarea faptelor, va examina acest aspect prin prisma cazului prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968), consecința scoaterii faptei din sfera ilicitului penal fiind aceea a lipsei unei trăsături esențiale a infracțiunii, și anume prevederea faptei în legea penală, și având drept consecință pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (1968).

La același termen de judecată când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor declarate în cauză, reprezentantul Ministerul Public și apărătorul din oficiu al recurentului G.N.V. au solicitat încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii decesului inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968). Deși recurenții nu au indicat vreun caz de casare, față de aspectele invocate, Înalta Curte va proceda la analizarea lor în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. (1968).

3. Conform dispozițiilor art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen. (1968), recursul trebuie motivat, iar motivele de recurs trebuie depuse, în scris, la instanța de ultim control judiciar cu cel puțin cinci zile înaintea primului termen de judecată, în cazul nerespectării acestor cerințe, instanța urmând să examineze doar acele cazuri de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu (art. 38516 alin. (21) C. proc. pen. 1968).

În cauză, deși primul termen de judecată la care recurentul inculpat O.C. a fost legal citat a fost cel din 16 ianuarie 2014, când s-a și prezentat în fața instanței, acesta a depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs la data de 20 martie 2014, încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. (1968). Ca urmare, având în vedere că, deși recurentul inculpat a invocat, atât prin memoriul scris, cât și oral cu ocazia dezbaterilor, și motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. (1968), precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. (1968), care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 9 al art. 3859 C. proc. pen. (1968), nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. (1968).

4. Analizând, cu prioritate, motivul formal de recurs care, în situația în care s-ar dovedi întemeiat, ar conduce, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. (1968), la casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpatul M.C.B. a susținut, în esență, că, în mod nejustificat, instanța de apel a înlăturat în procesul de evaluare a probelor înscrisurile care dovedeau prezența sa la Chișinău în data de 12 august 2010, recurentul făcând, totodată, o prezentare și interpretare proprie a materialului probator administrat, din care, în opinia sa, ar rezulta inexistența faptei de care este acuzat.

Pentru a fi incident, însă, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968) se cere ca, pe parcursul procesului penal, să fi fost administrate anumite probe, prin procedeele și mijloacele prevăzute de lege, probe de natură să influențeze soluția procesului, în sensul schimbării acesteia - din condamnare în achitare sau invers - ori modificării soluției de condamnare, fie în legătură cu încadrarea juridică a faptei, fie cu pedeapsa aplicată, iar instanța să fi omis să se pronunțe asupra unora din aceste probe administrate în cauză.

În speță, așa cum a arătat chiar recurentul și cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, instanța de prim control judiciar a evaluat în procesul de interpretare a materialului probator înscrisurile invocate de apărare, menționând în mod expres că acestea, împreună cu celelalte probe administrate în cursul judecății, nu sunt suficiente pentru exonerarea de răspundere a inculpatului și prezentând pe larg argumentele care au justificat această concluzie, înlăturarea motivată a înscrisurilor menționate, pe considerentul că nu se coroborează cu celelalte dovezi din dosar, neputând echivala cu omisiunea instanței de a se pronunța asupra lor și nefiind de natură să atragă incidența cazului de casare invocat. În realitate, ceea ce se critică de către recurent este greșita stabilire a situației de fapt și modul de interpretare a probelor de către curtea de apel, aspecte care, însă, exced motivului de recurs menționat de apărare, putând fi, eventual, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), dar numai în situația în care se constată că, în cauză, s-a comis o gravă eroare de fapt.

b) Motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968) a fost invocat și de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care a criticat decizia penală atacată sub aspectul omisiunii instanței de prim control judiciar de a analiza criticile formulate de procuror cu privire la gresia achitare a inculpatului B.V. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen. (1968), instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate, ceea ce presupune îndatorirea acesteia de a răspunde cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările formulate, în vederea garantării intereselor legitime ale părților în proces și respectării caracterului echitabil al procedurii judiciare în care acestea sunt implicate.

Noțiunea de "proces echitabil" presupune ca instanțele să examineze efectiv problemele esențiale și argumentele decisive pentru soluționarea cauzei și să indice cu suficientă claritate motivele pe care își întemeiază deciziile, întrucât numai în acest mod părțile pot exercita efectiv căile de atac prevăzute de lege, iar instanța de control judiciar poate realiza o analiză completă a legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

În cauză, contrar susținerilor Ministerului Public, se observă că instanța de prim control judiciar s-a pronunțat argumentat asupra tuturor criticilor formulate de acuzare în cuprinsul motivelor de apel, arătând, pe larg, considerentele ce au stat la baza soluției adoptate.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea curții de apel cuprinde o analiză temeinică a aspectelor avute în vedere de judecători pentru menținerea soluției de achitare pronunțată de Tribunal în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reținută în sarcina inculpatului B.V., făcându-se o examinare detaliată a materialului probator administrat în cauză și o prezentare a motivelor pentru care acesta nu poate fundamenta concluzia procurorului referitoare la existența faptei ce formează obiectul acuzației penale.

Așa fiind, instanța de ultim control judiciar nu poate reține criticile invocate sub acest aspect de către procuror, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968).

c) Circumscris aceluiași motiv de recurs, inculpatul O.C. a susținut că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra unuia din actele materiale din conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată pentru care a fost trimis în judecată, respectiv cel reținut în legătură cu inculpata S.N., arătând, în esență, că procedura urmată de Tribunal și curtea de apel în sensul înlăturării respectivei fapte din unitatea infracțională este greșită și nu permite pronunțarea unei soluții de achitare pentru aceasta, soluție care s-ar fi impus în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968).

Verificând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin Rechizitoriul nr. 2422/P/2010 din 8 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reținându-se în sarcina sa 11 acte materiale. Prin sentința pronunțată în primă instanță de Tribunal, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea acestei infracțiuni, însă judecătorul fondului a constatat că sunt dovedite doar 10 acte materiale, fapta reținută în legătură cu coinculpata S.N. fiind înlăturată din conținutul infracțiunii continuate ce a format obiectul acuzației penale. Procedeul ales de prima instanță a fost confirmat de curtea de apel, care a menținut sub acest aspect sentința Tribunalului (reindividualizând, însă, cuantumul pedepsei complementare și modalitatea de executare a pedepsei principale), cu toate că a constatat netemeinicia soluției de achitare a inculpatei S.N.

Întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968) și a menționat în considerente că "faptele de trafic de influență în sprijinul inculpatei și, implicit, infracțiunea de mărturie mincinoasă a acesteia sunt dovedite".

Se observă, așadar, că, deși a constatat vinovăția inculpatului O.C. și sub aspectul actului material comis în legătură cu coinculpata S.N., instanța de prim control judiciar, din eroare, a reținut în dispozitivul deciziei pronunțate tot 10 acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență, aspect ce nu mai poate fi, însă, reformat în actualul stadiu procesual, întrucât ar conduce la agravarea situației recurentului în propria cale de atac și la încălcarea prevederilor art. 3858 C. proc. pen. (1968).

Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentului, nu se poate considera că instanțele inferioare nu s-au pronunțat asupra actului material menționat și că ar fi, deci, incidente, dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. (1968), având în vedere că, atât Tribunal, cât și curtea de apel au examinat pe larg și au expus în considerentele hotărârilor atacate argumentele ce au stat la baza concluziei la care au ajuns în sensul inexistenței, respectiv existenței acestuia, realizând, totodată, o amplă analiză a materialului probator administrat în cauză și care a justificat, în opinia fiecăreia dintre instanțe, soluția ce a fost adoptată.

Mai mult, în deplin acord cu instanța de prim control judiciar, Înalta Curte apreciază ca fiind corect procedeul folosit de judecătorul fondului constând în excluderea din conținutul infracțiunii continuate de trafic de influență a actului material reținut în legătură cu coinculpata S.N., nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la schimbarea încadrării juridice, așa cum a susținut recurentul, din moment ce, în cauză, erau îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iar, prin constatarea inexistenței respectivei fapte, nu se ajungea la transformarea unității legale de infracțiune într-o pluralitate de infracțiuni sau într-o unitate naturală de infracțiune, operațiune care să atragă incidența art. 334 C. proc. pen. (1968). Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a 11 acte de executare care, în opinia procurorului (dar și a instanței de prim control judiciar), prezentau fiecare în parte elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, situație în care instanța nu poate scinda această activitate, care, conform art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), constituie o singură infracțiune, transformând-o în două infracțiuni, una în formă continuată și cealaltă în formă simplă, doar pentru a putea dispune achitarea pentru cea din urmă. În acest caz, pentru a nu încălca unitatea legală a infracțiunii continuate, se impune condamnarea acuzatului numai pentru acele acte materiale care au fost dovedite, fără luarea în considerare a celorlalte, așa cum, în mod corect, a procedat și instanța de fond în prezenta cauză.

5. Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpații O.C. și V.N. au susținut, în esență, că, în mod greșit, instanțele inferioare au respins solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. (1968), dând o interpretare eronată poziției lor procesuale, și că nejustificat au refuzat să recunoască în favoarea lor cauza legală de reducere a pedepsei prevăzută de alin. (7) al articolului menționat, deși nu le-au reținut în sarcină actul material în legătură cu care au apreciat că ar fi manifestat o atitudine de nerecunoaștere.

Potrivit art. 3201 C. proc. pen. (1968), până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale (alin. 1), caz în care, dacă cererea este admisă de instanță, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (alin. (3)).

Pentru ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată, alin. (2) al textului de lege invocat instituie, însă, condiția ca acuzatul să recunoască în totalitate faptele descrise în actul de sesizare a instanței, o atitudine de recunoaștere parțială a acestora, prin negarea unora dintre ele sau acceptarea posibilității comiterii lor, dar în alte împrejurări decât cele prezentate în rechizitoriu, înlăturând beneficiul aplicării dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. (1968) și având drept consecință continuarea procesului penal în procedura de drept comun.

În speță, se observă că, la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011, audiați fiind de către Tribunal, inculpații O.C. și V.N., deși au arătat în debutul declarațiilor că recunosc faptele de care sunt acuzați și își însușesc probele administrate în cursul urmăririi penale, au contestat ulterior săvârșirea actului material de trafic de influență în legătură cu inculpata S.N., primul menționând că nu își amintește dacă a primit de la coinculpat vreun bilețel cu numele acesteia, iar cel de-al doilea că nu a comis respectiva faptă reținută în sarcina sa. Or, în aceste condiții, în mod corect judecătorul fondului a respins, la termenul din 27 aprilie 2011, solicitarea celor doi inculpați de aplicare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen. (1968) - soluție confirmată și de instanța de apel -constatând că aceștia nu au recunoscut integral .faptele de care sunt acuzați și că nu sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de lege pentru a se urma procedura simplificată.

În acest sens, Înalta Curte arată că procedura reglementată de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (1968) nu poate fi aplicată decât unitar, cu privire la întreaga cauză, și nu fragmentat, în raport cu fiecare din infracțiunile/actele materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Acceptarea opiniei conform căreia procedura ar putea fi incidentă numai în ceea ce privește infracțiunile/actele materiale pe care acuzatul le-a recunoscut și pentru care nu s-ar mai administra nicio probă în fața instanței, ar însemna ca, în aceeași cauză, să se aplice concomitent atât procedura simplificată, cu privire la o parte din infracțiuni, cât și procedura obișnuită referitor la celelalte infracțiuni. Or, legiuitorul a exclus o atare posibilitate, de vreme ce, în art. 3201 alin. (2) C. proc. pen. (1968), a impus ca și cerință de admisibilitate a cererii, condiția ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare.

Aceeași cerință a recunoașterii integrale de către acuzat a faptelor reținute în rechizitoriu, pentru ca acesta să fie judecat în procedura simplificată, a fost instituită și de art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., fiind reglementată, totodată, și de dispozițiile art. 396 alin. (10) din același cod, care prevăd ca și condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca inculpatul să beneficieze de cauza legală de reducere a pedepsei, indiferent dacă judecata s-a desfășurat în procedura prescurtată (art. 375 alin. (1) și (2) C. proc. pen.) sau în cea de drept comun (art. 375 alin. (3), art. 377 alin. (5) și art. 395 alin. (2) C. proc. pen.), cerința ca instanța să rețină aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și aceasta să fi fost recunoscută de inculpat. În cauză, însă, așa cum s-a arătat anterior, inculpații O.C. și V.N. nu au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, astfel încât împrejurarea că prima instanță a înlăturat din conținutul infracțiunii continuate de trafic de influență actul material pe care nu l-au recunoscut - reținând în acest mod o altă situație de fapt decât cea descrisă în rechizitoriu - nu atrage incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., nefiind îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de acest text de lege.

Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că, în apel, instanța de prim control judiciar a constatat netemeinicia soluției de achitare a inculpatei S.N. întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), precum și vinovăția inculpaților O.C. și V.N. sub aspectul actului material comis în legătură cu aceasta (pe care recurenții nu l-au recunoscut), reținând, din eroare, în dispozitivul deciziei pronunțate tot 10, respectiv 20 de acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență (aspect care, așa cum s-a arătat anterior, nu mai poate fi reformat în recurs întrucât ar conduce la agravarea situației recurenților în propria cale de atac), împrejurare în care, deși confirmată de către Curte situația de fapt descrisă în actul de sesizare, nu pot fi incidente prevederile art. 396 alin. (10) din actuala codificare, inculpații nerecunoscând în integralitate faptele reținute în sarcina lor de către instanță.

b) Înalta Curte apreciază ca fiind nefondate și criticile circumscrise aceluiași caz de casare de către inculpatul D.N., însușindu-și sub acest aspect opinia curții de apel în sensul că neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență în persoana inculpatei D.A.F. nu exclude săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de către recurent.

În acest sens, instanța de ultim control judiciar arată că actele de executare la care se referă art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (art. 291 noul C. pen.) și, respectiv art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (art. 292 noul C. pen.) au fost incriminate de legiuitor ca infracțiuni de sine stătătoare, având conținuturi constitutive distincte și a căror săvârșire nu este condiționată de existența sau întrunirea elementelor de conținut ale celeilalte infracțiuni.

Având, așadar, un caracter autonom, infracțiunea de trafic de influență poate exista chiar dacă se constată că fapta persoanei bănuite de cumpărare de influență nu poate fi inclusă în sfera ilicitului penal datorită neîntrunirii unuia din elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cum este cazul și în speța de față.

c) Prin prisma aceluiași motiv de recurs, Ministerul Public a criticat decizia curții de apel sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 861 alin. (2) C. pen. (1969) în privința inculpaților G.N.V. și D.I.I., arătând că, deși aceștia au fost condamnați pentru comiterea, în concurs, a mai multor infracțiuni, iar pedepsele rezultante aplicate au fost de câte 4 ani închisoare, instanța de prim control judiciar a dispus, în mod nelegal, suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Cu ocazia cuvântului la dezbateri, Parchetul a menținut această critică doar cu referire la inculpatul D.I.I., iar față de inculpatul G.N.V. a solicitat pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Examinând critica formulată de Ministerul Public, Înalta Curte constată că, într-adevăr, prin decizia penală recurată, curtea de apel a admis calea de atac promovată de inculpatul D.I.I. și, reformând sentința primei instanțe, l-a condamnat pe acesta la două pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. (1969), și de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. (1969), pedepse care, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. (1969), dispunându-se, totodată, potrivit art. 861 C. pen. (1969), suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Procedând în această modalitate, instanța de prim control judiciar a nesocotit dispozițiile art. 861 alin. (2) C. pen. (1969), care prevăd posibilitatea acordării suspendării sub supraveghere a executării, în cazul concursului de infracțiuni, doar dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani, pronunțând, astfel, o hotărâre nelegală, supusă casării prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. (1968).

Ca urmare, având în vedere aceste aspecte și apreciind, pentru motivele ce vor fi prezentate, pe larg, la pct. 9 din considerente, că modalitatea de executare a pedepsei aleasă de Curtea de apel este aptă să conducă la reeducarea inculpatului D.I.I. și la prevenirea săvârșirii de către acesta de noi fapte ilicite în viitor, Înalta Curte, admițând recursul declarat de Parchet, dar și cel promovat de recurentul inculpat, va dispune, în rejudecare, reducerea sancțiunilor penale aplicate acestuia pentru fiecare din infracțiunile reținute în sarcina sa într-un cuantum care să permită, ca urmare a aplicării regulilor de stabilire a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni, menținerea suspendării sub supraveghere a executării, conform art. 861 C. pen. (1969), dar care să fie, totodată, proporțional cu gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale recurentului.

6. Reglementând o situație derogatorie de la principiul activității legii penale, art. 4 C. pen. stabilește că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii. Rezultă, așadar, că ipoteza la care se referă aceste dispoziții legale vizează situația când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esența sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase și în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzației penale sau pentru care s-a pronunțat deja o soluție de condamnare nu mai întrunește unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conținut constitutiv.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de influență, se observă că aceasta este prevăzută în noua codificare (art. 291 C. pen.) într-o variantă de incriminare asemănătoare reglementării anterioare, însă, ca element de diferențiere, se prevede în mod expres condiția ca făptuitorul să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Noțiunea de promisiune presupune un angajament, o făgăduială din partea autorului infracțiunii, prin care acesta își asumă obligația să facă ceva pentru a îndreptăți speranțele cumpărătorului de influență în sensul determinării funcționarului public să adopte conduita ce formează obiectul vânzării - cumpărării de influență.

Având în vedere faptul că, potrivit art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), făptuitorul se obliga să intervină pe lângă funcționar pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, iar, în incriminarea actuală, subiectul activ promite că va determina funcționarul să adopte o anumită conduită, Înalta Curte apreciază că activitatea de promisiune, prevăzută de C. pen. în vigoare, este inclusă în activitatea de determinare la care făptuitorul se obliga anterior, conform cerinței prevăzute de vechea codificare. Cu alte cuvinte, se consideră că folosirea, în reglementarea anterioară, a expresiei "pentru a-l determina" semnifica o garanție din partea vânzătorului de influență în sensul reușitei intervenției sale pe lângă funcționarul public, aspect care presupunea o obligație de rezultat, pe când, în situația actuală, subiectul activ are o obligație de diligentă, care permite, însă, spre deosebire de vechea codificare, o distincție clară cu privire la intenția infracțională a subiectului activ.

Astfel, aspectul introdus cu privire la promisiunea determinării conturează mai precis latura obiectivă a infracțiunii de trafic de influență și permite o delimitare netă de alte infracțiuni (spre exemplu, înșelăciunea), intenția clară a legiuitorului fiind aceea de a sublinia că nu orice pretindere de influență, chiar și fără a avea aparența minimală a unui act real de corupție, constituie trafic de influență, ci doar acel act de pregătire (pentru o posibilă faptă viitoare de luare de mită) care se apropie suficient de mult de lezarea valorii sociale care trebuie sancționată penal conform art. 291 C. pen.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților D.M. și G.F.G., astfel cum au fost reținute de instanțele inferioare, întrunesc, în continuare, toate elementele de conținut prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii prev. de 291 alin. (1) C. pen., nefiind incidente-dispozițiile art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 și, pe cale de consecință, nici cazul de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968).

7. În ceea ce privește eroarea gravă de fapt, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), este de menționat că aceasta poate exista numai dacă se constată că situația de fapt reținută de instanțele inferioare este în contradicție evidentă cu ceea ce rezultă din probele administrate. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi socotită gravă, și anume să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, și să fie esențială, adică să aibă o influență bine precizată asupra soluției. Existența erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, așa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanță evidentă dintre situația de fapt reținută și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susținea.

În speță, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situației de fapt reținute niciun aspect esențial stabilit de instanța de prim control judiciar care să vină în contradicție evidentă și necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, nefiind întemeiată susținerea Parchetului în sensul că inculpatul B.V. ar fi săvârșit infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, inculpatul G.N.V. actul material de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 reținut în legătură cu inculpata D.A.F., iar aceasta din urmă infracțiunea de cumpărare de influență, prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și că ar fost, așadar, comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, din situația de fapt, corect stabilită de curtea de apel, care și-a însușit în privința inculpatului B.V. concluziile primei instanțe, rezultă, fără echivoc, că probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești - declarațiile inculpaților, depozițiile martorilor și transcrierile convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizațiilor emise de instanță - nu dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, desfășurarea de către cei trei inculpați a vreunei activități ilicite care să poată fi circumscrisă elementului material al infracțiunilor anterior menționate, în lipsa unor asemenea dovezi certe neputându-se dispune condamnarea inculpaților pentru comiterea respectivelor infracțiuni, astfel cum s-a solicitat de către Parchet.

Totodată, referitor la recurenții care au invocat critici circumscrise aceluiași caz de casare, Înalta Curte constată, fără a relua sau a reface raționamentele instanței de prim control judiciar realizate în interpretarea probatoriului administrat, că nu există vreo contrarietate între ceea ce rezultă din actele dosarului și considerentele hotărârii atacate cu privire la săvârșirea de către inculpații D.M., G.F.G., D.I.I., B.V., O.V. și C.V. a infracțiunilor pentru care au fost condamnați, respectiv de către inculpații B.D.E., I.N. și M.C.B. a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu dovezile administrate, respectiv: pentru inculpatul D.M.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 7 decembrie 2010 și 8 decembrie 2010 între inculpații V.M.C.

și D.M., transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 7 decembrie 2010 între inculpatul V.M.C. și numitul B.B., depozițiile martorului P.P., procesul-verbal de percheziție a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declarațiile inculpatului V.M.C.; pentru inculpatul G.F.G.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 30 august 2010, 1 septembrie 2010, 16 septembrie 2010 și 29 septembrie 2010 între inculpatul D.V. și coinculpații T.I.A. și T.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 30 septembrie 2010 de inculpata O.A.M. cu coinculpații D.V.

și B.M., nota de supraveghere operativă din data de 4 octombrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 5 octombrie 2010 între inculpatul D.V. și coinculpatul O.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 29 septembrie 2010, 30 septembrie 2010 și 1 octombrie 2010 de inculpatul D.V. cu martora B.N.I. și coinculpații O.V. și O.A.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 21 octombrie 2010 și 22 octombrie 2010 de inculpatul O.V. cu coinculpații I.M. și B.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 23 octombrie 2010 de inculpatul G.F.G. cu coinculpatul B.M.

și cu comisarul șef N.P., transcrierile mesajelor de tip SMS transmise în datele de 23 octombrie 2010 și 25 octombrie 2010 de inculpatul I.M. inculpatei O.A.M., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declarațiile inculpaților D.V., O.V., O.A.M., B.M. și I.M.; pentru inculpatul D.I.I.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpatul V.M.C., transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.M.C. cu T.M.N. la data de 30 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 octombrie 2010 între inculpat și coinculpatul O.C., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 4 octombrie 2010 și 5 octombrie 2010 între inculpatul V.N. și martorul P.M., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 6 octombrie 2010 și 5 octombrie 2010 între inculpatul V.N. și coinculpatul O.C., depozițiile martorilor P.M.

și C.D.F., procesul-verbal de percheziție a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., notele de supraveghere operativă, declarațiile inculpaților V.M.C. și V.N.; pentru inculpatul B.V.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu coinculpații V.M.C. și O.C., transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpații V.N. și O.C. la data de 22 decembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.M.C. cu T.M.N. la data de 30 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu inculpații O.C., H.I.

și P.B. la datele de 3 noiembrie 2010, 4 noiembrie 2010 și 5 noiembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.N. cu martorul N.C. la data de 7 noiembrie 2010, transcrierea convorbirii telefonice purtate de inculpatul V.N. cu coinculpatul G.N.V. la data de 20 septembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu martorul O.I.R. la datele de 20 septembrie 2010, 2 noiembrie 2010, 3 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu numiții Ș.G. și V.M.M. la datele de 5 noiembrie 2010 și 10 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. cu inculpatul O.C. la data de 18 noiembrie 2010, transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul O.C. cu martorul K.P.R. la datele de 7 decembrie 2010, 8 decembrie 2010 și 18 decembrie 2010, procesul-verbal de redare a convorbirii audio purtată în mediul ambiental la data de 13 octombrie 2010 între inculpatul V.N. și martorul O.I.R., procesul-verbal de percheziție a autoturismului inculpatului G.N.V. marca S. cu nr. B-X-XXX, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., notele de supraveghere operativă, depozițiile martorilor O.I.R., K.P.R.

și V.M.M., declarațiile inculpaților V.M.C., O.C. și V.N.; pentru inculpatul O.V.: declarațiile martorilor denunțători R.B.R.G. și U.S., procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video din data de 29 iunie 2010, depozițiile martorilor M.C.R., B.A., B.M., G.F.B., C.A., Ț.I.C., D.F.I. și D.M., procesul-verbal de recunoaștere de pe planșa foto a inculpatului de către martorul U.S., transcrierile convorbirilor telefonice purtate între inculpați, declarațiile inculpaților D.V., O.A.M., B.M. și I.M., declarațiile date în cursul cercetării judecătorești de inculpații Ș.A.I., F.C.E. și F.D., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., precum și declarația inculpatului O.V., care s-a prevalat în cursul cercetării judecătorești de dispozițiile ari 3201 C. proc. pen. (1968); pentru inculpatul C.V.: transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpații C.V.

și G.N.V., transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 10 august 2010, 11 august 2010, 14 august 2010, 17 august 2010 de inculpat cu coinculpatul V.N., transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 14 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpatul G.N.V., depozițiile martorului P.A., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., procesul-verbal de filaj, declarațiile inculpatului V.N., precum și declarațiile inculpatului C.V., în care a recunoscut nuanțat comiterea faptelor; pentru inculpata B.D.E.: depoziția inculpatei din data de 27 ianuarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la data de 5 august 2010 de inculpatul V.N. cu coinculpații C.V.

și G.N.V., verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., declarațiile inculpatului V.N.; pentru inculpatul I.N.: depoziția inculpatului din data de 15 februarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 august 2010 și 12 august 2011 de inculpat cu coinculpatul S.I., bip-ul dat de inculpatul S.I. coinculpatului G.N.V. pe 12 august 2011, ora 7:48:32, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., înscrisuri, declarațiile inculpatului S.I., precum și declarațiile inculpatului, în care recunoaște toate convorbirile purtate cu inculpatul S.I.

și transcrise la dosar; și pentru inculpatul M.C.B.: depoziția inculpatului din data de 14 februarie 2011, cu ocazia audierii sale în calitate de martor în dosarul nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, transcrierile convorbirilor telefonice purtate la datele de 11 august 2010 și 12 august 2011 de inculpatul I.N. cu coinculpatul S.I., bip-ul dat de inculpatul S.I. coinculpatului G.N.V. pe 12 august 2011, ora 7:48:32, verificările efectuate în bazele de date ale M.A.I., înscrisuri, declarațiile inculpaților S.I.

și I.N., în care acesta din urmă recunoaște toate convorbirile purtate cu inculpatul S.I. și transcrise la dosar.

Toate aceste probe confirmă pe deplin situația de fapt reținută de Curtea de apel cu privire la comiterea de către inculpații D.M., G.F.G., D.I.I., B.V., O.V. și C.V. a infracțiunilor pentru care au fost condamnați, respectiv de către inculpații B.D.E., I.N. și M.C.B. a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, instanța de recurs neidentificând vreo discordanță între aceasta și conținutul real al probelor administrate pentru a putea concluziona că s-a comis o gravă eroare de fapt și că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), astfel cum s-a solicitat, în mod neîntemeiat, de către recurenți.

De altfel, în motivele scrise de recurs și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, nici procurorul și nici recurenții inculpați nu au invocat aspecte esențiale, necontroversate și evidente, ce ar rezulta din compararea conținutului probelor cu soluția dispusă de curtea de apel, făcând doar o interpretare proprie a probelor administrate și solicitând, prin reiterarea unor aspecte deja analizate de către instanța de prim control judiciar, reevaluarea și reaprecierea materialului probator, operațiune care, în situația inexistenței unei erori grave de fapt, cum este cazul în speță, nu se poate realiza prin prisma dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968).

Pe de altă parte, este de menționat că solicitarea unora dintre recurenți de a se face aplicarea principiului conform căruia orice dubiu profită inculpatului depășește limitele cazului de casare invocat, definitoriu pentru acest principiu fiind caracterul doar îndoielnic al unei anumite situații de fapt, îndoială care excede atributului evident al erorii grave de fapt.

Ca urmare, constatând că, în cauză, există o concordanță deplină între dovezile administrate și situația de fapt stabilită de curtea de apel cu privire la inculpații B.V., G.N.V., D.A.F., D.M., G.F.G., D.I.M., O.V., C.V., B.D.E., I.N. și M.C.B., nefiind indicată de procuror sau recurenții inculpați și nici identificată de instanța de recurs vreo probă a cărei existență sau inexistență să fi fost în mod eronat afirmată de instanța inferioară sau al cărei conținut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident și fără posibilitate de controversă, Înalta Curte consideră că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate sub acest aspect de Ministerul Public și de inculpații recurenți.

În plus, în ceea ce îl privește pe inculpatul O.V., se constată că acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. (1968), corect aplicate de Tribunal și menținute de curtea de apel, astfel încât nu este posibilă, în contextul procesual al cauzei și al manifestării de voință a acuzatului, exprimată în ședința publică din data de 30 martie 2011, pronunțarea, în recurs, a unei soluții de achitare, întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (1968), așa cum s-a solicitat de către apărare, cu atât mai mult cu cât, în apel, hotărârea primei instanțe a fost criticată doar sub aspectul modului de individualizare a pedepsei, acesta însușindu-și situația de fapt stabilită de judecătorul fondului.

Reglementând soluțiile ce pot fi pronunțate în cazul în care inculpatul optează pentru judecarea sa în procedura simplificată, alin. (4) al art. 3201 C. proc. pen. (1968) stabilește că instanța rezolvă latura penală doar atunci când, din probele administrate în faza de urmărire penală, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, în caz contrar, când nu sunt suficiente elemente în acest sens, judecătorul fiind obligat să respingă cererea și să efectueze cercetarea judecătorească potrivit procedurii de drept comun (alin. (8)). Rezultă, așadar, că singura soluție posibilă în cazul în care instanța constată îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. (1968), este aceea a condamnării inculpatului pentru comiterea faptei penale pe care el însuși a recunoscut-o (exceptând, în opinia Înaltei Curți, situația în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. 1968), urmând, însă, ca acesta să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsă, conform alin. (8) al textului de lege menționat.

Motivul de recurs reglementat de pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. (1968) nu poate fi reținut nici din perspectiva dispozițiilor obligatorii ale Deciziei în interesul legii nr. VIII din 9 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, constatându-se, sub acest aspect, că instanța de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 181 C. pen. (1969), dispunând achitarea inculpaților S.N., B.A.I., A.A., T.I.A., T.V., I.R.A., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., I.N., P.D.A., B.D.E., M.C.B., F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D. și D.C. sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (1969), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. 1968 (confirmând în privința ultimilor cinci inculpați sentința primei instanțe).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 181 C. pen. (1969), nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea concretă a gradului de pericol social, se ține seama de toate criteriile prevăzute de art. 181 alin. (2) C. pen. (1969), gravitatea faptei săvârșite și periculozitatea socială a făptuitorului apreciindu-se pe baza unui complex de elemente și date de ordin subiectiv, dar și a circumstanțelor obiective în care s-a comis actul de conduită interzis.

În cauză, împrejurările în care au fost comise faptele de către inculpații menționați, modalitatea de săvârșire a acestora, urmările produse, precum și datele ce îi caracterizează - persoane care, anterior, și-au conformat atitudinea exigențelor legii penale, dovedind un comportament ireproșabil în societate și la locul de muncă, o parte dintre ei manifestând o conduită procesuală sinceră și cooperantă (evidențiindu-se, în acest sens, inculpații F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D. și D.C.), confirmă concluziile instanței de prim control judiciar în sensul că faptele săvârșite de intimații inculpați nu prezintă, în concret, gradul de pericol social al infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată, acțiunile ilicite reținute în sarcina acestora, prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege și prin conținutul lor concret, justificând, în raport de criteriile anterior menționate, aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ, conform dispozițiilor art. 91 C. pen. (1969).

8. Potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni.

a) Invocând acest motiv de recurs, inculpata recurentă I.M.C. a contestat existența laturii subiective a infracțiunii de complicitate la trafic de influență pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată, solicitând achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Având în vedere, însă, situația de fapt reținută în cauză, care nu mai poate fi modificată în recurs, așa cum s-a arătat, decât în ipoteza existenței unei erori grave de fapt (prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. 1968), ceea ce nu este cazul în speță, Înalta Curte apreciază critica formulată de recurentă ca fiind nefondată, constatând, în acord cu instanța de fond și cea de prim control judiciar, că sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât și al celei subiective, toate cerințele prevăzute de norma de incriminare pentru caracterizarea faptei ca infracțiune, nefiind întemeiată solicitarea de achitare a inculpatei conform art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Astfel, inculpata I.M.C. a fost condamnată de Tribunal, soluție confirmată în apel, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prev. de art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), reținându-se, în esență, în fapt, că aceasta, în perioada august - octombrie 2010, a înlesnit inculpaților V.N.,'O.C., C.V. și S.R. primirea de bani și acte, cunoscând faptul că aceștia lăsau să se creadă că au influență asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.L.V. - București, pentru promovarea de către elevii P.A., C.M. și N.C. a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

Contrar susținerilor recurentei, probele administrate în cauză, astfel cum au fost redate atât în cuprinsul deciziei penale atacate, cât și în considerentele sentinței pronunțate de judecătorul fondului, demonstrează fără putință de tăgadă apartenența sa la cercul infracțional din care făceau parte inculpații V.N. și O.C., aceasta, în calitate de secretară a școlii de șoferi, fiind cea care intermedia primirea de către instructorul V.N. a sumelor de bani și a "bilețelelor" cu datele persoanelor cărora le facilita, contra respectivei sume, promovarea probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

Așa cum rezultă atât din declarațiile inculpaților, cât și din transcrierile convorbirilor telefonice purtate de inculpatul V.N. în perioada de referință și interceptate autorizat în cauză, acesta o recomanda pe inculpata I.M.C. ca fiind persoana căreia instructorii care apelau la ajutorul lui urmau să îi lase datele elevilor ce trebuiau să promoveze examenul, precum și suma de bani aferentă acestui serviciu, fiind vorba de un adevărat mod de lucru al inculpaților, în care fiecare avea rolul și atribuțiile sale bine stabilite. Or, în aceste condiții, se apreciază de către Înalta Curte că, în mod corect, s-a stabilit în cauză de către instanțele inferioare că inculpata a comis acte de executare specifice formei de participație penală a complicității, prevăzând că, prin faptele sale, înlesnește activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați, în principal de inculpatul V.N., și urmărind producerea respectivului rezultat prin săvârșirea acestora, poziție subiectivă ce caracterizează vinovăția sub forma intenției directe.

b) Prin prisma aceluiași caz de casare, recurentul inculpat M.C.B. a susținut că nu sunt întrunite, în cauză, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, arătând că nu a fost întrebat cu ocazia audierii sale ca martor în data de 14 februarie 2011, asupra împrejurărilor esențiale care îl vizau pe inculpatul S.I. cu privire la un act material ce intra în conținutul infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina acestuia.

Examinând criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 alin. (1) C. pen. (1969), reținându-se, în esență, că, la data de 14 februarie 2011, fiind audiat ca martor în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, nu a declarat tot ce știa cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, respectiv cu privire la săvârșirea de către inculpatul S.I. a unui act material ce intră în conținutul infracțiunii de trafic de influență în formă continuată ce a fost reținută în sarcina acestuia, referitor la pretinderea și primirea de bani de către inculpat de la I.N. pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. - București în vederea promovării de către candidata M.A.A. a probei practice a examenului auto în vederea obținerii permisului de conducere categoria B.

Prima instanță a apreciat că fapta de care este acuzat inculpatul M.C.B. nu există, dispunând achitarea lui în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968), însă curtea de apel a desființat sub acest aspect hotărârea Tribunalului, constatând că, deși există în materialitatea ei, fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În forma sa tipică (art. 260 alin. (1) C. pen. 1969), infracțiunea de mărturie mincinoasă se realizează, sub aspectul laturii obiective, prin fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase sau nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Rezultă, așadar, astfel cum a arătat și recurentul, că, pentru realizarea elementului material al infracțiunii, este necesar ca martorul, care a alterat prin afirmațiile sau omisiunile sale adevărul cu privire la împrejurările esențiale ale cauzei, să fi fost întrebat asupra acestora (de părți sau de organul judiciar).

În speță, se observă, contrar susținerilor apărării că, audiat fiind la data 14 februarie 2011, în calitate de martor, în dosarul penal nr. 2422/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, în legătură cu modul de obținere de către fiica sa a permisului de conducere, inculpatul a fost întrebat de organele de anchetă penală despre relația sa cu coinculpatul I.N. și cu privire la posibila intervenție a acestuia pe lângă alte persoane în scopul de a facilita, contra unei sume de bani, promovarea de către numita M.A.A. a examenului auto, recurentul răspunzând "Nu știu dacă I.N. a luat legătura cu vreo altă persoană căreia să-i fi oferit vreo sumă de bani, astfel încât fiica mea să obțină ilegal permisul de conducere". Or, prin acest răspuns, inculpatul a ascuns organului de urmărire penală o împrejurare esențială - de care depindea justa soluționare a cauzei - referitoare la pretinderea de către inculpatul S.I., prin intermediul lui I.N., a unei sume de bani pentru a-și folosi influența asupra polițiștilor examinatori în vederea obținerii permisului de conducere de către candidata M.A.A., împrejurare cu privire la care a fost întrebat și despre care recurentul avea cunoștință, așa cum rezultă din situația de fapt și materialul probator reținut de instanța de prim control judiciar.

Ca urmare, fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu și în decizia penală recurată, se încadrează, sub aspectul laturii obiective, în tiparul normei de incriminare a infracțiunii de mărturie mincinoasă, criticile circumscrise de apărare cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968) nefiind întemeiate.

9. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), prin prisma căruia Parchetul a criticat modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanța de prim control judiciar în cazul inculpaților O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., G.F.G., B.V. și D.I.I. (cu prilejul cuvântului la dezbateri, procurorul nu a mai susținut această critică și cu privire la inculpatul G.N.V., solicitând pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), ca urmare a intervenim decesului acestuia), iar recurenții inculpați I.M.C., O.A.M., D.I.I., O.C. și V.N. au invocat greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate atât sub aspectul cuantumului (toți cei cinci inculpați), cât și al modalității de executare (ultimii doi inculpați), Înalta Curte, contrar susținerilor recurenților, constată că s-a făcut de către curtea de apel o corectă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. (1969) - mai puțin în ceea ce îl privește pe inculpatul D.I.M. -, ținându-se seama de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și circumstanțele personale ale acuzaților, în raport cu care au fost stabilite sancțiuni penale judicios individualizate, apte să asigure realizarea scopului preventiv - educativ al pedepsei.

În mod justificat, la alegerea tratamentului sancționator aplicat inculpaților, au fost avute în vedere importanța valorilor sociale lezate prin săvârșirea infracțiunilor, gravitatea sporită a acestora, numărul de acte materiale comise, modalitatea în care au acționat și calitatea deținută la data faptelor, precum și datele ce caracterizează persoana lor și comportamentul procesual adoptat, aspecte care, evaluate coroborat, au condus instanța la concluzia reținerii de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților O.C. și V.N. (art. 74 alin. (1) lit. c), art. 74 alin. (2) C. pen. 1969).

Asemenea circumstanțe au fost recunoscute de instanța de prim control judiciar și în privința inculpatului D.I.I. (art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. 1969), dar, dat fiind concursul cu o cauză de agravare a pedepsei (forma continuată a celor două infracțiuni), acestea nu au fost valorificate prin coborârea cuantumului sancțiunilor penale sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, procedeu permis de dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. (1969), care, în această situație, lăsă la latitudinea judecătorului aplicarea prevederilor art. 76 C. pen. (1969). Ca urmare, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, sub acest aspect, pedepsele aplicate inculpatului sunt legale, dar, ținând seama de împrejurările săvârșirii faptelor și numărul de acte materiale comise (mai redus decât în cazul altor inculpați cărora le-au fost aplicate pedepse mai mici), se apreciază că acestea sunt netemeinice sub aspectul cuantumului, motiv pentru care, având în vedere și modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilită de instanța de apel, precum și prevederile art. 861 alin. (2) C. pen. (1969), se impune reducerea lor, însă tot în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute, respectiv la câte 3 ani închisoare, păstrând astfel un just echilibru între gravitatea faptelor și persoana inculpatului, pe de o parte, și sancțiunile cu închisoarea stabilite, pe de altă parte.

Deși existența unor împrejurări de natură să atragă reducerea cuantumului pedepsei a fost invocată și de recurentele I.M.C. și O.A.M., acestea nu au indicat, iar instanța de recurs nu a identificat astfel de elemente care, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, să reducă în așa măsură gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite și de periculozitate a inculpatelor încât să justifice aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. (1969), cu consecința atenuării răspunderii penale a acestora.

În mod similar, Înalta Curte apreciază că nu se impune reținerea în favoarea inculpaților O.C. și V.N. a prevederilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), așa cum au solicitat aceștia în cuprinsul motivelor de recurs, aspectele invocate (fără antecedente penale, au o familie întemeiată și un loc de muncă) nefiind suficient de relevante, raportat la gravitatea infracțiunilor comise și importanța valorilor sociale lezate, pentru a determina recunoașterea lor ca circumstanțe atenuante judiciare. Totodată, în considerarea acelorași argumente, instanța de ultim control judiciar consideră că modalitatea de executare a sancțiunilor penale stabilită de Curtea de apel a fost judicios aleasă, fiind singura aptă să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (1969), suspendarea condiționată a executării pedepsei, reglementată de art. 81 C. pen. (1969), nefiind proporțională cu gravitatea infracțiunilor comise și persoana inculpaților. În plus, în privința inculpatului V.N. nu este îndeplinită cerința prevăzută de lit. a) a alin. (1) al acestui articol, fiindu-i aplicată o pedeapsă principală de 4 ani închisoare.

Înalta Curte nu poate da curs nici solicitării Ministerului Public de înlăturare a dispozițiilor art. 861 C. pen. (1969) în privința inculpaților O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., G.F.G., B.V. și D.I.I., apreciind că, față de datele ce caracterizează persoana acestora și comportamentul procesual adoptat, scopul sancțiunii penale poate fi atins și prin supunerea acuzaților, pe durata termenului de încercare, unor măsuri de supraveghere specială din partea organelor judiciare și cerinței de a respecta anumite obligații stabilite de instanța de judecată, în condițiile legii, pronunțarea condamnării constituind un avertisment suficient pentru inculpați, astfel încât, chiar fără executarea în regim privativ de libertate a pedepselor aplicate, nu vor mai săvârși alte infracțiuni în viitor.

10. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată, pe baza extrasului din registrul de deces, pentru uz oficial, depus la dosar, că recurentul G.N.V. a decedat la data de 10 ianuarie 2014, situație în care, admițând prin prisma acestui motiv de recurs căile de atac promovate de Parchet și de inculpat, va dispune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), încetarea procesului-penal pornit împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

11. Examinând recursurile declarate în cauză și din perspectiva prevederilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că respectivele dispoziții sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri și, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de încriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidentă în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispozițiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speță, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpați.

Astfel, inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., D.M., C.V., D.N., O.A.M. (în calitate de autori) și I.M.C. (în calitate de complice) au fost trimiși în judecată și condamnați de instanțele inferioare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior (în cazul unora dintre aceștia fiind reținută și forma continuată, prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. 1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 de ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 291 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Totodată, inculpații G.F.G., D.I.I. și B.V. au fost acuzați de comiterea, în formă continuată, a infracțiunii calificate de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 12 de ani, în prezent aceasta fiind incriminată de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și pedepsită cu închisoarea de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni.

În plus, inculpatul D.I.I. a mai fost trimis în judecată și condamnat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, în noua reglementare, respectiv art. 289 C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa fiind cuprinsă între 4 ani și 13 ani și 4 luni. De asemenea, inculpatul L.V.Ș. a mai fost acuzat de săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, ce își găsește corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 290 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În ceea ce îi privește pe inculpații I.N., B.D.E., M.C.B., S.N., B.A.I., A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D., D.C., T.I.A., T.V., I.R.A., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., P.D.A., aceștia au fost trimiși în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie minicinoasă, pentru care art. 260 alin. (1) C. pen. (1969) prevedea pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în actualul C. pen. aceeași infracțiune fiind incriminată în art. 273 și sancționată cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în aceste cazuri, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36 și art. 78) prevede un spor mai redus (până la 3 ani față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanță nu a dat eficiență acestor cauze de agravare a pedepsei, iar recursul Parchetului nu vizează aspectul respectiv, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunile deduse judecății.

Rezultă, așadar, cu privire la inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., D.M., C.V., D.N., O.A.M., I.M.C., G.F.G., D.I.I. și B.V. că, exceptând infracțiunea de trafic de influență, în variantă simplă (în cazul căreia cele două Coduri penale prevăd același minim al pedepsei), pentru celelalte infracțiuni ce formează obiectul acuzației penale, noile reglementări stabilesc o limită minimă a pedepselor superioară celei prevăzute de vechea codificare, situație în care, dat fiind faptul că în cauză sancțiunile penale aplicate inculpaților au fost orientate spre minimul special și având în vedere dispozițiile legale care reglementează tratamentul penal al pluralității de infracțiuni sub forma concursului, efectele suspendării condiționate și sub supraveghere a executării pedepsei și sfera obligațiilor impuse condamnaților pe durata acesteia, precum împrejurările ce pot constitui circumstanțe atenuante și efectele lor, se observă că legea care, în ansamblul dispozițiilor sale incidente în speță, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpați este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluționării prezentelor recursuri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancționării concursului de infracțiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situația în care, în cauză, faptele inculpaților C.V., L.V.Ș. și D.I.I. ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralității de infracțiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăși cuantumul sancțiunilor penale stabilite prin hotărârile instanțelor inferioare în cazul fiecăruia dintre inculpați, în temeiul legii penale anterioare.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanța trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deși art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 862 C. pen. (1969), se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (așa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligații, ce anterior aveau caracter facultativ, situație în care, și din această perspectivă, dispozițiile C. pen. anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpații O.V., B.M., L.V.Ș., V.N., O.C., C.V., O.A.M., G.F.G., D.I.I. și B.V. De asemenea, se constată că suspendarea condiționată a executării pedepsei, dispusă în privința inculpaților D.M., D.N. și I.M.C., nu mai este prevăzută în noua reglementare.

Nu pot fi, totodată, omise în procesul de determinare și aplicare a legii penale mai favorabile dispozițiile art. 75 - 76 C. pen. actual, care nu mai rețin ca circumstanțe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) C. pen. (1969) și limitează efectele unor asemenea circumstanțe, creând acuzaților avantaje mai restrânse decât cele din vechea codificare.

În consecință, având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpații menționați este legea penală anterioară care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a recurenților, creează acestora o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în recurs de acuzare și apărare au fost analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din noul C. pen.

În ceea ce îi privește pe inculpații I.N., B.D.E., M.C.B., S.N., B.A. Ioan, A.A., F.C.E., F.D., M.I.V., Ș.A.D., D.C.,. T.I.A., T.V., I.R.A., D.A.F., I.M., A.I.C., C.G., Z.R.M., P.D.A., în privința cărora s-a confirmat, în recurs, soluția de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968) combinat cu art. 181 C. pen. (1969), Înalta Curte, realizând o analiză din perspectiva art. 5 C. pen. cu privire la cele două instituții ce se regăsesc în legile penale succesive și care ar putea avea incidență în speța dedusă judecății în raport cu critica formulată în acest sens de către Parchet, constată că tot dispozițiile C. pen. anterior (art. 181) sunt mai favorabile, pentru următoarele considerente:

Astfel, ca o consecință a reglementării în art. 17 C. pen. (1969) a pericolului social ca trăsătură esențială a infracțiunii, legiuitorul a prevăzut posibilitatea achitării inculpatului atunci când fapta comisă nu prezenta, în concret, un asemenea pericol (art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. 1968), or, în noul C. pen., ca efect al renunțării la noțiunea de pericol social ca trăsătură caracteristică a conceptului de infracțiune (art. 15), acest caz de stingere a acțiunii penale nu a mai fost consacrat, fiind reglementată în art. 80 - 81 C. pen. instituția renunțării la aplicarea pedepsei, la care judecătorul poate apela în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor expres prevăzute de aceste texte de lege.

Realizând o comparație, în abstract, a celor două instituții, se constată că cea prevăzută de legea anterioară oferă o situație mai avantajoasă pentru inculpat a cărui faptă, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 181 C. pen. (1969), nu mai constituie infracțiune, urmând a se pronunța o soluție de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. (1968), spre deosebire de noul C. pen. potrivit căruia, deși fapta constituie infracțiune, instanța apreciază, pe baza unor criterii prevăzute expres de lege, că nu se impune aplicarea unei pedepse, existând, totodată, și posibilitatea anulării măsurii de clemență conferită de judecător în situația în care se constată, în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii, că persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei săvârșise anterior o altă infracțiune pentru care i s-a stabilit o pedeapsă.

În consecință, având în vedere motivele expuse pe larg la punctele 5 c), 9 și 10 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații D.I.I. și G.N.V., va casa, în parte, atât decizia penală recurată, cât și sentința pronunțată de prima instanță și, în rejudecare, va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaților D.I.I. și G.N.V, repunând în individualitatea lor pedepsele componente.

Va reduce pedepsele principale aplicate inculpatului D.I.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) și art. 80 C. pen. (1969), și de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) și art. 80 C. pen. (1969), de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare, pedepse pe care, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), le va contopi în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969), menținând dispozițiile privind aplicarea art. 861, art. 863, art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), art. 359 C. proc. pen. (1968) rap. la art. 864 C. pen. (1969), precum și durata de 6 ani a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, stabilită potrivit art. 862 C. pen. (1969).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), va dispune încetarea procesului-penal pornit împotriva inculpatului G.N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Totodată, pentru motivele arătate la punctele 1 - 4, 5 a) și b), 6 - 9 și 11 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 3859 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. și V.N.

Constatând că a introdus calea de atac cu depășirea termenului prevăzut de art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen. (1968) și că nu sunt incidente dispozițiile art. 3853 alin. (2) raportat la art. 364 alin. (1) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. (1968), va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.I.

De asemenea, având în vedere manifestarea de voință a inculpaților I.A. și L.V.Ș. exprimată în ședința publică din data de 5 iunie 2014, instanța, în temeiul art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. (1968), va lua act de retragerea recursurilor declarate de aceștia împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel.

Ținând seama de faptul că recurenții inculpați O.A.M., L.V.Ș., O.V., C.V., D.M., D.N., I.M.C., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.C., V.N., I.A. și O.I. sunt cei care se află în culpă procesuală, în temeiul art. 192 alin. (2) și 4 C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații D.I.I. și G.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 372 din 21 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 824 din 21 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și, rejudecând:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) aplicată inculpatului D.I.I. în pedepsele componente,. pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului D.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) și art. 80 C. pen. (1969), de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 lit. d) C. pen. (1969) și art. 80 C. pen. (1969), de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), contopește pedepsele aplicate inculpatului D.I.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969).

Menține dispozițiile privind aplicarea art. 861, art. 863, art. 71 alin. (5) C. pen. (1969), art. 359 C. proc. pen. (1968) rap. la art. 864 C. pen. (1969), precum și durata de 6 ani a termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, stabilită potrivit art. 862 C. pen. (1969).

2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (1969) aplicată inculpatului G.N.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (1968), încetează procesul-penal pornit împotriva inculpatului G.N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), și art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii decesului acestuia.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.V., D.M., D.N., I.M.C., O.A.M., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.V., O.C. și V.N. împotriva aceleiași decizii.

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul O.I. împotriva aceleiași decizii.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații I.A. și L.V.Ș. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați O.A.M., L.V.Ș. și O.V. la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați C.V., D.M., D.N., I.M.C., B.D.E., B.V., G.F.G., I.N., M.C.B., O.C., V.N., I.A. și O.I. la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D.I.M. în sumă de 100 RON, până la prezentarea apărătorului ales și onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.N.V. în sumă de 400 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A.A., B.M., C.G., D.C., F.C.E., F.D., I.R.A., I.M., S.N., Ș.A.D., T.I.A. și T.V. în sumă de câte 400 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A.I.C., B.A.I., D.A.F., M.I.V., Z.R.M. și P.D.A. în sumă de câte 100 RON, până la prezentarea apărătorilor aleși, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Procesat de GGC - AM