Appeals rejected, convictions upheld for organized attack and attempted murder; vehicle confiscation refused

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 45/D din 15 martie 2013 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul 4625/110/2011, s-a dispus:

Admiterea în parte a cererilor de schimbare a încadrării juridice.

Conform art. 334 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din art. 323 din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații R.C.B., Z.B.V.R., P.V.D., C.C.C. și S.V., din art. 323 din C. pen. și art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C., din art. 323 din C. pen. și art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.B.A. și din art. 323 din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. - art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.C.L.

S-a respins cererea de restituire a cauzei.

I. A fost condamnat inculpatul R.C.B., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reținerii din 05 mai 2011 (o zi) și arestării preventive, de la 13 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

II. A fost condamnat inculpatul Z.S.V.R., fost Z., zis "C.", aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reținerii din 05 mai 2011 (o zi) și arestării preventive, de la 09 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

III. A fost condamnat inculpatul C.C.C., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

IV. A fost condamnat inculpatul P.V.D. zis "B.", aflat în Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada arestării preventive, de la 23 septembrie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

V. A fost condamnat inculpatul S.V., fost A., zis "B.", aflat în Spitalul Penitenciar Tg. Ocna, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reținerii și arestării preventive, de la 24 august 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

VI. A fost condamnat inculpatul P.C.L., aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) - art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reținerii și arestării preventive, de la 15 februarie 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

VII. A fost condamnat inculpatul M.C., fost C., zis "C.", aflat în Penitenciarul Bacău, la:

- o pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă la omor calificat prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata acestei pedepse perioada reținerii din 05 mai 2011 (o zi) și arestării preventive, de la 09 mai 2011 la zi.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

VIII. A fost condamnat inculpatul M.B.A., fost L., zis "Ț.", la:

- o pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la omor calificat prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

- o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen.

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere prev. de art. 25 rap. la art. 217 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) din C. pen., s-au contopit cele trei pedepse principale și aplică pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat alături de aceasta și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive luată față de acesta.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 din C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul P.C.L. la plata sumei de 70.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 14 alin. (5), art. 346 din C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., au fost obligați inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 14 alin. (5) și art. 346 din C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a fost obligat inculpatul P.C.L. la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă M.A. cu titlu de daune morale.

S-a respins restul pretențiilor ca nefondate.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. NR. 72/2006, au fost obligați inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, să plătească suma de 10.602,21 RON către Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. S." Iași reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 obligă inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, să plătească suma de 521,95 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, au fost obligați inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, să plătească suma de 1432,65 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău reprezentând cheltuieli transport sanitar pentru partea vătămată M.I.D.

În temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul P.C.L. să plătească suma de 194,23 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.A.

S-au respins ca inadmisibile cererile formulate de Serviciul de Ambulanță Județean Bacău și Spitalul Județean de Urgență Bacău de obligare a inculpatului P.C.L. la plata cheltuielilor ocazionate de transportul sanitar, respectiv asistența medicală acordată acestuia.

S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ioan" Iași nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău până la soluționarea definitivă a cauzei.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău doar în ceea ce privește bunurile aparținând inculpaților R.C.B., P.V.D.,, M.B.A. și P.C.L.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

S-a respins cererea de scutire de plată a amenzii formulată de domnul avocat C.M.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de acesta, în cuantum de 127.000 RON pentru fiecare din aceștia.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22 martie 2013 Tribunalul Bacău a dispus: în baza art. 195 C. proc. pen., îndreptarea erorilor materiale strecurate în dispozitivul Sentinței penale nr. 45/D din 15 februarie 2013 a Tribunalului Bacău în sensul de a se menționa corect, pentru toți inculpații, art. 8 din Legea nr. 39/2003 în loc de art. 8 din Legea nr. 39/2000.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 150/P/2011 din 02 august 2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C.L., pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) - 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) din C. pen. constând în aceea că constând în aceea că în cadrul unei acțiuni premeditate, din interes material, în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19.00, acesta a intenționat să le ucidă pe persoanele vătămate M.I.D. și M.A.M., dirijându-și în mod voluntar autoturismul în cadrul unei coliziuni frontale cu cel în care se aflau persoanele vătămate, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe DN 15, la ieșirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuș; acțiunea a fost de natură a o pună în imposibilitatea de a mai pleca de pe loc pe partea vătămată M.I.D., pentru a oferi prilejul altor 5 persoane să-l agreseze în mod grav cu corpuri și mijloace contondente.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 603/P/2011 din 16 septembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații:

M.B. (fost L.) A., zis "Ț.", studii 8 clase, administrator la S.C. A.F.C. S.R.L. Piatra-Neamț, căsătorit, un copil, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și instigare la distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

- art. 25 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.,

M. (fost C.) C., zis "C.", cetățean român, studii 12 clase, administrator al S.C. M.C. căsătorit, 1 copil, cu antecedente penale;

R.C.B. cetățean român, studii 4 clase, fără ocupație, căsătorit, 2 copii, cu antecedente penale;

Z.S. (fost Z.) V.R. zis "C.", cetățean român, studii 12 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale;

P.V.D., zis "B.", cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale;

C.C.C., cetățean român, fără antecedente penale;

toți 6 (nr. 2 - 7) pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

P.C.L., cetățean român, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale dar reabilitat de drept;

- pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și de distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

- art. 217 alin. (1) C. pen.

II. Trimiterea în judecată a inculpaților:

M.B. (fost L.) A., zis "Ț", cu datele de mai sus;

pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, pentru instigare la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat și instigare la distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen.,

- art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și respectiv

- art. 25 C. pen. raportat la art. 217 alin. (1) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că inculpatul a inițiat asocierea și a celorlalți 7 inculpați pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., pe care i-a determinat ca în data de 14 februarie 2011, să participe la urmărirea, prinderea și agresarea părții vătămate, cu intenția de a o ucide, împrejurare în care, pe inculpatul P.C.L. l-a determinat și să distrugă cu intenție autoturismul părții vătămate;

M. (fost C.) C., zis "C.", cu datele de mai sus,

pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și complicitate la tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

- art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că acesta s-a asociat cu ceilalți 7 inculpați pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., iar în ziua de 14 februarie 2011, a urmărit-o pe aceasta pe tot parcursul traseului Piatra-Neamț - București și retur, furnizând apoi informațiile necesare inculpaților coautori în vederea realizării tentativei de omor împotriva părții vătămate, în seara aceleiași zile, în jurul orei 19.00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieșirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuș, urmând ca mai apoi să asigure și retragerea celorlalți participanți.

R.C.B., cu datele de mai sus;

Z.S. (fost Z.) V.R. zis "C.", cu datele de mai sus;

S. (fost A.) V., zis "B.", cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, divorțat, fără copii, fără antecedente penale;

P.V.D., zis "B.", cu datele de mai sus;

C.C.C., cu datele de mai sus;

toți 5 (nr. 3 - 7) pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și tentativă la comiterea infracțiunii de omor calificat, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

- art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că aceștia s-au asociat și cu ceilalți inculpați pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., activitatea culminând cu participarea la comiterea tentativei de omor asupra acesteia, petrecută în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19:00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieșirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuș, dată și loc în care, acești inculpați au agresat-o cu bâte, cu răngi și cu picioarele, cu intenția de a o ucide pe partea vătămată, ocazie cu care i-au produs leziuni corporale de natură a-i pune în primejdie viața și

P.C.L., cu datele de mai sus;

pentru comiterea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și de distrugere, fapte prev. de:

- art. 323 alin. (1) C. pen. și respectiv

- art. 217 alin. (1) C. pen.,

- cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

constând în aceea că inculpatul s-a asociat cu ceilalți 7 inculpați pentru a o ucide pe partea vătămată M.I.D., activitatea culminând cu participarea la comiterea tentativei de omor asupra acesteia, petrecută în seara zilei de 14 februarie 2011, în jurul orei 19.00, la trecerea de nivel cu calea ferată de pe D.N. 15, la ieșirea din mun. Bacău spre localitatea Lilieci, com. Hemeiuș, dată și loc în care, cu aceiași ocazie, inculpatul a și distrus autoturismul părții vătămate, dirijându-și în mod voluntar autoturismul său în cadrul unei coliziuni frontale cu cel al părții vătămate.

Cele două dosare având numerele 4625/110/2011 și 3944/110/2011 au fost conexate sub nr. 4625/110/2011.

Prin Sentința penală nr. 28/D din 10 februarie 2012 instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru toți inculpații, doar în ceea ce privește infracțiunea asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen., din această infracțiune în cea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 din C. pen.

De asemenea în temeiul art. 332 alin. (1) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 268 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău pentru refacerea urmăririi penale.

Sentința amintită a fost casată prin Decizia penală nr. 336 din 23 martie 2012 a Curții de Apel Bacău, cauza fiind trimisă la Tribunalul Bacău pentru continuarea judecății reținând că numai după administrarea de probatorii instanța este în măsură să-și formeze convingerea dacă se impune sau nu schimbarea încadrării juridice și, ca o consecință a acesteia, restituirea cauzei la parchet.

Inițial inculpații s-au prevalat de dreptul la tăcere, revenind asupra acestei poziții după administrarea unor probe, iar inculpații P.C.L. și S.V. și-au modificat și aceste declarații spre finalul cercetării judecătorești, susținând noi alibiuri.

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În municipiul Piatra-Neamț există mai multe grupări de tineri despre care există bănuiala că obțin venituri din activități infracționale desfășurate atât pe teritoriul României cât și în străinătate.

Inculpații fac parte dintr-o astfel de grupare coordonată de inc. M.B.A. apropiată unui alt "clan" condus de frații M. Între acestea și o altă grupare condusă de partea vătămată M.I.D. exista un conflict ce apăruse cu mai mulți ani în urmă (probabil cauzat de neînțelegeri referitoare la zonele de influență și de orgoliile specifice), conflict ce ar fi generat numeroase acțiuni violente îndreptate împotriva capilor acestei grupări, acte care au culminat cu uciderea unuia din frații M. în anul 2010 de către unul din apropiații părții vătămate M.I.D.

În acest context, dar și al unei apropieri dintre M.B.A. și V.O., aceasta din urmă fiind ținta unor acte de agresiune ale părții vătămate, acțiuni îndreptate asupra unor bunuri ale acesteia, iar din inițiativa inculpatului M.B.A., inculpații au decis să participe la o acțiune organizată având ca scop suprimarea vieții părții vătămate.

Discuțiile cu privire la momentul la care va avea agresiune precum și modul de operare au avut loc în special la pensiunea A. din com. Girov jud. Neamț, loc din care urma să pornească acțiunea și în care se vor întâlni la finalizarea acesteia.

La stabilirea datei aceștia au avut în vedere că partea vătămată trebuia să se prezinte în ziua de 14 februarie 2011 în mun. București, având calitatea de inculpat față de care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi țara într-un dosar aflat pe rolul tribunalului București.

Pentru a nu putea fi identificați ulterior în baza apelurilor telefonice și a traficului de date dintre telefoanele lor uzuale, inculpații urmau să folosească în timpul acțiunii terminale telefonice (de obicei marca N.) și SIM -uri achiziționate special în acest scop, acestea fiind distruse/scoase din funcțiune ulterior, modalitate în care se proceda și la comiterea altor fapte de natură penală în special în țări din vestul Europei (aspect menționat de înv. B.L.C.).

În acest sens, în data de 12 februarie 2011, inculpații Z.S.V.., C.C.C. și S.V. s-au deplasat în mun. Bacău, în centrul comercial A.M.

Inculpatul Z.S.V.R. însoțit de inc. C.C.C. au intrat în magazinul S. de unde au achiziționat un număr de 7 aparate telefonice marca N. model 1616 (6 buc.) și 1800 precum și 7 cartele P. cu număr, care urmau a fi folosite în comunicarea reciprocă la momentul agresiunii, dar și anterior acesteia, însă o perioadă scurtă de timp, strict legată de activitatea infracțională propriu-zisă. Cele 7 cartele prepaid aveau numerele 0758.618.xxx, 0758.655.xxx; 0758.561.xxx; 0758.504.xxx; 0758.617.xxx; 0758.621.xxx și 0758.611.xxx.

În aceeași seară inculpații s-au întrunit la pensiunea A. din loc. Girov jud. Neamț unde au activat în intervalul 20.10 - 20.50 cele 7 posturi telefonice achiziționate de la magazinul S., au efectuat primele probe cu acestea și fiecare a memorat numerele de telefon ce urmau a fi utilizate de ceilalți - în zona respectivă în tot acest interval au fost localizate posturile telefonice utilizate în mod frecvent de inculpați.

În dimineața zilei de 14 februarie 2011 inculpații au reactivat aceste telefoane mobile, scoțându-le din funcțiune pe cele pe care le utilizau în mod normal, pentru a nu fi depistați.

Așa cum a reieșit din analiza listingurilor telefonice aceștia s-au deplasat pe ruta Piatra-Neamț - Bacău - Buzău pe DN2 pe care urma să se întoarcă victima aflată în București . Interceptarea acesteia urma să se facă și s-a făcut în apropierea mun. Buzău, punct obligatoriu de trecere spre Piatra-Neamț (până în acest oraș existând două trasee (București - Urziceni - Buzău, respectiv București - Ploiești - Buzău).

Inculpatul M.C. a avut rolul de a supraveghea deplasarea victimei spre mun. Piatra-Neamț, urmărindu-l pe acesta anterior până în București, ceilalți inculpați (cu excepția inc. M.B.A.) deplasându-se spre Piatra-Neamț pe același traseu, la câțiva kilometri în fața acesteia, așteptând momentul prielnic pentru a-l agresa.

Inculpatul M.B.A. s-a aflat și el în apropiere, ținând legătura cu ceilalți, însă de la o distanță mai mare, coordonând această acțiune.

Momentul prielnic a apărut imediat după ieșirea din mun. Bacău, când autoturismul părții vătămate - A., cu nr. de înmatriculare X - a oprit la trecerea peste cale ferată cu bariere din loc. Lilieci, com. Hemeiuș, fiind chiar prima mașină din coloană. Inculpatul M.C. a așteptat undeva în spatele acesteia urmând să ia o parte din inculpați după agresiune, iar aceștia au oprit autoturismele pe sensul de mers Piatra-Neamț - Bacău fără a se încadra în coloana de la barieră. De fapt în această coloană erau puține autoturisme, existând astfel riscul de a fi observați, iar autoturismul inculpatului P.C.L. nu s-ar fi aflat la o distanță suficientă pentru a putea accelera și obține o viteză cât mai mare pentru impactul cu autovehiculul părții vătămate.

În momentul în care s-a ridicat bariera inculpatul P.C.L. cu autoturismul marca B. cu nr. Y. a ieșit din spatele coloanei formată pe sensul Piatra-Neamț - Bacău a accelerat puternic și a intrat direct în autoturismul A. în care se aflau părțile vătămate M.I.D. și M.A., prima din acestea, la volan.

În acest timp inculpații R.B.C., S.V., Z.S.V.R., P.V.D. și C.C.C. având în mână bâte, s-au deplasat spre trecerea de cale ferată și imediat după coliziunea celor două autovehicule s-au deplasat spre partea vătămată pentru a o lovi, sperând că aceasta a fost deja grav rănită în urma impactului ori și-a pierdut cunoștința. În realitate, nu s-a întâmplat chiar așa, victima fiind bine protejată de airbag-urile autoturismului său, dar și de caroseria care a preluat, în mod neașteptat pentru inculpați, din energia produsă datorită impactului.

Cei cinci inculpați au început să lovească cu bâtele parbrizul și geamul lateral stânga față în încercarea de a ajunge la partea vătămată, care a reușit să fugă pe portiera din partea dreaptă a mașinii.

Inculpații l-au urmărit și au reușit să-l prindă la aprox.150 - 200 m de locul impactului, iar în urma unei lovituri aplicate în cap, aceasta a căzut pe carosabil. Cei cinci au continuat să-l lovească, țintind în special zona capului apărată de partea vătămată cu mâinile, aceștia încercând să le dea la o parte și să întoarcă victima cu fața în sus pentru a reuși să atingă zone vitale - cap, torace (a se vedea declarațiile părților vătămate și raportul de constatare medico-legală).

Victima s-a opus cu succes, ajutându-l și constituția atletică astfel încât, și în condițiile în care s-au adunat deja numeroase persoane și se solicitase ajutorul poliției, inculpații au încetat agresiunea și au fugit cu mașinile aflate în apropiere pe care le-au condus personal sau de alți complici, îndreptându-se spre Buhuși, Piatra-Neamț sau mun. Roman. Au aruncat telefoanele și cartelele utilizate (unul a fost găsit a doua zi pe raza loc. Lespezi de către martorul J.I.), reactivând posturile lor telefonice.

În acest timp partea vătămată M.A. a încercat să se apropie de prietenul său, dar a fost văzută și fugărită de inc. P.V.D. ce avea în mână o bâtă.

Inculpatul P.C.L. a suferit leziuni importante în zona toracală, reușind cu greu să coboare din mașină, iar ulterior a fost imobilizat de martorul A.V. (martor cu identitate protejată) aflat cu autoturismul în coloana de pe sensul Buhuși - Bacău la momentul coliziunii, împrejurare ce a împiedicat fuga acestuia cu autoturismul marca F. în care se afla inc. M.C., identificat de acesta, dar și de martorul C.V., martori la care s-a uitat amenințător când a trecut spre Buhuși pe lângă ei, cu geamul coborât.

Din autoturismul F. (sau A.) inculpatul M.C. împreună cu alte persoane ce nu au fost identificate de organele de urmărire penală) a supravegheat de fapt acțiunea celor cinci inculpați, urmând să-l transporte și pe inc. P.C.L., însă acesta a fost imobilizat de martorul A.V, iar în apropiere se afla și martorul C.V., astfel încât nu a reușit să-și ducă planul până la capăt.

Inculpatul M.C. s-a deplasat direct în mun. Roman - probabil pe drumul Buhuși - Român, fiind identificat în acest oraș (în baza listingului tel. 0755.688.xxx pe care acesta îl utiliza în perioada respectivă) la ora 19.47 (incidentul a avut loc în jurul orei 19), plecând apoi spre mun. Piatra-Neamț în jurul orei 22.36.

Părțile vătămate M.I.D. și M.A. au fost transportate cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Bacău unde li s-au acordat primele îngrijiri medicale. Cu toată gravitatea leziunilor, partea vătămată M.I.D. a refuzat internarea, deplasându-se la Spitalul Județean de Urgență Iași.

În raportul de constatare medico-legală întocmit de SML Bacău s-a menționat că acesta prezenta la data examinării documentației medicale: un politraumatism cu fractură craniană fronto-parietală stg., contuzie hemoragică fronto-parietală stg., multiple fracturi membre superioare, inferioare și metacarpiene mâna dreaptă II-III; hematoame, plăgi contuze, echimoze; șoc traumatic inițial, ce s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri dure ... și pot data din 14 februarie 2011.

Tipologia dispoziția și gravitatea leziunilor cranio cerebrale și ale membrelor sugerează în majoritatea lor producerea prin mecanism de lovire activă cu corp dur, posibil alungit, neexistând leziuni strict specifice ale impactului în cadrul unui accident rutier. Eventualitatea producerii unora din leziuni în cadrul accidentului rutier se va putea face prin coroborarea cu datele anchetei ce vor stabili intensitatea impactului.

Necesită 110 - 120 zile îngrijiri medicale sub rezerva evoluției.

Prin generarea șocului traumatic inițial, leziunile au fost de natură a pune în primejdie viața susnumitului.

În ceea ce o privește pe partea vătămată M.A. medicii legiști au constatat că aceasta prezintă o contuzie genunchi drept ce s-a putut produce în condițiile unui accident rutier, leziunea necesitând 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Cu tot acest eșec, încercările de depistare și suprimare a vieții părții vătămate M.I.D. au continuat, sub coordonarea inc. M.B.A. în condițiile în care doar o parte din inculpați au fost depistați și arestați preventiv la scurt timp de la incidentul ca face obiectul cauzei, chiar inc. M.C. fiind depistat pe raza mun. București în data de 06 mai 2011, oraș unde se bănuia că se ascunde în acel moment victima.

Această situație de fapt a rezultat în urma analizei tuturor probelor administrate în ambele faze ale procesului prin intermediul următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal de sesizare;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă;

- procesul-verbal de cercetare a celor două autoturisme și planșa foto aferentă;

- procesele-verbale de indisponibilizare a acestora;

- dovada de restituire a bunurilor din autoturismul A.;

- declarațiile părților vătămate M.I.D. și M.A.M.;

- dispoziția de examinare medico-legală a celor două persoane vătămate și a inculpatului P.C.L.;

- rapoartele de constatare medico-legală pentru cei trei;

- foile de observație clinică generală;

- scrisoare medicală;

- procesele-verbale de prelevare a probelor biologice și printer Alcotest;

- adrese cu relații Spitalul Clinic Județean de urgențe "Sf. S." Iași și Spitalul Județean de Urgență Bacău;

- formulare contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (între I.R.A. și P.C.L. din 13 ianuarie 2011, cu privire la B.-ul implicat);

- declarațiile martorilor:- S.M., C.T.F., U.V., C.V., A.V. cu proces-verbal de prezentare pentru recunoaștere, planșa foto aferentă și schițe făcute de acesta (...);

- procese verbale de investigații și sesizare din oficiu;

- hărți relaționale cu privire la telefoanele folosite;

- adrese cu relații I.P.J. Neamț - S.I.C.;

- procese verbale de studiere a listingurilor telefonice, de coroborare a acestora și cu privire la cele rezultate din interpretarea lor;

- analiza listingurilor telefonice efectuată de I.P.J. Bacău - Unitatea Teritorială de Analiză a Informațiilor;

- hărți cu coordonatele celulei telefonice corespunzătoare pentru pensiunea "A." Girov, jud. Neamț și evidența activării celor 7 posturi telefonice achiziționate de la A.M.;

- situația dosarelor privind pe membrii grupului infracțional al lui M.B.A.;

- procese-verbale de identificare a autoturismelor suspecte și a telefoanelor folosite de către inculpați;

- dovada de restituire a autoturismului A., aparținând părții vătămate;

- contract de vânzare-cumpărare a casei din orașul Roznov, str. Plopilor nr. 86, de către inculpații frații P.;

- relații I.P.J. Vrancea și proces-verbal de contravenție din data de 14 februarie 2011, ora 12.15;

- dovadă permis de conducere/12 februarie 2011;

- autorizație de reparație B.;

- proces-verbal de constatare depunere planșe foto și planșele aferente;

- articol de presă;

- adresa cu relații nr. 60 din 15 martie 2011 a S.C. M.C. S.R.L. București;

- lista telefoanelor și a cartelelor SIM achiziționate de la A.M. în data de 12 februarie 2011;

- raport de expertiză informatică nr. 660111 din 13 aprilie 2011;

- referat de autorizare a acestei percheziției și autorizație;

- proces-verbal de ridicare a mediilor supuse percheziției și planșa foto aferentă;

- dovadă de restituire a acestora;

- raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la identificarea vorbitorului și ordonanța de dispunere a acestuia;

- adresa cu examinarea urmelor papilare;

- schema relațională a grupării infracționale a lui M.B.A.;

- planșa fotografică cu privire la desigilarea coletului în care se aflau procesele verbale de contravenție rutieră ale inculpatului P.C.L.;

- fișa UPU cu privire la inculpatul P.V.D.;

- procese-verbale privind recoltarea probelor biologice;

- procese-verbale de percheziție domiciliară, mediile de stocare aferente, autorizații de percheziție și referatele de solicitare a percheziției domiciliare, cereri de restituire a bunurilor, actele de dispoziție a procurorului și dovezi de predare primire;

- procesele-verbale de percheziție informatică și mediile de stocare a datelor rezultate, autorizații de percheziție și referatele de solicitare a perchezițiilor informatice;

- autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice, în mediul ambiental și a adreselor de e-mail și chat, încheierile instanțelor de judecată și încheieri de confirmare a ordonanțelor provizorii emise de procuror în același sens, ordonanțe provizorii de interceptări de același tip și referate prin care s-au solicitat confirmarea ordonanțelor, emiterea autorizațiilor, respectiv prelungirea acestora;

- procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor și comunicărilor interceptate;

- comunicările tip e-mail și chat interceptate și descărcate și

- interceptările de interes pentru cauza de față, interceptate la solicitarea și din dispoziția organelor judiciare din județul Neamț și respectiv mun. București;

- toate coroborate cu declarațiile inculpaților:

- M.B.A.;

- M.C.;

- R.C.B.;

- Z.S.V.R.;

- P.V.D.;

- S.V. și

- P.C.L.;

1. Inculpatul P.C.L. a susținut două variante în ceea ce privește acuzațiile care i s-au adus: inițial în timpul urmăririi penale și în timpul judecății a susținut că, coliziunea dintre autoturismul său și cel al părții vătămate s-a produs ca urmare a unei manevre greșite de a depăși coloana de mașini, fără intenția de răni/omorî partea vătămată, nu are nicio legătură cu ceilalți inculpați, în ziua respectivă s-a aflat în mun. Piatra-Neamț; ulterior la finalul cercetării judecătorești, a susținut că nu se afla la volanul autoturismului marca B. cu nr. Y. care a intrat în cel în care se afla partea vătămată, ci pe bancheta din spate și sub influența unor substanțe etno-botanice, nu-și amintește cine era șoferul, nu-și amintește dacă a condus mașina în jud. Vrancea în acea zi.

Analiza probatoriului și a justificărilor la care a recurs inculpatul pentru schimbarea susținerilor sale precum și "uitarea" unor date esențiale, nu a dus decât la înlăturarea acestor declarații ca nesincere:

Astfel, în ceea ce privește prima variantă, lipsa urmelor de frânare, accelerarea puternică a autoturismului și lipsa oricărei manevre de evitare (rezultate din declarațiile martorilor oculari - C.V., A.V., D.E, U.V., S.M. - toți susțin faptul că autoturismul B. avea motorul la turație mare, accelera, nu a efectuat nicio manevră de evitare a coliziunii sau de frânare, avea viteză mare 80 - 90 km/h "s-a văzut clar că șoferul de pe B. a lovit intenționat autoturismul A., întrucât a intrat cu mare viteză în acesta, frontal și nu a avut nicio intenție să-l evite", au dovedit intenția inculpatului P.C.L. de a dirija autoturismul său direct în cel al părții vătămate.

Legătura cu ceilalți inculpați a fost dovedită chiar de modul în care s-au desfășurat acțiunile din acea seară (imediat după coliziune ceilalți inculpați s-au apropiat de autoturismul părții vătămate și au lovit-o pe acesta cu bâtele în încercarea de a o ucide), unul din ceilalți inculpați era chiar fratele său, ultimii proprietari identificați al autoturismului B. sunt A.C. (vărul inc. M.B.A.) și S.F.M. zis C., ambii din anturajul inc. M.B.A., același autoturism, dar și fratele său P.V.D. apar în fotografiile de la nunta unui alt membru al grupării conduse de inc. M.B.

Totodată autoturismul pe care-l conducea acesta și fratele său anterior agresiunii (F.) era înmatriculat pe numele unei alte persoane din anturajul inc. M.B.A. și ulterior a fost folosit de inc. M.C. până la prinderea și arestarea sa la 05 mai 2011.

În ceea ce privește cea de-a doua variantă, în primul rând "justificarea" schimbării alibiului pare suficientă pentru a nu mai analiza și elementele propriu-zise ale acestuia - "până în acest moment nu am precizat că am condus eu acest autoturism în urma presiunilor exercitate de procuror". În al doilea rând "uitarea" unor elemente esențial dovedesc inventarea acestui nou alibi - "nu-mi amintesc cine conducea autovehiculul!?".

Important a fost considerat faptul că inculpatul a fost depistat și sancționat contravențional în aceeași zi pe raza jud. Vrancea, în calitate de șofer al acestui autovehicul (în condițiile în care a susținut că în acea zi nu a părăsit jud. Neamț), iar martorii oculari l-au indicat de la început pe acesta ca șofer al autoturismului B. (D.E., A.V., S.M.).

2. Inculpatul R.C.B. a declarat în timpul urmăririi penale că în data de 14 februarie 2011 a fost prezent la domiciliu împreună cu soția sa, dar a plecat în clubul S din Piatra-Neamț în jurul orei 20.30 și s-a întors în jurul orei 22. În intervalul 12 - 14 februarie 2011 a avut tot timpul telefonul asupra sa. Are o verișoară în satul Căciulești (zona Girov - Gura Văii), frecventa 2 pensiuni din acea zonă, cu amanta, iar de multe ori era însoțit de prietenul său Z.B.V.R.

În timpul cercetării judecătorești a precizat că în data de 14 februarie 2011 a fost la cumpărături în mun. Piatra-Neamț, iar în jurul orelor 16 - 17 s-a întors la domiciliu cu soția sa. La ora 19.30 a plecat în Club S unde s-a întâlnit cu prietena sa, iar după câteva ore s-a deplasat cu aceasta la o pensiune din apropierea orașului. Îi cunoaște pe inculpații M.C. (cumătrul său), Z.B.V.R. (prieten din copilărie) și P.L. A lucrat în construcții la mai multe firme, nu știe dacă vreuna era a lui M.B.A.

Probatoriul administrat și contradicțiile dintre propriile declarații au determinat instanța să le înlăture ca nesincere și să rețină în același timp vinovăția sa.

Astfel inițial a declarat că a plecat de la domiciliu la ora 20.30, ulterior a indicat altă oră, 19.30, inițial a precizat că s-a întors acasă în jurul orei 22, în fața instanței a susținut că a plecat, după câteva ore, la o pensiune din afara orașului cu amanta sa (nu poate da alte amănunte pentru că este însurat), inițial a declarat că a lucrat ca ziler pentru inc. M.B.A., apoi susține că nu știe dacă a lucrat pentru acesta.

În același timp inculpatul R.C.B. a fost identificat de martorul A.V. ca fiind unul din agresorii părții vătămate (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății), de partea vătămată M.I.D.

De asemenea, unul din agresori a folosit apelativul "zdreanță" (în momentul agresiunii partea vătămată discuta la telefon cu martorul C.T.F., convorbirea fiind interceptată) apelativ utilizat frecvent de către inculpatul R.C.B. Chiar dacă nu este singurul român care folosește acest apelativ, reprezintă un element care, coroborat cu celelalte probe prezentate, duce la stabilirea vinovăției sale.

La acel moment inculpatul R.C.B. utiliza postul telefonic 0758.474.xxx și conform listingului telefonic și procesului-verbal de analiză a acestuia în noaptea de 13/14 februarie 2011 acesta a fost prezent pe raza loc. Girov (loc în care inculpații s-au întâlnit și la momentul începerii acțiunii), telefonul fiind închis în intervalul 14 februarie 2011 ora 07.39 - 15 februarie 2011 ora 11.43, perioadă în care s-a folosit unul din telefoanele cu cartelă prepaid achiziționate din A.M. Bacău - același aspect este relevat și de listingurile posturilor telefonice utilizate de ceilalți inculpați.

Legătura cu ceilalți inculpați este demonstrată atât de acest listing (inculpatul a avut convorbiri cu inc. Z.B.V.R., inc. C.C.) cât și de fotografiile în care acesta apare alături de aceștia la nunta lui Z.I., dar și de participarea la o altă acțiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., M.C., Z.S. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamț, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

3. Inculpatul Z.B.V.R. a precizat în declarațiile date în timpul urmăririi penale că în ziua de 14 februarie 2011 a fost la domiciliu împreună cu tatăl și bunicul său (era răcit) până în jurul orei 20.30 când a plecat în barul O.T.C. din mun. Piatra-Neamț unde lucra prietena sa. Nu a fost în mun. Bacău în luna februarie, anterior acestei date. Inculpatul R.C.B. este prietenul său, dar nu și inc. M.B.A. ori P.C.L. pe care însă îi cunoaște.

Singura modificare apărută în declarația dată în fața instanței a fost cea referitoare la faptul că de la domiciliu s-a deplasat la hotelul B. unde a stat aprox. 30 de minute și apoi la barul O.T.C. din mun. Piatra-Neamț.

Analizând probatoriul administrat instanța le-a înlăturat ca nesincere și a reținut în același timp vinovăția sa.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut de către o persoană prezentă în magazinul S. din A.M. Bacău ca fiind cel care a achiziționat 7 telefoane mobile marca N. cu un preț scăzut și 7 cartele sim prepay (telefoane și cartele care au fost utilizate de cei care au comis agresiunea din 14 februarie 2011), fără bon fiscal și fără certificat de garanție - este vorba de martorul cu identitate protejată B.R.

În același timp postul telefonic utilizat de inculpat a fost localizat pe strada pe care se află centrul comercial A.M. în intervalul orar în care au fost achiziționate aceste telefoane (bonul fiscal pentru acestea a fost emis la ora 17.59 în condițiile în care inculpatul nu a așteptat emiterea acestuia ori a certificatelor de garanție, așa cum precizează martorul B.R., iar bonul anterior a fost emis la ora 17.34), conform listingului telefonic furnizat de O. înregistrează convorbiri pe str. Ștefan cel Mare în intervalul 17.39 - 17.49.

În aceeași zi a fost localizat de mai multe ori pe raza loc. Girov, ultima dată ajungând în această localitate, după achiziționarea telefoanelor, la ora 19.55. În aceeași seară toate cele 7 posturi telefonice au fost puse în funcțiune pentru verificări și memorarea numerelor de către participanți.

Conform acelorași listinguri și procesului verbal de analiză, inculpatul rămâne pe raza loc. Girov (ca și ceilalți inculpați) până a doua zi, ora 09.06.15 când închide telefonul și-l va deschide abia la ora 21.34. Între timp acesta a folosit unul din cele 7 telefoane cu cartelă prepay. În aceste condiții este evident că inculpatul nu s-a aflat la domiciliu în ziua de 14 februarie 2011 și nu a inițiat niciun apel telefonic către firma de taxi, astfel încât declarația acestuia, dar și a tatălui său și a bunicului său (Z.V. și Z.D.) vor fi înlăturate de instanța necorespunzând adevărului.

În același timp martorul A.V., dar și partea vătămată M.I.D. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 fiind recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății.

Legătura cu ceilalți inculpați și participarea acestuia la comiterea faptelor de care au fost acuzat sunt evidențiate atât de listingurile amintite (inculpatul a avut convorbiri cu inc. R.C.B., inc. C.C. - foarte multe convorbiri cu acesta din urmă în intervalul 12 - 14 februarie 2011), fotografiile în care acesta apare alături de ceilalți la nunta lui Z.I., participarea la o altă acțiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., M.C., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamț, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Cât și de martorul V.R. care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalți inculpați, întâlnindu-se la Pensiunea A. și pensiunea E. din loc. Girov, anterior și ulterior agresiunii, cunoștea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ( "cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceștia nu ar face nimic fără știrea lui M.B.A."), l-a văzut conducând autoturismul B. implicat în coliziune cât și cel marca F. cu nr. X1.

De asemenea martorii P.V. și E.V.C. au confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de M.C., R.B., A.C., C.), acesta din urmă amenințând de mai multe ori că-l va omorî pe M.I.D.) indicând chiar motivele.

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului Z.B.V.R. la încercarea de a suprima viața părții vătămate M.I.D. din data de 14 februarie 2011, alături de ceilalți inculpați.

4. Inc. C.C.C. a susținut în declarațiile date că nu a comis faptele de care este acuzat, în ziua de 14 noiembrie 2011 s-a aflat la domiciliu până la orele 18 - 19 când a plecat la barul R. unde a rămas aproximativ o oră. În bar erau și alte persoane pe care le cunoștea doar din vedere. Nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați decât din vedere și nici pe partea vătămată M.I.D.

Probatoriul administrat a determinat instanța să înlăture această declarație ca nesinceră și să rețină în același timp vinovăția inculpatului C.C.C.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut de către o persoană prezentă în magazinul S. din A.M. Bacău ca fiind cel care l-a însoțit pe inc. Z.B.V.R. la achiziționarea celor 7 telefoane mobile marca N. și 7 cartele sim prepay (telefoane și cartele care au fost utilizate de cei care au comis agresiunea din 14 februarie 2011), fără bon fiscal și fără certificat de garanție - este vorba de martorul cu identitate protejată B.R.

În același timp postul telefonic utilizat de inculpat a fost localizat chiar în centrul comercial A.M. în intervalul orar în care au fost achiziționate aceste telefoane (bonul fiscal pentru acestea a fost emis la ora 17.59, iar acesta înregistrează o convorbire la ora 17.53) și părăsește locația la ora 18.11 îndreptându-se spre Piatra-Neamț, conform listingului telefonic furnizat de O. (înregistrează convorbiri pe str. Ștefan cel Mare în intervalul 17.39 - 18.11).

În aceeași zi a fost localizat de mai multe ori pe raza com. Girov, ultima dată ajungând în această localitate, după achiziționarea telefoanelor, la ora 20.00. În aceeași seară toate cele 7 posturi telefonice au fost puse în funcțiune pentru verificări și memorarea numerelor de către participanți.

Conform acelorași listinguri, inculpatul se afla pe raza com. Girov în dimineața zilei de 13 februarie 2011 la ora 4.53 și rămâne cel puțin până la ora 6.18, revenind la ora 16.35 în urma unor convorbiri cu inc. Z., iar la ora 16.44 închide telefonul pe care-l deschide a doua zi, după comiterea faptei, la ora 20.36 pe drumul dintre Bacău și Buhuși în condițiile în care a susținut că în dat de 14 februarie 2011 s-a aflat tot timpul în mun. Piatra-Neamț. Între timp acesta a folosit unul din cele 7 telefoane cu cartelă prepay.

Cele mai multe convorbiri sunt purtate cu inc. Z., dar apar câteva și cu Z.I. cunoscut ca făcând parte din anturajul inc. M.B.A.

În același timp, în dimineața zilei de 15 februarie 2011 ora 3.31 a fost deja localizat pe drumul spre mun. Iași unde ajunge la ora 05.29, dar în aceeași seară revine în com. Girov jud. Neamț.

Totodată martorul A.V., dar și partea vătămată M.I.D. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății).

Legătura cu ceilalți inculpați și participarea acestuia la comiterea faptelor de care a fost acuzat sunt evidențiate atât de listingurile amintite (inculpatul a avut convorbiri cu inc. Z. Sbranca - foarte multe convorbiri cu acesta din urmă în intervalul 12 - 14 februarie 2011), fotografiile în care acesta apare alături de ceilalți la nunta lui Z.I. cât și de martorul V.R. care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalți inculpați, întâlnindu-se la Pensiunea A. și pensiunea E. din loc. Girov, anterior și ulterior agresiunii, cunoștea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceștia nu ar face nimic fără știrea lui M.B.A.").

De asemenea martorii P.V. și E.V.C. au confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de M.C., R.B., A.C., C.), acesta din urmă amenințând de mai multe ori că-l va omorî pe M.I.D.) indicând chiar motivele.

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului C.C.C. la încercarea de a suprima viața părții vătămate M.I.D. din data de 14. februarie 2011, alături de ceilalți inculpați.

5. Inculpatul P.V.D. a precizat în timpul urmăririi penale că în data de 14. februarie 2011 s-a aflat la domiciliul său, fiind răcit foarte tare, iar în jurul orei 24 s-a deplasat cu un taxi la Spitalul de urgență Piatra-Neamț. Nu-i cunoaște pe ceilalți inculpați cu excepția fratelui său P.C.L. care nu a fost prezent la domiciliu în acea zi și deținea de aproximativ 1 săptămână un autoturism B. de culoare deschisă.

În timpul cercetării judecătorești a subliniat că nu-l cunoaște pe inc. N.B.A. decât din auzite.

Analizând probatoriul administrat, instanța a înlăturat această declarație ca nesinceră și a reținut în același timp vinovăția inculpatului P.V.D.

În primul rând martorul A.V., dar și părțile vătămate M.I.D. și M.A. l-au indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14. februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății doar de martorul A. partea vătămată M.I.D., partea vătămată M.A.). Aceasta din urmă a precizat că inc. P.V.D. zis B. este cel care s-a desprins din grupul de persoane care loveau partea vătămată M.I.D. și a fugit după aceasta având în mână o bâtă.

În al doilea rând, în momentul agresiunii partea vătămată M.I.D. discuta la telefon cu martorul C.T.F., convorbirea fiind interceptată, înregistrându-se și strigătele agresorilor, iar unul din aceștia a folosit expresia: "Du-te și dă-i la zdreanță, Bebe!", inculpatul P.V.D. este strigat cu acest nume de către cunoscuți.

Legătura cu ceilalți inculpați și participarea acestuia la comiterea faptelor de care a fost acuzat sunt evidențiate de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalți la nunta lui Z.I. (în condițiile în care susține că nu-l cunoaște pe inc. M.B.A.), cât și de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalți inculpați, întâlnindu-se la pensiunea A. și pensiunea E. din loc. Girov, anterior și ulterior agresiunii, cunoștea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ( "cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceștia nu ar face nimic fără știrea lui M.B.A.") și P.V. a confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de M.C., R.B., A.C., C., Z.S.).

Toate acestea au dovedit participarea în calitate de autor a inculpatului P.V.D. la încercarea de a suprima viața părții vătămate M.I.D. din data de 14 februarie 2011, alături de ceilalți inculpați.

6. Inculpatul S.V., în declarațiile date în timpul urmăririi penale, a susținut inițial că îi cunoaște pe ceilalți inculpați: P.L., P.V., C.C., M.C., C., R., C., M.B.A., că nu avea o iubită/prietenă la momentul comiterii faptei, nu-și amintește să fi fost pe raza mun. Bacău în acea zi, locuia în mun. Piatra-Neamț de 6 - 7 ani, fără forme legale, a fost plecat în Italia de mai multe ori în acest interval, lucrând, în special în construcții, nu-și aduce aminte ce telefon folosea la acel moment, în luna aprilie sau mai 2011 a plecat în străinătate, dar nu știa că a era urmărit penal. Ulterior, tot în timpul urmăririi penale, și-a amintit că în ziua de 14 februarie 2011, în jurul orelor 17 - 18, în mun. Piatra-Neamț, s-a întâlnit cu o prietenă A. (nu-i cunoaște nr. de telefon, numele ori adresa de domiciliu) și a stat cu aceasta într-o garsonieră până în jurul orelor 22 - 23.

În prima declarație dată în timpul cercetării judecătorești a menționat că în ziua respectivă s-a aflat tot timpul în mun. Piatra-Neamț, iar între orele 17 (17.30) - 21 (22), într-o garsonieră cu o prietenă A. Nu este amic sau prieten cu ceilalți inculpați și îi cunoaște doar din vedere (în declarația dată în fața procurorului a menționat: "la acea pensiune mai beam câte o sticlă de vin cu amicii mei R.C., C.", "cu P.L. mai jucam din când în când biliard la G.M.", "cu numitul M.B.A. eram de asemenea amic "îl cunosc și pe C.C., sunt amic și pe acesta, dar nu am făcut niciodată vreo combinație cu acesta".

În cea de-a doua declarație dată de acesta în fața instanței, spre finalul cercetării judecătorești, a modificat din nou declarațiile, susținând că în perioada ianuarie - mai 2011, a locuit într-o casă închiriată din loc. Turturești jud. Neamț (nu mai era garsoniera din mun. Piatra-Neamț așa cum a menționat anterior) cu prietena sa, aici organiza frecvent petreceri la care veneau și ceilalți inculpați (inițial a declarat că îi cunoștea doar din vedere), uneori închideau telefoanele pentru a nu fi sunați de soții sau prietene (inc. Stoleru nu era însurat, iar prietena sa locuia cu el în acea casă).

Acest nou alibi a fost susținut și de martorele N.A.I. și C.I.G. Prima a susținut că a locuit împreună cu inc. S.V. în acea casă timp de 4 -5 luni, locația în care s-a aflat cu acesta și în data de 14 februarie 2011 începând cu orele 17-18 și până a doua zi. Se organizau petreceri, nu-și amintește dacă la acestea veneau și inculpații arestați, dar inc. M.B.A. participa la acestea. Martora C.I.G. a menționat că venea frecvent la casa în care locuiau cei doi și toți inculpații au fost prezenți la petrecerile organizate în această locație.

Analiza probatoriul administrat și contradicțiile vădite și asupra unor aspecte esențiale dintre propriile declarații a determinat instanța să le înlăture pe acestea, dar și pe cele ale martorelor N.A.I. și C.I.G., ca nesincere și să rețină în același timp vinovăția inculpatului S.V.

În primul rând au existat contradicții majore între propriile declarații ale inculpatului - inițial nu avea prietenă și a locuit pe raza mun. Piatra-Neamț, apoi și-a aminti că avea prietenă (nu-i cunoaște nr. de telefon, numele ori adresa de domiciliu) și că în ziua de 14 februarie 2011 a fost cu aceasta într-o garsonieră din mun. Piatra-Neamț, zona Precista și este amic cu ceilalți inculpați. În a treia declarație a precizat că nu este amic cu vreunul din inculpați, reluând varianta în care în ziua agresiunii a fost cu prietena sa A. într-o garsonieră din mun. Piatra-Neamț, dar în a patra declarație se schimbă aproape tot - a locuit de data asta într-o casă din loc. Turturești (în afara mun. Piatra-Neamț) cu prietena sa A. (despre care anterior menționase că nu-i știe numele și nici domiciliu și cu care fusese la o garsonieră a unei prietene) și iarăși este amic cu ceilalți inculpați care veneau la petrecerile organizate de el în această locație.

Analiza acestor schimbări, a scos în evidență și evoluția încercărilor de a găsi un alibi, în funcție de probele administrate până la data fiecărei ascultări - după prima declarație a încercat să "obțină" un martor pentru a demonstra că se afla în Piatra-Neamț la momentul comiterii agresiunii (prietena A., inexistentă anterior); după ce a apărut listingul postului său telefonic care arăta că nu a fost în Piatra-Neamț a schimbat din nou declarația și a oferit o nouă variantă în care susținea că se afla la o casă închiriată din Turturești (încercând astfel să justifice astfel și deplasările celorlalți inculpați în zona respectivă, în apropierea pensiunii A., anterior și ulterior comiterii faptei).

În același timp, niciunul din ceilalți inculpați nu a susținut o asemenea variantă în vreo declarație dată în ambele faze ale procesului penal: unii au susținut că nu-l cunoșteau, alții au precizat că nu veneau în zonă decât la pensiunea A. sau la rude îndepărtate.

De asemenea martorul A.V. l-a indicat pe acesta ca fiind unul dintre agresorii din data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății). Conform declarației acestui martor, inculpatul a trecut chiar prin fața mașinii sale împreună cu inc. Z.B.V.R., iar cei doi au avut chiar un schimb de replici.

Mai mult, conform procesului-verbal de examinare a listingului postului telefonic 0742.340.xxx, despre care s-a stabilit că era folosit de inculpatul S.V. în acea perioadă (a fost identificat în agenda telefoanelor mobile aparținând altor persoane din anturajul lui M.B.A.), acesta a avut convorbiri cu inc. Z. în noaptea de 11/12 februarie 2011 (la orele 01.23; 03.16 și 05.36), în ziua de 12 februarie 2011 la ora 14 iulie la momentul în care aplecat spre Bacău la A.M. unde au fost achiziționate cele 7 telefoane mobile și cartelele sim aferente. Este localizat pe str. Ștefan cel Mare unde se află acest centru comercial la orele 17.55 și 18.12 ulterior pe drumul de întoarcere, iar la ora 19.49 este localizat în com. Girov. Aceste locații și ore se suprapun cu cele ale posturilor telefonice utilizate de inc. Z. și C. ceea ce demonstrează toți trei s-au deplasat în mun. Bacău pentru achiziționarea telefoanelor și s-au întors în com. Girov la pensiunea A. unde au pus în funcțiune aceste telefoane împreună cu ceilalți inculpați. De asemenea în intervalul 14 februarie 2011 ora 18.20 (când a fost localizat pe raza com. Girov) nu a mai inițiat apeluri până a doua zi la ora 12.40.

De asemenea martorul P.V. l-a recunoscut pe inculpatul S.V. ca fiind o persoană din anturajul inc. M.B.A. alături de inculpații M., Z.R. și C.

7. Inculpatul M.C. zis "C." a dat mai multe declarații în timpul urmăririi penale. Inițial a declarat doar că autoturismul marca F. cu nr. Y1 pe care-l deținea la momentul depistării sale în București îl cumpărase în urmă cu 2 luni de la cumătrul său S.F. și că nu-și amintește dacă se afla în România la data de 14 februarie 2011. A refuzat să facă alte precizări ori să răspundă la întrebări. După aproximativ o lună, la 06 iunie 2011, la cererea sa, a fost reaudiat susținând că în ziua de 14 februarie 2011 s-a deplasat în mun. Iași și apoi în mun. Roman unde a ajuns în jurul orei 15.00 și s-a întâlnit cu câțiva prieteni (printre care și N.R.A.C.) într-un local. A plecat apoi spre mun. Piatra-Neamț în jurul orelor 21-22 . Nu reține cu ce autoturism a făcut această deplasare, nu știe cine sunt P. și C., este cumătru cu R.C.B., dar nu a făcut afaceri cu acesta care nu are niciun motiv să memoreze numărul său de telefon. Și inc. M.B.A. este cumătrul său, și-i este ca un frate. Autoturismul F. cu nr. Y1 a fost cumpărat de la S.F.M. zis C. în urmă cu cel mult 2 luni. În cea de-a treia declarație a susținut că a ajuns în mun. Roman în jurul orelor 16 - 17.

În fața instanței a susținut că în data de 14 februarie 2011 s-a deplasat în mun. Iași și de acolo în mun. Roman unde s-a întâlnit cu trei salariați, într-un bar, unul din ei fiind N.R. Erau prezenți și chelnerul și prietena sa, dar și alte persoane. Și-a amintit că deplasarea a făcut-o cu un microbuz V.

Această variantă a fost susținută - în cea mai mare parte - și de martorii N.C.R., P.A.C. și C.A.V., însă aceștia au arătat că inculpatul conducea un autoturism A. (dar deținea și un microbuz V.).

Analiza probatoriul administrat și contradicțiile vădite și asupra unor aspecte esențiale dintre propriile declarații, dar și adaptarea acestora în funcție de probatoriul administrat, a determinat instanța să le înlăture pe acestea, dar și pe cele ale martorilor N.C.R., P.A.C. și C.A.V., ca nesincere și să rețină în același timp vinovăția inculpatului M.C.

În primul rând, dacă la prima audiere nu-și amintea nici dacă a fost în România la data de 14 februarie 2011, după aproximativ 1 lună, își aduce aminte ce s-a întâmplat în acea zi menționând chiar și câteva amănunte (orele la care a ajuns și la care a plecat) și totuși nu mai reține cu ce autoturism a făcut acea deplasare și nici prietenii cu care s-a întâlnit. După aproximativ 1 an, în fața instanței menționează și marca autoturismului cu care a făcut această deplasare - V. (menționat de martorul N.C.R. în declarația dată în timpul urmăririi penale, dar ca fiind mașina pe care o deținea acesta, dar în ziua de 14 februarie 2011 ar fi venit cu un A.), probabil în urma studierii superficiale a acestei declarații. Tot în această declarație precizează că cei cu care s-a întâlnit în Roman erau salariații săi din Olanda (în condițiile în care anterior nu-și amintea numele lor).

De asemenea din analiza listingului postului telefonic despre care s-a stabilit că era utilizat la acel moment de inculpat (fiind identificat în agendele telefoanelor altor persoane din anturajul inc. M.B.A.) a rezultat că acest post telefonic a fost localizat în data de 14 februarie 2011 pe același traseu cu cel urmat de părțile vătămate și alte posturi telefonice din cele 7 achiziționate din A.M. Bacău ( Piatra-Neamț - București și retur - la aceleași ore), a închis telefonul în intervalul 15.44 (se afla pe raza mun. Buzău) - 19.47 când a fost localizat pe raza mun. Roman și când este inițiat apelul cu martorul N.R. Conform aceluiași listing este localizat atât în ziua de 13 februarie 2011 cât și 15 februarie 2011 pe raza com. Girov jud. Neamț, unde era locul de întâlnire al inculpaților, iar în intervalul 11 februarie 2011 - 15 februarie 2011 a avut convorbiri cu inc. Z.S. ( despre care a declarat că nu-l cunoaște) și cu alte persoane din anturajul inc. M.B.A. (A.C., M.N.M.).

Inculpatul M.C. a fost văzut de martorul V.R. conducând un autoturism A., autoturism ce era parcat în fața pensiunii A. din com. Girov și în data de 14 februarie 2011, aproape de miezul nopții, iar la aceasta locație se aflau inc. M.C.

Legătura cu ceilalți inculpați și participarea acestuia la comiterea faptelor de care este acuzat au fost evidențiate de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalți la nunta lui Z.I. (în condițiile în care susține că nu-i cunoaște decât pe o parte din inculpați), de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalți inculpați, întâlnindu-se la pensiunea A. și pensiunea E. din loc. Girov, anterior și ulterior agresiunii, cunoștea că acesta face parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceștia nu ar face nimic fără știrea lui M.B.A.") și E.V.C. și P.V. a confirmat că acesta era unul din oamenii de încredere ai inc. M.B.A. (alături de R.B., A.C., C., Z.S.), chiar mâna dreaptă a acestuia participarea la o altă acțiune violentă în anul 2009 împreună cu M.B., Z.S.V.R., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamț, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.

În sprijinul acestei concluzii a fost și faptul că inculpatul M.I. a fost recunoscut de martorul A.V. ca fiind unul dintre cei care au supravegheat acțiunile inculpaților care au agresat partea vătămată M.I.D. în data de 14 februarie 2011 (recunoscut din fotografii în timpul urmăririi penale și apoi din grupul de persoane arestate - în timpul judecății). Conform declarației acestui martor, inculpatul se afla într-un autoturism marca F. care a trecut pe lângă martorul care-l imobilizase pe inc. P.C.L. Mașina avea viteză foarte mică, aproape a oprit, inculpatul aflat pe scaunul din dreapta față a deschis geamul și s-a uitat la acesta "insistent, cu ură încruntat, fiind interesat de ce fac eu cu șoferul B.-ului". În opinia acestui martor, autoturismul F. avea rolul de a-l recupera pe șoferul B.-ului. O persoană cu aceleași semnalmente a fost descrisă și de martorul C.V., așteptând lângă un autoturism A., negru: "lângă acesta se afla un bărbat de circa 30 - 45 de ani, solid cu față de boxer, cu fruntea îngustă și proeminentă, care mi s-a părut a fi și țigan. Aceasta se uita urât la mine, am bănuit că era împreună cu agresorii și de aceea nu cred că am rămas pe loc mai mult de 10 secunde"; "bărbatul care s-a uitat la mine insistent era brunet, mi s-a părut de etnie rromă, tuns foarte scurt și solid cu un corp de boxer".

Instanța a subliniat, legat și de aceste depoziții, că, la momentul depistării sale în mun. București, inc. M.C. conducea un autoturism F., autoturism pe care anterior îl conduceau inc. P.C.L. (fiind fotografiat chiar în fața locuinței acestuia) și Z.S., iar asupra avea (a reușit să le înmâneze persoanei cu care se afla fără să fie observat de către polițiști) o cheie de autoturism A., dar și 2 telefoane mobile marca N. 1616 (unul din ele fără numere în agendă, iar celălalt foarte puține), exact același tip de telefon cu cel pe care l-au cumpărat inc. Z. și C. din magazinul S. și care fost folosit de inculpații în ziua comiterii faptei.

8. Inculpatul M.B.A. a dat o singură declarație, în timpul urmăririi penale, în care a precizat că este amic cu partea vătămată M.I.D. și cu M.B., în ziua de 14 februarie 2011 a fost la domiciliu împreună cu soția sa, soacra și copilul de 4 ani, este prieten cu inc. R. și Z., cu inc. M.C. s-a întâlnit ocazional, acesta stă mai mult în Olanda, dar i-a împrumutat câte o mașină din cele pe care le-a avut - A. (cu nr. de Constanța). Ulterior acesta a dispărut, nefiind găsit de organele de poliție la niciuna din locuințele sale și s-a emis mandata de arestare preventivă în lipsă.

Analiza probatoriul administrat a determinat instanța să înlăture această declarație ca nesinceră și să rețină în același timp vinovăția inculpatului M.B.A., activitatea acestuia constând în inițierea grupului și instigarea acestora la încercarea de ucidere a părții vătămate M.I.D.

Conform listingului telefonic și procesului verbal de analiză, postul telefonic al inculpatului B.M.A. a fost localizat în data de 12 februarie 2011 în intervalul orar 04.12 - 20.38 pe raza com. Girov, acolo unde grupul se întâlnea și de unde urma să plece a doua zi în acțiunea îndreptată împotriva părții vătămate M.I.D., interval spre finalul căruia sunt activate și posturile telefonice mobile ce au fost folosite la comiterea faptei, interval în care aproape toți ceilalți inculpați sau aflat la aceeași locație, așa cum s-a subliniat mai sus. Și în zilele de 13 și 14 februarie 2011 este înregistrat trafic de la acest post telefonic, doar în această locație, iar în data de 14 februarie 2011 ora 08.34 acesta este dezactivat - așa cum au procedat și ceilalți inculpați cu telefoanele lor, rămânând inactiv și în data de 15 februarie 2011.

Legătura cu ceilalți inculpați și comiterea faptelor de care este acuzat au fost evidențiate și de fotografiile în care acesta apare alături de ceilalți la nunta lui Z.I. (în condițiile în care susține că nu-i cunoaște decât pe o parte din inculpați), de martorii V.R. - care l-a văzut de mai multe ori împreună cu ceilalți inculpați, întâlnindu-se la pensiunea A. și pensiunea E. din loc. Girov, anterior și ulterior agresiunii, cunoștea că ceilalți inculpați fac parte din anturajul inc. M.B.A. ("cred că sunt oamenii lui M.B.A.", "aceștia nu ar face nimic fără știrea lui M.B.A.") și E.V.C. și P.V. a confirmat că inculpații sunt oamenii de încredere ai inc. M.B.A., inc. M.C. este chiar mâna dreaptă a acestuia de participarea la o altă acțiune violentă în anul 2009 împreună cu M.C., Z.S.V.R., R.C.B. într-o cafenea din mun. Piatra-Neamț, infracțiune pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală. Mai mult martorul E.V.C. a confirmat starea conflictuală dintre M.B.A. zis Ț. și M.I.D., faptul că inculpatul se lăuda, anterior datei de 14 februarie 2011 că-l va "aranja"pe acesta și a început să-l urmărească, iar din discuțiile dintre acesta și ceilalți inculpați a realizat că agresiunea a fost organizată de aceștia, inculpați executau toate ordinele date de M.B.A., indiferent de acestea.

În sprijinul acestei concluzii a venit și corespondența de tip e-mail dintre acesta și învinuita V.O., din care aceasta se arată încântată de agresiunea organizată de inculpat împotriva părții vătămate (care în anii anterior îi incendiase o cafenea) trimițându-i la data de 15 februarie 2011 mesajul "MULȚUMESCCCCCCCCCCCCCCCCC!! Te poop. ai grijă de tine " iar în ziua de 16 februarie 2011 mesajul "Mulțumesc pentru tooot", iar inculpatul la rândul său a răspuns pe 16 februarie 2011 "mai avem puțină treabă să termin cu contractul ... e nasol când scapi un contract dar e nașpa că din anumite prob îl scapi asta-i viața poate pe viitor ne ajută dumnezeu și pe noi ... pop stai liniștită că o să fie bine. pop" ceea ce dovedește nu numai implicarea inculpatului în organizarea acțiunii de suprimare a vieții părții vătămate M.I.D. și nu doar de vătămare, dar și faptul că acesta nu a renunțat la activitățile de depistare, urmărire și lichidare a părții vătămate menționate.

În luna februarie 2011, numitul L.D., fratele inculpatului M.B.A. se afla într-un penitenciar din Brazilia, fiind cercetat pentru trafic de stupefiante. Așa cum a rezultat din analiza agendelor telefoanelor mobile ridicate de la locuința inculpatului, dar și a celui declarat de acesta ca aparținându-i, rezultă că existau numeroase apeluri telefonice către fratele său, în Brazilia, la numărul X, însă un apel către acest număr de telefon a fost înregistrat și la data de 13 februarie 2011, la ora 17.41 de la postul telefonic cu nr. 0758.611.xxx, localizat pe raza com. Girov jud. Neamț, post telefonic care fusese achiziționat de inc. Z. din magazinul S. din A.M. Bacău, împreună cu celelalte 6 care au fost utilizate de persoanele care au participat la agresiune, fiind activat în același timp și în aceeași locație cu acestea. Locația se suprapune și cea în care s-a aflat și un alt post telefonic al inc. M. respectiv 0753.555.xxx.

Toate acestea au dovedit participarea în calitatea de organizator și instigator a inculpatului M.B.A. la încercarea de a suprima viața părții vătămate M.I.D. în data de 14 februarie 2011, alături de ceilalți inculpați.

Nu în ultimul rând, s-a precizat că niciunul din inculpați nu a justificat (într-o variantă credibilă) veniturile pe care le aveau și care le-au permis să asigure cele necesare traiului zilnic și cu atât mai puțin dreptul de proprietate asupra unor bunuri (case, autoturisme, terenuri) ori participarea la activități de recreere care necesitau existența unor resurse financiare considerabile (cluburi, partide de poker, biliard, cafenele,etc.).

Tot în legătură cu notorietatea apartenenței inculpaților la lumea interlopă din Piatra-Neamț, a fost menționată și declarația înv. B.L.C. care relatează despre implicarea sa în comiterea mai multor furturi de bijuterii din Spania împreună cu alte persoane, operațiunii coordonate de inc. M.B.A. (acesta-i găzduia pe o parte din făptuitori), M.C. și persoane din anturajul acestora. Același învinuit a relatat că la comiterea furturilor din Spania, făptuitorii foloseau pentru a ține legătura între ei, doar la o singură operațiune, telefoane mobile marca N. model cu lanternă pe care apoi le aruncau - așa cum au procedat inculpații și la comiterea faptei din 14 februarie 2011.

S-a invocat nulitatea unor acte de urmărire penală - ascultarea martorilor cu identitate protejată A.V. și B.R. și prezentările pentru recunoaștere după fotografie făcute de aceștia - întrucât nu au fost prezenți apărătorii inculpaților, nu au fost prezenți doi martori asistenți, iar martorul asistent care a fost prezent era salariat al IPJ Bacău, unitate din care făceau parte și organele de urmărire penală care au efectuat actul.

Instanța a apreciat că aceste critici sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În primul rând nulitatea invocată de apărători este o nulitate relativă și aceasta nu a fost ridicată la data la care aceștia au luat cunoștință de existența sa - în cazul de față la momentul prezentării materialului de urmărire penală.

În al doilea rând nu s-a cauzat o vătămare intereselor și drepturilor procesuale ale inculpaților, mai ales în condițiile în care cei doi martori au fost audiați și de instanță și au confirmat depozițiile anterioare și temeinicia celor consemnate în procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere.

În același timp actele procedurale contestate au fost efectuate de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în condițiile în care martorul asistent nu era salariat al acestei instituții ci al IPJ Bacău - nu era nici agent/ofițer de poliție.

Pe de altă parte prezența obligatorie a martorilor asistenți este prevăzută doar la art. 129 și 130 din C. proc. pen. care reglementează cercetarea la fața locului și reconstituirea, iar art. 90 și 91 din C. proc. pen. ce cuprind prevederi referitoare la procesul verbal ca mijloc de probă și conținutul acestuia, nu cuprind o asemenea obligație, dimpotrivă precizând că menționarea unor date despre martorii asistenți este necesară când există asemenea martori - art. 91 lit. c) din C. proc. pen.

Având în vedere situația de fapt expusă, în drept instanța a constatat următoarele:

Faptele inculpatului M.B.A. de a iniția și constituit un grup infracțional în scopul uciderii părții vătămate M.I.D. și de a-i determina pe ceilalți inculpați să acționeze în acest scop întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inc. R.C.B., Z.B.V.R., S.V., C.C.C. și P.V.D. de a constitui un grup infracțional în vederea lichidării părții vătămate M.I.D. și de încerca să o ucidă pe acesta prin lovirea repetată cu obiecte contondente în data de 14 februarie 2011 întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului M.C. de a constitui un grup infracțional împreună cu ceilalți inculpați în vederea lichidării părții vătămate M.I.D. și de a-i sprijini pe aceștia în încercarea de o ucidă pe aceasta prin lovirea repetată cu obiecte contondente în data de 14 februarie 2011 (a urmărit victima pe tot traseul și a furnizat celorlalți participanți informațiile necesare identificării și localizării victimei și urma să asigure fuga de la fața locului a inc. P.C.L.) întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului P.C.L. de a constitui un grup infracțional împreună cu ceilalți inculpați în vederea lichidării părții vătămate M.I.D. și de a dirija autoturismul B. într-o coliziune frontală cu cel în care se aflau părțile vătămate M.I.D. și M.A. în încercarea de a o ucide pe prima dintre acestea (acceptând astfel și producerea aceleiași consecințe și în ceea ce o privește pe partea vătămată M.A.) ori de a cauza leziuni ce ar duce la imobilizarea sa astfel încât ceilalți inculpați să poată aplica lovituri părții vătămate M.I.D., lovituri care să ducă la decesul acestuia de distrugând astfel și autoturismul părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen., art. 217 din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 39/2003, Inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format, din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material, precizându-se în conținutul aceluiași alineat că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are conținut sau o structură determinată, ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Din analiza textului legal menționat mai sus, rezultă că pentru existența grupului sunt necesare cel puțin trei persoane, acest grup să funcționeze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret, acesta să fie constituit în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave așa cum sunt ele enumerate la art. 2 lit. b) din C. pen.

Așa cum s-a menționat în prima parte inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 din C. pen. însă, aplicând prevederile menționate anterior și având în vedere că infracțiunea pentru comiterea căreia s-a constituit această asociere este una din cele prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, inculpații au acționat organizat, fiecare având un rol bine definit, în asociere și operațiune au fost implicate mai multe persoane, fără ca activitățile desfășurate de acești inculpați în scopul lichidării părții vătămate M.I.D. să se întindă pe o durată mai mare de timp - doar în două - trei zile, de la 12 februarie 2011 și până la 14 februarie 2011, când a avut loc "atacul" și fără a urmări obținerea, direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau alt beneficiu material, instanța constată că încadrarea juridică corectă pentru această faptă este art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen.

În același timp nu a rezultat din probatoriul administrat că faptele au fost comise din interes material, astfel încât la încadrarea juridică dată faptei de tentativă la omor calificat nu s-a mai reținut și lit. b).

S-a solicitat și schimbarea încadrării juridice dată acțiunilor agresive ale inculpaților asupra părții vătămate din tentativă la omor calificat/deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. a), i), art. 176 lit. b) în art. 182 alin. (2) din C. pen., subiecții activi neavând intenția de a suprima viața victimei întrucât: în zona capului s-a produs o contuzie de minimă intensitate care nu a pus în pericol viața și nu a alterat niciun moment funcțiile neurologice, nu a fost atins niciun alt organ vital, s-au produs doar multiple fracturi ale membrelor superioare și inferioare, partea vătămată nu și-a pierdut cunoștința, nu i-a fost alterată nicio funcție vitală a organismului, victima a fost abandonată de bună voie de către inculpați, fără a interveni cineva pentru a-i opri/speria, nu există niciun mobil plauzibil pentru săvârșirea acestei infracțiuni, a existat chiar o grijă din partea agresorilor de a nu-i pune în pericol viața și doar de a-i cauza anumite leziuni.

Analiza materialului probator a determinat instanța a constata că această cerere este nefondată, iar inculpații au acționat cu intenția de a ucide partea vătămată.

Astfel conform documentației medicale eliberată de Spitalul Județean Bacău și Spitalul de neurologie Iași, partea vătămată M.I.D. prezenta la nivelul capului fractură craniană fronto-parietală stg., contuzie hemoragică fronto-parietală stg, leziuni grave și nu doar o contuzie de minimă intensitate. Mai mult aceste leziuni dovedesc că zona vizată în principal de agresori era zona craniană, acolo unde leziunile duc adesea la moartea victimei în special în condițiile în care sunt aplicate multiple lovituri cu bâte și răngi (așa cum au procedat inculpații în cazul de față). Lovirea repetată în această zonă este dovedită și de existența unor numeroase leziuni la nivelul membrelor superioare, inclusiv la nivelul palmelor - multiple fracturi membre superioare, inferioare și metacarpiene mâna dreaptă II-III - partea vătămată încercând să apere cu mâinile această zonă, aspect care se regăsește și în declarația acestuia . Aceeași parte vătămată a menționat că inculpații îl trăgeau de mâinile aflate pe cap, în încercarea de a putea aplica lovituri directe și mortale la acest nivel, dar și să-l întoarcă cu fața în sus, trăgându-l și de picioare, pentru a putea aplica lovituri în zone vitale, iar declarațiile acestuia se coroborează cu documentația medicală care menționează fracturi la nivelul membrelor produse prin răsucire.

În același timp ambele părți vătămate au precizat că inculpații strigau în timpul agresiunii "Dați-i! Omorâți-l!".

Martorul E.V.C. a confirmat starea conflictuală dintre M.B.A. zis Ț. și M.I.D., faptul că inculpatul se lăuda, anterior datei de 14 februarie 2011 că-l va "aranja" pe acesta și a început să-l urmărească, iar din discuțiile dintre acesta și ceilalți inculpați a realizat că agresiunea a fost organizată de aceștia, inculpați executau toate ordinele date de M.B.A., indiferent de acestea.

Faptul că inculpatul M.B.A. nu a organizat această acțiunea doar pentru a aplica o simplă corecție părții vătămate M.I.D. ci pentru a o lichida, rezultă și din corespondența de tip e-mail dintre acesta și înv. V.O. în care precizează ulterior agresiunii și mulțumirilor din partea acesteia că "mai avem puțină treabă să termin cu contractul ... e nasol când scapi un contract dar e nașpa că din anumite prob îl scapi asta-i viața poate pe viitor ne ajută dumnezeu și pe noi ... pop stai liniștită că o să fie bine. pop".

În ceea ce privește renunțarea inculpaților la acțiunilor de lovire a părții vătămate instanța a apreciat că nu s-a datorat "grijii" acestora pentru aceasta ci faptului că se adunase foarte multă lume, fuseseră informați probabil de către inc. M.C. că inc. P.C.L. fusese imobilizat de martorul A.V., iar partea vătămată se apăra cu înverșunare în condițiile în care acesta avea o constituție atletică.

Ca urmare, conform art. 334 din C. proc. pen., instanța de fond a admis în parte cererile de schimbare a încadrării juridice și a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată din art. 323 din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpații R.C.B., Z.S.V.R., P.V.D., C.C.C. și S.V., din art. 323 din C. pen. și art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.C., din art. 323 din C. pen. și art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 25 rap. la art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul M.B.A. și din art. 323 din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) C. pen. - art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2000 rap. la art. 323 alin. (1) din C. pen. și art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) -art. 176 lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. pentru inculpatul P.C.L.

Potrivit art. 12 lit. a) din Legea nr. 508/2004 privind organizarea și funcționarea DIICOT:

(1) Sunt de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism următoarele infracțiuni C. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, și din legi speciale, indiferent de calitatea persoanei, cu excepția celor date în competența Direcției Naționale Anticorupție, după cum urmează:

a) infracțiunile prevăzute de art. 7 și 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cu excepția cazurilor în care infracțiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 și 20 din Legea nr. 39/2003. Dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 39/2003 se aplică în mod corespunzător.

Drept urmare, s-a apreciat a fi competent în a instrumenta o astfel de infracțiune, cum este cea reținută în cauza de față: art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. un procur din cadrul DIICOT.

În același timp însă, la art. 332 alin. (1) din C. proc. pen. se prevede când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, care procedează potrivit art. 268 alin. (1). Cauza nu se restituie atunci când constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanța, în urma cercetării judecătorești, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracțiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.

În cauza de față instanța a constatat că cercetarea penală s-a efectuat de un alt organ decât cel competent (procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău în loc de procuror din cadrul DIICOT) însă sunt aplicabile dispozițiile din teza a II-a, având în vedere că schimbarea încadrării juridice a fost dispusă după finalizarea cercetării judecătorești, astfel încât a fost respinsă cererea de restituire a cauzei la organele de urmărire penală.

Astfel, constatând că faptele pentru care au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, instanța, în temeiul art. 345 al.2 din C. proc. pen. a dispus condamnarea acestora.

La alegerea pedepselor, precum și la individualizarea cuantumului acestora instanța, conform art. 72 din C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni (3 - 15 ani pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, 7 ani și 6 luni - 12 ani și 6 luni pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat/omor deosebit de grav, 1 lună - 3 ani închisoare sau amendă pentru infracțiunea de distrugere), datele ce caracterizează inculpații, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret instanța a constatat că faptele inculpaților sunt de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viață, un drept fundamental, sunt de o violență deosebită, au fost comise într-un loc public, pe timp de noapte, după o pregătire minuțioasă.

În același timp inculpații nu au cooperat cu organele judiciare, o parte s-au sustras de la urmărirea penală, iar inc. M.B.A. și de la judecată, nu au ocupație sau loc de muncă, aproape toți având antecedente penale, doar inc. P.D. și S.V. nu au astfel de mențiuni în fișa de cazier (dar acesta din urmă a recunoscut că a fost arestat în Italia pentru comiterea unui furt împreună cu cetățeni albanezi).

Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că o pedeapsă principală de 8 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani pentru infracțiunea tentativă la omor calificat și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inc. R.B.C., Z.B.V.R., S.V., C.C.C. și P.V.D., o pedeapsă principală de 8 ani închisoare la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 3 ani pentru complicitate la infracțiunea de tentativă la omor calificat și o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru inc. M.C., o pedeapsă principală de 10 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracțiunea tentativă la omor deosebit de grav, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și o pedeapsă de 1 an pentru infracțiunea de distrugere pentru inc. P.C.L., o pedeapsă principală de 10 ani închisoare la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. timp de 5 ani pentru infracțiunea tentativă la omor calificat, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și 1 an închisoare pentru infracțiunea de instigare la distrugere pentru inc. M.B.A. sunt de natură să asigure realizarea scopurilor prev. de art. 52 din C. pen.

Constatând existența unui concurs de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 din C. pen. a contopit pentru fiecare inculpat pedepsele principale și se va aplica pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpaților conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) și b din C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Inculpații au fost cercetați în stare de arest preventiv (cu excepția inc. M.B.A. - arestat în lipsă și care se sustrage de la judecată) astfel încât, având în vedere și condamnarea acestora prin prezenta hotărâre, conform art. 350 instanța a menținut această măsură și a dedus perioada executată de fiecare din aceștia conform art. 88 din C. pen.

Mijloacele materiale de probă s-a dispus a fi păstrate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, conform art. 109 din C. proc. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce privește latura civilă instanța a constatat că prin faptele lor ilicite inculpații au cauzat un prejudiciu moral însemnat părții vătămate M.I.D., iar inculpatul P.C.L. părții vătămate M.A., dar sumele solicitate de acestea - 3.929.700 RON parte vătămată M.I.D. și 2940.000 partea vătămată M.A. (incluzând și daunele materiale) sunt exorbitante raportat la elementele existente și care stau la baza stabilirii acestuia, astfel încât, în temeiul art. 14 alin. (5), art. 346 din C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. a obligat inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă M.I.D. cu titlu de daune morale, iar pe inculpatul P.C.L. la plata sumei de 20.000 RON către partea civilă M.A. cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor ca nefondate.

În ceea ce privește daunele materiale, părțile vătămate nu au făcut dovada existenței și întinderii acestora (6300 contravaloare lanț din aur ce ar fi fost sustras de agresori, 210.000 RON cheltuieli medicale, de spitalizare și de îngrijire pentru pv. M. și beneficiul nerealizat - neprecizat pentru partea vătămată M.A.) cu excepția pagubei cauzate autoturismului A. distrus parțial în urma coliziunii, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, astfel încât în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) și art. 346 din C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ. instanța a obligat inculpatul P.C.L. la plata către partea civilă M.I.D. a contravalorii lucrărilor de reparație la autoturismul amintit), respectiv a sumei de 70.000 RON, respingând restul pretențiilor ca nefondate.

Având în vedere aceste dispoziții, în vederea asigurării executării acestor obligații, instanța a menținut măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 13 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău asupra unor bunuri ale inculpaților, însă doar în ceea ce privește bunurile aparținând inculpaților R.C.B., P.V.D., M.B.A. și P.C.L. (măsura a privit și bunuri aparținând unor învinuiți/inculpați care nu au fost trimiși în judecată în prezenta cauză).

Prin faptele lor ilicite inculpații au cauzat pagube și instituțiilor sanitare și de transport sanitar care au asigurat transportul și asistența medicală pentru cele două părți vătămate, unități care s-au constituit părți civile, iar instanța, în temeiul art. 14 și art. 346 din C. proc. pen. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, să plătească suma de 521,95 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.I.D., inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A. și P.C.L., în solidar, să plătească suma de 1432,65 RON către Serviciul de Ambulanță Județean Bacău reprezentând cheltuieli transport sanitar pentru partea vătămată M.I.D., iar pe inculpatul P.C.L. să plătească suma de 194,23 RON către Spitalul Județean de Urgență Bacău reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată M.A.

Totodată a constatat că Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Ioan" Iași nu s-a constituit parte civilă și s-a respins ca inadmisibile cererile formulate de Serviciul de Ambulanță Județean Bacău și Spitalul Județean de Urgență Bacău de obligare a inculpatului P.C.L. la plata cheltuielilor ocazionate de transportul sanitar, respectiv asistența medicală acordată acestuia, în condițiile în care leziunile sale au fost cauzate prin propria faptă.

Prin Încheierea din 18 decembrie 2012 s-a dispus aplicarea unei amenzi judiciare apărătorului inc. M.B.A. - domnul avocat C.M. - pentru atitudine ireverențioasă față de instanță, dar acesta formulat în termenul legal "contestație" cu privire la această măsură susținând că judecătorul nu a consemnat imediat răspunsul dat de martorul P.C., așa cum trebuia și cum a solicitat insistent apărătorul, doar pentru exercitarea corespunzătoare a dreptului la apărare.

Analizând această cerere de scutire de plată a amenzii judiciare și încheierea amintită instanța a constatat încălcarea regulilor pentru buna desfășurare a ședințelor de judecată având în vedere că, în momentul în care instanța a pus întrebări pentru a stabili dacă martorul a înțeles corect întrebarea adresată de domnul avocat C.M., acesta a acuzat instanța de lipsă de imparțialitate (nu i-a convenit răspunsul dat de martor) și că tergiversează consemnarea răspunsului acestuia, cu toate că i s-a pus în vedere necesitatea acestor lămuriri.

În consecință s-a respins ca nefondată cererea de scutire de plată a amenzii formulată de domnul avocat C.M., amendă aplicată prin încheierea din 18 decembrie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de acesta, în cuantum de 127.000 RON pentru fiecare din aceștia în condițiile în care doar cheltuielile judiciare efectuate în timpul urmăririi penale se ridică la suma de 1.000.000 RON, așa cum se menționează și se justifică în rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă M.I.D. și inculpații P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C., M.B.A.

Procurorul prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei, a înțeles să critice decizia apelată sub următoarele aspecte: netemeinicia sentinței pronunțate în cauză sub aspectul individualizării pedepsei și al neaplicării sporului de pedeapsă întemeiat pe sporul de gravitate și periculozitate socială concretă rezultat strict din pluralitatea de infracțiuni.

Sporul de pedeapsă prevăzut ca o modalitate suplimentară de sancționare, este consecința directă a existenței în prezenta cauză a concursului de infracțiuni, concurs ce reprezintă o stare de agravare a pedepsei.

Pedeapsa este reflectarea individuală a periculozității faptei și inculpaților, în timp ce sporul de pedeapsă - rezultat al existenței concursului de infracțiuni vizează ansamblul activității infracționale.

În consecință, cele două instituții juridice se completează, putând să coexiste, chiar dacă în cauza de față pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiuni concurente nu ating maximul special.

Potrivit art. 34 lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracțiuni, dacă instanța a stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Acest text de lege invocat mai sus consacră ordinea operațiunilor de individualizarea judiciară a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni și, implicit, caracterul subsidiar al sporului de pedeapsă.

S-a apreciat de către Parchet că aplicarea unui spor este justificată, atâta timp cât veți aprecia, ca instanță de control judiciar necesitatea majorării pedepsei pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat/ deosebit de grav, până la limita maximă.

Agravanta prev. de art. 75 lit. a) C. pen. imprimă infracțiunilor de tentativă la omor calificat/deosebit de grav un grad sporit de pericol social, mărește forța de acțiune a participanților, amplifică curajul și îndrăzneala acestora. În cauza de față le-a creat condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea acestora.

Raportat la caracterul grav al faptelor comise de inculpați, prin însăși natura acestora, prin relațiile și conexiunile cu alte persoane, prin modul de concepere și organizare a activității infracționale prin luarea unor măsuri sporite de precauție și încercarea de a îngreuna și zădărnici cercetarea judecătorească, apreciind că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blânde.

Prin modul concret în care a fost comisă fapta, respectiv prin impactul frontal și intenționat inițiat de inculpatul P.C.L. cu intenție directă, cele două părți vătămate au fost expuse aceleiași situații, chiar dacă, în mod activ, se urmărea suprimarea violentă a vieții doar a uneia dintre ele, precum și faptul că M.A. putea deveni victima accidentală a infracțiunii de omucidere, fiind acceptat de inculpați.

Toți inculpații sunt autori ai infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C. pen., însă pentru infracțiunea pe care au comis-o, pentru care s-au organizat, au avut un plan bine stabilit - acela de omor - instigator fiind inculpatul M.B.A., complice inculpatul M.C. și ceilalți 5 inculpați R.C.B., Z.B.V.R., C.C.C., P.V.D. și S.V. - sunt autori ai tentativei la omor calificat.

Astfel, în volumul III al rechizitoriului nr. 603/P/2011 există o hartă relațională care face referire la crima organizată transfrontalieră coordonată de inculpatul M.B.A. - liderul grupării.

În această hartă se regăsesc și inculpații din prezenta cauză precum și o schemă cu alți participanți, dar cu "alt obiect de activitate" - organizarea de furturi și tâlhării pe spațiile vest - europene.

Din actele de urmărire penală rezultă că la comiterea furturilor din Spania (bijuterii), inculpații foloseau același mod de operare - achiziționarea de telefoane mobile marca N. model cu lanternă, pe care apoi le aruncau, așa cum au procedat și în data de 14 februarie 2011.

Prin modul în care au acționat inculpații în spațiul public, de față cu mai multe persoane, prin urmărirea îndelungată a victimei și prin conceperea unui plan de acțiune, se poate identifica o periculozitate deosebită a inculpaților, ceea ce nu justifica pentru instanța de fond aplicarea unor pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege respectiv 8 ani și 10 ani închisoare.

Ca urmare a probatoriului administrat în cauză, inculpații au negat cu desăvârșire implicarea lor în agresiunea părții vătămate M.I.D., precum și prezența în mun. Bacău.

Nu au cooperat cu organele judiciare, nu au ocupație sau loc de muncă, aproape toți au antecedente penale, doar inculpații P.D. și S.V. nu au astfel de mențiuni în fișa de cazier, acesta din urmă a recunoscut că a fost arestat în Italia pentru comiterea unui furt împreună cu cetățeni albanezi.

Niciunul din inculpați nu a justificat veniturile pe care le aveau și, cu atât mai puțin, dreptul de proprietate asupra unor bunuri (case, autoturisme, terenuri), ori participarea la activități de recreere care necesitau existenta unor resurse financiare considerabile (cluburi, cafenele etc).

S-a solicitat să se aibă în vedere violenta deosebită cu care acționează inculpații, membrii grupării inculpatului M.B.A. a făcut necesară audierea de martori în conformitate cu prevederile art. 861 C. proc. pen și art. 862 C. proc. pen.

Ca instanță de control judiciar, s-a solicitat să se constate că faptele inculpaților sunt de o gravitate deosebită, aducând atingere dreptului la viață, sunt de o violență deosebită, au fost comise într-un loc public, pe timp de noapte, după o pregătire minuțioasă.

Pentru acuratețe juridică Parchetul a invocat nelegalitatea sentinței penale atacate, întrucât în dispozitiv apare art. 8 din Legea nr. 39/2000, text în baza căruia i-a condamnat pe inculpații din prezenta cauză.

Deși instanța de fond a reținut la încadrarea juridică prevederile art. 323 C. pen. și art. 8 din Legea nr. 39/2003, așa cum rezultă din considerentele sentinței penale apelate, se apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 195 C. proc. pen., fiind o nulitate relativă care poate fi îndreptată de instanța de apel.

Regimul juridic al criminalității organizate este stabilit în principal în cuprinsul Legii nr. 39/2003 care reglementează măsuri specifice de prevenire și combatere a criminalității organizate la nivel național și internațional.

Asocierea mau multor persoane în vederea desfășurării de acte cu potențial infracțional constituie în sine o amenințare gravă la adresa ordinii sociale, fiind prevăzută ca infracțiune de sine stătătoare atât în C. pen. - art. 323, cât și în legea specială mai sus amintită.

Parchetul a precizat faptul că inculpații M.B.A., M. (fost C.) C., R.C.B., Z.S.V.R. sunt cercetați în dosarul nr. 4865/P/2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., precum și în dosarul penal nr. 1331/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamț, în care se efectuează cercetări față de inculpații R.C.B. și Z.B.V.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, lovire sau alte violențe, prev. de art. 194 C. pen. și respectiv art. 180 alin. (2) C. pen.

S-a solicitat a se avea în vedere existența în continuare a stării conflictuale, în care sunt implicați membrii ai familiei M., dar și alte persoane despre care se dețin date că ar controla grupări infracționale între care și inculpatul M.B.A. zis "Ț." și partea vătămată M.I.D. zis "P.", dar și alte persoane atât apropiați, cât și adversari ai acestora, chiar dacă M.B.A. și M.I.D. se află în stare de arest preventiv, pentru a deține supremația lumii interlope din mun. Piatra-Neamț, jud. Neamț.

Se arată că un argument în plus pentru a sublinia agresivitatea inculpaților S.V., R.C.B. și C.C. îl constituie împrejurarea că în ședința publică din data de 05 februarie 2013 inculpații au avut o atitudine ireverențioasă față de completul de judecată, au perturbat în mod grav solemnitatea ședinței de judecată, aducând acuzații grave, folosind un ton agresiv insuflând panică și temere.

Potrivit încheierii mai sus menționată aflată la dosar, cercetarea judecătorească nu a mai avut loc, încheindu-se un raport de incident, fixându-se un alt termen de judecată pentru data de 07 februarie 2013.

Se arată că au tergiversat soluționarea cauzei, atât inculpații cât și apărătorii aleși, acumulându-se un număr de 54 dosare până la momentul sesizării instanței de judecată, prin soluționarea numeroaselor cereri de liberare provizorie sub control judiciar, de revocare sau înlocuire a măsurii arestului preventiv, de strămutare și culminând cu cererea de recuzare, invocând dispozițiile art. 5 alin. (3) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind depășirea termenului rezonabil al detenției provizorii.

Față de cele expuse mai sus, Parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, reținerea cauzei spre rejudecare și în fond pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

La termenul din data 3 septembrie 2013, cu ocazia dezbaterii apelurilor, procurorul a înțeles să extindă motivele de apel.

Procurorul a criticat încadrarea juridică reținută de prima instanță în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor calificat reținută în sarcina inculpaților R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. și M.B.A., apreciind că se impune față de acești inculpați schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., apreciind că intenția infracțională a inculpaților a vizat suprimarea vieții ambelor părți vătămate M.I. și M.A.

Procurorul a mai criticat și omisiunea primei instanțe de a face aplicarea art. 118 lit. b) C. pen. în sensul confiscării de la inculpatul P.C. a autoturismului de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.

Prin motivele de apel depuse în scris la dosarul cauzei, partea civilă M.I.D. a criticat sentința primei instanțe atât în ceea ce privește latura penală cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Sub aspectul laturii penale s-a criticat modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate pe care le apreciază a fi prea ușoare raportat la natura faptelor comise, modalitatea de săvârșire, (în grup infracțional) și urmările deosebit de grave care s-au produs, care puteau deveni mult mai grave dacă partea vătămată nu s-ar fi opus cu "succes" la activitățile deosebit de violente ale inculpaților derulate împotriva sa.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cauză, partea civilă, a criticat cuantumul despăgubirilor acordate de instanța de fond pe care îl consideră prea mic în raport cu traumele psiho-fizice intense ale părții civile cauzate de faptele inculpaților, valorile sociale lezate și repercusiunile negative asupra situației sale sociale.

Inculpatul P.C.L. a înțeles să critice în principal sentința apelată sub aspectul greșitei condamnări a acestuia, în considerarea faptului că probele administrate în cauză nu relevă cu certitudine împrejurarea că acesta a condus autoturismul B., despre care se reține că intenționat a intrat în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată M.I. cu scopul de a suprima viața acestuia. În dezvoltarea acestei teze de apărare inculpatul a arătat că nu era apt de a conduce autovehiculele la momentul când se reține că ar fi săvârșit faptele deduse judecății, susținând că se afla pe bancheta din spate a acelui autoturism, în stare de semiinconștiență ca urmare a influenței substanțelor etnobotanice pe care le consumase anterior.

Inculpatul P.C.L. a negat de asemenea și celelalte fapte reținute în sarcina sa, susținând că probele administrate în cursul procesului penal nu fac dovada apartenenței sale la grupul infracțional al cărui lider este inculpatul M.B.

În secundar, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei cele mai grave reținute în sarcina sa- tentativă la omor deosebit de grav în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, sau în subsidiar în două infracțiuni intenționate - lovire sau alte violențe.

Inculpatul M.B.A. prin apărător, a invocat inechitatea procesului penal desfășurat împotriva sa, în accepțiunea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reproșând instanței de fond maniera de administrare a unor probe în apărare propuse, asupra cărora a revenit după ce inițial fuseseră admise și de schimbare a încadrării juridice cu privire la una dintre faptele imputate odată cu sentința atacată precum și respingerea nejustificată a administrării altor probe în apărare solicitate de apărător necesare aflării adevărului.

S-a mai invocat nulitatea urmăririi penale pe motivul necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău precum și nulitatea declarațiilor martorilor cu identitate protejată A.V. și B.R. din cursul urmăririi penale motivat de faptul că au fost audiați în lipsa apărărilor inculpaților.

De asemenea s-a criticat sentința primei instanțe sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză, care a condus la pronunțarea unei soluții de condamnare eronate.

Inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. au criticat încadrarea juridică reținută de prima instanță, solicitând în consecință schimbarea acesteia din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) C. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel, depuse și în scris la dosarul cauzei, inculpații sus-menționați au criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei aprecieri a probelor administrate în cauză, care a condus la pronunțarea unei soluții de condamnare eronate față de aceștia.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, apărătorii inculpaților au arătat în esență, că probele în acuzare administrate în cauză, pe care se întemeiază soluția apelată, prin conținutul lor informativ, nu au deplină aptitudine de a releva acțiunile infracționale derulate de inculpați în maniera descrise în partea expozitivă a sentinței. Inculpații au mai reproșat primei instanțe că a ignorat unele aspecte ce decurg din ansamblul probelor existente la dosarului care ilustrează nevinovăția inculpaților, și care generează o stare de incertitudine asupra evenimentelor petrecute în ziua de 14 februarie 2011.

În atare situație, apreciind că probatoriul pe care se întemeiază soluția de condamnare pronunțată în cauză nu are un caracter, concret, cert și sigur creând o stare de îndoială cu privire la vinovăția inculpaților față de faptele imputate, apărătorii acestora au solicitat reformarea sentinței apelate în sensul pronunțării unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 148 din 13 septembrie 2013 Curtea de Apel Bacău, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, partea civilă M.I.D. și inculpatul P.C.L. împotriva Sentinței penale nr. 45/D din 15 martie 2013 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosarul 4625/110/2011, cu privire la încadrarea juridică reținută față de una dintre faptele imputate inculpatului P.C.L., necesitatea aplicării unor sporuri de pedeapsă și soluționarea laturii civile a cauzei.

A desființat sentința apelată sub acest aspecte și a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice reținută de instanța de fond în ceea ce îl privește inculpatul P.C.L., din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul P.C.L., cu date de stare civilă cunoscute pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. (parte vătămată M.I.D.) la pedeapsa principală de 8 (opt) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

- lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.(parte vătămată M.A.M.) la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele principale de mai sus cu pedepsele de 4 ani, respectiv 1 an închisoare aplicate de prima instanță pentru celelalte infracțiuni concurente, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu 1 an, la care a adăugat pedeapsa complementară aplicată inculpatului.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.C.L.: 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3(trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului R.C.B. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul R.C.B.: 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului Z.S.V.R. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul Z.S.V.R.: 10(zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.C.C. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul C.C.C.: 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P.V.D. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul P.V.D.: 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului S.V. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul S.V.: 10 (zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. cu 1 an închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul M.C.: 9 (nouă) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., a sporit pedeapsa principală rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului M.B.A. cu 2 ani închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul M.B.A.: 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani.

A redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul P.C.L. față de partea civilă M.A.M. cu titlu de daune morale de la 20.000 RON la 3.500 RON.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. și P.C.L.

În baza 381 C. proc. pen. a dedus în continuare starea de arest a inculpaților R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. și P.C.L. de la 15 februarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din recurs au rămas în sarcina statului.

II. În baza art 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații R.C.B., M.C., Z.B.V.R., P.V.D., S.V., C.C.C. și M.B.A. împotriva aceleiași sentințe penale.

A constatat că toți inculpații au avut apărători aleși.

În baza art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen. a obligat apelanții să plătească statului fiecare câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de prim control judiciar a reținut că grupul infracțional compus din inculpații cauzei din cărui structură făcea parte și P.C. a avut ca unic scop infracțional suprimarea violentă și publică a vieții părții vătămate M.I., inculpații acționând premeditat, având atribuții trasate și coordonate de liderul grupului, inculpatul M.B.A., neavând intenția de suprimare și a vieții părții vătămate M.A., care se afla întâmplător în mașina părții vătămate M.I., nici măcar în mod indirect prin neurmărirea rezultatului faptei (uciderea acesteia).

Acest fapt instanța l-a coroborat cu raportul de expertiză criminalistică nr. 118 din 11 iunie 2013, efectuat de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Iași care a statuat viteza probabilă a autoturismului condus de inculpatul P. din momentul impactului, fapt de natură să conducă la concluzia că inculpatul P. a acționat cu intenția directă de suprimare a vieții părții vătămate M.I. prin acte de coautorat conjugate (crearea premiselor concrete de agresare fizică a părții vătămate de către ceilalți coinculpați) și cu intenția indirectă de vătămare ușoară a părții vătămate M.A., rezultat care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea acestuia ca urmare a suferirii inerente a consecințelor fizice a impactului dintre cele două vehicule.

Astfel, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, în ceea ce îl privește pe inculpatul P.C.L., din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i), 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A fost considerată nefondată critica Parchetului privind reținerea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), i) și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., întrucât probele administrate nu au relevat intenția infracțională a inculpatului cu privire la suprimarea vieții ambelor părți vătămate M.I. și M.A.

Nefondată a fost considerată și solicitarea inculpatului P.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptei celei mai grave în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă sau în subsidiar, în două infracțiuni intenționate - lovire sau alte violențe.

S-a apreciat că ciocnirea frontală dintre autovehiculele conduse de inculpatul P.C. și victima M.I., nu a fost accidentală, inculpatul a intrat intenționat în coliziune frontală cu autovehiculul în care se afla partea vătămată M., cu scopul de a o pune pe aceasta în imposibilitate de a pleca de pe loc și a oferi prilejul celor 5 coinculpați de a o agresa cu mijloace contondente.

Analizând situația faptică relevată de ansamblul probelor administrate în cauză, în deplin acord cu opinia instanței de fond, instanța de apel a considerat că inculpații au acționat cu intenția de a ucide victima, rezultat prevăzut și urmărit de aceștia (au folosit corpuri contondente apte să producă moartea, aplicând loviturile în zone vitale).

Instanța de apel a apreciat că neproducerea rezultatului urmărit de inculpat (moartea părții vătămate M.) este consecința unor împrejurări independente de voința acestora, respectiv constituția atletică a acesteia, precum și faptul că poliția fusese anunțată despre eveniment, fapt ce i-a determinat pe aceștia să întrerupă actele de executare, fugind de la locul faptei.

Instanța a constatat că nu s-a comis o eroare gravă de fapt prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, întrucât au fost analizate toate probele, instanța de fond motivând înlăturarea sau reținerea unora dintre acestea.

De asemenea au fost analizate probele care au format convingerea instanței cu privire la vinovăția inculpaților (declarație parte vătămată M.I., ale martorilor A.V., perceperea directă prin telefon a agresiunii părții vătămate de către martorul C.T., identificarea inculpaților C. și Z. în incinta A.M., listing post telefonice ce corespund celor 7 telefoane achiziționate de inculpați din A.M. Bacău în scopul folosirii lor la săvârșirea faptelor, corespondența e-mail dintre V.O. și inculpatul M.B., planșe foto).

Nulitățile invocate de către inculpați referitoare la neregularități procesuale, au fost considerate relative, fiind invocate după primul termen de judecată cu procedura completă.

Referitor la critica privind efectuarea urmăririi penale de către un organ necompetent, instanța de apel a apreciat că nu au fost încălcate dispozițiile legale.

Indicarea greșită a temeiului juridic al normei de incriminare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, s-a considerat a fi o eroare materială, ce a fost remediată prin pronunțarea unor încheieri întemeiate pe dispozițiile art. 195 C. proc. pen.

În ceea ce privește critica privind confiscarea autoturismului B., instanța a constatat că acesta nu a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii de omor calificat în forma tentativei comisă de inculpați, ci a fost folosit doar ca mijloc de creare a condițiilor premisă de săvârșire a faptelor de omor calificat (oprirea în trafic a părții vătămate M.), astfel încât nu poate face obiectul confiscării.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, instanța de prim control judiciar a apreciat că acestea trebuie majorate prin adăugarea unui spor.

Referitor la soluționarea laturii civile, instanța de prim control judiciar a apreciat-o corect soluționată întinderea despăgubirilor reprezentând daune morale, fiind proporțională, adecvată și suficientă în raport cu traumele produse părților civile.

De asemenea și cuantumul daunelor materiale a fost just individualizat, în funcție de înscrisurile depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și inculpații P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. și M.B.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a considerat Decizia penală nr. 148 din 13 septembrie 2013 contrară dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen., prin nepronunțarea asupra motivului invocat de nelegalitate a Sentinței penale nr. 45/D din 15 martie 2013, referitor la încadrarea juridică a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, la respingerea solicitării de confiscare a autoturismului marca B. cu număr de înmatriculare Y., proprietatea inculpatului P.L. și folosit de acesta în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, omisiunea de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., cu reținerea formei de complicitate, autorat sau instigare la această infracțiune în funcție de participarea fiecărui inculpat, greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul P.C.L.

În susținerea orală a motivelor de recurs, reprezentantul Ministerului Public a limitat recursul la criticile întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., referitoare la respingerea nejustificată a cererii de confiscare a autoturismului B. de la inculpatul P.C. și la greșita schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior, art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior în infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior și lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., solicitând reținerea și în sarcina celorlalți inculpați a dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen.

Inculpatul Z.B.V.R. și-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17, 172 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei penale, admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursurilor Parchetului de pe lângă Tribunalului Bacău, cât și al părților civile.

În dezvoltarea motivelor de recurs se solicită schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, solicitare ce a fost reiterată și în fața instanței de apel, care, de altfel, în opinia recurentului a omis să se pronunțe; să se constate că urmărirea penală a fost realizată de către un organ necompetent, având în vedere schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, fapt ce impunea restituirea cauzei la procurorul competent în vederea refacerii urmăririi penale, conform prevederilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 508/2004.

De asemenea, inculpatul solicită achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, întrucât nu există probe certe de vinovăție a sa.

În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat cu aplicarea art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior și reindividualizarea pedepsei aplicate, în raport cu noua încadrare juridică dată faptelor.

Inculpatul R.C.B., în principal, a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, iar în subsidiar reaprecierea situației de fapt și pronunțarea unei soluții de achitare, prin aplicarea principiului in dubio pro reo.

Inculpatul B.M.A., întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a învederat încălcarea dispozițiilor art. 1 C. proc. pen. și art. 3 C. proc. pen., arătând că instanțele, fără niciun fel de temei au reținut că inculpatul B.M.A. s-a aflat în apropierea incidentului, ținând legătura cu ceilalți și coordonând întreaga activitate infracțională, solicitând rejudecarea de către instanța de recurs a cauzei, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior.

De asemenea, același inculpat a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la tentativa de omor calificat cu aplicarea circumstanțelor agravante relativ la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună (caz de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior), cât și ale infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Se arată că nu a fost stabilită în concret în ce constă determinarea vreunei persoane să săvârșească o infracțiune, precum și intenția sa, simplele afirmații subiective nu pot conduce la condamnarea inculpatului, motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul M.A.B. arată că, în mod greșit, au fost aplicate dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen. anterior, întrucât, conform hotărârii atacate acesta a săvârșit infracțiunea de instigare la tentativa de omor calificat, iar ceilalți au săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat, expresia "săvârșirea faptei de către trei sau mai multe persoane împreună neputând fi interpretată decât în sensul cooperări de cel puțin trei persoane la locul și momentul săvârșirii faptei".

Invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, inculpatul M.A.B. critică hotărârea instanței inferioare și pentru greșita aplicare a dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. anterior, solicitând menținerea pedepsei aplicate de instanța fondului.

Se mai arată că hotărârile pronunțate sunt contrare dispozițiilor art. 62 C. proc. pen. anterior, în sensul că nicio probă administrată nu dovedește vreo eventuală participație penală la evenimentul din 14 februarie 2011, în mod obligatoriu trebuiau administrate probe dincolo de orice dubii rezonabile, solicitând casarea hotărârilor și în baza art. 11 pct. 2 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea sa.

În ceea ce privește latura civilă se arată că în condițiile în care nu se face dovada săvârșirii de către inculpatul M.A.B. a unei fapte ilicite și a unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu, cererea de despăgubiri morale formulată de partea vătămată trebuie respinsă.

Inculpații P.V.D. și P.C.L. și-au întemeiat recursul pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor apelurilor promovate de părțile în cauză, respectiv a omis să se pronunțe pe apelul părții vătămate M.A.

De asemenea, au solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior întrucât nu mai este prevăzută de legea penală, fiind dezincriminată și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat și infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Inculpatul P.V.D. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, iar inculpatul P.C.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, întrucât faptele nu au fost dovedite, iar pretinsele probe nu sunt suficiente pentru o soluție de condamnare.

Inculpații M.C., R.C.B., Z.B.V.R. au solicitat în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, achitarea întrucât faptele nu au fost săvârșite de inculpați, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice reținută de instanța de fond din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat cu aplicarea art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior în infracțiunea de vătămare corporală gravă și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior, întrucât fapta nu e prevăzută de legea penală.

Inculpații Z.B.V.R., R.C.B., S.V. și M.B.A., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., au criticat faptul că instanța de apel nu a răspuns la toate motivele de apel formulate de inculpați și nici motivelor de apel ale părții vătămate M.A. De asemenea, au considerat că este incident și motivul prevăzut de art. 3859 pct. 3 teza a II-a C. proc. pen. anterior, existând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen. anterior, atât la judecata fondului cât și la cea din apel, existând împrejurări din care a rezultat faptul că judecătorul era interesat sub orice formă, întrucât nu a răspuns la toate motivele de apel ale inculpaților, a respins probe în apărare în mod nejustificat, nu a analizat nici măcar tangențial probele în favoarea inculpaților.

Inculpatul C.C.C. a solicitat să se constate incidența art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, precum și a dispozițiilor art. 5 C. pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile în cauzele aflate în curs de judecată.

Consideră că legea nouă este mai favorabilă în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Cu privire la infracțiunea de omor calificat se constată că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior care sancționează fapta cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

Inculpatul și-a întemeiat recursul pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., arătând că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 367 C. pen. aceasta este nedovedită, solicitând achitarea în baza art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

De asemenea acuzația de tentativă la omor adusă inculpatului C.C. este total nefondată și nu are susținere în mijloacele de probă administrate în cauză, motiv pentru care se solicită achitarea și pentru această infracțiune, în temeiul art. 396 pct. 5 C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la recursurile declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Ca urmare a intrării în vigoare a noilor coduri - Codul penal și C. proc. pen. la 1 februarie 2014, instanța constată, conform dispozițiilor tranzitorii cuprinse în Legea nr. 255/2013, că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârii care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecință, instanța de recurs urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior, așa cum au fost ele modificate prin Legea nr. 2/2013.

S-a susținut de către apărătorul inculpatului C.C.C. că instanța trebuie să aibă în vedere cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior, dar soluțiile pe care le pronunță să se facă prin raportare la Noul C. proc. pen., fapt ce ar permite pronunțarea unei soluții de achitare pentru lipsa probelor (art. 16 lit. c) C. proc. pen.).

În opinia Înaltei Curți această susținere este, în parte, corectă, cu mențiunea că soluțiile care pot fi pronunțate potrivit Noului C. proc. pen. în cazul recursurilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii, sunt raportate la cazurile de casare din vechiul C. proc. pen., așa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Astfel nu poate fi pronunțată o soluție de achitare pentru lipsa probelor, atâta timp cât cazul de casare care permitea analiza situației de fapt, cu trimitere la examinarea probelor dosarului prin Legea nr. 2/2013 a fost abrogat, respectiv cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, motiv pentru care soluțiile se vor raporta la dispozițiile prevăzute în C. proc. pen. anterior.

În fața instanței de recurs inculpaților li s-au respectat drepturile procesuale, în sensul că li s-au acordat termene în vederea angajării de apărător ales, pentru imposibilitate de prezentare a unora din apărătorii acestora, au dat declarații în fața instanței de recurs și au propus probele permise de dispozițiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile inculpaților și ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin prisma motivelor invocate și din oficiu le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

I. Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău ale cărui motive au vizat greșita respingere de către instanțe a solicitării de confiscare a mașinii B. nr. Y., proprietatea inculpatului P.L., greșita schimbare de încadrare juridică a faptei cu privire la inculpatul P.L., din infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav în infracțiunea de tentativă la omor calificat și lovire sau alte violențe, precum și solicitarea de reținere în sarcina inculpaților a infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 176 lit. b) C. pen., fie în forma complicității, autorat sau instigare în funcție de participarea fiecărui inculpat, instanța îl consideră nefondat.

Referitor la solicitarea confiscării autoturismului B. nr. Y., proprietatea inculpatului P.L., instanța o consideră nefondată.

Confiscarea specială prevăzută de art. 118 C. pen. anterior este o măsură de siguranță, acestea fiind, alături de pedeapsă, o sancțiune de drept penal, care se ia față de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen. sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate la săvârșirea unei infracțiuni dacă sunt ale infractorului.

Pentru aplicarea acestei dispoziții legale este necesar să se stabilească existența unei stări de pericol generate de implicarea acestuia în cauzalitatea unor fapte prevăzute de legea penală și în constatarea faptelor că lucrul a servit sau a fost destinat să servească la săvârșirea unei infracțiuni și numai în măsura în care este al infractorilor.

Verificarea îndeplinirii condițiilor, în special a celor prevăzute de art. 118 lit. b) C. pen., trebuie raportată la întreaga activitate infracțională, atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv.

Această modalitate de interpretare este impusă de însăși art. 118 lit. b) C. pen.: lucrurile care au servit la săvârșirea infracțiunii caracterizează componenta obiectivă a infracțiunii, materializată în actul de conduită și, prin aceasta direct perceptibilă, în vreme ce lucrurile care au fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii, atunci când folosirea nu este efectivă, conotează în latura subiectivă, respectiv în modul în care făptuitorul a conceput, reprezentat, activitatea ilicită.

Ambele sintagme ale textului legal, precum și ambele semnificații anterior menționate, pun în evidență raportul de implicare a bunului în cauzalitatea faptelor ilicite penale, indiferent de caracterul obiectiv sau subiectiv al acestora.

Or, această participare a lucrului la comiterea unei infracțiuni, privită sub aspectul celor două dimensiuni (obiectivă și subiectivă), reprezintă tocmai îndeplinirea condițiilor care permit confiscarea.

Pe de altă parte, folosirea lucrului trebuie apreciată în funcție de specificul elementului material al infracțiunii săvârșite, respectiv dacă actul de conduită exprimat prin verbum regens poate fi materializat prin folosirea, ca mijloc a bunului respectiv.

Or, în speță, din probele administrate rezultă că autoturismul proprietatea inculpatului P.L., implicat în comiterea infracțiunii/faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată nu reprezintă o componentă a elementului material al laturii obiective al infracțiunii de tentativă la omor calificat în forma tentativei comisă de inculpat, ci a fost folosit ca mijloc de creare a condițiilor premisă de săvârșire a faptelor de omor calificat în forma tentativei (oprire în trafic a părții vătămate M.) astfel încât nu poate face obiectul confiscării.

b. Critica Ministerului Public vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 19 pct. 1 C. pen., referitoare la recalificarea de către instanța de apel a infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, săvârșită de inculpatul P.C.L. în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, precum și art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior, subsumată cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, este nefondată.

Se arată că intrând în coliziune voluntară cu autoturismul condus de partea vătămată M.I.D. în care se afla și partea vătămată M.A.M., inculpatul P.C.L. chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții acesteia din urmă, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

Însă, pentru aplicarea agravantei prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea consecințelor faptelor sale, constând în suprimarea vieții a două sau mai multor persoane, să urmărească sau să accepte un asemenea rezultat în împrejurările în care acționează.

Din probele administrate rezultă că grupul infracțional compus din inculpații din prezenta cauză, din a cărui structură făcea parte și P.C.L. a avut ca unic scop infracțional suprimarea violentă și publică a vieții părții vătămate M.I.

Atitudinea intențională a inculpatului P.C. a fost aceea de a concura la suprimarea vieții părții vătămate M.I., prin scoaterea forțată a acesteia de la volanul autoturismului său, conform probatoriului existent în dosar inculpatul neavând niciun moment intenția de suprimare și a vieții părții vătămate M.A., nici măcar indirect.

Astfel, cerința intenției este îndeplinită numai în raport cu partea vătămată M.I. în ceea ce o privește pe partea vătămată M.A., inculpatul a acționat din culpă, motiv pentru care, în mod corect, s-a stabilit un concurs de infracțiuni, în speță neputându-se afirma că s-a făcut o aplicare greșită a legii în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 19 pct. 1 C. pen. anterior.

c. De asemenea, pentru aceleași rațiuni, nici în sarcina celorlalți inculpați nu se pot reține dispozițiile art. 176 lit. b) C. pen. anterior, întrucât intenția acestora a fost aceea de a suprima viața unei singure persoane, respectiv a părții vătămate M.I.D. Pe de altă parte, solicitarea Parchetului de a fi reținute dispozițiile art. 176 lit. b) C. pen. anterior, ține practic de administrarea și interpretarea probatoriului strict legat de situația de fapt, aspect care nu mai poate fi supus cenzurii în fața instanței de recurs ca urmare a modificării aduse cazurilor de casare prevăzute de Legea nr. 2/2013, iar din această perspectivă critica Parchetului nu poate fi subsumat cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

II. Cu privire la recursurile inculpaților, Înalta Curte constată că aceștia și le-au întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 172 și 12 C. proc. pen. anterior, solicitând achitarea, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, fie în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Prin invocarea, practic formală, a acestor cazuri de casare, fapt dedus din conținutul motivelor de recurs, se tinde de către apărare la reținerea unei alte situații de fapt în locul celei reținute de instanțele anterioare, fapt pe care instanța de ultim control judiciar nu mai este îndreptățită să-l facă, nemaiputând proceda la o reexaminare a probatoriului administrat și la modificarea situației de fapt în cauza penală, controlul judiciar în recurs, după adoptarea Legii nr. 2/2013, vizând exclusiv chestiuni de drept.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului (după exercitarea apelului), în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Modificarea situației de fapt, stabilită anterior, nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință ar determina înlăturarea acesteia și ar impune reevaluarea elementelor de fapt, ceea ce în speță nu s-a constatat.

Astfel, criticile inculpatului Z.B.V.R., R.C.B., B.M.A., P.V.A., P.C.L., M.C., S.V., referitoare la nevinovăția acestora, în sensul că fapta nu a fost săvârșită de aceștia sau că este incident principiul in dubio pro reo, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs pentru considerentele expuse anterior.

Deși s-a solicitat de către inculpatul M.B. rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., prin aceasta urmărindu-se o cenzurare a modului în care au fost reținute faptele și împrejurările de fapt ale cauzei, din analiza textului de lege invocat, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 instanța de recurs are această posibilitate numai în cazul incidenței cazurilor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 12 - 16 și 172 C. proc. pen. Efectuând controlul legalității și temeiniciei hotărârii atacate prin prisma cazurilor de casare sus-menționate, instanța de recurs nu a ajuns la concluzia că aceasta este nelegală sau netemeinică pentru a proceda la admiterea recursului cu casarea hotărârii atacate și trecerea în etapa a doua, cea a administrării de probe, astfel încât această solicitare se apreciază ca nefondată.

Inculpații Z.B.V.R., P.V.A., P.C.L., R.C.B., S.V. și M.B. au criticat hotărârea instanței de apel și sub aspectul omisiunii de a se pronunța asupra unor motive de apel formulate de către inculpați, cât și de apelanta parte vătămată M.A.

Instanța de recurs constată că această critică se subsuma anterior modificării aduse C. pen. anterior prin Legea nr. 2/2013, cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., care au fost abrogate prin menționata lege, iar în prezent critica nu poate fi subsumată cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

Se mai critică hotărârea și din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil al inculpaților prin omisiunea analizării existenței diferențelor esențiale între situația de fapt existentă și cea reținută de procuror și instanța de fond, aspecte la care instanța de apel nu ar fi răspuns prin motivarea făcută (partea expozitivă a deciziei).

Examinând însă conținutul hotărârii instanței de apel, instanța de recurs constată că aceasta cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de prim control judiciar în pronunțarea soluției, precum și cele pentru care s-au înlăturat argumentele apelanților. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului judecătorul nu este obligat să răspundă în mod detaliat fiecărui argument invocat de părți, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor criticilor/argumentelor apărării, prin raționamente logice.

De asemenea, nepronunțarea instanței de prim control judiciar pe apelul părții vătămate M.A., nu poate constitui un motiv de critică de către inculpați, atâta timp cât nu au dovedit o vătămare a drepturilor lor prin această omisiune, cu atât mai mult cu cât partea îndreptățită să formuleze o asemenea critică, M.A., și-a retras recursul.

Inculpații M.B.A., R.C.B. și Z.B.V.R. au criticat hotărârile instanței de fond și apel și prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că li s-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului contradictorialității, nemijlocirii și egalității armelor în legătură cu pertinența, administrarea și interpretarea probelor.

În legătură cu admisibilitatea, administrarea și pertinența probelor, instanța europeană s-a pronunțat în sensul că acestea reprezintă probleme care sunt reglementate de normele de drept interne, aprecierea lor aparținând instanței naționale, misiunea încredințată judecătorilor Curții Europene a Drepturilor Omului constând doar în a se pronunța asupra modului în care au procedat instanțele naționale în această privință, adică dacă au admis în mod justificat ca probe anumite mărturii și dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter echitabil, subliniind că nicio dispoziție din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează regimul probelor. Astfel, revine jurisdicțiilor interne sarcina de a aprecia elementele de probă obținute și pertinența acestora (cauzele Vidal c. Belgiei, Honsik c. Austria, Tower c. Franței).

Prin respingerea probelor propuse de către inculpați, instanța nu le-a încălcat inculpaților dreptul la un proces echitabil, atâta timp cât și-a motivat legal și temeinic această soluție, aducând argumente pertinente în acest sens, probele solicitate nefiind esențiale în dovedirea stării de fapt (Al Khmaya Takery c. Regatul Unit).

În ceea ce privește susținerea că la baza condamnării inculpaților stau declarațiile martorilor sub acoperire A.V., E.V.C., și prin aceasta s-ar fi încălcat art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța de recurs constată că aceste mărturii au fost luate/administrate în contradictoriu, inculpații și apărătorii acestora fiind prezenți la audiere, având astfel posibilitatea de a adresa întrebări, iar așa cum rezultă din conținutul hotărârilor, soluția de condamnare nu s-a bazat exclusiv și determinant pe declarațiile martorilor, ci acestea au fost coroborate cu alte probe administrate. Astfel, respingerea probelor propuse de către inculpați nu a fost făcută în mod arbitrar și nici condamnarea acestora nu s-a făcut în baza unor elemente de probă insuficiente, neputându-se considera că s-au încălcat dispozițiile art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenție (cauza Nim Hansen c. Danemarcei).

În realitate, critica inculpaților se referă și la interpretarea eronată de către instanțe a probelor administrate prin prisma dispozițiilor art. 63 și 64 C. pen.

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept. În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul 11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar".

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu recomandarea R (94)12 a Comitetului de Miniștri ai Statelor membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor".

Formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp. art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr. 7, fapt reflectat în soluția motivată dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor.

Din conținutul hotărârii recurate, instanțele coroborând probele administrate în ambele faze ale procesului penal au examinat cauza, acordând întâietate principiilor preeminenței dreptului și a prevederilor legale (cauza Sunday Times) vinovăția inculpaților fiind stabilită în mod cert.

Deși apărătorul inculpaților recurenți S., B. și R. aduce critici probatoriului reținut de către instanțe pentru dovedirea vinovăției acestora, arătând contradicțiile existente, instanța de recurs nu mai poate examina o asemenea critică, având în vedere limitarea recursului strict la probleme de drept, ca urmare a modificării aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.

Critica acelorași inculpați, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. anterior este nefondată.

În lumina jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului imparțialitatea instanței de judecată în sensul art. 6 paragraf 1 implică două demersuri: unul subiectiv și unul obiectiv. Din punct de vedere subiectiv, judecătorii sunt datori să se abțină să manifeste o părere preconcepută și să-și formeze o prejudecată personală, iar din punct de vedere obiectiv, judecătorul trebuie să ofere suficiente garanții pentru a exclude orice dubiu că ar putea acționa părtinitor într-un litigiu dedus judecății.

Inculpații au arătat că în speță ar exista cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 lit. d) C. proc. pen. anterior, atât la judecata fondului, cât și la cea din apel, existând împrejurări din care rezultă că judecătorul este interesat sub orice formă, prin faptul că a respins probe în apărare în mod nejustificat, a revenit asupra unor probe admise pe care le-a respins ulterior, nu a analizat probele în favoarea inculpaților, a dispus aplicarea unei amenzi judiciare și nu a făcut referire la probele administrate în faza judecății.

Conform jurisprudenței în materie, faptul că judecătorul a respins cererea în probațiune, că nu ar fi analizat probele în apărare, nu sunt aspecte care să atragă incidența textului de lege invocat.

Interesul la care se referă cazul de incompatibilitate trebuie să privească modul în care urmează să fie soluționată cauza, aducând avantaje materiale sau morale judecătorului, soțului sau rudelor apropiate. Spre deosebire de celelalte cazuri de incompatibilitate pentru care condițiile reies din actele dosarului (judex inhabilis) la acest caz (judex suspectus) trebuie dovedite împrejurările din care apare interesul judecătorului în soluționarea cauzei într-un anumit mod, fapt pe care inculpații nu l-au realizat.

Cu privire la criticile formulate de către inculpatul M.B., întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, acestea sunt nefondate. Inculpatul susține că instanțele ar fi nesocotit dispozițiile art. 1 C. proc. pen. anterior și art. 3 C. proc. pen. anterior, făcând referire la preluarea formală de către instanță a situației de fapt reținută de către procuror, fără să soluționeze modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, fără să dea răspuns tuturor întrebărilor legate de participarea acestuia la săvârșirea faptei, solicitând rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.

Faptul că instanțele de fond și de apel, în urma administrării probelor, au stabilit o situație de fapt similară, ori chiar identică, celei reținute în rechizitoriu, nu poate conduce la concluzia încălcării art. 1 și 3 C. proc. pen. anterior, atâta timp cât probele dosarului au fost administrate în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, inculpaților li s-au respectat drepturile procesuale, dându-li-se posibilitatea de a propune probe în apărare, asigurându-se egalitatea de arme între acuzare și apărare, iar susținerile/apărările inculpaților au fost infirmate de probele administrate.

Inculpatul M.B. mai critică hotărârea instanței de apel și prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale instigării la tentativă de omor calificat, iar reținerea circumstanței agravante relativ la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună pe lângă infracțiunea prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. și art. 175 alin. (1) lit. a), b), i) cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. anterior, este nelegală atâta timp cât a fost reținută infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003.

Se arată că din probele dosarului nu reiese nicio modalitate de determinare a vreunei persoane să săvârșească vreo infracțiune de către inculpatul B., probele administrate fiind interpretate eronat.

Potrivit art. 25 C. pen. anterior "Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală".

Instigatorul desfășoară în primul rând o activitate psihică (internă), în cadrul căreia se conturează hotărârea de săvârșire a faptei și se deliberează în sensul comiterii ei de către altă persoană, iar în al doilea rând, o activitate fizică materializată prin identificarea persoanei care urmează a săvârși fapta, determinarea acesteia și alegerea mijlocului cel mai eficient pentru a o determina să comită infracțiunea.

Condițiile instigării sunt următoarele:

- să se fi realizat o activitate de determinare de către o persoană, față de altă persoană, materializată prin insuflarea ideii de a efectua o anumită acțiune, fiind indiferente mijloacele utilizate în activitatea de determinare;

- activitatea de determinare să aibă ca obiect săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală;

- activitatea de determinare să fie efectuată cu intenție, deci să se constate că a existat la instigator voința producerii rezultatului prefigurat sau, cel puțin acceptarea posibilității producerii acestuia.

În procesul coroborării și evaluării probelor, judecătorul poate să stabilească situația de fapt inclusiv prin recurgerea la silogisme (raționamente constând din trei judecăți - majoră, minoră și conclusivă - concluzia fiind dedusă din judecata majoră prin intermediul celei minore) acest procedeu, pe de o parte trebuie să se bazeze pe două elemente certe, iar pe de altă parte, trebuie să conducă la o concluzie certă, fapt realizat în cauză.

Declarațiile inculpatului făcute în cursul urmăririi penale trebuie să se coroboreze cu fapte și împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, necerându-se coroborarea acestora cu proba în întregul ei, ci doar cu anume fapte sau împrejurări ce se pot desprinde din analiza acesteia.

Verificarea susținerilor inculpatului trebuie să se facă în raport de ansamblul probator existent în cauză, respectiv acele fapte și împrejurări să se regăsească în cea mai mare parte din probe.

Chiar și în acest context, instanța are facultatea, iar nu obligația de a reține declarația inculpatului, câtă vreme legiuitorul a folosit sintagma "declarațiile pot servi", iar nu "servesc", doar această ultimă expresie fiind cea care imprimă un caracter imperativ.

Astfel, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt simple afirmații, care au ca scop, uneori, doar disculparea acestuia de consecințele penale ale faptelor lor, fiind făcute vădit "pro causa".

De asemenea, este neîntemeiată și critica recurentului inculpat în sensul că ar fi fost condamnat pe baza unor prezumții.

Înalta Curte reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost examinată admisibilitatea chiar și a "prezumțiilor de fapt", iar nu numai ale "deducțiilor logice"care se impun ca urmare a coroborării probelor administrate.

Astfel, s-a arătat că utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că, în anumite domenii, utilizarea unor prezumții de fapt pentru a stabili vinovăția unei persoane nu contravine prezumției de nevinovăție a acesteia. Orice sistem de drept cunoaște astfel de prezumții, în materie penală statele fiind obligate să nu depășească anumite limite în utilizarea lor, întrucât - prin utilizarea lor excesivă - puterea de apreciere a judecătorului ar fi golită de conținut dacă vinovăția unei persoane ar fi stabilită pe baza unor prezumții. În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că astfel de prezumții sunt admisibile în măsura în care sunt rezonabile, prezumă lucruri dificil sau imposibil de probat și nu pot fi răsturnate de către persoana interesată (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Camera, hotărârea Salabiaku versus Franța, 7 octombrie 1988, 10519/83). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că prezumțiile de fapt sau de drept nu sunt incompatibile cu prezumția de nevinovăție, cu condiția să fie rezonabile și proporționale cu scopul vizat. Într-o cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că prezumția de responsabilitate instituită este proporțională cu acest scop, cu atât mai multe cu cât legea stabilea anumite excepții de la caracterul absolut al prezumției (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secția I, decizia Falk contra Olanda, 19 octombrie 2004, 66273/01). În sfârșit, într-o altă cauză, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că prezumțiile de fapt sau de drept trebuie să se încadreze în limite rezonabile, care să țină cont de gravitatea situației prezumate și să păstreze o limită pentru ca dreptul de apărare să poată fi exercitat. În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în sistemul respectiv existau mai multe garanții, în condițiile în care procedura era contradictorie, reclamantul putea să probeze situația contrară (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea Philips c. Marii Britanii).

Or, în prezenta cauză, probele existente la dosar se coroborează între ele (planșe foto, declarații martor V.R., E.V., P.V., declarație inculpat M.C., mesajele tip e-mail, apeluri telefonice), în mod corect instanța de fond, cât și cea de prim control judiciar, au constatat că sunt întrunite condițiile existenței instigării, existând suficiente elementele factuale certe care să justifice, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B. a acționat în calitate de instigator.

Simpla afirmare a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat nu poate influența convingerea bazată pe probe certe de vinovăție.

În ceea ce privește critica inculpatului privind greșita reținere a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. pentru infracțiunea de instigare la omor calificat cât și infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni s-a reținut practic aceeași împrejurare ca și circumstanță agravantă, cât și ca element circumstanțial al infracțiunii de asociere, este nefondată.

Circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior este realizată indiferent dacă toate persoanele sunt prezente în momentul comiterii infracțiunii. Reținerea acestei circumstanțe este justificată de faptul că, cooperarea mai multor persoane la săvârșirea faptei mărește forța de acțiune a acestora și le dă mai multă îndrăzneală, le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor.

Din probele existente la dosar a rezultat că inculpatul B. s-a aflat în apropierea locului săvârșirii faptei, fapt de natură să creeze celorlalți inculpați o stare de încredere, mărindu-le forța de acțiune.

În mod corect a fost reținută circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. anterior pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, întrucât, atâta timp cât aceasta nu este prevăzută de lege ca element circumstanțial în conținutul infracțiunii respective, nu este interzisă reținerea acesteia. Infracțiunea de asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni este o infracțiune distinctă, reținută în concurs cu infracțiunea de tentativă la omor calificat, având un conținut diferit care nu intră în contradicție cu circumstanța agravantă reținută și nici nu constituie o dublă agravare a situației inculpatului.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior cu referire la art. 8 din Legea nr. 39/2003 inculpatul M.B. apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Instanța de recurs constată că asocierea în scopul săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni presupune manifestarea voinței în sensul constatării unei grupări de persoane care-și propune să comită una sau mai multe infracțiuni și totodată să devină membru al acesteia. A iniția constituirea unei asocieri în vederea săvârșirii de infracțiuni înseamnă a efectua acte care pregătesc și determină constituirea unei grupări de persoane.

Latura obiectivă a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, în oricare dintre acțiunile sale alternative, trebuie să privească o asociere care are ca finalitate săvârșirea unei infracțiuni.

Or, în cauză, din modul în care inculpații au acționat organizat, fiecare având un rol bine definit, în asociere, în operațiune fiind implicate mai multe persoane în scopul lichidării părții vătămate - durata în timp a asocierii conduc la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen. anterior.

Inculpatul M.B. sub aspectul laturii subiective a acționat cu vinovăție sub forma intenției directe calificate prin scopul urmărit sau uneia sau mai multor infracțiuni.

La baza existenței acestei infracțiuni au stat probe certe de vinovăție, reținute și analizate de către cele două instanțe, situația de fapt reținută de către acestea nemaiputând fi supusă cenzurii instanței de recurs, ca urmare a abrogării art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Legat de această infracțiune, inculpații P.V.D., P.C.L., S.V. au considerat că odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen., infracțiunea a fost dezincriminată, neregăsindu-se în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 367 C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție a dat dezlegare acestei probleme de drept prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 stabilind că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterior modificării aduse prin Legea nr. 187/2012 se regăsesc în incriminarea art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

În ceea ce privește critica privind necompetența materială a organului de urmărire penală, instanța de recurs o consideră nefondată.

Având în vedere că instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. în art. 8 din Legea nr. 39/2003 (infracțiune ce ar atrage efectuarea urmăririi penale de către un procuror DIICOT) odată cu pronunțarea fondului cauzei - după epuizarea dezbaterilor, motiv pentru care, în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 332 alin. (1) teza ultimă C. proc. pen. anterior, care derogă de la regula generală, nemairestituind cauza procurorului și a procedat la soluționarea în fond a acesteia.

Nu prezintă relevanță faptul că excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală a fost invocată de către apărător anterior începerii dezbaterilor, deoarece instanța nu era obligată să se pronunțe asupra acestei excepții odată cu momentul invocării ei, putând amâna pronunțarea la un termen ulterior.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților Z.B.V.R., M.C., R.C. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă, instanța de recurs constată că dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., în baza căruia inculpații puteau formula această solicitare, a fost abrogat, iar analiza acestei solicitări nu poate fi făcută prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

De altfel, Înalta Curte constată că instanțele de fond și apel au răspuns argumentat unei astfel de solicitări în cuprinsul hotărârii pronunțate.

Critica privind soluționarea laturii civile este nefondată.

În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv s-a constatat, pe bază de probe, existența unei împrejurări, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciu, motiv pentru care s-a dispus obligarea inculpatului la plata prejudiciului material și moral cauzat părților civile.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului atunci când se constată o încălcare a drepturilor unei părți trebuie să se pună capăt acestei încălcări și să fie eliminate consecințele păgubitoare pentru acea persoană.

Printre elementele luate în considerare de către Curtea Europeană atunci când se pronunță în acest sens se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare și prejudiciul moral care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (c. Ernestina Zullo noiembrie 2004). Astfel, raportat la suferințele fizice și morale ale părții vătămate cauzate prin faptele inculpaților și la toate consecințele acestora, instanța a constatat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale ale inculpaților și i-a obligat la plata daunelor morale și materiale, întinderea despăgubirilor morale realizându-se prin apreciere raportată la elementele de fapt, neimpunându-se o reducere a cuantumului sumelor stabilite de către instanța de fond.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților, având în vedere că de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 13 septembrie 2013, și până la data soluționării recursului - 30 iunie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C.p. anterior și a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de recurenți, instanța de recurs urmează să analizeze:

a) Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați. În examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă. cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanța va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat:

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Conform art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogată, fiind incriminată în dispozițiile art. 367 C. pen. (așa cum s-a statuat și de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014), infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen. anterior se regăsește în dispozițiile art. 188 raportat la art. 189 lit. a) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. anterior se regăsește în art. 253 C. pen., iar infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior în art. 193 alin. (2) C. pen.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu echivalează cu dezincriminarea faptelor.

Instanța va compara efectele acuzației din legea veche și efectele acuzației în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Astfel, comparând limitele de pedeapsă din legea veche pentru infracțiunea de omor calificat (art. 174 - art. 175 lit. a), i) C. pen.) cu cele din legea nouă (art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen.) constată că legea veche este mai favorabilă, întrucât prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, iar legea nouă prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

De asemenea și pentru celelalte infracțiuni legea veche este mai favorabilă.

Aplicând legea penală favorabilă, în mod global, așa cum s-a statuat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, se constată că legea veche este mai favorabilă, motiv pentru care nu se impune reducerea limitelor de pedeapsă.

De altfel, în cadrul recursurilor declarate de către inculpați, întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 172 nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor aplicate, cazul de casare care permitea o asemenea posibilitate art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior a limitat posibilitatea instanței de a analiza sancțiunea numai la cazul în care sunt aplicate pedepse în alte limite prevăzute de lege.

Chiar în cadrul aplicării legii penale mai favorabile nu se poate realiza o individualizare/reindividualizare a pedepsei aplicate, instanța fiind obligată să reducă proporțional sancțiunea stabilită de instanța de apel (către minimum, mediu sau maximul special) în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.

Față de aceste considerente, se impune respingerea recursurilor formulate de către inculpații P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. și M.B.A.

Conform art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prevenția astfel:

Cu privire la inculpatul M.B.A. se constată că prin Încheierea nr. 64/IC din 9 mai 2011 Tribunalul Bacău a dispus arestarea preventivă a acestuia, în lipsă pe o perioadă de 29 de zile, emițându-se Mandatul de arestare preventivă nr. 36 din 9 mai 2011.

La data de 20 mai 2014 a fost depistat inculpatul M.B.A. și prezentat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în vederea confirmării mandatului de arestare preventivă emis la 9 mai 2011 pe numele acestuia.

Instanța de recurs, la 29 mai 2014, după audierea inculpatului, prin încheierea din aceeași dată, a confirmat arestarea preventivă dispusă față de inculpatul M.B.A., precum și executarea Mandatului de arestare preventivă nr. 36 din 9 mai 2011 emis pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 20 mai 2014 până la 17 iunie 2014 inclusiv.

Ulterior, la data de 3 iunie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut, conform art. 362 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) C. proc. pen. starea de arest preventiv a acestui inculpat (ca de altfel și a celorlalți inculpați din prezenta cauză), pe o durată de 60 de zile, iar la data de 30 iunie 2014 s-a pronunțat pe fondul cauzei.

În ceea ce privește părțile civile M.I.D. și M.A.M., acestea la termenul de judecată din data de 8 aprilie 2014 au arătat că își retrag recursurile, motiv pentru care Înalta Curte va lua act de manifestarea de voință a acestora conform art. 3854 raportat la art. 369 C. proc. pen. anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Ia act de retragerea recursurilor declarate de părțile civile M.I.D. și M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 148 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă pe fiecare recurent-parte civilă la plata către stat a câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de inculpații P.C.L., R.C.B., M.C., Z.B.V.R., S.V., P.V.D., C.C.C. și M.B.A., împotriva Deciziei penale nr. 148 din 13 septembrie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate, astfel: pentru inculpatul P.C.L. de la 15 februarie 2011 la 30 iunie 2014, pentru R.C.B. din 5 mai 2011 și de la 13 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru M.C. din 5 mai 2011 și de la 9 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru Z.B.V.R. din 5 mai 2011 și de la 9 mai 2011 la 30 iunie 2014, pentru S.V. de la 24 august 2011 la 30 iunie 2014, pentru P.V.D. de la 23 septembrie 2011 la 30 iunie 2014, pentru C.C.C. de la 23 septembrie 2011 la 30 iunie 2014 și pentru M.B.A. de la 20 mai 2014 la 30 iunie 2014.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 500 RON, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2014.

Procesat de GGC - AM