Convictions for abuse of office and forgery upheld, acquittal on bribery maintained after appeals rejected.

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 17 octombrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția penală, s-a hotărât după cum urmează:

În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului L.G. astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 334 C. proc. civ., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului E.A. astfel:

- din infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- din infracțiunea prevăzută de art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

I.1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ., inculpatul L.G. a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. civ., raportat la art. 181 C. pen., același inculpat (L.G.) a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, faptă prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 181 C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. civ., raportat la art. 181 C. pen., inculpatul E.A. a fost achitat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, și a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 181 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă, în cuantum de 1.000 RON.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Brașov, aparținând inculpatului E.A.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010, asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărnești, județul Brașov, aparținând inculpatului L.G.

III.1. În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată) inculpatul L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.

2. În baza art. 290 C. pen., același inculpat L.C. a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite, în cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

Inculpatului i-a fost atrasă atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

S-a dispus anularea înscrisului falsificat, respectiv factura fiscală din 09 iunie 2008.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul L.C. a fost obligat să plătească SC M.L.I. SRL suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plății, fiind respinse celelalte pretenții ale sus-arătatei societăți comerciale.

Au fost respinse pretențiile formulate de Primăria Zămești.

Inculpatului i-a fost atrasă atenția și asupra dispozițiilor art. 84 C. pen.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător constatat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător, asupra autoturismului marca B., fabricat în anul 2001.

S-a hotărât că, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziții, acestea se comunică la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov și respectiv Zărnești, pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară. De asemenea, la rămânerea definitivă a prezentelor dispoziții, s-a hotărât ca o copie a acestora să se comunice custodelui autoturismului marca B., G.T.M.,

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. civ., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: L.C., la 1.500 RON , L.G., la 1.000 RON, E.A., la 1.000 RON, urmând ca restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, nr. 5/P/2007, din 30 iunie 2010, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei conform dispozițiilor art. 264 alin. (3) C. proc. civ., de procuror șef serviciu, înregistrat la Tribunalul Brașov la 01 iulie 2010, sub nr. 6861/62/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- L.G., pentru infracțiunile de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, sau pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) și a art. 33 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 10 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a precizat numărul actelor materiale aferente acestor infracțiuni, respectiv de cinci, pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de două, pentru infracțiunea prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.; de două, pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2), și a art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru acuratețe juridică, instanța de fond, în baza art. 334 C. proc. civ., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina acestui inculpat, astfel din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale, din infracțiunea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. în cea prevăzută de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale, din infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.

Ca stare de fapt, în sarcina inculpatului L.G., s-a reținut că, în calitate de primar al orașului Zămești, județul Brașov, în perioada 2004-2005, a pretins și primit, în mod constant, pentru sine și membrii familiei sale, bunuri (două autoturisme, materiale de construcții) și servicii (lucrări de construcții la imobilele sale) în valoare totală de 52.963 euro, de la administratorul SC M.I. SRL Zărnești, martorul denunțător M.N., pentru ca această societate să-și mențină contractele de lucrări și servicii pe care le avea în derulare cu Primăria orașului Zărnești și să obțină în continuare astfel de contracte, fără respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice. Față de această stare de fapt, s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 5 acte materiale.

De asemenea, în sarcina inculpatului L.G., s-a reținut că, în calitate de primar al orașului Zărnești și ordonator principal de credite, a achitat SC A. SRL Zărnești suma de 31.112,55 RON, prin ordinele de plată din 17 august 2007 și din 16 octombrie 2007, pe baza a două facturi fiscale care atestau în mod fictiv achiziționarea cantității de 20.750 bidoane apă minerală și plată în perioada iulie - august, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deși apa nu a intrat în gestiunea Primăriei orașului Zărnești, cauzându-se astfel un prejudiciu acesteia în valoare de 31.112,55 ROL. Despre această faptă s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii de către funcționarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., 2 acte materiale și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- L.C., pentru infracțiunile de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În sarcina inculpatului L.C. s-a mai reținut că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societății, fără cunoștința administratorului societății și a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societății și obținând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro. S-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. și de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- E.A., pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecința obținerii de către funcționarul public pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții:

- M.N., pentru infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. i)1 C. proc. civ.

- E.C., R.M.S., G.C. și L.D., pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. civ.

S-a mai dispus menținerea măsurilor asigurătorii obligatorii instituite prin ordonanțele procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 a bunului imobil înscris în C.F. nr. X Tohanul Vechi, bloc locuințe str. P., județul Brașov, proprietatea inculpatului L.G., și asupra cotei de 1/2 a bunului imobil situat în Brașov, proprietatea inculpatului E.A.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei penale față de numitul L.G., cu privire la alte infracțiuni de luare de mită și abuz în serviciu contra intereselor publice, ce au făcut obiectul acestui dosar, în vederea continuării cercetărilor.

În stabilirea stării de fapt, instanța a avut în vedere următoarele:

Debutul în acest dosar a avut loc urmare a denunțului formulat de martorul denunțător M.N. la 10 iunie 2008, și se poziționează între cele două tururi de scrutin electoral, pentru alegerea primarului, în condițiile în care în cel de al doilea tur se calificase și inculpatul L.G.; denunțul a avut ca bază - motivație invocată de martorul denunțător - faptul că nu mai suporta presiunile și că i se cereau tot felul de prestații gratuite.

Martorul denunțător M.N. audiat în cursul judecății, a arătat că:

Este asociat și administrator la SC M.I. și la alte firme. Prin această firmă a avut relații comerciale cu Primăria Zămești și înainte de a fi primar L.G. și după, că a fost în relații apropiate cu familia L., iar din anul 2004, când L.G. a ajuns primar, relațiile au continuat relativ bine; la un moment dat, au intervenit anumite condiții pentru a avea relații comerciale cu primăria, arătând că nu își amintește exact, dar crede că în toamna anului 2004, au început aceste condiționări. Condițiile erau impuse la maniera că „îmi trebuie și mie aia, am nevoie și eu de niște bani”, respectiv fel și fel de ajutoare, și i se spunea clar că se va face o plată sau i se va da o anumită lucrare dacă va da sau va face ceva. Din câte își amintește, martorul denunțător a arătat că, în urmă cu 7 ani, a dat o sumă de bani, apoi a efectuat lucrări la casa fostului primar, la apartament, la garaj, a devenit asociat cu fiul acestuia, pe firmă a achiziționat un autoturism marca B., pe care l-a înmatriculat și l-a dat lui L.C.

Referitor la contractele obținute de firma sa, matorul denunțător a arătat că nu cunoaște exact numărul de contracte pe care Ie-a avut cu primăria, că aceste contracte au avut ca obiect prestarea diferitelor activități.

Referitor la lucrările de îmbunătățire, martorului denunțător a arătat că:

- a executat lucrări de finisaje la apartamentul primarului L.G. și a achiziționat materiale de construcții, lucrarea fiind prestată de angajați din cadrul firmei M., activitate prestată la sfârșitul anului 2004 - începutul anului 2005, iar lucrarea se ridica la aproximativ 1.500 euro.

- la garaj și grădină a efectuat lucrări de amenajare, a făcut o împrejmuire niște platforme betonate, a înlocuit și porțile, lucrare evaluată la 700-800 euro. A mai făcut lucrări pregătitoare la momentul începerii construcției casei, ocupându-se de săpături, transport pământ, terasamente, drenaje, a furnizat materiale agregate de balastiere, lucrări evaluate la de vreo 4.500 - 5.000 euro.

- a făcut niște lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro și ar fi amenajat un cabinet medical în cadrul Spitalului Zărnești, la cererea inculpatului L.G., cu ocazia veniri unui doctor oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro.

Referitor la banii dați inculpatului L.G. a arătat că i-a dat o sumă de bani când acesta a plecat în Suedia, aproximativ 1.500 - 2.000 euro.

- i-a mai dat inculpatului L.G. o sumă de bani și când a fost în Italia pentru rezolvarea problemelor juridice ale lui L.C.

- dar și 5.000 euro când a fost în Japonia.

Martorul denunțător a mai arătat că a cumpărat un autoturism marca O. prin 2005, l-a înmatriculat pe societatea M. și I-a dat fiicei lui L.G.

Toate serviciile mai sus menționate Ie-a prestat inculpatului L.G. (a arătat martorul denunțător) pentru a obține acele contracte și a încasa contravaloare lor, arătând că, propriu-zis, nu s-a condiționat obținerea contractelor de prestare a anumitor servicii.

S-a mai arătat că a formulat denunțul în 2008 la momentul în care nu mai suporta presiunile.

Referitor la SC M.L.I. SRL, s-a arătat că nu a avut nicio activitate pe SC M.L.I. SRL, că a creditat această societate, SC M.L.I. SRL, cu suma reprezentând prețul de achiziție a autoturismului B. și contravaloarea taxelor de înmatriculare. După ce a achiziționat un autoturism marca B., l-a înmatriculat și l-a dat lui L.C. A arătat că inculpatul L.C. nu a creditat firma SC M.L.I. SRL cu suma de bani reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. achiziționat și că el, personal, nu a folosit niciodată acest autoturism, pe care, așa cum s-a arătat, îl folosea L.C., care era asociat și administrator la sus-zisa societate comercială.

Referitor la autoturismul marca O., s-a arătat că a fost achiziționat din banii societății.

Referitor la SC A. SRL, martorul denunțător a arătat că a vrut să își diversifice activitatea societăților și de aceea a preluat SC A. SRL în anul 2007.

Persoanele de la contabilitate i-au atras atenția că există factura pentru apă minerală pentru o cantitate foarte mare într-un timp foarte scurt, astfel că a realizat că aceasta e nereală. E posibil din câte își amintește să fi fost două facturi. Nu știe când au fost emise acestea. Nu știu dacă E.A. și L.G. au avut vreo înțelegere. Din surse neoficiale a aflat că apa nu a fost niciodată în primărie.

Având în vedere probatoriul administrat la cercetarea judecătorească, Tribunalul în urma analizei coroborate a celui administrat Ia urmărirea penală, a apreciat că starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței de judecată nu se confirmă.

Astfel instanța de fond a reținut următoarele:

1. Cu privire la acuzațiile aduse inculpatului L.G.; în actul de inculpare s-a arătat că L.G., în calitate de primar și ordonator principal de credite, iar apoi de președinte al comisiilor de evaluare a ofertelor, ar fi favorizat SC M.I. SRL Zărnești, în sesnul că cele 29 contracte de lucrări și servicii publice, urmare a achizițiilor publice organizate de primărie și câștigate în favoarea sus-zisei societăți comerciale, au fost simulate, formale, și s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 și a Ordinului nr. 1.014/874/2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de lucrări.

Instanța de fond a reținut că, referitor la aceste nereguli, s-a constatat că inculpatul L.G. nu a fost cercetat pentru infracțiunea de abuz în serviciu sau neglijență în serviciu, pentru că și-ar fi încălcat obligațiile ce-i reveneau, că nu s-a concluzionat în sensul desființării acestor contracte de licitație pentru neregulile constatate și că nici un alt participant la aceste licitații nu a contestat vreo procedură în instanță.

Probele cauzei, inclusiv propria mărturie a denunțătorului au scos în evidență faptul că inculpatul L.G. nu a condiționat în nici un fel vreo acțiune întreprinsă în schimbul vreunul folos/avantaj, din declarația denunțătorului reieșind că inițiativa a pornit de la acesta din urmă.

Pe de altă parte, nu toate afacerile sunt susceptibile de practica corupției. Comisia de atribuire a lucrărilor a preferat SC M.I. SRL în defavoarea altor societăți datorită calității ofertelor depuse.

De altfel, SC M.I. SRL, societate administrată de martorul denunțător, și-a menținut toate contractele de lucrări și servicii pe care le avea în derulare cu Primăria orașului Zărnești și a obținut în continuare contracte noi, chiar și în prezent, după investirea în funcție a altei persoane în calitate de primar al orașului Zărnești.

Nu s-a dovedit în cauză că licitațiile au fost simulate, că nu s-au depus oferte de către mai multe firme, că nu s-a asigurat libertatea tuturor ofertanților concurenți participanți, ori protecția lor față de influențe neloiale, care distorsionează raportul de servicii în mod unilateral, în favoarea unui singur participant.

De asemenea, nu s-a făcut dovada că prezentarea ofertelor firmei martorului denunțător la licitațiile organizate de primărie au avut la bază o înțelegere contrară legii, pentru ca organizatorul licitației să accepte o anumită ofertă.

În mod subiectiv și total nedovedit s-a apreciat de către ministerul public, în urma analizării tuturor documentelor care au stat la baza organizării selecțiilor de oferte și încheierii contractelor, că toate procedurile de achiziție publică organizate de primăria orașului Zărnești în perioada 2004-2007 și câștigate de SC M.I. SRL Zărnești, au fost simulate, formale în sensul că s-au efectuat cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, respectiv a O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001 și a Ordinului nr. 1.014/874/2001 privind aprobarea structurii, conținutului și modului de utilizare a documentației standard pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru achiziția publică de lucrări.

De altfel, martorul denunțător a apreciat că atribuirea contractelor către firma sa a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale. Faptul că firma sa a fost plătită la termen pentru lucrările efectuate este un act de normalitate, ce nu presupune un act de corupție.

Faptul că martorul T.F.C.M. a arătat că lucrările sau achizițiile erau inițiate de primarul L.G. în cadrul Consiliului local, acesta fiind și cel care propunea procedura de achiziție, respectiv selecție de ofertă, deoarece era o procedură permisivă în comparație cu procedura licitației, nu este o practică ce încalcă legea.

De asemenea, faptul că, în unele situații erau semnate doar procesele-verbale de selecție a ofertei și au existat și cazuri în care, la momentul desfășurării selecției de oferte, lucrările erau deja începute de către viitorul beneficiar al contractului, de asemenea, nu poate fi imputat unei singure persoane.

În al doilea rând, în lipsa unor hotărâri judecătorești care să desființeze aceste contracte pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, acestea se bucură de aparența de legalitate.

În plus, din comisiile de licitație au făcut parte mai multe persoane, decizia de atribuire a aparținut unui colectiv de persoane, prin urmare nu numai inculpatului L.G. Niciunul dintre martorii audiați în cauză - T.F.C., B.F.N., R.G., R.I.C., care au făcut parte din aceste colective de decizie - nu a confirmat vreo intervenție din partea inculpatului L.G. pentru ca vreo lucrare să fie atribuită firmei martorului denunțător.

Cu privire la reparațiile și lucrările de îmbunătățire efectuate la imobilele familiei L. (apartamentul inculpatului L.G., țarcul de câini și casa inculpatului L.C.) fiind vorba de apartamentul inculpatului L.G., casa inculpatului L.C. și țarcul de câini, instanța de fond a reținut că, în virtutea relațiilor de prietenie ce existau între cele două familii la acea dată, nu se poate trage concluzia că acestea s-au ridicat, pe de o parte, la valorile indicate de Parchet sau, pe de altă parte, că acestea ar fi reprezentat vreun favor făcut de denunțător familiei L.

Nicio probă din dosar nu a confirmat faptul că inculpatul L.G., direct sau indirect, a pretins vreo sumă de bani sau vreun serviciu de la martorul denunțător, toate acestea pentru ca firma denunțătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea lucrărilor de prestări servicii.

În ceea ce privește autoturismul marca O., despre care martorul denunțător a afirmat că l-a achiziționat la cererea inculpatului L.G., pentru fiica acestuia, referitor la care martorul denunțător a afirmat că l-a achiziționat cu suma de 4.500 euro, se constată că acesta a fost înmatriculat pe SC M.I. SRL. Instanța a apreciat că înmatricularea autoturismului cu terminația X nu conduce la concluzia indubitabilă că terminația vine de la numele A., fiica inculpatului L.G. Faptul că a fost dat spre folosință numitei L.A. nu are relevanță sub aspectul acuzației de luare de mită în sarcina inculpatului, atâta vreme cât, de drept, autoturismul figura în proprietatea firmei M., aceasta din urmă fiind proprietara bunului. Faptul că martorul denunțător a tolerat folosința autoturismului de către fiica inculpatului L.G., pe o durată de timp atât de mare, nu conduce la concluzia că aceasta a fost efectuată pentru ca firma denunțătorului să fie avantajată în procedura licitațiilor.

Justificarea în sensul că banii ar fi fost dați de familia L. și înmatricularea a fost efectuată pe numele persoanei juridice pentru a se evita plata taxelor vamale, poate fi reală, însă nu poate fi luată în considerare în lipsa unui suport probatoriu, lipsind documente care să justifice aceasta.

Tribunalul apreciază că nici prin încercarea actului de dispoziție asupra autoturismului prin înstrăinarea acestuia de familia L. către martorul M.G., vânzare ce nu a mai avut loc ca urmare a intervenției martorului denunțător, moment în care autoturismul a reintrat în posesia acestuia din urmă, nu se poate confirma în mod indubitabil faptul că acest autoturism ar fi fost dat cu titlu de mită pentru a fi folosit de un membru al familiei L.

În ceea ce privește suma de bani despre care martorul denunțător afirmă că i-a dat-o inculpatului L.G., pentru rezolvarea problemelor juridice pe care L.C. le avea în străinătate, faptul că s-a dovedit existența acestor afaceri judiciare, nu înseamnă că s-a dovedit și plata vreunei sume de bani. De altfel, acest punct, alături de lucrările de amenajare efectuate de firma denunțătorului la Uzina M. Tohani, la cererea inculpatului L.G., unde ar fi făcut niște lucrări în cuantum de 1.000 - 1.500 euro, sau cele referitoare la amenajarea unui cabinet medical în cadrul Spitalului Zărnești, tot la cererea domnului L. cu ocazia venirii unei doctorițe oftalmolog, în cuantum de 3.000 - 4.000 euro, sau remiterea către inculpatul L.G., la plecarea în Suedia, a sumei de 1.500 - 2.000 euro, nu formează obiectul dosarului, deși sunt prezentate la fel ca și celelalte susțineri ale martorului denunțător.

Referitor la autoturismul marca B., acest autoturism potrivit actelor de la dosar a fost achiziționat la data de 28 octombrie 2005, din Germania, pentru suma de 31.379,31 euro fără TVA (36.400 euro cu TVA).

Se constată că în cursul lunii august 2005, L.C., împreună cu martorul denunțător M.N., au înființat o societate comercială - SC M.L.I. SRL - cei doi fiind atât asociați, cât și administratori.

Martorul C.I.M. s-a ocupat de înființarea societății pe baza unor procuri date la notar de cei ce urmau a fi asociați și administratori. Ulterior, la 26 septembrie 2005, C.I.M. a devenit unicul administrator al societății.

Autoturismul marca B. a fost achiziționat pe numele SC M.L.I. SRL.

Actele contabile au relevat că prețul autoturismului și plățile aferente importului acestuia au fost suportate de societate, iar martorul denunțător a afirmat că sumele de bani au provenit din faptul că a creditat societatea cu 31.500 euro și 33.519 RON (9.263,48 euro, la cursul de 3,6184 RON/euro).

S-a reținut în rechizitoriu că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y (anul nașterii și prescurtarea numelui fiului învinuitului L.G.) și dat în folosința învinuitului L.C. care l-a utilizat neîntrerupt până la data de 09 iunie 2008, dată la care l-a înstrăinat folosindu-se de documente false.

Faptul că pe această societate nu a existat nicio activitate nu are relevanță sub aspectul infracțiunilor care formează obiectul cauzei.

De asemenea, faptul că autoturismul a fost înmatriculat sub nr. Y nu relevă că acest autoturism a fost folosit sau dat lui L.C. cu titlu de avantaj/folos în favoarea inculpatului L.G. pentru ca firma denunțătorului să aibă o poziție favorizată în atribuirea contractelor de licitație.

Susținerile referitoare la faptul că martorul denunțător ar fi creditat societatea cu sumele de bani aferente cumpărării autoturismului și înmatriculării acestuia sunt contradictorii.

La dosarul cauzei există un contract de împrumut încheiat între M.N. și SC M.L. SRL, reprezentată de administratorul C.M., fără a se preciza suma, pentru optimizarea activității de plăți spre diverși colaboratori sau parteneri de afaceri, în acest fel urmărindu-se evitarea blocajului financiar. La data de 20 octombrie 2005 se încheie anexa nr. 1 la contract și se precizează cuantumul primei tranșe a împrumutului - care se ridică la suma de 31.500 euro - creditul fiind acordat cu restituire în rate, pentru o perioadă de 2 ani, fără dobândă.

La dosarul cauzei se află ordinele de încasare, din care rezultă că martorul C.M., la data de 27 octombrie 2005, a depus în contul firmei suma de 31.500 euro, la mențiuni fiind precizat „împrumut firmă de la M.N.”.

Martorul C.M., angajat la acea vreme la firma martorului denunțător, în prezent contabil la firmele martorului denunțător, aflat deci în raporturi de subordonare față de denunțător, a declarat în fața instanței că a primit banii de la martorul denunțător.

Dacă, din punct de vedere contabil, actele de mai sus sunt suficiente pentru înregistrarea sumei în contabilitate, din punct de vedere juridic mențiunea din chitanța de depunere nu relevă faptul efectiv al împrumutului realizat de M. pentru firmă în scopul achiziției autoturismului pentru inculpatul L.C. și nici nu conduce la concluzia că aceasta s-a realizat pentru crearea unui avantaj/folos familiei inculpatului L., toate acestea pentru ca firma denunțătorului să fie apreciată favorabil în atribuirea contractelor de prestări servicii.

Faptul că autoturismul este achiziționat de firmă, din banii creditați către aceasta de M.N., este o certitudine ce rezultă din actele de mai sus, ceea ce nu rezultă fiind însă legătura de cauzalitate între aceasta, darea în folosință a autoturismului celuilalt asociat - L.C. - și infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului L.G.

Nu s-a dovedit existența vreunei legături de cauzalitate între achiziția autoturismului în condițiile de mai sus și contractul de concesiune din data de 10 noiembrie 2005 încheiat între Primăria Zărnești și SC M.L.I. SRL.

Având în vedere cele de mai sus, în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului L.G., instanța a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat mai sus, nicio probă nu a confirmat faptul că inculpatul L.G. a primit foloase sau avantaje de la martorul denunțător pentru ca firma sa să fie apreciată într-o poziție avantajoasă în licitațiile organizate de Primăria Zărnești.

2. Cu privire la acuzațiile aduse inculpatului L.C.

Afirmațiile inculpatului L.C., în sensul că el ar fi dat banii administratorului C., nu au fost dovedite, de asemenea nu s-a dovedit nici faptul că autoturismul ar fi fost cumpărat de L.C. și înmatriculat pe numele societății pentru evitarea plății taxelor vamale.

În primăvara anului 2008, inculpatul L.C. a luat legătura cu martorul G.N. din municipiul Curtea de Argeș, pentru a-l ajuta să înstrăineze autoturismul marca B. Ulterior acest autoturism a fost achiziționat de martor pentru suma de 17.000 euro.

Autoturismul marca B. a fost înmatriculat de martorul G.N. la data de 01 iulie 2008, iar la data de 27 noiembrie 2008 a fost înstrăinat numitului A.C. din localitatea Târgu Jiu. Acesta, la rândul său, a înstrăinat autoturismul numitului G.P.A. din localitatea Arad, iar actualmente autoturismul se află în proprietatea martorei G.T.M., care l-a achiziționat în luna octombrie 2009 pentru suma de 15.000 euro.

Cu ocazia vânzării, învinuitul L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zărnești, trecând ca preț al autoturismului suma de 3.689 RON.

Deoarece autoturismul era în proprietatea SC M.L.I. SRL Zărnești, singura care putea efectua actul de dispoziție era societatea.

Actele dosarului au relevat că L.C. a achiziționat un facturier, a completat olograf prima factură din 09 iunie 2008 trecând ca preț al vânzării suma de 3.689 RON și a aplicat o ștampilă care s-a dovedit în urma unui raport de constatare tehnico-științifică că nu era cea folosită de societate.

Inculpatul L.C. a recunoscut că a înstrăinat autoturismul marca B., folosindu-se de un chitanțier achiziționat personal și de o ștampilă confecționată de el, a motivat că a fost nevoit să procedeze în acest fel deoarece i-a adus la cunoștință asociatului său, M.N., intenția sa de a vinde autoturismul, iar acesta nu s-a opus. A arătat că autoturismul a fost achiziționat din banii săi câștigați la muncă în Italia, însă acesta a fost înmatriculat pe societate pentru a nu plăti taxe de înmatriculare. A arătat că a avut reprezentarea că vinde un bun propriu.

După vânzarea autoturismului, inculpatul L.C. nu a predat actele și banii către societate, având reprezentarea că autoturismul îi aparține, deoarece el a plătit pentru achiziția acestuia. În prezent, autoturismul figurează înregistrat pe societate.

Sub aspectul acțiunii materiale specifice laturii obiective, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se săvârșește prin folosirea bunului societății ceea ce presupune scoaterea bunurilor din patrimoniul societății cu scopul de a-l folosi în interes propriu.

Se constată că în mod greșit, chiar și în situația în care L.C. ar fi dat banii societății cu titlu de împrumut pentru achiziția autoturismului, a avut reprezentarea că bunul îi aparține, fără să înțeleagă că de fapt asociatul nu are nici un drept asupra bunurilor din patrimoniul societății. Drepturile asociatului privesc doar aportul lui social și dividendele.

În consecință, instanța a apreciat că inculpatul L.C. a dispus fără drept și deci cu rea credință, asupra autoturismului marca B., prin vânzarea acestuia, iar faptul că nu a avut o înțelegere cu celălalt asociat reiese din folosirea unei facturi false.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL Zămești, trecând ca preț al autoturismului suma de 3.689 RON, înscris prin care se atesta vânzarea autoturismului de către SC M.L.I. SRL, și în acest caz se constată întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În drept;

Fapta învinuitului L.C., constând în aceea că, în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, folosindu-se de o factură completată de el în fals, a înstrăinat, la data de 03 iulie 2008, autoturismul marca B., care se afla în patrimoniul societății, fără cunoștința administratorului societății și a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul societății și obținând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. și folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, SC M.L.I. SRL, prin reprezentant legal, s-a constituit parte civilă cu suma de 31.380 euro și 31.500 RON, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B. și a taxelor de înmatriculare ale acestuia.

Instanța apreciază parțial întemeiate pretențiile, în acest sens inculpatul L.C. urmează a fi obligat să plătească SC M.L.I. SRL, suma reală pe care a obținut-o din vânzarea fără drept a autovehiculului, respectiv suma de 17.000 euro, sau contravaloarea în RON la cursul plății.

Deși, pentru achiziția autoturismului, firma a achitat o sumă mai mare de bani, fiind vorba de 31.500 euro și 33.519 RON, având în vedere că nu se cunoaște valoarea de amortizare a bunului, inculpatul L.C. nu poate fi obligat la plata acestor sume de bani.

3. Cu privire la acuzațiile aduse inculpaților L.G. și E.A.

SC A. SRL Zămești, care, la epoca faptelor, a aparținut inculpatului E.A. până la data de 14 octombrie 2007, în prezent această societate aparținând martorului denunțător și fiind administrată de numitului C.I.M., are ca obiect de activitate fabricarea pâinii, a prăjiturilor și a produselor de patiserie, această societate avea și are deschise mai multe puncte de desfacere pe raza localității Zămești.

Primăria orașului Zămești în mod regulat a achiziționat produse alimentare cu titlu de protocol pentru diferitele manifestații și activități organizate, o parte din aceste produse au fost achiziționate în perioada 2005-2007 de la SC A. SRL. De asemenea, în mod regulat primăria a achiziționat apă minerală și plată de la această societate.

Probatoriul cauzei a scos în evidență o practică deficitară în ceea ce privește achiziția apei minerale. În acest sens, martorii audiați în cauză - E.C.N., B.D., R.M.S., L.D. - au relevat faptul că apa minerală a existat în materialitatea ei.

Astfel, aceasta a fost periodic achiziționată de la SC A. SRL, plata și facturarea acesteia nu s-a efectuat pe loc, ci la o durată de timp, de regulă lunar, când se emitea o singură factură pentru întreaga cantitate de apă minerală achiziționată pe parcursul acelei perioade.

La datele de 03 august 2007 și 15 octombrie 2007, martora E.C. a emis, din dispoziția lui E.A., două facturi fiscale în favoarea Primăriei orașului Zărnești, care atestau achiziționarea de către aceasta a cantității de 20.750 bidoane de apă minerală și plată în valoare de totală de 31.112,55 RON. S-a constatat că această societate nu avea în stoc această cantitate, așa cum rezultă din raportul de constatare financiar-contabil întocmit de specialist din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Brașov.

Cu privire la infracțiunile atribuite prin rechizitoriu celor doi inculpați, instanța de fond a reținut că, cu certitudine nu s-a livrat primăriei întreaga cantitate de apă minerală precizată în cele două facturi, deodată, dar, pe un interval de timp oarecare acest lucru a fost posibil. Eroarea constă în facturarea unor cantități atât de mari pe două facturi în condițiile în care pentru orice livrare trebuia întocmită factură, referat și efectuată plata aferentă acestor mărfuri.

Prin urmare, în ceea ce privește infracțiunile de mai sus, instanța consideră că nu a avut loc nicio vătămare a intereselor părții vătămate (Primăria Zărnești), care nu a efectuat o plată fictivă, ci una datorată, pentru produsele achiziționate pentru un interval de timp mai mare.

Facturile emise nu sunt false, deoarece în baza lor s-a efectuat plata unor produse care au fost efectiv livrate, faptul că s-a livrat nu numai apă minerală sau plată ci și alte produse, iar în facturi au fost menționate numai produsele apă minerală sau plată, atâta timp cât există un echivalent între produsele livrate și cele achitate, nu se poate considera că a existat un abuz sau că primăria a suferit vreun prejudiciu. S-a susținut că în gestiunea SC A. SRL nu a existat niciodată o cantitate atât de mare de apă minerală sau plată. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, apa nu a fost achiziționată dintr-o dată de societate pentru a fi revândută, ci periodic se efectua aprovizionarea la magazinele ce aparțineau de societate.

Se poate admite că inculpatul L.G. sau martora R.S. au dat dovadă de neglijență, în sensul că ar fi trebuit să întocmească efectiv actele aferente livrării produselor, însă toate aceste aspecte, ca urmare a faptului că nu au avut ca efect nicio vătămare a părții vătămate, fiind încălcate proceduri ce țin de circuitul documentelor, iar în virtutea faptului că nu orice încălcare a atribuțiilor de serviciu este aptă să asigure existența infracțiunii analizate, Tribunalul apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. pen.

Acest mod deficitar de lucru este sancționabil, ca pedeapsă proporțională cu scopul urmărit, prin aplicarea unei amenzi administrative.

Aceste deficiențe apreciate, mai degrabă, a fi doar carențe în modul de lucru, au adus serviciului public în discuție o atingere minimă și cu urmări nesemnificative.

În acest context, instanța apreciază că acordarea unei semnificații penale faptelor pentru care sunt cercetați inculpații L.G. și E.A., fiind vorba de infracțiunile prevăzute de art. 248 și respectiv art. 290 C. pen. cu pârtiei pății le aferente, cu consecința aplicării unei pedepse, chiar și neprivativă de libertate, nu ar servi scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de circumstanțele reale ale faptelor și cele personale ale inculpaților, se constată că faptele sunt lipsite de gradul de pericol social al unor infracțiuni, fiind în mod vădit lipsite de importanță.

În sarcina inculpatului L.G. nu se poate reține infracțiunea de neglijență în serviciu.

Pentru a fi în prezența unei astfel de infracțiuni trebuie ca activitatea necorespunzătoare a unui funcționar, în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu efectuată din culpă, să aibă ca urmare o perturbare însemnată a relațiilor de serviciu ori o vătămare importantă a intereselor legale ale unei persoane.

Or, în speță, carențele constatate nu constituie o îndeplinire defectuoasă a acestora, cu repercusiuni importante asupra intereselor legale ale unei persoane, sau cu o tulburare însemnată [în înțelesul art. 249 alin. (1) C. pen.].

În cauză, a apreciat instanța de fond, nu se poate dispune anularea celor două facturi, deoarece acestea au la bază operațiuni efective desfășurate între Primăria Zărnești și SC A. SRL, acestea cuprind astfel cum s-a arătat mai sus, facturarea pentru plată a unor cantități de produse, livrate pe o durată mai mare de timp. A dispune anularea acestora și refacerea fiecărei facturi aferentă fiecărei livrări ar fi o activitate imposibil de realizat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, deși Primăria Zărnești s-a constituit parte civilă în cauză cu 31.112,55 RON, Tribunalul a apreciat aceste pretenții ca neîntemeiate, prin prisma faptului că primăria a achiziționat efectiv produse pentru care s-a achitat suma de 31.112,55 RON, astfel că a obliga la o nouă plată ar reprezenta o dublă încasare cu efectul îmbogățirii fără just temei, deși partea vătămată nu a suferit nici un prejudiciu.

Cu privire la cererea martorului denunțător M.N. privind restituirea sumelor de bani și a contravalorii serviciilor furnizate, având în vedere, pe de o parte, soluția de achitare, aceste sume nu pot fi acordate. Pe de altă parte, chiar și dacă s-ar fi stabilit vinovăția inculpatului L.G. în ceea ce privește infracțiunea de luare de mită, acordarea acestor sume de bani nu ar fi putut fi realizată. Atâta vreme cât mituitorul, apărat de pedeapsă, ar fi oferit funcționarului bunuri sau alte foloase, ar fi așteptat să beneficieze de atitudinea incorectă a funcționarului și apoi l-ar fi denunțat pentru a reintra în posesia banilor/bunurilor/contravalorii foloaselor, toate aceste bunuri/valori, etc. trebuie confiscate în favoarea statului și deci nu pot fi restituite.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpații E.A. și L.C., părțile civile SC M.L.I. SRL, Primăria Orașului Zărnești și denunțătorul M.N.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov a criticat sentința primei instanțe pentru netemeinicie sub aspectele achitării inculpaților L.G. și E.A. și al individualizării pedepselor aplicate inculpatului L.C. (cuantum și modalitate de executare); în ședința publică din data de 13 decembrie 2011, procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, criticând omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererii denunțătorului M.N., întemeiată pe prevederile art. 19 din Legea nr. 78/2000, precum și soluția de achitare a inculpaților L.G. și E.A., sub aspectul infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, prev. de art. 31 alin. (2), rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Apelantul inculpat E.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) în loc de lit. b1) C. proc. civ., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa.

Apelantul inculpat L.C. a criticat hotărârea primei instanțe atât sub aspectul laturii penale, cât și sub acela al laturii civile, solicitând reducerea pedepselor și înjumătățirea despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În ceea ce privește vânzarea autoturismului, apelantul a arătat că nu a existat niciun element de clandestinitate, că a vândut mașina acționând tot ca un proprietar.

Prin urmare, a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanță și menținerea modalității de executare.

În ceea ce privește latura civilă, s-a susținut că dacă SC M.L.I. SRL, care a fost înființată de către apelantul inculpat L.C. și martorul denunțător M.N., ar fi suferit vreo pagubă atunci aceasta trebuia împărțită între cei doi.

Apelanta parte civilă SC M.L.I. SRL a criticat modul de soluționare a laturii civile, solicitând ca inculpatul L.C. să fie obligat să-i restituie suma de 39.080 euro sau contravaloarea în RON a acestei sume, reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., valoare de achiziție; a invocat faptul că a făcut dovada sumei cu care societatea a achiziționat acest autoturism din Germania, că suma provine din creditarea exclusivă a asociatului M.N., că inculpatul a folosit exclusiv acest autoturism și că a dispus în mod abuziv de acesta.

Apelanta parte civilă Primăria Zărnești a criticat respingerea de către prima instanță a pretențiilor formulate, învederând, prin nota de ședință depusă la dosarul cauzei, că analiza facturilor privind achiziția de produse de protocol în perioada 2005-2008 relevă un consum foarte ridicat de apă minerală și plată în anul 2007 (32.456,49 RON) comparativ cu anul 2005, când nu a existat un astfel de consum, sau cu anul 2006 (în sumă de 639,69 RON), sau cu anul 2008 (172,90 RON); în luna iunie, Primăria Zărnești avea 119 angajați - funcții publice și personal contractual - și 100 angajați în baza Legii nr. 76/2002, iar în luna iulie, 119 angajați funcții publice și personal contractual - și 104 angajați în baza Legii nr. 76/2002; Primăria Zărnești nu deține un spațiu destinat depozitării unui volum de 21.758 peturi apă minerală/plată, achiziționat în iunie-iulie 2007, iar la nivelul acestui oraș, în perioada iulie - august 2007, nu s-a reținut starea de caniculă, conform O.G. nr. 99/2000; apa minerală pentru angajații instituției a fost achiziționată separat de achiziția apei destinată persoanelor încadrate în muncă în perioadele cu temperaturi extreme, care a fost procurată în urma referatului Compartimentului Protecție Civilă din 18 iulie 2007, fiind cumpărată o cantitate de 480 litri apă minerală.

Apelantul denunțător M.N. a criticat sentința sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, solicitând ca inculpații L.G. și L.C. să fie obligați să îi restituie suma de 31.500 RON, reprezentând lucrări de reparații și construcții efectuate la proprietățile acestora, apreciind că a făcut dovada lucrărilor realizate, astfel încât instanța de fond, în mod netemeinic, i-a respins această solicitare.

Prin decizia penală nr. 134/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de părțile civile SC M.L.I. SRL și Primăria Zărnești împotriva sentinței penale nr. 283 din 17 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr. 6861/62/2010, care a fost desființată sub următoarele aspecte:

- temeiul achitării inculpatului L.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);

- achitarea inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- achitarea inculpatului E.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale);

- respingerea pretențiilor civile formulate de Primăria Zărnești,

- omisiunea de desființare a facturilor fiscale falsificate din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL;

- cuantumul despăgubirilor acordate părții civile SC M.L.I. SRL;

- dispoziția de ridicare a sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentele aparținând inculpaților L.G. și E.A.;

- omisiunea de a se pronunța asupra pretențiilor în despăgubiri formulate de denunțătorul M.N.

Rejudecând în aceste limite, instanța de apel a decis după cum urmează:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale);

- în baza art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului L.G. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice;

- în baza art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și a fost aplicată inculpatului L.G. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., condamnarea inculpatului E.A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicității.

În baza art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului E.A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

Au fost interzise inculpaților L.G. și E.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor rezultante, de câte 1 an închisoare, aplicate inculpaților L.G. și E.A. pe durata termenului de încercare de 3 ani.

A fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea executării și în privința pedepsei accesorii.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. civ., rap. la art. 998-999 și art. 1003 C. civ., au fost obligați, în solidar, inculpații L.G. și E.A., acesta din urmă, în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească Primăriei Zărnești suma de 31.112,55 RON, reprezentând prejudiciul cauzat.

În baza art. 348 C. proc. civ., au fost desființate în totalitate, fiind false, facturile fiscale din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL către Primăria Orașului Zărnești.

Inculpatul L.C. a fost obligat să plătească părții civile SC M.L.I. SRL suma de 31.379,31 euro (sau echivalentul în RON la data plății efective), reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., fiind respinse celelalte pretenții.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Brașov, aparținând inculpatului E.A., până la concurența sumei de 31.112,55 RON.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010, prin care s-a instituit sechestrul asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărnești, aparținând inculpatului L.G., până la concurența sumei de 31.112,55 RON.

Au fost respinse pretențiile formulate de denunțătorul M.N.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații E.A. și L.C., precum și de denunțătorul M.N. împotriva aceleiași hotărâri.

Onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu în sumă totală de 225 RON (câte 75 RON fiecărui avocat), s-a dispus să fie suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Inculpații E.A. și L.C. și denunțătorul M.N. au fost obligați să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare următoarele sume:

- inculpații E.A., L.C. câte 175 RON fiecare,

- M.N. ,100 RON; restul de cheltuieli judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON, a râmas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat următoarele:

1. Cu privire la inculpatul L.G., s-a reținut că acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale), în actul de sesizare a instanței reținându-se că, în calitate de primar al orașului Zărnești, în perioada 2004-2005, a pretins și primit, în mod constant, pentru sine și membrii familiei sale, bunuri (două autoturisme, materiale de construcții) și servicii (lucrări de construcții la imobilele sale) în cuantum de 52.963 euro de la administratorul SC M.I. SRL Zărnești, martorul denunțător M.N., pentru ca această societate să-și mențină contractele de lucrări și servicii pe care le avea în derulare cu Primăria orașului Zărnești și să obțină în continuare astfel de contracte, fără respectarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice.

Prima instanță, analizând în mod coroborat probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, a stabilit în mod corect starea de fapt referitoare la acuzația mai sus menționată, concluzionând că se impune achitarea inculpatului L.G., dar a reținut, neîntemeiat, incidența în cauză a dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. civ. (fapta nu există).

Reevaluând materialul probator aflat la dosarul cauzei, Curtea a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (5 acte materiale) și că se impune achitarea inculpatului L.G. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) în loc de lit. a) C. proc. civ.; deși inculpatul L.G. a beneficiat de anumite bunuri și servicii din partea firmei denunțătorului, în speță nu s-a demonstrat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că Ie-a primit cu scopul de a favoriza SC M.I. SRL, prin atribuirea contractelor de achiziție publică pentru Primăria Zărnești; susținerile în acest sens ale denunțătorului sunt singulare, inculpatul L.G. a negat constant aceste acuzații și nicio altă probă administrată în cauză nu a scos în evidență faptul că ar fi condiționat în vreun fel îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de vreun folos/avantaj din partea denunțătorului.

Curtea a apreciat că temeiul achitării reținut de prima instanță - art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. civ. - nu este incident în speță câtă vreme s-a probat existența unor fapte în materialitatea lor (predarea unor bunuri, efectuarea unor lucrări, derularea unor proceduri de achiziție publică și încheierea unor contracte), argumentele de fapt și de drept anterior expuse demonstrând că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Cât privește aprecierile primei instanțe referitoare la faptul că inculpatul L.G. nu a fost cercetat pentru infracțiunile de abuz în serviciu, respectiv neglijență în serviciu, Curtea a apreciat criticile aduse de procuror ca nefiind fondate. Din considerentele sentinței nu rezultă aprecierea instanței în sensul întrunirii conținutului constitutiv ale uneia dintre aceste infracțiuni, care să fi avut drept consecință incidența art. 334 C. proc. civ.; s-a consemnat doar faptul că, în măsura în care s-ar fi apreciat de către organul de urmărire penală că, intenționat sau din culpă, acest inculpat ar fi comis fapte de natură penală, ar fi putut fi cercetat pentru infracțiunile anterior menționate.

Instanța de apel a apreciat că faptele anterior analizate nu pot constitui nici infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice și nici neglijență în serviciu, câtă vreme din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că, prin modul defectuos de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu legate de atribuirea contractelor de achiziții publice, s-ar fi produs una din urmările imediate impuse de art. 248 C. pen., respectiv de art. 249 C. pen. În toate cazurile, lucrările obținute de SC M.I. SRL au fost efectiv executate, iar costurile suportate de Primăria Zărnești au fost cele mai mici, comparativ cu ofertele similare existente la dosarele de achiziții. Prin urmare, nu a fost în nici un fel perturbată activitatea Primăriei Zărnești, patrimoniul acesteia nu a încercat vreo pagubă și nu a reieșit nici vreo vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane.

Apelul procurorului s-a apreciat a fi fondat sub aspectul omisiunii primei instanțe de a se pronunța asupra pretențiilor formulate de denunțătorul M.N. în acest proces penal, dar este neîntemeiat în privința solicitării de a se dispune restituirea banilor pretinși.

În acest sens, în considerentele sentinței, Tribunalul Brașov a expus și a argumentat temeinic motivele pentru care sumele pretinse nu pot fi acordate, însă în dispozitiv nu se regăsește soluția adoptată asupra cererii denunțătorului, soluție care trebuie să fie de respingere a pretențiilor formulate de sus-numitul denunțător.

Curtea a constatat că denunțătorul M.N. a solicitat să fie despăgubit cu suma totală de 199.544 RON, reprezentând 31.500 RON și echivalentul în RON a sumei de 39.080 euro, la cursul de 4,30 RON/euro, învederând că aceste sume reprezintă prețul autoturismului marca B. și contravaloarea taxelor vamale aferente, achitate de SC M.L.I. SRL din sumele cu care a creditat societatea, și contravaloarea unor lucrări de reparații și construcții efectuate la proprietățile inculpaților L.G. și L.C.

2. Relativ la soluția de achitare a inculpaților L.G. și E.A., conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. civ., pentru săvârșirea de către L.G. a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prevăzută de art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), și uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) (2 acte materiale), respectiv pentru comiterea de către E.A. a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, în formă continuată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), și complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecința obținerii de către funcționarul public, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, în formă continuată, prev. de art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), Curtea a constatat că, în mod netemeinic, prima instanță a apreciat că faptele menționate nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din probele administrate în cauză a rezultat, neîndoielnic, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpați, solicitarea inculpatului E.A., de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) în loc de lit. b1) C. proc. civ., nefiind fondată.

În acest sens, la dosarul cauzei au fost atașate două facturi fiscale, din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007, emise de furnizorul SC A. SRL Zărnești cumpărătorului Primăria Zărnești, având ca obiect „apă minerală și apă plată conform O.G. nr. 99/2000, perioada 02 iulie 2007 - 27 iulie 2007, 260 l/zi x 20 zile = 5.200 I”, în cantitate de 10.400 bidoane de 0,5 I, în valoare totală de 15.593,77 RON, respectiv „apă minerală și apă plată conform O.G. nr. 99/2000, perioada 01 august 2007 - 31 august 2007”, în cantitate de 10.350 bidoane de 0,5 I, în valoare totală de 15.518,79 RON.

Din declarațiile martorei E.C., funcționar administrativ la SC A. SRL, a rezultat că ea a fost cea care a emis facturile menționate, din dispoziția inculpatului E.A.

Potrivit susținerilor acestuia din urmă, societatea al cărei administrator și asociat unic era în acea perioadă obișnuia să livreze mai multe produse alimentare, inclusiv apă, către Primăria Zărnești, pe care aceasta le achiziționa drept „protocol” pentru diferitele manifestații și activități organizate, produse care nu erau facturate și achitate imediat, ci erau notate într-un caiet, desocotirea făcându-se la un moment ulterior; emiterea celor două facturi a fost necesară pentru ca primăria să își achite datoriile față de SC A. SRL.

Curtea a apreciat însă că declarațiile furnizate de inculpatul E.A. nu se coroborează, sub acest aspect, cu nicio altă probă administrată în cauză, inculpatul însuși nefăcând dovada acestei modalități de derulare a relațiilor comerciale pe care Ie-a avut cu Primăria Zărnești.

Dimpotrivă, în cauză a rezultat că SC A. SRL nu a recepționat o cantitate așa de mare de apă (E.C.), din raportul de constatare tehnico-științifică din data de 09 martie 2010 rezultând că, în perioada ianuarie - iulie 2007, SC A. SRL s-a aprovizionat cu cantitatea de 6.844 peturi de 0,5 I apă minerală și 2.226 peturi de 0,5 I apă plată, în total 9.070 peturi de 0,5 litri, la care se adaugă stocul de 444 peturi de 0,5 I apă minerală; prin urmare, la sfârșitul lunii iulie 2007, SC A. SRL a avut înregistrată în gestiune cantitatea totală de 9.514 peturi de 0,5 I, iar în luna august 2007 s-a aprovizionat cu 276 peturi de 0,5 I apă minerală și plată (264 apă minerală și 12 peturi apă plată), astfel încât cantitățile menționate în cele două facturi nu au putut fi livrate efectiv întrucât nu au existat în gestiunea societății.

Faptul că în cauză au fost audiați martori care au învederat că în frigiderul instituției s-a găsit în permanență apă, angajații servindu-se singuri de câte ori aveau nevoie, nu este suficient pentru a susține teza livrării efective a cantității consemnate în cele două facturi și, prin urmare, a realității acestora. Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de apel de partea civilă Primăria Zărnești, a rezultat că instituția a mai efectuat achiziții de apă și de la alți furnizori, în aceeași perioadă.

De asemenea, caracterul fictiv al celor două facturi fiscale s-a apreciat a fi dovedit și prin modalitatea în care s-a procedat pentru a putea fi înregistrate în contabilitatea cumpărătorului și achitate furnizorului. În acest sens, prin documentele contabile întocmite de Primăria Zărnești s-a încercat a se crea aparența unei operațiuni comerciale reale, însă referatele de necesitate, întocmite de martora R.S., deși ar fi trebuit să preceadă achiziția, au o dată ulterioară perioadelor în care s-ar fi livrat apa (01 august 2007, respectiv 12 octombrie 2007), actul normativ indicat drept justificare, O.G. nr. 99/2000 (în realitate fiind avut în vedere O.U.G. nr. 99/2000), nu era incident, câtă vreme nu au fost anexate documente din care să rezulte îndeplinirea condițiilor impuse de acesta, iar din informațiile puse la dispoziție de Administrația Națională de Meteorologie - Centrul Meteorologic Regional Transilvania-Sud, a rezultat că, în perioada 01 iulie - 31 august 2007, în Zărnești, temperaturile nu au depășit două zile consecutiv 37 grade C.

Totodată, referatele întocmite de R.S. au fost aprobate de ordonatorul de credite, inculpatul L.G., fără avizul compartimentului financiar contabil, iar recepția produselor s-a realizat doar scriptic, de către martora G.C., din declarația acesteia rezultând că nu a văzut efectiv apa achiziționată.

Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, cele două facturi au fost înregistrate în gestiunea Primăriei Zărnești, bonurile de consum, notele de recepție și constatare diferențe, precum și cele două ordine de plată fiind semnate de inculpatul L.G.

Sumele consemnate în cele două facturi au intrat în contul SC A. SRL deschis la Trezoreria Zărnești, fiind executate silit, conform notelor de contabilitate ale Trezoreriei din 17 august 2007, respectiv din 16 octombrie 2007.

În considerarea celor expuse, Curtea de Apel a apreciat că probele administrate au răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază cei doi acuzați, constatând că, în drept, fapta inculpatului L.G., care, în calitate de primar al Orașului Zărnești și ordonator principal de credite, a folosit două facturi fiscale cunoscând că acestea atestau în mod fictiv achiziționarea cantității totale de 20.750 bidoane apă minerală și plată în perioada iulie - august 2007, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deși apa nu a intrat în gestiunea Primăriei Orașului Zărnești întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat, care, cu știință, cunoscând nerealitatea tranzacțiilor comerciale consemnate în facturile fiscale din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (ordonator de credite) acceptând ca din bugetul Primăriei Zărnești să fie achitată către SC A. SRL Zărnești suma de 31.112,55 RON, cauzând astfel o pagubă patrimoniului unității administrativ-teritoriale și un avantaj patrimonial SC A. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Totodată, fapta inculpatului E.A., care, în calitate de asociat și administrator al SC A. SRL, pe baza unei înțelegeri cu inculpatul L.G., a determinat-o pe martora E.C. să emită la datele de 03 august 2007 și 15 octombrie 2007 două facturi fiscale fictive în favoarea Primăriei Orașului Zărnești, în care se atesta în mod nereal livrarea cantității de 20.750 bidoane apă minerală și plată, în valoare totală de 31.112,55 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

Fapta aceluiași inculpat, care a remis coinculpatului L.G. cele două facturi fiscale, pe care acesta din urmă Ie-a achitat din bugetul Primăriei Zărnești în favoarea SC A. SRL, producându-se o pagubă Primăriei și un avantaj patrimonial societății al cărei asociat era E.A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma complicității, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).

În consecință, Curtea a constatat că aprecierea Tribunalului Brașov asupra caracterului vădit lipsit de importanță al faptelor imputate lui L.G. și E.A. este nefondată, în cauză impunându-se condamnarea celor doi inculpați, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni; la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut.

Nu se poate susține că prin modul în care inculpații au acționat - obținerea a două facturi fiscale false, în baza cărora s-a realizat de către Primăria Zărnești o plată nedatorată în cuantum de 31.112,55 RON - s-a adus o atingere minimă valorilor sociale protejate prin normele de încriminare ale infracțiunilor de mai sus.

Datele care caracterizează persoana și conduita făptuitorului constituie doar unul dintre criteriile enunțate de art. 181 alin. (2) C. pen., iar concluzia asupra lipsei pericolului social concret al unei fapte trebuie să reflecte valorificarea tuturor criteriilor enunțate anterior. Or, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și consecințele produse denotă că faptele analizate în cele ce au precedat prezintă gradul de pericol social necesar pentru a fi calificate drept infracțiune.

La individualizarea pedepselor, Curtea a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, apreciat din perspectiva modalității de comitere și a urmării produse, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Analizând datele care caracterizează persoana celor doi inculpați, a constatat că sunt bine integrați social, au familii organizate, studii superioare și un nivel socio-educațional ridicat și sunt la prima confruntare cu legea penală, aspecte care îndreptățesc instanța de apel să rețină buna conduită anterioară drept circumstanță atenuantă [art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.] și să coboare pedepsele pe care le va aplica sub minimul special, în limitele impuse de art. 76 lit. c) C. pen., respectiv art. 76 lit. e) C. pen.

Curtea a constatat că, neîntemeiat, prima instanță a respins pretențiile formulate de partea civilă Primăria Zămești, pretenții reprezentând contravaloarea celor două facturi achitate către SC A. SRL; motivele invocate drept justificare a acestei soluții sunt rezultatul unei aprecieri eronate a probelor administrate în cauză; în acest sens, afirmațiile inculpatului E.A., potrivit cu care ar fi livrat în mod efectiv produse către Primărie, produse care nu au fost însă achitate, nu au fost probate și, chiar în ipoteza în care s-ar admite existența unor debite ale părții civile către SC A. SRL, recuperarea acestora nu se poate realiza prin emiterea de acte false, părțile având la dispoziție instanța civilă pentru reglementarea situației patrimoniale dintre ele.

Or, în cauză este cert că, prin acțiunile conjugate ale celor doi inculpați, Primăria Zărnești a transferat în contul SC A. SRL suma de 31.112,55 RON, diminuându-și, fără temei, patrimoniul.

Prejudiciul suferit și reclamat de partea civilă este cert și nereparat, iar între fapta ilicită a inculpaților și producerea sa există legătură de cauzalitate.

Împrejurarea că sumele virate în contul SC A. SRL au fost executate silit de Trezorerie este lipsită de relevanță, întrucât acest fapt nu a însemnat recuperarea lor de către Primărie, ci stingerea debitelor pe care SC A. SRL le avea la buget.

Prin urmare, s-a constatat că sunt fondate criticile apelantei parte civilă Primăria Zărnești și că sunt întrunite condițiile legale necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (art. 998-999 C. civ.) și pentru fapta altuia [art. 1000 alin. (3) C. civ., E.A. acționând în calitate de administrator al părții responsabile civilmente SC A. SRL], motiv pentru care, reținând și dispozițiile art. 1003 C. civ., privind solidaritatea celor ținuți la despăgubire, Curtea îi va obliga, în solidar, pe inculpații L.G. și E.A., acesta din urmă în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL, să plătească Primăriei Zărnești suma de 31.112,55 RON.

Nefondate s-au considerat a fi și aprecierile primei instanțe referitoare la faptul că facturile fiscale nu sunt false. Împrejurarea că în baza lor s-ar fi efectuat plăți ale unor produse efectiv livrate și că ar exista un echivalent între produsele livrate și cele achitate nu are fundament în probele aflate la dosarul cauzei.

Cum instanța de apel a apreciat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii și uz de fals, în baza art. 348 C. proc. civ., a dispus, desființarea în totalitate, ca fiind false, a facturilor fiscale din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007, emise de SC A. SRL către Primăria Orașului Zărnești.

Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse de procuror, Curtea de Apel a apreciat că, față de soluția pronunțată în cauză, nu se mai impun, apreciindu-se că pentru a asigura repararea pagubei creată părții civile Primăria Zărnești prin acțiunile inculpaților L.G. și E.A., în considerarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 și ale art. 163 alin. (2) C. proc. civ., este necesar a fi menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța procurorului din data de 25 iunie 2010 asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Brașov, aparținând inculpatului E.A., precum și asupra cotei de 1/2 din apartamentul situat în Zărnești, aparținând inculpatului L.G., până la concurența sumei de 31.112,55 RON în cazul fiecăruia, urmând a se dispune în acest sens.

3. Verificând criticile formulate de procuror, de inculpatul E.A. și de partea civilă SC M.L.I. SRL, instanța de control judiciar a constatat că, în mod legal și temeinic, Tribunalul Brașov a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., și de folosire, cu rea credință, de către fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, a bunului sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată.

În cauză s-a apreciat că a rezultat, fără putință de tăgadă, că în calitate de asociat al SC M.L.I. SRL, L.C. a întocmit factura fiscală din 09 iunie 2008 în numele SC M.L.I. SRL, factură care atesta vânzarea, contra sumei de 3.689 RON, a autoturismului marca B., înstrăinând la data de 03 iuilie 2008, acest autovehicul, care se afla în patrimoniul societății, fără cunoștința administratorului societății și a celuilalt asociat, diminuând astfel patrimoniul persoanei juridice și obținând un beneficiu în interes personal în sumă de 17.000 euro.

Inculpatul L.C. a recunoscut că a înstrăinat bunul anterior menționat folosind o factură achiziționată de el și o ștampilă confecționată anume pentru aceasta, precizând că a avut reprezentarea că autoturismul îi aparține întrucât a fost achiziționat din banii pe care i-a câștigat în Italia. Dincolo de aceste susțineri, nedovedite, în certificatul de înmatriculare al autoturismului figurează ca proprietar SC M.L.I. SRL, astfel încât orice act de dispoziție asupra acestuia nu putea fi făcut decât de către persoana juridică, în condițiile Legii nr. 31/1990 republicată.

Deși a avut această poziție procesuală fată de acuzațiile aduse, Curtea a reținut că, prin motivele de apel inculpatul nu a solicitat achitarea, ci doar reindividualizarea pedepselor aplicate, prin reducerea acestora.

Asupra aceleiași chestiuni s-au formulat critici și prin apelul procurorului, apreciindu-se că se impune majorarea lor.

Analizând modul în care prima instanță a procedat la cuantificarea tratamentului sancționator aplicat acestui inculpat, s-a constatat că pedepsele de 1 an închisoare, stabilită în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, și de 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 290 C. pen., reflectă o justă valorificare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. în acest sens, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune comisă, de modul concret în care acesta a acționat, de urmarea produsă, de atitudinea adoptată pe parcursul derulării prezentei proceduri și ținând totodată seama de datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, studii superioare, căsătorit, cu o bună conduită în comunitatea din care provine), stabilirea unor pedepse egale cu minimul special este de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În mod corect, prin aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, prima instanță a concluzionat în sensul aplicării pedepsei celei mai grele, de 1 an închisoare, scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., putând fi atins și fără sporirea acesteia.

Procuror a invocat, între argumentele aduse solicitării de majorare a pedepsei, și faptul că acest inculpat a fost condamnat de Tribunalul din Brescia. Câtă vreme orice acuzat se bucură de prezumția de nevinovăție, iar hotărârea indicată nu este definitivă, Curtea nu poate reține concluzii în sensul susținut de procuror cu privire la profilul moral al inculpatului anterior prezentelor infracțiuni.

Corect a fost individualizată și modalitatea de executare a pedepsei, în cauză fiind întrunite condițiile prev. de art. 81 C. pen. Comportamentul bun avut de inculpat ulterior comiterii faptelor și prezentarea sa în fața organelor judiciare demonstrează că nu este necesar a supune conduita acestuia măsurilor de supraveghere și obligațiilor prev. de art. 863 C. pen., scopul pedepsei putând fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării acesteia. De altfel, apelantul procuror nu a arătat motivele care l-au determinat să aprecieze că ar fi mai eficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere decât modalitatea aleasă de prima instanță.

Curtea a apreciat că în mod eronat Tribunalul Brașov a constatat că, prin comiterea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, paguba cauzată de inculpatul L.C. părții civile SC M.L.I. SRL ar fi egală cu suma efectiv obținută de acesta prin înstrăinarea autoturismului marca B., respectiv 17.000 euro.

În acest sens, s-a reținut SC M.L.I. SRL a achiziționat autoturismul menționat din Germania, la prețul de 31.379,31 euro, valoare fără TVA. Bunul a intrat astfel în patrimoniul părții civile SC M.L.I. SRL, iar prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, societatea a suferit o pagubă egală cu valoarea bunului înstrăinat de asociat fără drept. Cum repararea în natură nu mai este posibilă, autoturismul fiind în prezent în proprietatea unui cumpărător de bună-credință, SC M.L.I. SRL este îndreptățită la a fi despăgubită cu contravaloarea acestuia, astfel cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei.

Prin urmare, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. civ. rap. la art. 998-999 C. civ., inculpatul L.C. trebuie să plătească părții civile SC M.L.I. SRL suma de 31.379,31 euro (sau echivalentul în RON la data plății efective), reprezentând contravaloarea autoturismului marca B.

Instanța de apel a avut în vedere și faptul că, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești, SC M.L.I. SRL a solicitat recuperarea contravalorii autoturismului, dacă acesta nu mai poate fi redobândit în natură, constituindu-se parte civilă cu suma de 31.380 euro plus 31.500 RON. Prin motivele de apel formulate, partea civilă SC M.L.I. SRL a solicitat ca inculpatul L.C. să fie obligat să îi restituie suma de 39.080 euro sau echivalentul în RON, fără însă să indice modalitatea de stabilire a acestui cuantum, considerente pentru care restul pretențiilor vor fi respinse, apreciindu-se că sumele cheltuite de SC M.L.I. SRL, în vederea introducerii în țară a autoturismului și înmatriculării sale nu reprezintă prejudiciu produs prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/2000.

Nefondate s-au apreciat a fi criticile inculpatului E.A. în sensul că se impune reducerea la jumătatea a despăgubirilor la care a fost obligat, având în vedere că, la momentul achiziționării autoturismului, SC M.L.I. SRL îi avea asociați în părți egale pe M.N. și E.A., iar suma cu care a fost achiziționat a provenit din economiile personale rezultate din munca prestată în Italia, tot el fiind și cel care a ales mașina din Germania, și a folosit-o, ocupându-se de tot ceea ce a fost necesar în vederea menținerii sale în parametrii necesari utilizării pe drumurile publice.

Pe de o parte, răspunderea civilă a inculpatului E. își are izvorul în săvârșirea de către acesta a unei infracțiuni (cea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată) la care asociatul său (M.N.) nu a avut nicio contribuție pentru a fi incidente dispozițiile art. 1003 C. civ., iar, pe de altă parte, E.A. nu a furnizat nicio dovadă privind contribuția financiară avută la a achiziționarea autoturismului.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații L.G., L.C. și E.A.

Parchetul, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. civ., a criticat decizia instanței de apel:

- sub aspectul greșitei achitări a inculpatului L.G. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., solicitând condamnarea acestuia la o pedeapsă cu executare într-un loc de deținere;

- sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților L.G., E.A. și L.C. în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., apreciind că se impune majorarea acestora cu aplicarea art. 861 în loc de art. 81 C. pen., în privința inculpaților L.C. și E.A. și cu executare în regim de detenție, pentru inculpatul L.G.

Inculpatul L.G., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc. civ., a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. civ. și la art. 181 C. pen., achitarea și aplicarea a unei amenzi administrative, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat în apel, adică, în mod practic, revenirea la soluția instanței de fond.

Inculpatul L.C., invocând o greșită aplicare a legii civile privitoare la despăgubire, a apreciat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Inculpatul E.A., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și pct. 14 C. proc. civ., a criticat decizia pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând:

- în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii, prev. de art. 290 rap. la art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și pentru complicitate la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptelor le lipsește unul dintre elemente constitutive ale infracțiunii, respectiv, intenția;

- în subsidiar, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. civ. și a art. 181 C. pen., cu aplicarea a unei amenzi administrative, potrivit art. 91 lit. c) C. pen., adică, în mod practic, revenirea la soluția instanței de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursurile declarate potrivit susținerilor orale ale apărătorilor recurenților inculpați, precum și potrivit susținerilor reprezentantului Parchetului (astfel cum acestea au fost redate în încheierea de ședință din 30 mai 2012, care face parte integrantă din decizia de față), ca și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că acestea sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

1. Asupra recursului Parchetului;

a) Achitarea inculpatului L.G. pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se învederează a fi temeinică prin raportare la starea de fapt reținută de ambele instanțe, și legală, cât privește temeiul de drept al achitării - art. 10 lit. d) [în loc de art. 10 lit. a) C. proc. civ. - după cum judicios se învederează a fi apreciat instanța de apel, care a reținut în considerente că, deși s-a probat existența unor fapte în materialitate lor - predarea unor bunuri, efectuarea unor lucrări, derularea unor proceduri de achiziție publică și încheierea unor contracte] nu s-a probat că bunurile, serviciile, foloasele prestate sus-numitului inculpat de denunțătorul M.N. au fost pretinse, respectiv primite de inculpat, în calitate de primar al orașului Zărnești, în scopul (care califică intenția directă specifică acestei infracțiuni - n.r.) de a îndeplini sau nu un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, de a întârzia un atare act, ori de a face un act contrar acestor îndatoriri. De altfel, absența unei vinovății certe a fost reținută și de instanța de fond, care însă, în mod greșit a echivalat-o cu însăși absența (inexistența) infracțiunii. Așa fiind, acest motiv de casare invocat de Parchet nu poate fi primit.

b) Nici critica referitoare la individualizarea pedepselor, vizând înăsprirea „tratamentului sancționator” pentru fiecare dintre cei trei inculpați, prin majorarea tuturor pedepselor, cu executare în regim de detenție pentru inculpatul L.G., respectiv cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru inculpații L.C. și E.A., nu poate fi primită.

În ce îl privește pe inculpații L.G. și E.A., condamnați în apel (după ce la fond fuseseră achitați), instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor în condițiile în care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (referitoare la circumstanțele atenuate judiciare) și a făcut, în consecință, aplicarea art. 76 alin. (1) lit. c), respectiv lit. e) C. pen., cu motivarea, convingătoare și întemeiată pe probele din dosar, că aceștia „sunt bine integrați social, au familii organizate, studii superioare și un nivel socio-educațional ridicat și sunt la prima confruntare cu legea penală, aspecte care îndreptățesc instanța de apel să rețină buna conduită anterioară drept circumstanțe atenuate”.

În ce îl privește pe inculpatul L.C., instanța de apel, respingând motivul din apelul Parchetului referitor la individualizarea pedepsei (motiv reiterat în recursul de față), a apreciat, de asemenea, judicios, că „modul în care prima instanță a procedat la cuantificarea tratamentului sancționator reflectă o justă valorificare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.; în acest sens, față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune comisă, de modul concret în care acesta a acționat, de urmarea produsă, de atitudinea adoptată pe parcursul derulării prezentei proceduri și ținând, totodată, seama de datele care caracterizează persoana inculpatului (tânăr, studii superioare, căsătorit cu o bună conduită în comunitatea din care provine) stabilirea unor pedepse egale cu minimul special este de natură să asigure reeducarea inculpatului” și că, de asemenea, „corect a fost individualizată și modalitatea de executare a pedepsei (rezultante - n.n.), în cauză fiind întrunite condițiile art. 81 C. pen.”, chiar fără „a supune conduita acestuia, măsurilor și obligațiilor se supraveghere prev. de art. 863 C. pen., scopul pedepsei putând fi realizat și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei”; în context, instanța de apel a mai observat și că „de altfel, apelantul procuror nu a arătat motivele care l-au determinat să aprecieze că ar fi mai eficientă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere decât modalitatea aleasă de prima instanță.

2. Asupra recursului inculpatului L.G.

Din examinarea deciziei atacate în raport cu probatoriul administrat, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel - infirmând (în apelul parchetului) soluția de achitare adoptată de instanța de fond - l-a condamnat pe sus-numitul inculpat pentru cele două infracțiuni, și anume:

- infracțiunea de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 291 C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, în calitate de primar al orașului Zărnești și ordonator principal de credite, a folosit două facturi fiscale (din 03 august 2007 și din 15 octombrie 2007) cunoscând că aceste atestau în mod fictiv achiziționarea cantității totale de 20.750 bidoane apă (minerală și plată) în perioda iulie - august 2007, în baza O.U.G. nr. 99/2001, deși apa nu a intrat în gestiunea Primăriei orașului Zărnești”;

- infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, deși cunoștea nerealitatea (fictivitatea) tranzacțiilor comerciale consemnate în cele două facturi fiscale, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu (ordonator principal de credite), acceptând că din bugetul Primăriei Zărnești să fie achiată către SC A. SRL Zărnești suma de 31.112,55 RON, cauzând astfel o pagubă patrimoniului unității administativ-teritoriale și un avantaj patrimonial SC A. SRL.

În motivarea soluției de condamnare, instanța de apel - după ce a rememorat conținutul normativ al art. 181 C. pen. - a apreciat, întru-totul judicios, pe de o parte, că „nu se poate susține că, prin modul în care inculpatul a acționat - dispunerea în baza a două facturi false (prezentate de SC A. SRL), a unei plăți nedatorate (în cuantum de 31.112,55 RON) din bugetul Primăriei Zărnești, în favoarea SC A. SRL - s-ar fi adus doar o atingere minimă valorilor speciale protejate prin normele de încriminare a infracțiunilor mai sus menționate, iar pe de altă parte, că datele care caracterizează persoana și conduita făptuitorului constituie doar unul dintre criteriile enumerate de art. 181 alin. (2) C. pen., iar concluzia asupra lipsei pericolului social concret al unei fapte trebuie să reflecte valorificarea tuturor criteriilor enunțate anterior; or, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și consecințele produse denotă că faptele analizate prezintă gradul de pricol social necesar pentru a fi calificate drept infracțiune.

Așa fiind, critica mai sus examinată [în raport cu cazul de casare prevăzut sub pct. 18 al art. 3859 alin. (1) C. proc. civ.], prin care se încearcă, în mod practic, confirmarea soluției adoptate prin sentință, se apreciază a fi neîntemeiată.

În memoriul scris cuprinzând motivele de recurs, inculpatul prin apărător, a invocat, doar enunciativ (fără nici o argumentare), și cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. civ., care, pentru considerentele expuse, mai sus sub pct. 1 lit. b) (în examinarea recursului Parchetului, recurs care, și sub acest aspect, a fost găsit neîntemeiat), considerente evaluate aici din perspectiva motivului de casare invocat de inculpat, se apreciază a fi nefondat, pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune, pedeapsa rezultantă aplicată în baza art. 34 lit. b) C. pen. și a aplicarea art. 81 C. pen. (componente ale „tratamentului sancționator” penal) învederându-se necesare și suficiente realizării finalității pedepsei (art. 52 C. pen.).

3. Asupra recursului inculpatului E.A.

a) Achitarea acestui inculpat, în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru complicitate la infracțiunea continuată (două acte materiale) de abuz în serviciu contra intereselor publice [art. 26, rap. la art. 248 C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și a) art. 76 lit. c) C. pen.] și pentru infracțiunea continuată (două acte materiale) de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participației improprii [art. 31 alin. (2) rap. la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen.], solicitată în principal, în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 12 C. proc. civ., nu poate intra în discuție, câtă vreme întrunirea elementelor constitutive ale fiecăreia dintre cele două infracțiuni a fost temeinic reținută de ambele instanțe (fond și apel) în baza probatoriului laborios administrat atât la urmărirea penală, cât și la cercetarea judecătorească; confruntată cu aceeași cerere (de achitare) formulată de de sus-numitul inculpat și în apel, instanța de control judiciar a conchis, cu justificat temei, că „din probele administrate în cauză rezultă neîndoielnic că sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată solicitarea inculpatului E.A. de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ. nefiind fondată”.

Acesta statuare a instanței de apel învederându-se a fi întru-totul temeinică, urmează a se conchide să motivul de casare, vizând (din nou!) achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., este nefondat.

b) Nu poate fi primită nici cererea de achitare, urmată de aplicarea unei amenzi administrative potrivit art. 91 lit. c) C. pen. (formulată în subsidiar), în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen. raportat la art. 181 C. pen. [cerere ce s-ar întemeia - potrivit apărării - pe cazul de casare prevăzut de art. art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. civ.], starea de fapt - de altfel cum a fost expusă în rechizitoriu și reținută de ambel instanțe (fond/apel) - caracterizând neîndoielnic conținutul (obiectiv și subiectiv) al celor două infracțiuni; acest aspect a fost examinat, în apleul Parchetului, cu referire atât la acest inculpat, cât și la inculpatul L.G. de instanța de control judiciar, care, infirmând soluția de achitare adoptată de instanța de fond a conchis în sensul că „modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și consecințele produse denotă că faptele analizate în cele ce precedă prezintă gradul de pricol social necesar pentru a fi calificate drept infracțiune”.

În consecință, revenirea la soluția de achitare pronunțată de instanța de fond nu este nici în cazul acestui inculpat, posibilă, cererea [care s-ar circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. civ.] apreciindu-se ca nefondată.

4. Asupra recursului inculpatului L.C.

Critica - singura , de altfel - formulată de acest inculpat cu privire la cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat în apel față de partea civilă SC M.L.I. SRL - 31.379,31 euro reprezentând contravaloarea autoturismului marca B., este nefondată, soluția instanței de control judiciar învederându-se temeinică și legală, chiar dacă a fost „expediată” într-o motivare sumară, în care se evocă doar prețul de achiziție menționat în acte.

După cum rezultă netăgăduit din probele administrate, autoturismul în chestiune, cumpărat - pentru societate - cu suma de 31.379,31 euro, a fost pus de îndată la dispoziția inculpatului L.C., care l-a exploatat în folos propriu, ca pe un bun propriu; așa fiind, uzura (fizică și morală) suferită de acel autoturism până la înstrăinarea sa (frauduloasă, după cum s-a reținut atât în sentință, cât și în decizia în apel), concretizată în scăderea (drastică, dar absolut normală!) a valorii de circulație la momentul vânzării (la prețul de numai 17.000 euro, preț ale cărui siceritate și seriozitate nu au fost pus niciodată la îndoială) trebuie să fie suportată de beneficiarul exploatării - inculpatul L.C.; totodată este de observat că reparația prin echivalent bănesc (în condițiile în care autoturismul nu a putut fi recuperat de la terțul dobânditor de bună credință, după cum, de asemenea, au reținut ambele instanțe) trebuie să asigure - principiu notoriu decurgând din însuși conținutul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. civ. - înlocuirea acelui bun în starea și la valoarea la care inculpatul l-a preluat spre a-l exploata (ca pe un bun propriu, în folos propriu); or acesta valoare era, neîndoielnic, la 31.379,31 euro.

Astfel fiind, critica (prin care se solicită diminuarea despăgubirilor la 17.000 euro) se apreciază ca neîntemeiată.

În fine, Înalta Curte, examinând cauza și potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. civ., nu a constatat existența vreunui caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi fost de natură să ducă la casarea deciziei atacate.

În consecință, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații L.G., L.C. și E.A. urmează a fi respinse ca nefondate.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. civ., recurenții inculpați L.G. și L.C. vor fi obligați la plata sumelor de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul E.A. la plata sumei de 350 RON, cu același titlu, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații L.G., L.C. și E.A. împotriva deciziei penale nr. 134/A din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați L.G. și L.C. la plata sumelor de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat E.A. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2012.