Scope of cassation review: merits-based sentencing challenges barred; retroactive application of new Penal Code refused as less favorable than prior law for continuous offenses.

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către inculpatul I.N., prin apărător ales, din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 - 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și pe cale de consecință s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 1 an, în total inculpatul L.G. va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului L.G. iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la zi.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnată inculpata F.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 -35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și pe cale de consecință s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea sporită cu 2 luni, în total inculpata F.A. va executa o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive dispusă în lipsă față de inculpata F.A. prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata L.L. (zisă "C.") la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional.

În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnată pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 33 - 35 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite și pe cale de consecință s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni, în total inculpata L.L. executând o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 6 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 862 C. pen.

A fost obligată inculpata L.L. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentință să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute mai sus sau în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea dispusă față de inculpata L.L. prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

IV. În baza art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.N. (zis "V.") la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 86 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 86 C. pen.

A fost obligat inculpatul I.N. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentință să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute mai sus, sau în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul I.N. prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

V. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.F.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 861 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 4 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 862 C. pen.

A fost obligat inculpatul L.F.G. ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentință să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și obligațiilor prevăzute mai sus, sau în cazul neexecutării obligațiilor civile stabilite prin prezenta hotărâre.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea (mun. Brăila) dispusă față de inculpatul L.F.G. prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

În baza art. 350 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat ca fiind executorii dispozițiile privind revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/țara și pe cale de consecință s-a dispus ca o copie de pe dispozitiv să fie comunicată de îndată către Poliția Municipiului Brăila, Inspectoratului Județean de Jandarmi Brăila, Poliția Comunitară a Municipiului Brăila, Serviciul Pașapoarte Brăila, pentru inculpații L.L. și L.F.G. și către Inspectoratul de Poliție al Județului Vrancea, Poliției com. Slobozia Bradului, jud. Vrancea, Inspectoratului Județean de Jandarmi Vrancea, Poliției Comunitare Focșani, Serviciului Pașapoarte Vrancea, pentru inculpatul I.N. și către Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră București - Centrul Operațional de Coordonare București.

Prin aceeași sentință s-a dispus în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpați prin obligarea la plata către stat a următoarelor sume:

- de la inculpații L.G., L.L., și F.A. - suma totală de 104.000 euro (câte 34.666, 66 euro de la fiecare inculpat, ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății).

- de la inculpații L.F.G., L.G. și L.L. suma de 2.500 euro (câte 833,33 euro de la fiecare inculpat, ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății);

- de la inculpatul I.N., zis "V." - suma de 1.200 euro ce se va plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 în ref. la art. 118 C. pen. s-a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca M.B., înmatriculat cu numărul de înmatriculare XXX, aparținând inculpatului L.G. (dar înmatriculat pe numele G.G.E.), autoturism indisponibilizat prin Ordonanța nr. 21/D/P/2011 din data de 21 ianuarie 2013 a DIICOT - Biroul teritorial Brăila și s-a menținut sechestrul asigurător astfel instituit.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile A.M. și au fost obligați în solidar inculpații L.G., L.L. și F.A. la plata către aceasta a sumei de 10.000 euro (ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații L.G., L.L. și F.A. la plata sumei de câte 5000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații I.N. și L.F.G. la plata sumei de câte 2500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 21/D/P/2011 din 07 februarie 2013 al DIICOT - Biroul Teritorial Brăila inculpații L.G., L.L. și F.A. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire într-un grup infracțional prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în ref. la art. 323 alin. (1) C. pen.; trafic de persoane în formă calificată și continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Totodată au fost trimiși în judecată și inculpații I.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă calificată prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și L.F.G. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul L.G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv.

Prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatei F.A., iar față de inculpații L.L., L.F.G. și I.N. s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv țara.

În fapt, în sarcina inculpaților s-au reținut următoarele:

1. I.N., zis " V.", trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, constând în aceea că: în cursul lunii noiembrie 2010, prin înșelăciune (propunându-i să se căsătorească, iar ulterior, să se deplaseze în Italia pentru a munci la un restaurant), a recrutat-o pe numita S.I.C., a cazat-o și a transportat-o în Italia, țară în care, prin amenințare și violență, împreună cu L.G. a exploatat-o prin obligare la practicarea prostituției.

2. L.L., zisă "C.", trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că:

- în cursul anului 2010 a aderat la grupul infracțional inițial și constituit de către soțul său L.G., F.A. și defunctul L.A.C., în scopul recrutării, determinării mai multor tinere - cu consimțământului acestora sau prin recurgerea la înșelăciune (personal) sau la diferite forme de constrângere (amenințare și/sau violență - alți membri ai grupului) - să practice prostituția, primind importante sume de bani.

- în cursul lunii mai 2010, prin înșelăciune, a recrutat-o pe partea vătămată A.M., căreia i-a propus să se deplaseze în Italia pentru a îngriji o bătrână, ca cazat-o, a transportat-o la aeroport și i-a achitat contravaloarea biletului de călătorie pe relația România - Italia, țară în care, prin amenințare și violență, a fost exploatată prin obligarea la practicarea prostituției de către L.G.

- în perioada 2008 - 2012, în mod repetat a asigurat primirea sumelor de bani obținute din practicarea prostituției de către C.D.G., Ș. (fostă V.) A., A.V. și B.G.M., sume expediate de către F.A. sau L.G., trăgând foloase de pe urma practicării prostituției de către aceste tinere.

3. L.F.G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că: în vara anului 2012, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, le-a îndemnat pe numitele A.V. și B.G.M. să practice prostituția, le-a înlesnit practicarea prostituției în Italia, sub supravegherea lui L.G. și F.A. și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către sus-numite în orașul Torino - Italia.

4. L.G. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., constând în aceea că: În cursul anului 2008, împreună cu inculpata F.A. și fiul său - defunctul L.A.C., a inițiat și constituit un grup infracțional, la care a aderat, în anul 2010 și inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimțământul acestora sau prin recurgerea la înșelăciune sau diferite forme de constrângere (amenințare și/sau violență) - să practice prostituția, însușindu-și importante sume de bani; În cursul anului 2008 a îndemnat-o pe martora C.D.G. să practice prostituția în Spania, i-a asigurat deplasarea și cazarea în această țară, iar prin intermediul învinuitei F.A. i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza;

în luna noiembrie 2008 a transportat-o în Grecia pentru a practica prostituția, însușindu-și sumele expediate din această țară (circa 6.000 - 8.000 de euro în total); În perioada noiembrie - decembrie 2010 a îndemnat-o pe martora Ș.A. (fostă V.) să practice prostituția în Spania, a cazat-o și i-a asigurat transportul pe relația Italia - Spania și și-a însușit suma de circa 2.000 - 2.500 euro obținuți de către sus-numită din prostituție;În vara anului 2012 a asigurat transportul pe relația România - Italia și cazarea martorei B.G.M.

în Torino, oraș în care, împreună cu învinuita F.A. a asigurat supravegherea și colectarea sumelor de bani obținuți din prostituție de către sus-numită și de către A.V., inițial expediind acești bani învinuitului L.F.G., ulterior determinându-le pe cele două tinere să practice prostituția în folosul său, însușindu-și sumele astfel obținute; în vara anului 2010, prin înșelăciune a recrutat-o pe martora C.S. pe care a transportat-o în Italia în scopul exploatării prin obligare la prostituție; În vara și toamna anului 2010, împreună cu învinuita F.A. a asigurat cazarea, supravegherea și colectarea sumelor obținute din prostituție în Italia de către partea vătămată A.M.

și martorele C.S. și S.I.C., care au fost obligate prin amenințare și/sau violență să se prostitueze; În toamna anului 2010 le-a transportat pe cele trei tinere m Spania unde le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituției.

5. F.A. (fostă D.) trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că: în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul L.G. și fiul acestuia - defunctul L.A.C., a inițiat și constituit un grup infracțional, la care a aderat, în anul 2010 și inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimțământul acestora sau prin recurgerea la înșelăciune sau diferite forme de constrângere (amenințare și/sau violență) - să practice prostituția, colectând de la acestea importante sume de bani; în cursul anului 2008 i-a înlesnit martorei C.D.G. să practice prostituția în Spania, (aceasta fiind îndemnată la practicarea prostituției de către inculpatul L.G., care i-a asigurat deplasarea și cazarea în această țară), i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza și i-a explicat regulile de practicare a prostituției, a asigurat supravegherea acesteia și a colectat sumele obținute din prostituție și le-a înmânat/expediat inculpatului L.G.; în vara anului 2012 a asigurat supravegherea și colectarea sumelor de bani obținuți din prostituție de către numitele B.G.M. și A.V., (determinate să se prostitueze de către L.F.G. și transportate pe relația România - Italia de către învinuit și inculpatul L.G., care le-a și cazat în Torino), a predat acești bani inculpatului L.G. pentru a fi expediați învinuitului L.F.G., iar ulterior le-a determinat pe cele două tinere să practice prostituția în folosul inculpatului L.G. și al său; în vara și toamna anului 2010, împreună cu inculpatul L.G. a asigurat supravegherea și colectarea sumelor obținute din prostituție în Italia de către partea vătămată A.M. și martorele C.S. și S.I.C., (care au fost obligate de către inculpatul L.G., prin amenințare și/sau violență, să se prostitueze).

În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea inculpaților prezenți, respectiv L.G., L.L., L.F.G. și I.N., care au declarat că recunosc în totalitate faptele pentru care au fost trimiși în judecată și solicită ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. Totodată, apărătorul ales al inculpatei F.A. a depus la dosar un act autentic (însoțit de traducere) prin care inculpata F.A. a arătat că recunoaște faptele și solicită de asemenea ca judecarea cauzei să se facă conform procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen.

Constatând îndeplinite cerințele impuse de lege, instanța a încuviințat solicitarea inculpaților de a fi judecați conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen..

Analizând întregul material probator administrat în cauză instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 6 decembrie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a fost înregistrată sub numărul 5628/P/2010 plângerea formulată de către numita C.F. prin care se arăta că fiica sa - C.S. era exploatată sexual pe teritoriul Italiei de către L.G.

Prin Ordonanța numărul 5628/P/2010 din data de 19 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brăila, fiind înregistrată sub numărul 21/D/P/2011.

La această cauză au fost conexate și dosarele nr. 43/D/P/2011, privindu-l pe L.G. (victimă - Ș.A., fostă V.) și nr. 91/D/P/2012, privindu-l pe L.F.G. (victime - B.G.M. și A.V.).

Pe baza investigațiilor efectuate de către lucrătorii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Brăila a rezultat faptul că inculpatul L.G., împreună cu alte persoane, aveau preocupări pe linia traficului de ființe umane, exploatând sexual mai multe tinere pe care le racolau și, profitând de naivitatea și lipsa de pregătire și experiență a acestora, sau de condițiile materiale dificile în care se aflau, le determinau să practice prostituția în favoarea lui sau, în cazul în care nu putea obține consimțământul tinerelor, prin amenințare și/sau violență le exploata prin obligare la prostituție.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că activitatea infracțională era coordonată de către inculpatul L.G., acesta fiind sprijinit atât de soția sa - inculpata L.L., zisă "C.", cât și de inculpata F.A.

Din datele de anchetă a rezultat că, de fapt, activitatea infracțională era minuțios coordonată, în municipiul Brăila existând un grup infracțional, al cărui scop era obținerea de sume importante de bani din proxenetism sau trafic de persoane, în condițiile în care niciunul dintre membrii grupului infracțional nu realiza ori nu realizase vreodată venituri din activități legale.

Grupul infracțional era compus din:

- inculpatul L.G. - liderul grupului, a avut rol de recrutare, cazare, transport, supraveghere, colectare a sumelor de bani, exercitare de amenințări și/sau violențe fizice (în cazul victimelor care nu erau de acord cu prostituția);

- inculpata L.L., zisă "C." a avut rolul de o a racola, caza și trimite în Italia pe una dintre tinerele obligate la practicarea prostituției și de a asigura primirea sumelor de bani provenite din activitatea infracțională, sume expediate de către L.G., F.A. sau chiar de către victimele infracțiunilor; în unele cazuri se implica în determinarea victimelor să accepte practicarea prostituției, oferind sfaturi celorlalți membri ai grupului cu privire la modul de abordare și convingere a victimelor;

- inculpata F.A. - concubina lui L.G., (rudă cu inculpata L.L., zisă "C.") practica prostituția pentru lider, asigura primirea victimelor, le instruia cu privire la activitatea pe care urmau să o desfășoare, asigura supravegherea acestora, colectarea sumelor de bani și predarea acestora către L.G. sau expedierea către acesta sau către L.L.;

În faza de urmărire penală au fost identificate mai multe persoane care au fost victime ale infracțiunilor reținute în sarcina membrilor grupului infracțional, care participă în cauză în calitate de martor sau de parte vătămată. Totodată, au fost audiate persoane care au cunoștință despre infracțiunile comise.

Partea vătămată A.M. a declarat faptul că în luna mai 2010 a fost racolată de către o tânără denumită "C." - identificată ulterior ca fiind inculpata L.L. zisă "C.", care i-a propus să meargă în Italia pentru a îngriji o bătrână, asigurând-o că îi va plăti și biletul de avion.

După obținerea acordului, în cursul zilei următoare partea vătămată A.M. s-a întâlnit cu inculpata L.L., care a transportat-o la locuința sa situată în apropierea orașului Râmnicu Sărat, unde a cazat-o pentru o noapte. A doua zi inculpata a transportat-o pe partea vătămată la aeroport, iar la aterizare în Milano, partea vătămată a fost așteptată de către inculpatul L.G. - soțul inculpatei L.L. Acesta a transportat-o în orașul Torino și a cazat-o într-o locuință pe care o avea închiriată și în care se mai aflau încă trei fete (care au fost mutate de către inculpat la o altă adresă).

În acea locuință partea vătămată A.M. a cunoscut-o și pe inculpata F.A.

După două zile, constatând că nu merge la muncă, partea vătămată A.M. a solicitat relații, iar inculpatul L.G. i-a spus că până îi va găsi un loc de muncă va trebui să practice prostituția. Ca urmare a refuzului, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe partea vătămată și a lovit-o în mod repetat.

Ulterior, partea vătămată A.M. s-a prostituat pe străzi sub supravegherea inculpatului L.G. și a inculpatei F.A., care îi luau toți banii obținuți din prostituție.

Partea vătămată a mai dat detalii și cu privire la exploatarea altor tinere - de către inculpatul L.G. și un alt bărbat denumit "V."-, atât în Italia cât și în Spania (unde au fost mutate de către inculpatul L.G.), relatând aceleași aspecte ca și martora C.S., declarațiilor lor coroborându-se în totalitate, atât cu privire la momentele petrecute în Italia cât și cele din Spania.

Partea vătămată A.M. a mai declarat că în perioada în care a fost exploatată prin obligare la practicarea prostituției de către inculpatul L.G. și învinuita F.A., a obținut aproximativ 90.000 de euro, sumă însușită în totalitate de către cele două persoane.

Aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro reprezentând daune morale.

Din probele administrate în faza de urmărire penală, coroborat cu declarațiile de recunoaștere date de inculpați în cursul judecății, instanța de fond a constatat că faptele de care sunt acuzați inculpații există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de aceștia.

Astfel, s-a reținut cu privire la faptele inculpatului L.G., că în cursul anului 2008, împreună cu învinuita F.A. și fiul său - defunctul L.A.C., a inițiat și constituit un grup infracțional, la care a aderat, în anul 2010 și inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimțământul acestora sau prin recurgerea la înșelăciune sau diferite forme de constrângere (amenințare și/sau violență) - să practice prostituția, însușindu-și importante sume de bani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

În cursul anului 2008 a îndemnat-o pe martora C.D.G. să practice prostituția în Spania, i-a asigurat deplasarea și cazarea în această țară, iar prin intermediul învinuitei F.A. i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza; în luna noiembrie 2008 a transportat-o în Grecia pentru a practica prostituția, însușindu-și sumele expediate din această țară (circa 6.000 - 8.000 de euro în total).

În perioada noiembrie - decembrie 2010 a îndemnat-o pe martora Ș.A. (fostă V.) să practice prostituția în Spania, a cazat-o și i-a asigurat transportul pe relația Italia - Spania și și-a însușit suma de circa 2.000 - 2.500 euro obținuți de către sus-numită din prostituție.

În vara anului 2012 a asigurat transportul pe relația România - Italia și cazarea martorei B.G.M. în Torino, oraș în care, împreună cu învinuita F.A. a asigurat supravegherea și colectarea sumelor de bani obținuți din prostituție de către sus-numită și de către A.., inițial expediind acești bani învinuitului L.F.G., ulterior determinându-le pe cele două tinere să practice prostituția în folosul său, însușindu-și sumele astfel obținute, reținând așadar că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a reținut că în vara anului 2010, prin înșelăciune a recrutat-o pe martora C.S. pe care a transportat-o în Italia în scopul exploatării prin obligare la prostituție; că în vara și toamna anului 2010, împreună cu învinuita F.A. a asigurat cazarea, supravegherea și colectarea sumelor obținute din prostituție în Italia de către partea vătămată A.M. și martorele C.S. și S.I.C., care au fost obligate prin amenințare și/sau violență să se prostitueze, iar în toamna anului 2010 le-a transportat pe cele trei tinere în Spania unde le-a exploatat prin obligare la practicarea prostituției, aceste fapte întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a reținut că faptele inculpatei L.L., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de aderarea și sprijinirea unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen., cele ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum cele ale infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la faptele inculpatei F.A., s-a reținut că în cursul anului 2008, împreună cu inculpatul L.G. și fiul acestuia - defunctul L.A.C., a inițiat și constituit un grup infracțional, la care a aderat, în anul 2010 și inculpata L.L., zisă "C.", în scopul recrutării, determinării unor tinere - cu consimțământul acestora sau prin recurgerea la înșelăciune sau diferite forme de constrângere (amenințare și/sau violență) - să practice prostituția, colectând de la acestea importante sume de bani, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional, pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că în cursul anului 2008 i-a înlesnit martorei C.D.G. să practice prostituția în Spania, (aceasta fiind îndemnată la practicarea prostituției de către inculpatul L.G., care i-a asigurat deplasarea și cazarea în această țară), i-a asigurat înscrierea într-un club de noapte din Zaragoza și i-a explicat regulile de practicare a prostituției, a asigurat supravegherea acesteia și a colectat sumele obținute din prostituție și le-a înmânat/expediat inculpatului L.G. și că în vara anului 2012 a asigurat supravegherea și colectarea sumelor de bani obținuți din prostituție de către numitele B.G.M. și A.V., (determinate să se prostitueze de către L.F.G. și transportate pe relația România - Italia de către învinuit și inculpatul L.G., care le-a și cazat în Torino), a predat acești bani inculpatului L.G. pentru a fi expediați învinuitului L.F.G., iar ulterior le-a determinat pe cele două tinere să practice prostituția în folosul inculpatului L.G. și al său, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menționat că faptele inculpatei F.A., care în vara și toamna anului 2010, împreună cu inculpatul L.G. a asigurat supravegherea și colectarea sumelor obținute din prostituție în Italia de către partea vătămată A.M. și martorele C.S. și S.I.C., (care au fost obligate de către inculpatul L.G., prin amenințare și/sau violență, să se prostitueze), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de asemenea, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului L.F.G. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, în formă continuată, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în ceea ce privește infracțiunea săvârșită de inculpatul I.N., instanța a respins cererea apărătorului său de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării agravantei prevăzute de alin. (2) lit. a) constând în săvârșirea infracțiunii de două sau mai multe persoane împreună, apreciind că deși racolarea martorei S.I.C. s-a făcut doar de către inculpatul I.N., traficarea acesteia, obligarea ei la practicarea prostituției s-a făcut cu ajutorul inculpaților L.G. și F.A. Nu în ultimul rând, transportarea victimei în Italia în vederea practicării prostituției a fost făcută de către inculpatul I.N. după o prealabilă înțelegere cu inculpatul L.G.

Astfel, s-a apreciat că faptele inculpatului I.N., zis "V.", întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații instanța de fond a ținut seama, potrivit art. 72 C. pen., de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în Codul penal, în Legea nr. 39/2003 și în Legea nr. 678/2001, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea de executare, de urmarea produsă, de numărul mare de victime recrutate și exploatate în ceea ce-i privește pe inculpații L.G., L.L. și F.A., de felul în care aceste victime erau tratate - toate acestea denotând un pericol social sporit al inculpaților, de atitudinea procesuală oscilantă avută prin negarea faptei în faze de urmărire penală, în ciuda probelor covârșitoare care le dovedeau vinovăția, precum și de circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Așadar, a apreciat prima instanță că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave atât prin impactul pe care îl au pentru societate în ansamblul său, pentru sănătatea și dezvoltarea fizică și psihică a victimelor infracțiunilor, cât și prin gradul de pericol ce rezidă din pedepsele deosebit de mari stabilite de legiuitor. Acest gen de infracțiuni atentează la libertatea și demnitatea umană, la morala persoanelor victime ale infracțiunilor și ale comunității din care acestea fac parte; Inculpații L.G., L.L. și F.A. au dovedit perseverență infracțională, activitatea lor ilicită desfășurându-se pe o perioadă întinsă de timp.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpaților pentru fiecare dintre aceștia.

Astfel, a aplicat inculpatului L.G., trei pedepse cu închisoarea într-un cuantum ușor ridicat față de minimul special redus conform art. 3201 C. proc. pen., apreciind în special față de gravitatea faptelor, numărul mare de victime exploatate, de contribuția sa majoră în săvârșirea faptelor și de comportamentul violent, că nu se pot reține în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special, a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea cu un spor, apreciind că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât executarea efectivă.

Inculpatei F.A., instanța i-a aplicat trei pedepse cu închisoarea într-un cuantum egal cu minimul special redus conform art. 3201 C. proc. pen., apreciind că nici în favoarea ei nu se pot reține circumstanțe atenuante judiciare care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special, a contopit pedepsele și a aplicat pedeapsa cea mai grea cu un spor, apreciind că modalitatea de executare a pedepsei nu poate fi decât executarea efectivă.

Analizând situația inculpaților L.L., L.F.G. și I.N. prima instanță a considerat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, și constatând îndeplinite condițiile impuse de art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilite în sarcina inculpaților, pe un termen de încercare aplicat conform art. 862 C. pen. și cu obligarea lor la respectarea măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. De asemenea, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. în ref. la art. 139 alin. (2) C. proc. pen., constatând că nu mai există nici un temei care să justifice menținerea măsurilor preventive aplicate față de inculpații L.L., L.F.G. și I.N., s-a dispus revocarea măsurilor preventive a obligării de a nu părăsi localitatea/țara dispuse față de aceștia prin încheierea de ședință din data de 25 februarie 2013 dată în prezentul dosar.

Cu privire la sumele de bani realizate din comiterea infracțiunilor, prima instanță a dispus confiscarea acestora în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 329 alin. (4) C. pen. și a dispus obligarea inculpaților la plata către stat a sumelor confiscate, conform dispozitivului hotărârii.

Totodată, constatând îndeplinite dispozițiile privind confiscarea specială extinsă (art. 1182 C. pen.), în privința autoturismului sechestrat, ce aparține inculpatului L.G., prima instanță a constatat că pe baza probelor administrate rezultă fără echivoc că acest autoturism provine din banii obținuți din săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză, motiv pentru care, în baza art. 19 din Legea 678/2001 în ref. la art. 1182 C .pen a dispus confiscarea în folosul statului a autoturismului marca M.B. înmatriculat cu numărul de înmatriculare XXX, aparținând inculpatului L.G. (dar înmatriculat pe numele G.G.E.), autoturism indisponibilizat prin ordonanța nr. 21/D/P/2011 din data de 21 ianuarie 2013 a DIICOT- Biroul teritorial Brăila și se va menține sechestrul asigurător astfel instituit.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că în cauză, doar partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro, reprezentând daune morale.

Referitor la daunele morale, în lipsa unor alte elemente sau probe pe baza cărora instanța să poată aprecia cu privire la suferința prin care partea vătămată a trecut și repercusiunile lăsate asupra ei de traficul de persoane a cărui victimă a fost, s-a considerat greu de apreciat și evaluat pecuniar suferința pricinuită acestei victime. Având în vedere vârsta victimei (24 de ani), obligarea ei la practicarea prostituției prin bătăi și amenințări cu moartea, instanța a apreciat că faptele inculpaților L.G., L.L. și F.A. (care au contribuit la racolarea și traficarea acestei victime) au creat o inevitabilă și îndelungă suferință părții vătămate A.M., prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin echivalent. Instanța a apreciat că suma de 10.000 de euro (în echivalent RON) este aptă să acopere prejudiciul moral suferit de aceasta.

Prin urmare, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile A.M. și s-a dispus obligarea în solidar a inculpaților L.G., L.L. și F.A. la plata către partea vătămată A.M. a sumei de 10.000 euro (ce se vor plăti în RON la cursul oficial al BNR din ziua plății), reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații L.G., L.L. și F.A. la plata sumei de câte 5000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar inculpații I.N. și L.F.G. la plata sumei de câte 2500 RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, sumele fiind apte să acopere atât cheltuielile din faza de urmărire penală în cuantum de 17.370 RON, cât și cheltuielile din faza de judecată.

Împotriva acestei sentinței au declarat apel inculpații L.G., F.A. și L.F.G., solicitând reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante și suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse în condițiile art. 861 C. pen., în cazul primilor doi inculpați, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei în cazul inculpatului L.F.G.

În plus inculpații au invocat greșita confiscare a autoturismului marca M.B. nr. XXX, întrucât acesta a fost înmatriculat pe numele lui G.G. și nu pe numele inculpatului L.G.

De asemenea, în cauză a declarat apel inculpata L.L. însă ulterior aceasta a precizat că își retrage calea de atac promovată.

Prin Decizia penală nr. 265/A din 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații L.G., L.F.G. și F.A. împotriva Sentinței penale nr. 44 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Brăila și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata L.L. împotriva aceleiași sentințe.

Totodată, instanța de apel a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L.G., iar în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu ziua de 18 decembrie 2012 și până la 29 octombrie 2013, a menținut măsura arestării preventive dispusă în lipsă față de inculpata F.A. prin încheierea de ședință din 25 februarie 2013 a Tribunalului Brăila și a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor deduse judecății au fost în mod corect reținute de instanța de fond, pe baza unei complete și judicioase analize a materialului probator administrat în cauză.

Mai mult, s-a avut în vedere că inculpații au recunoscut comiterea faptelor și și-au însușit în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței fiind de acord să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii instituite de art. 3201 C. proc. pen.

Și în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate inculpaților L.G., L.F.G. și F.A., Curtea de Apel a constatat că hotărârea supusă controlului judiciar este temeinică și că nu se impune reformarea acesteia, apreciind că s-a făcut o justă transpunere în practică a criteriilor instituite de art. 72 C. pen., având în vedere atât persoana inculpaților dar și împrejurările și modalitatea de comitere a faptei, care denotă un pericol social ridicat.

În acest sens s-a ținut seama de faptul că inculpatul L.G. nu este la primul impact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni cu violență, iar inculpata F.A. s-a sustras atât de la urmărirea penală cât și de la judecată, figurând în Italia ca fiind cercetată pentru infracțiunile de "furt" și "șantaj".

La dosar a fost depusă o copie a unui mandat european de arestare emis pe numele inculpatului L.G. de autoritățile italiene din care rezultă că acesta este cercetat pentru proxenetism în Italia iar una dintre victime este inculpata F.A., însă instanța de apel a constatat că faptele ce fac obiectul cauzei în Italia s-au petrecut în perioada octombrie 2009 - 27 martie 2010, pe când faptele de care este acuzată inculpata F.A. în prezenta cauză au fost comise în anul 2008, în vara și toamna anului 2010 și respectiv în vara anului 2012.

De asemenea, instanța de apel a mai subliniat că gravitatea faptelor comise de inculpați, rezultă din numărul mare de victime traficate, din faptul că acestea erau convinse prin violențe fizice și amenințări să se prostitueze dar și din cuantumul ridicat al sumelor obținute de inculpați din activitatea infracțională desfășurată, în total 104.000 euro.

În aceste condiții instanța de apel a apreciat că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților L.G., L.F.G. și F.A. și că sancțiunile stabilite de instanța de fond, ce sunt de altfel orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise în urma reducerii acestuia cu 1/3, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., sunt corespunzător dozate, neimpunându-se reducerea acestora.

Și în ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunilor aplicate, Curtea de Apel a apreciat că hotărârea instanței de fond este corectă, modalitatea de comitere a faptei și gravitatea concretă ridicată a acestora conducând la concluzia că, în cazul inculpaților L.G. și F.A., scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă în regim de detenție.

În ceea ce îl privește pe inculpatul L.F.G., s-a constat că, deși acesta nu are antecedente penale iar activitatea infracțională a acestuia este mai redusă decât a inculpaților L.G. și F.A., nu se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei, măsurile de supraveghere instituite de instanța de fond în conformitate cu prevederile art. 863 C. pen., fiind necesare pentru a se asigura un control asupra inculpatului și a se maximiza șansele ca pe viitor acesta să nu reitereze comportamentul infracțional.

Sub un alt aspect, instanța de apel a constatat că nici critica referitoare la confiscarea autoturismului marca M.B. nr. XXX nu este întemeiată câtă vreme probele administrate în cauză dovedesc faptul că acest autoturism a fost cumpărat de inculpatul L.G. de la numitul C.N., cu suma de 8000 euro (4000 euro și pentru diferență un autoturism B.) însă actele privind transferul proprietății autoturismului nu au fost perfectate, acesta rămânând înscris pe numele proprietarului inițial, numita G.G.E. S-a reținut că inculpatul a intrat efectiv în posesia acestui autoturism și l-a folosit în perioada noiembrie - decembrie 2012, până când a fost arestat preventiv, situație în care confiscarea de la inculpat a acestui bun mobil a fost pe deplin justificată.

Pentru aceste motive, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații L.G., L.F.G. și F.A. și a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata L.L.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații L.G. și F.A. la data de 04 noiembrie 2013.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02 decembrie 2013, stabilindu-se termen de judecată a recursului la data de 18 aprilie 2014.

Prin motivele scrise de recurs depuse la data de 11 aprilie 2014, în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, inculpații au invocat cazul de casare reglementat de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. anterior, criticând cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare a acestora. Sub acest aspect, au solicitat aplicarea art. 5 din noul C. pen., schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care au fost condamnați în cele prevăzute de noul C. pen. cu luarea în considerare a noilor limite reduse de pedeapsă și, în consecință, reducerea pedepselor, reținerea totodată și a circumstanțelor atenuante alături de aplicarea dispozițiilor privind recunoașterea vinovăției, precum și aplicarea dispozițiilor art. 861 din vechiul C. pen. De asemenea, s-a solicitat și reducerea daunelor morale la care au fost obligați inculpații, considerându-le excesive.

Cu prilejul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpați a susținut motivele de recurs formulate, reiterând aceleași critici.

Având în vedere că la data judecării cauzei în recurs, respectiv la 30 mai 2014, era în vigoare noul C. proc. pen. ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, a fost necesar să se stabilească cadrul procesual în raport cu împrejurarea că, în prezent, recursul nu mai este o cale ordinară de atac iar Înalta Curte nu mai are competența funcțională de a judeca recursul.

Situația tranzitorie expusă anterior este reglementată prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, care stabilesc atât competența de soluționare cât și dispozițiile procesuale aplicabile în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, în conformitate cu dispoziția tranzitorie anterior menționată, "recursurile în curs de judecată la intrarea în vigoarea a legii noi declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelurilor potrivit legii vechi rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs."

Prin urmare, constatând că recursurile în prezenta cauză se aflau în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, fiind declarate împotriva unei hotărâri supuse apelului potrivit legii vechi, Înalta Curte a apreciat că este competentă să soluționeze calea de atac, fiind aplicabile prevederile Codului de procedură penală anterior în materia recursului.

Cu privire la prevederile Codului de procedură penală anterior privind judecarea recursului, Înalta Curte notează că în raport cu data pronunțării deciziei recurate sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Sub acest aspect, se constată că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Galați la data de 29 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare, la 15 februarie 2013, a Legii nr. 2/2013, fiind supusă casării exclusiv în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Din examinarea cazurilor de casare expres prevăzute de textul de lege anterior menționat, rezultă că prin limitarea obiectului judecății în recurs legiuitorul a urmărit ca nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale să constituie temeiuri pentru a casa hotărârea atacată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecință, Înalta Curte notează că sfera controlului judiciar a fost limitată prin adoptarea Legii nr. 2/2013, astfel că, nu poate examina decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Examinând recursurile formulate de inculpații L.G. și F.A. conform dispozițiilor art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar și a prevederilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru următoarele motive:

În recurs, reiterând criticile din apel, recurenții inculpați au solicitat reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante, iar în ceea ce privește modalitatea de executare au solicitat suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse în condițiile art. 861 C. pen. Pe latură civilă, inculpații au solicitat reducerea daunelor morale la care au fost obligați.

Înalta Curte observă că, motivele de recurs au ca finalitate, în esență, modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel, în condițiile în care instanțele de fond și apel au stabilit sub aspectul situației de fapt că din ansamblul întregului material probator a rezultat că, în mod cert faptele săvârșite de inculpații L.G. și F.A. în anul 2008, în vara și toamna anului 2010 și respectiv în vara anului 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 alin. (1) C. pen., de trafic de persoane informă continuată prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De altfel, Înalta Curte are în vedere că în fața instanței de fond inculpații au recunoscut comiterea faptelor stabilite pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, motiv pentru care în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior.

În ceea ce privește criticile vizând greșita individualizare a pedepsei prin omisiunea de se reține circumstanțe atenuante în favoarea recurenților inculpați ori neaplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate.

Individualizarea pedepselor aplicate acestora s-a realizat pe baza criteriilor menționate în art. 72 C. pen. anterior, inclusiv în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante, implicând o operațiune de apreciere fundamentată pe probatoriului administrat.

Or, așa cum s-a arătat anterior, în recurs nu se mai poate proceda la o reapreciere a probelor, iar reindividualizarea pedepsei sau a modului de executare nu vizează legalitate hotărârii ci temeinicia acesteia.

Abrogarea expresă a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. arată că voința legiuitorului a fost aceea ca, în conformitate cu art. 3859 C. proc. pen., examinarea în recurs să se limiteze doar la chestiunile de legalitate și nu de temeinicie.

Motivul de recurs referitor la greșita individualizare a pedepsei nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, dat fiind că recurenții au adus critici ce vizează temeinicia hotărârilor atacate și nu nelegalitatea acestora, Înalta Curte apreciază că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen. anterior fiind astfel, neîntemeiate.

În ceea ce privește criticile vizând greșita soluționare a laturii civile aduse de inculpații recurenți în sensul că sumele la care au fost obligați cu titlu de daune morale sunt excesive, critici întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte menționează că, într-un asemenea context procesual instanța de recurs nu mai poate aprecia asupra cuantumului sumei pe care judecătorul fondului a apreciat-o justă și echitabilă și a acordat-o părții civile A.M. cu titlu de daune morale.

Este adevărat că principiul general care guvernează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, urmărindu-se a se asigura restabilirea situației anterioare.

Cu toate acestea, majorarea daunele morale, nu mai este posibilă, în calea de atac a recursului, din perspectiva niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior.

Astfel, daunele morale au fost stabilite de către instanțele inferioare printr-o apreciere subiectivă, așa încât, în recurs, cale de atac preponderent devolutivă asupra chestiunilor de drept, nu mai este posibilă o reindividualizarea cuantumului acestora.

Prin urmare, criticile formulate cu privire la cuantumul daunelor morale sunt neîntemeiate.

Referitor la solicitările recurenților inculpați de aplicare a prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte apreciază că sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor arăta:

Înalta Curte constată că în timpul judecării cauzei în calea de atac exercitată de inculpați, a intrat în vigoare noul C. pen., care a adus schimbări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea de trafic de persoane (art. 210 C. pen.), precum și în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat (art. 367 C. pen.).

Modificările ivite în cursul judecării cauzei în recurs, ca urmare a succesiunii în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior și Codul penal în vigoare, impun soluționarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situație tranzitorie.

Demersul apare ca fiind necesar în condițiile în care principiul legalității incriminării și pedepsei ar impune ca infracțiunile reținute în sarcina inculpaților și limitele de pedeapsă pentru acestea să fie cele prevăzute de lege la data comiterii faptelor, ceea ce ar face imposibil ca legea nouă să se aplice cu privire la faptele comise anterior intrării ei în vigoare.

Cu toate acestea, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Excepția înscrisă în art. 15 alin. (2) din Constituție impune ca într-o situație tranzitorie cum este cea din prezenta cauză, să se facă aplicarea dispoziției constituționale.

Expresie a acestui principiu constituțional este dispoziția din art. 5 alin. (1) C. pen. potrivit căreia, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Controlul legalității unei hotărâri judecătorești în recurs presupune nu doar îndreptarea unor încălcări ale legii la judecata în fond și apel ci și verificarea dacă prin ivirea unor situații ulterioare pronunțării hotărârii atacate nu apare necesară restabilirea legalității și pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu legea substanțială.

În reglementarea C. proc. pen., în varianta anterioară modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, a fost abrogat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 20 C. proc. pen. anterior, care viza situația în care a intervenit o lege mai favorabilă condamnatului.

Prin abrogarea cazului de casare menționat, în situația în care legea penală intervine înaintea soluționării cauzei în primă instanță sau în apel, iar aceste instanțe nu i-au dat eficiență, hotărârea de condamnarea va fi pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Situația în care legea penală intervine după pronunțarea hotărârii în apel nu este reglementată distinct printr-un caz special de casare, însă atrage incidența temeiului de casare înscris în art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, pentru că hotărârea chiar dacă la momentul pronunțării era legală, nelegalitatea ei este determinată de reglementări survenite ulterior pronunțării, și nu ca urmare a unor erori de drept produse în cursul judecății în fond și apel.

Așadar, o hotărâre judecătorească care este legală la momentul pronunțării poate deveni contrară legii sau să aplice greșit legea în raport cu un element ulterior pronunțării, cum ar fi intervenția unei noi legi.

În cauză, inculpații au solicitat să se facă aplicarea legii mai favorabile, motivul de recurs fiind invocat în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, respectiv cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată din 18 aprilie 2014, în condițiile în care noul C. pen. a intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

De altfel, principiul constituțional, chiar în lipsa unui caz de casare prin prisma căruia hotărârea devenită nelegală să fie casată, impune aplicarea retroactivă a legii noi mai favorabile și restabilirea legalității sub acest aspect.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională, sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 C. pen. din 17 iulie 2009 (Legea nr. 286/2009), a pronunțat Decizia nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile și alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispozițiilor penale din legi succesive care își găsesc aplicarea în speță, utilizând așadar criteriul aprecierii in concreto.

Examinând cauza din perspectiva îndeplinirii condițiilor de incriminare, se constată că infracțiunile de trafic de persoane, de constituire a unui grup infracțional organizat și de proxenetism, în modalitățile concrete în care au fost comise de inculpați, continuă să fie incriminate în noul C. pen., având, așadar, corespondent în noua reglementare.

Astfel, fapta prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 alin. (1) din C. pen. anterior era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Recurenților inculpați li s-a aplicat pedeapsa de câte 3 ani închisoare în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 2 ani și 10 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.

Fapta prev. de art. 12 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 15 ani închisoare. Recurenților inculpați li s-a aplicat pedeapsa de câte 5 ani închisoare în condițiile în care limitele de pedeapsă se situau între 3 ani și 4 luni și 10 ani închisoare, ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior se constată că în noul C. pen. fapta continuă să fie incriminată în art. 213, fără a exista modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă. Instanța de fond a aplicat pentru comiterea acestei infracțiuni câte o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru fiecare dintre recurenții inculpați.

Constatând că infracțiunile anterior menționate au fost săvârșite în concurs real, instanța de fond a aplicat recurenților inculpați pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1 an închisoare rezultând o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În prezent, fapta de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni este incriminată în prezent în art. 367 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, limitele în situația reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 8 luni și 3 ani și 4 luni. Respectând principiul proporționalității s-ar impune aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

Totodată, fapta de trafic de persoane este incriminată în prezent în art. 210 alin. (1) C. pen., fiind pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, limitele în situația reținerii art. 396 alin. (10) C. proc. pen. fiind între 2 ani și 6 ani și 8 luni. Respectând principiul proporționalității s-ar impune aplicarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare.

Potrivit legii vechi, faptele de trafic de persoane săvârșite de recurenții inculpați constituiau o unitate legală de infracțiune, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, potrivit cărora infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Potrivit legii noi, respectiv dispozițiile art. 35 C. pen. în vigoare, a fost introdusă o condiție specială de calificare a infracțiunii continuate referitoare la subiectul pasiv, în sensul că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

În cauză, condiția unicității subiectului pasiv nu este îndeplinită în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, faptă care este compusă din 3 acte materiale fiecare având un subiect pasiv diferit astfel încât corespunde unei pluralități de infracțiuni, respectiv trei infracțiuni de trafic de persoane și impun aplicarea a trei pedepse de câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare dintre recurenții inculpați.

Pentru infracțiunea de proxenetism pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare ar rămâne neschimbată.

Astfel, prin aplicarea tratamentului sancționator prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-ar ajunge la o pedeapsă de 7 ani închisoare obținută prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, a unui spor de 3 ani și 6 luni reprezentând o treime din suma celorlalte pedepse de 1 an închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa calculată potrivit dispozițiilor din legea nouă este mai severă decât cea care a fost aplicată recurenților inculpați pe baza legii vechi.

Toate aceste aspecte relevă așadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă inculpaților, neimpunându-se admiterea recursurilor pe acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații L.G. și F.A. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Totodată, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.G. perioada reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la zi, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații L.G. și F.A. împotriva Deciziei penale nr. 265/A din 29 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L.G. perioada reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2012 la 30 mai 2014.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.

Procesat de GGC - GV