Retroactive application of the new Penal Code to reclassify public order offenses and mitigate cumulative sentences in group assault cases

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67 din 05 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul penal nr. 16073/118/2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților D.V. și M.A. din infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă în formă continuată prev.de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 alin. (1) C. pen. rap. la art. 174 C. pen. a condamnat pe inculpatul A.D. la pedeapsa închisorii ds 8 ani și 6 luni.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 8 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen., și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 lăzi.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A.D., dispusă prin încheierea nr. 102 din 29 octombrie 2011 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.I.S. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 4 luni.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În baza art. 239 alin. (1), (5) C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an și 2 luni.

În baza art. 2721 C. pen. a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 7 luni.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a stabilit ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani și 6 luni, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. pen. a menținut măsura obligării inculpatului S.I.S. de a nu părăsi localitatea Mangalia, dispusă prin încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012 a Tribunalului Constanța.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul I.O. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu . de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012 a Tribunalului Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul R.I.D. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 28 octombrie 2011 până la 7 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsură dispusă Decizia nr. 246/P din 7 martie 2012 a Curții de Apel Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa închisorii de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. :. lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

A dispus încetarea (la rămânerea definitivă a prezentei sentințe) a stării de liberare provizorie sub control judiciar (măsuri dispusă prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2012 s. Tribunalului Constanța).

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. Pen. a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa. închisorii de 3 ani.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.V. stabilind ca acesta să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 2 ani, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsa accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 260 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpaților Ș.D.G., I.M.C. și B.M.

În baza art. 82 C. pen. a stabilit un termen de încercare de 4 ani pentru fiecare dintre cei trei inculpați.

În baza art. 359 alin. (1) C. pen. a atras atenția inculpaților Ș.D.G., I.M.C. și B.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 359 alin. (2) C. pen. a dispus comunicarea, de îndată, în scris către inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. a dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de la inculpatul A.D., la eliberarea din penitenciar, a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată I.E.M. prin reprezentant legal G.M.

A obligat pe inculpatul A.D. către partea vătămată I.E.M. la plata echivalentului în lei (la data efectuării plății) a sumei de 25.000 euro, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată, prin reprezentantul său legal G.M.

În baza art. 14, art. 346 C. pen., art. 1349, art. 1357 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă R.M. și a obligat pe inculpatul S.I.S. către acesta la plata sumei de 4.000 lei, reprezentând despăgubiri civile - daune morale.

A respins, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de către partea vătămată R.M.

A luat act că Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța și partea vătămată A.N. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 189 C. pen. a dispus avansarea sumei de 1400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanta, în favoarea av.C.F. (400 lei), M.M. (400 lei), S.A. (400 lei) și N.M. (200 lei).

În baza art. 191 alin. (1), 2 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut din analiza și coroborarea probelor administrate atât faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, următoarea situație de fapt:

La data de 25 octombrie 2011, la orele 1914, Politia Municipiului Mangalia a fost sesizată prin 112 de către martora I.M. despre împrejurarea că pe strada M.I.D. au apărut mai mulți indivizi înarmați cu arme albe, de genul bâtelor sau răngilor, care au coborât din două-trei autoturisme și au provocat un scandal, martora folosind expresia: „Este omor!".

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, martora I.M. a declarat că, la ora când a sesizat organele de poliție se afla în fața barăcii sale, când a observat două mașini care au oprit pe aleea ce duce spre casa părții vătămate A.N., la intersecția cu strada M.I. A observat că din cele două mașini au coborât cel puțin trei-patru indivizi din flecare vehicul, unul sau doi dintre aceștia erau înarmați cu bâte de baseball, iar toți indivizii s-au îndreptat în fugă spre casa vecinului ei, A.N.. Dându-și seama că se va produce un scandal, martora a sesizat organele de poliție, după ce s-a refugiat în locuință, de teamă, iar peste circa 5-10 minute, când a ieșit din casă, a remarcat o a treia mașină în dreptul barăcii sale, spre care au venit trei-patru inși înarmați cu bâte și au urcat în aceasta, așa încât ea s-a reîntors în casă și nu a mai ieșit până nu a apărut poliția. Martora a precizat că una dintre mașinile văzute inițial rămăsese pe loc și avea geamurile sparte, iar că pe stradă erau adunați aproape 200 de vecini speriați de cele întâmplate. De la mai mulți copii prezenți a aflat că indivizii înarmați veniseră să îl bată pe vecinul A.G.

Fiind audiată în cursul judecății, martora I.M. a declarat că, de fapt a sunat la 112 pentru că, văzând o mașină cu geamurile sparte, a crezut că i s-a întâmplat ceva copilului său pe stradă. A mai declarat martora că nu ar fi văzut nicio persoană înarmată.

Fiind întrebată de către instanță, martora a precizat că semnătura de pe declarația de la fila 4 din vol. II d.u.p. îi aparține și că nu a mai dat vreo declarație în cursul urmăririi penale.

Instanța înlătură depoziția martorei din cursul cercetării judecătorești întrucât nu corespunde adevărului, martora neoferind vreo explicație în sprijinul modificării susținerilor sale și a conținutului mult mai detaliat al declarației din cursul urmăririi penale.

Din procesul verbal întocmit de echipajul de poliție sosit la fața locului imediat după sesizare, rezultă că pe strada M.I.D., au fost găsite numeroase persoane, iar în mijlocul intersecției cu strada M.I. a fost găsit autoturismul cu numerele bulgărești, despre care s-a stabilit ulterior că aparține inculpatului O.E. și care prezenta toate geamurile sparte. De asemenea, pe stradă se observau cioburi de farfurii sparte.

La fața locului, echipajul de poliție a fost informat de către A.N. că șapte-opt persoane, printre care S.I.S. veniseră la locuința sa și ceruseră agresiv să fie scos din casă fiul său A.G., ocazie cu care cineva din spate și S.I.S. l-au și lovit cu un corp contondent și cu pumnul. A.N. a relatat că a luat o bâtă de jos și a ripostat pentru a-i îndepărta pe agresori și atunci, femeile din locuința sa i-au sărit în ajutor, aruncând cu farfurii și pietre spre agresori, după care și vecinii au aruncat cu pietre spre mașinile agresorilor și în aceștia. Echipajul de poliție a fost informat și de martora C.N., fiica părții vătămate A.N., despre împrejurarea că se afla în locuința mamei sale, când nepotul I.E.M. a strigat de afară că vine peste ele un grup de agresori. Martora a ieșit, i-a văzut în curtea locuinței pe inculpații S.I.S. și A.D., iar în urma acestora pe R.I.D. și I.O., care țipau să fie scos fratele ei A.G. din casă.

Martora a declarat în mod constant, pe tot parcursul procesului că, în curte, A.D. l-a lovit cu un fier sau o țeava în cap pe I.E.M., așa încât ea, mama și surorile sale s-au înarmat cu farfurii din casă și au aruncat spre agresori pentru a-i goni.

Martora a precizat că în spatele celor doi inculpați care au intrat în curte, în stradă se mai afla un grup de 7-8 indivizi agresivi înarmați cu diferite obiecte, adică bâte sau boxuri, iar printre acei indivizi i-a indicat din planșa foto inițial pe inculpații I.O., R.I.D., O.E., D.V..

Martora a precizat că l-a nominalizat ca participant la scandal și pe inculpatul M.A., fără a-l recunoaște din planșa foto, din cauză că auzise pe cineva țipând: „A. fugi!".

A mai declarat martora în cursul judecății că, R.I.D., D.V., O.E. se aflau în fața porții, în gangul care are vreo 11-12 metri lungime. Martora a susținut că a mai văzut și alte persoane pe care nu le poate nominaliza, printre care și două care purtau cagule.

De asemenea, martora A.G., soția părții vătămate A.N., a relatat că se afla în casă când nepotul I.E.M. a strigat pentru a o atenționa, iar când a ieșit i-a văzut în curte pe S.I.S. și A.D., cel din urmă lovindu-l cu un fier în cap pe nepotul ei. Agresorii au cerut sâ fie scos fiul ei, a apărut și soțul său, care a fost la rândul său lovit ea și fiicele au aruncat cu farfurii spre agresori, apoi au intervenit și vecinii, care au aruncat cu pietre spre mașinile agresorilor.

În declarația dată în cursul judecății, în sala de ședință fiind. prezenți toți inculpații, martora A.G. a precizat că l-a observat și pe O.E. în capătul aleii către stradă precum și pe D.V., acesta aflându-se la intersecția aleii cu strada principală.

A mai precizat martora că a văzut în apropiere și două persoane care purtau cagule și că nu poate descrie ce făceau în mod concret persoanele pe care le-a observat, însă acestea participau în mod activ la incident.

Martorele A.T. și A.G., au declarat că după ce A.G. a sunat să le avertizeze că s-ar putea ca inculpatul A.D. să vină acolo să îl caute pentru a-l agresa, ele se aflau în casă, iar nepotul lor minor I.E.M. le-a atenționat de afară că vin agresorii. Când au ieșit din casă, martorele au văzut cum în curtea lor intraseră inculpații A.D. și S.I.S., iar cel dintâi l-a lovit pe minor cu un obiect dur gen bâtă în zona capului și l-a doborât la sol, cu capul spart, apoi' amândoi au cerut celor patru femei să îl scoată din casă pe Gl, să nu-l mai ascundă. Când au văzut starea minorului, femeile s-au înarmat cu farfurii și alte obiecte de uz casnic, practic cu ce le-a căzut în mână, cu care au aruncat spre cei doi inculpați, apoi și spre însoțitorii înarmați ai acestora, care se aflau pe stradă, în urma celor doi inculpați care se aflau în curte.

Martora A.T. i-a indicat dintre agresori pe inculpații A.D., S.I.S., I.O. și R.I.D., despre ultimul susținând că era înarmat cu un cuțit.

Martora a declarat că atât I.O. cât și R.I.D. se aflau pe gangul de la poartă spre strada principală care are în jur de 15 metri, loc în care se aflau mai multe persoane pe care nu le-a recunoscut.

Martora A.G. i-a recunoscut dintre agresori pe A.D. și S.I.S., declarând în mod constant că 1-a văzut pe inculpatul A.D., care intrase în curte împreună cu inculpatul S.I.S., când l-a lovit pe copil cu un fier în cap.

Toate cele patru martore – C.H., A.G., A.T., A.G. au explicat că i-au gonit pe inculpați, spre care au aruncat cu diferite obiecte, însă au ieșit din majoritatea caselor din cartier circa 100-200 de persoane, iar mare parte din vecini au aruncat la rândul lor cu pietre și alte obiecte spre grupul inculpaților și spre cele cinci autoturisme cu care veniseră și cu care încercau să fugă. De altfel, acest aspect s-a coroborat cu constatarea ulterioară că autoturismul de culoare albastră, aparținând inculpatului O.E., care s-a defectat și nu a mai putut fi pornit a și fost distrus de mulțimea dezlănțuită, iar autoturismul negru, al inculpatului S.I.S. a suferit distrugeri minore.

Cu ocazia cercetării la fața locului, organele de poliție au constatat că autoturismul de culoare albastră, al inculpatului O.E. se afla pe strada M.I., având numeroase avarii, atât la geamuri, cât și la caroserie, fiind cu luminile de avarie pornite și prezentând urme recente de lovire, iar în interior obiectele erau răvășite. Pe podeaua șoferului a fost găsit un cuțit tip briceag închis, iar pe scaun un portofel cu documente de identitate ale inculpatului O.E. Autoturismul respectiv a fost ridicat și transportat la garajul Poliției municipiului Mangalia, pentru a fi ferit de alte posibile avarieri sau sustrageri.

Din primele verificări efectuate de lucrătorii de poliție a rezultat că după incident, minorul I.E.M. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Municipal Mangalia, unde s-â stabilit că prezenta o plagă cranio-cerebrală frontală stângă, iar câ personalul medical a hotărât transferarea acestuia la Spitalul Clinic Județean de Urgentă Constanta. Din foaia de observație clinică întocmită la unitatea spitalicească județeană rezultă ca minorul a fost internat cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut deschis mediu, prin agresiune, plagă cranio-cerebrală. cu fractură multieschiloasă fronto-temporală stângă, fiind supus de urgență intervenției neuro-chirurgicale, fiindu-i salvată viața.

Din raportul de constatare medico-legală din 28 octombrie 2011 al S.J.M.L. Constanța, completat la data de 16 decembrie 2011, rezultă că partea vătămată minor I.E.M. a prezentat leziuni traumatice (fractură multieschiloasă cu înfundare frontală stângă), ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur cu suprafața redusă, ce pot data din 25 octombrie 2011, au necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii și care i-au pus viața în primejdie prin hemoragie, contuzie cerebrală și potențialul septic al plăgii craniene, victima rămânând cu infirmitate fizică permanentă prin lipsă de substanță osoasă craniană.

Din raportul de expertiză medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I.E.M. fiind reexaminată la 11 septembrie 2012 chiar la solicitarea inculpatului A.D., rezultă că partea vătămată a suferit la 25 octombrie 2011 un traumatism cranio-cerebral cu fractură cominutivă cu înfundare, contuzie cerebrală și hemoragie meningee, leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur cu suprafața de impact între 4 și 16 cm pătrați.

În momentul recepționării/aplicării loviturii, poziția probabilă a victimei/autor era față în față; leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei prin hemoragia și contuzia meningo-cerebrală, prin caracterul intruziv al fracturii craniene cu potențial de complicații septice și neurologice și pentru care a necesitat intervenție chirurgicală de urgență.

Partea vătămată a rămas cu infirmitate fizică permanentă reprezentată de lipsa de substanță osoasă craniană posteschilectomie; în prezent partea vătămată este în observație cu dg. 2 Tulburări organice de comportament" secundare afectării cerebrale prin traumatismul suferit, având indicație de tratament de specialitate psihiatric, motiv pentru care se opinează pentru reexaminare medico-legală după cea.6 luni de la încetarea acestui tratament; până în prezent a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor.

Din suplimentul raportului de expertiză, întocmit în cauză, rezultă că, având în vedere tipul leziunii epicraniene, localizarea, aspectul și dimensiunile focarului de fractură craniană, s-a apreciat că leziunile traumatice suferite de partea vătămată I.E.M. au putut fi produse prin lovire cu corp dur contondent cu o suprafață de contact cuprinsă între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați;

Medicul legist a precizat că, oricare din obiectele descrise de partea vătămată și de martori (care au fost indicate de instanță și preluate în cadrul secțiunii „Obiective") care se încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafața de contact mică, între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați, ar fi putut fi agentul vulnerat care să producă leziunile traumatice.

S-a mai arătat în concluziile raportului de expertiză medico-legală supliment că nu există elemente medicale obiective pentru a aprecia alte elemente caracteristice agentului vulnerat.

În urma audierii în spital, în prezența mamei sale (audiere înregistrată video) partea vătămată minor I.E.M. a declarat că înainte de agresiune, se juca în fața curții mătușii sale A.G., zisă “L.”, când au apărut trei indivizi, dintre care inculpații A.D. și S.I.S., pe care i-a recunoscut din planșa foto prezentată, inculpatul A. fiind înarmat cu un fier, au pătruns în curtea rudelor sale. Când el a strigat la mătușa sa pentru a o atenționa că au venit agresori înarmați în curtea ei, a fost lovit din spate în zona capului, așa încât s-a întors cu fața spre agresor și l-a văzut pe inculpatul A.D. cum i-a aplicat o a doua lovitură cu o „rangă de fier, groasă ca o coadă de mătură, ascuțită la vârf' în partea stânga față a capului, așa încât a leșinat. Deși nu s-a consemnat în formularul tipizat, după audiere minorul și-a exprimat sentimentele împotriva inculpatului A.D., afirmând că dacă acesta nu va fi arestat, când va ieși din spital el va băga cuțitul în inculpat. Minorul a precizat că și suspectul Iuzeir R. ar fi fost prezent alături de cei doi inculpați, însă această susținere nu s-a coroborat cu nici un alt element de fapt probatoriu. în schimb, partea vătămată G.M., mama minorului, a declarat că în timpul cercetărilor suspectul I.R. ar fi contactat-o, pentru a-i oferi o sumă de bani, așa încât să își retragă plângerea, însă ea l-a refuzat, afirmând că nu are copilul de vânzare.

În declarația dată în fața instanței, partea vătămată a explica: că, în momentul în care a strigat „mătușă, vin pe noi", a fost lovi: în partea din spate a capului, mai ușor, s-a întors și și-a dat seama că inculpatul A. îl lovise pentru că în continuare avea bâta în mână. A precizat partea vătămată că atunci a primit cea de a doua lovitură în zona frunții, în stânga, în urma căreia a căzut.

Declarația părții vătămate explică în opinia instanței de fond concluziile raportului de expertiză medico-legală și ale suplimentului acestuia, potrivit cărora poziția victimei și a agresorului a fost față în față în momentul aplicării/recepționării loviturii care i-a produs fractura craniană gravă. De asemenea această declarație explică existența unei singure leziuni la nivel cranian, astfel cum se consemnează în cuprinsul actelor medicale întocmite în cauză.

În ceea ce privește natura obiectului cu care victima minoră a fost agresată de către inculpatul A.D., a reținut câ declarațiile părții vătămate I.E.M. și ale martorilor care au descris acest obiect ca fiind „ obiect alungit din metal ascuțit la unul din capete", „bâtă", „rangă de fier", „fier gros ca o coadă de mătură ascuțit la vârf, „baston de fier", „baston telescopic", „bâtă sau țeava de 70-80 cm lungime și vreo 4 cm grosime", „băț sau baston care se întinde prin smucire", „obiect lung metalic telescopic pe care l-a smucit să-l lungească" se coroborează cu concluziile medicului legist potrivit cărora leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur contondent cu suprafața de impact între 4 și 16 cm pătrați. medicul legist precizând că oricare dintre aceste obiecte care se; încadrează în categoria corpurilor dure, contondente, cu formă geometrică sferică-cilindrică, cu suprafața de contact mică, între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați, ar fi putut fi agentul vulnerat care să. producă leziunile traumatice.

Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat suficiente mijloacele de probă aflate la dosar și, neavând îndoieli asupra concluziilor raportului de expertiză medico-legală completat în mod corespunzător la solicitarea instanței, neexistând contradicții între acesta și actele medicale și medico-legale aflate la dosar, a respins cererea inculpatului A.D. de efectuare a unei noi expertize medico-legale de către Institutul I.N.M.L. Mina Minovici București.

Apărarea inculpatului A.D. în sesnul că nu el l-a lovit pe minor ci o rudă a acestuia din urmă pe nume I., folosindu-se de faptul că, în unele declarații martorii au susținut că o femeie ar fi strigat „I., mi-ai omorât copilul, a fost înlăturată de instanță având în vedere declarația părții vătămată I.E.M., a martorilor oculari care au susținut în mod constant că inculpatul A. a fost cel care i-a aplicat copilului lovitura care i-a produs leziunea craniană gravă, concluziile medicului legist care se coroborează cu declarațiile martorilor în ceea ce privește obiectul - agent vulnerat cu care era înarmat inculpatul, precum și declarația martorului I.l. care, în fața instanței a precizat că, într-adevăr, în familia părții vătămate există o persoană pe nume I., dar care nu s-a aflat la locul faptei.

A mai reținut prima instanță și declarația martorului M.A. care a precizat că, în limba turcă, I. înseamnă o stea de la divinitate. Astfel, chiar dacă s-ar accepta ipoteza conform căreia una dintre rudele victimei ar fi folosit această exprimare, acesta nu s-a referit la un anume I. care s-ar fi aflat la fața locului.

În sprijinul acestei susțineri este și declarația dată în instanță de către martorul Suliman Leman care a precizat că una dintre femei îl agresa pe S.I.S. strigând „I. mi-ai lovit copilul".

De altfel, deși a susținut că una dintre rudele victimei pe nume Ildîz ar fi lovit-o pe aceasta, niciun moment nu s-a solicitat în apărare identificarea acestei persoane și audierea sa.

În sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului A.D. dar și inculpatului S.I.S. au fost avute în vedere și declarațiile numitei G.M. - mama părții vătămate, I.E.M., susținute și de depozițiile rudelor acesteia potrivit cărora I.R. i-a oferit încă din 21 noiembrie 2011 suma de 40.000 euro pentru a-și retrage plângerea împotriva persoanelor cercetate în prezentul dosar și pentru a-l convinge pe copil să nu mai declare că a fost lovit de către A.D. și că acesta era însoțit de S.I.S.

De asemenea, partea vătămată A.N. a declarat în fața procurorului că în seara critică fiul său A.G. i-a comunicat telefonic că A.D. l-a contactat ca să se întâlnească să se bată reciproc, iar el l-a mințit că ar fi acasă, așa că inculpatul a spus că va veni la el acasă. Din această cauza partea vătămată, care se afla la locuința unei fiice, a revenit acasă, unde a auzit femeile țipând „l-au omorât!", așa încât a intrat în propria curte sărind gardul din spate. S-a înarmat cu o coadă de topor din curte și a mers spre partea din față a casei, unde în interiorul curții i-a văzut pe inculpații A.D.

și S.l.S. cum țipau la soția și fiicele sale să îl scoată pe G. din casă. Când le-a cerut inculpaților explicații despre prezența lor în curtea sa, partea vătămată a fost lovită în frunte de către S.I.S. cu un obiect metalic descris ca obiect telescopic ce inițial era de dimensiuni mici motiv pentru care nu i-a creat inițial nicio temere, dar care a fost alungit de către inculpați așa încât a ripostat la rândul său și l-a lovit la antebrațul stâng pe agresor și atunci cei doi inculpați au părăsit curtea sa și ea i-a urmărit pentru a-i izgoni.

Partea vătămată a precizat că îl văzuse și pe nepotul minor căzut pe caldarâm în mijlocul curții și a crezut inițial că acesta fusese împins în busculadă. Partea vătămată nu a relatat în cursul urmăririi penale că și inculpatul A.D. i-ar fi aplicat vreo lovitură, ci că doar S.l.S. al lovit-o, iar la un moment dat ar mai fi primit o lovitură din spate. când s-a întors cu fața spre A.D., dar nu a putut identifica autorul loviturii. Partea vătămată împreună cu rudele sale i-au gonit pe agresori pe aleea din fața curții sale spre strada M.I., unde l-a văzut pe I.O. urcând într-o mașină neagră și l-a văzut și pe S.l.S. fugind pe jos.

A observat că lângă autoturismul albastru din mijlocul străzii se adunaseră mai mulți vecini, care loveau cu bâte și pietre mașina, iar în interiorul acesteia, un individ ținea în mână un cuțit cu lama de circa 25 cm și de aceea lumea lovea în continuare mașina respectivă. Partea vătămată l-a lovit cu bâta pe pasager pentru a-l dezarma și a-l scoate din mașină, iar ulterior a aflat că pasagerul respectiv era R.I.D. Ulterior cercetărilor, partea vătămată a și găsit pe alee o bâtă de baseball, pe care a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, întrucât nu a revendicat-o nimeni.

în final, partea vătămată a explicat că din cauza sângerării și ea a fost transportată la spital, iar acolo inculpatul S.l.S. a încercat să o lovească de față cu polițiștii, însă un polițist a intervenit și a parat lovitura. în urma examinării medico legale, s-a stabilit că partea vătămată A.N. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale și care au fost produse prin lovire cu corpuri dure la data de 25 octombrie 2011. A precizat partea vătămată că, la intersecția străzii I.M. cu fundătura observase un alt grup mai numeros, în cadrul căruia a observat că se aflau și pe P.M.

și un individ ce purta cagulă.

În declarația dată în fața instanței, partea vătămată A.N. a relatat că, ajungând în curte, l-a văzut pe nepotul său lovit și căzut l-a pământ, inculpatul A.M. țipând să iasă afară fiul său, A.G.

S-a mai reținut că încercând să minimalizeze contribuția inculpatului S.S. pe care, în instanță a încercat să-l evidențieze într-un mod favorabil în raport cu declarațiile date în cursul urmăririi penale (tendință manifestată de întreaga familie a părților vătămate în cursul judecății), A.N. a susținut în cursul cercetării judecătorești că, de fapt, inculpatul A.D. l-ar fi lovit în cap, în zona frunții cu „telescopul". A mai susținut în fața instanței partea vătămată A.N. că, fără a fi fost lovit de S.S., i-a aplicat acestuia o lovitură cu bâta, în mâna stângă.

Prin urmare, aceste susțineri ale părții vătămate din cursul cercetării judecătorești au fost înlăturate de către instanță.

Fără a exclude lovirea părții vătămate A.N. și de către inculpatul A.D. (față de care însă procurorul a dat o soluție de netrimitere în judecată sub aspectul infracțiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.), ansamblul probatoriului administrat în cauză a demonstrat faptul că aceasta a fost lovită și de către inculpatul S.I.S., care i-a aplicat o lovitură cu un obiect telescopic în zona frunții, astfel cum rezultă din declarațiile martorelor A.G., C.N., A.T., care se coroborează și cu declarațiile date de martorii A.G. și G.F. în cursul urmăririi penale în care au specificat că și S.I.S. era înarmat cu un obiect lung în momentul în care a coborât din mașină, respectiv când a intrat în curte.

Faptul că obiectul pe care inculpatul S.I.S. l-a purtat în mână în timpul incidentului, în stare de nealungire, avea dimensiuni mici, explică în opinia primei instanțe declarațiile date în cauză de martorii care au susținut că nu ar fi fost înarmat ori că nu au observat ca acesta să fi fost înarmat.

Astfel, martorul A.G. a declarat în cursul urmăririi penale că în ultima perioadă de timp a fost contactat telefonic de către inculpatul A.D., care i-a reproșat că face „combinații", adică tranzacții cu autoturisme vechi fără știrea sal, așa încât în mai multe rânduri l-a invitat să se întâlnească pentru a se tăvăli, adică să se bată. La data de 25 octombrie 2011, când martorul se afla în municipiul Constanța și se deplasa spre Mangalia, după ce își vizitase o rudă la penitenciar în comuna Valu lui Traian, a fost sunat din nou de inculpat, care iar l-a invitat să se bată și pe care 1-a mințit că se află deja acasă, apoi și-a sunat mama să o avertizeze. Acesta a precizat că a ajuns acasă după ce agresorii îi atacaseră pe membrii familiei sale, susținerea sa coroborându-se cu declarația martorului polițist R.M., în sensul că a apărut lângă echipajul de poliție după ce acesta sosise la fata locului.

Martorul A.I., fratele părții vătămate A.N. și vecin pe aceeași alee spre strada M.I., a relatat că se afla la poartă (locuind la aprox. 15 metri de intersecția străzii principale cu fundătura care duce la casa fratelui său, când a văzut vreo 5 mașini oprite în dreptul porții sale. Martorul i-a observat pe A.D. și pe S.I.S. coborând din mașini, S. dându-se jos dintr-o mașină, a văzut 4-5 persoane intrând în gang, primii doi fiind A. și S., celelalte persoane mergând după ei la 3 metri, 2 persoane purtând și cagule, una dintre acestea fiind înarmată cu o bâtă. Martorul a declarat că l-a intersecție i-a văzut și pe I.O., precum și pe O.E. care, după ce a coborât din mașină s-a îndreptat spre gang dar nu a mai apucat să urce întrucât deja se auzeau țipete și de sus veneau băieții.

Martorul a declarat că O.E. a urcat atunci în autoturism, a încercat să o pornească însă a renunțat, a coborât și a fugit, iar la mașină, după ce șoferul o abandonase, a venit R.I.D. care a și urcat, fiind scos ulterior de către A.N..

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că s-a speriat de cele văzute, mai ales că atunci când a ieșit la poartă, unul dintre cei doi însoțitori ai lui S.I.S., care purtau o mască pe față l-a și lovit peste față cu mâna.

Martorul Ismail Iașar, zis „L.", a declarat că este considerat capul familiei sale, iar că în urmă cu doi-trei ani, gașca lui I.R. a început să aibă conflicte cu rudele sale, după ce A.D. și alți indivizi îl bătuseră pe nepotul R.B., zis „M." Martorul a precizat că a aflat de la rudele sale despre scandal și a solicitat protecția familiei sale pentru a se putea deplasa de la Mangalia la Constanța, în vederea audierii.

De asemenea, martorul cu identitate protejată G.F. a declarat în cursul urmăririi penală că se afla pe strada M.I. când au oprit în apropiere șase-șapte mașini scumpe, dintre care a reținut una neagră și una argintie, iar din acestea au. coborât mai mulți indivizi solizi înarmați cu bâte lungi cam de 1 metru, dintre care i-a recunoscut pe S.I.S. și I.O., ambii având bâte sau fier în mână, și care s-au îndreptat spre străduța părți vătămate A.N.. Martorul s-a refugiat din calea atacatorilor, însă până să fugă a remarcat la lumina becurilor de pe stâlpi că indivizi înarmați se băteau pe străduță cu bărbați și femei care țipau. Până să plece din zonă, martorul a văzut că mai mulți vecini au ieșit în stradă și au aruncat cu pietre spre indivizii înarmați cu bâte pentru a-i goni.

În cursul judecății, același martorul a reiterat susținerile din cursul urmăririi penale, precizând însă că în prezent nu poate spune dacă inculpații S.I.S. și I.O. erau înarmați, precizare care, pe de o parte, prin conținutul ei nu răstoarnă situația prezentată anterior, iar pe de altă parte, fără o explicație temeinică din partea martorei, nu înlătură declarația dată în fața organelor de urmărire penală.

În referire la solicitarea inculpaților în sensul de a se constata nulitatea relativă a declarației martorului G.F. dată în cursul cercetării judecătorești, pentru faptul că ascultarea s-a efectuat în condițiile art. 862 C. pen., în lipsa unui consilier de probatiune și în prezența procurorului care a instrumentat cauza, împrejurare în care martorul ar fi fost în mod automat influențat, prima instanță a apreciat că argumentele invocate în apărare care ar conduce la nulitatea relativă a declarației sunt neîntemeiate.

A reținut că la dosarul cauzei se regăsește procesul-verbal întocmit de procurorul care a asistat la ascultarea acestuia potrivit art. 862 alin. (1) C. pen. și în care s-a consemnat că, fiind întrebat dacă solicită prezența unui consilier de probatiune în timpul audierii, acesta a precizat că nu dorește.

De asemenea, având în vedere prevederile alin. (6) al art. 862 C. pen., potrivit cărora declarația martorului se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului, a apreciat că, procurorul care trebuie să fie prezent la ascultarea în modalitatea specială prevăzută de textul de lege enunțat nu este procurorul de ședință, care, în timpul audierii, își păstrează locul în sala de judecată ci tocmai procurorul care a instrumenta: dosarul de urmărire penală și care cunoaște și confirmă completului de judecată identitatea reală a persoanei protejate.

Niciuna din dispozițiile legale nu prevede semnarea declarației părților ori martorilor de către procurorul de ședință. Dealtfel, semnarea declarației martorului de către procurorul de ședință nu ar avea nicio rațiune, atât timp cât conținutul declarației este redai: prin sistemul audio în sala de ședință în care se află și ceilalț. participanți în respectiva cauză și care percep susținerile martorului în același mod ca și procurorul de ședință.

Prin urmare, interpretarea apărării, în sensul interdicției procurorului de caz care cunoaște identitatea reală a martorului și motivele pentru care acesta a solicitat protecția identității sale, de a fi prezent la audierea martorului, în condițiile în care o interdicție legală nu există în acest sens, nu a fost primită, întrucât nu este permis a se porni în interpretarea normelor legale de la prezumția de rea credință a procurorului și, în general, a organelor judiciare.

Un alt argument reținut de prima instanță fost acela că sancțiunea nulității relative presupune o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în cauza de față, nu s-a dovedit vreo intervenție a procurorului în declarația martorului cu identitate protejată și nici vreo altă modalitate de influențare a depoziției acestuia, aspect care rezultă și din verificarea înregistrării acesteia.

Trecând peste aspectul valabilității, din punct de vedere procedural al declarației martorului G.I. din cursul judecății, prima instanță a apreciat că aceasta nu este concludentă sub aspectul esențial al deținerii de către inculpații S.I.S. și I.O. a unor arme albe la momentul sosirii la fața locului, sens în care, a dat valență probatorie depozițiilor aceluiași martor din cursul urmăririi penale.

A reținut ca fiind relevantă sub aspect probator declarația martorei A.S. care a declarat că are casa chiar pe colțul străzii la nr. 52, adică la intersecția cu străduța pe care locuiește A.N. și fiind la poartă a văzut mai multe mașini oprind chiar în apropierea porții sale, iar pentru că acestea erau frumoase, a crezut că este vorba de o nuntă. Când din acestea au coborât mai mulți bărbați înarmați cu bâte s-a speriat, mai ales că indivizii țipau. La scurt timp martora a auzit pe străduță o femeie țipând: „A murit, a murit!", apoi a văzut o femeie la poartă spunând ceva despre un copil.

Relevantă este și declarația martorei M.G. din faza de urmărire penală care a arătat că se afla pe strada M.I., la intersecția cu străduța ce duce spre casa părții vătămate A.N., când a observat patru-cinci mașini frumoase oprind în apropierea lor și din care au coborât cinci-șapte indivizi înarmați cu diferite obiecte neprecizate. Aceștia, dintre care l-a recunoscut pe S.I.S., s-au deplasat pe gangul ce duce spre locuința părții vătămate, iar martora împreună cu A.S. s-a refugiat în curtea acesteia de frică. Din cauza spaimei, martora a fugit la scurt timp spre casa ei, fără a se uita în jur și a remarcat doar că ieșiseră mai multe persoane pe stradă.

Prima instanță a înlăturat declarația aceleiași martore dată în cursul judecății, prin care a revenit și a precizat că a văzut numai două mașini și că, în afară de câteva vecine, nu ar fi observat nimic. Instanța are în vedere faptul că revenirea martorei asupra declarației nu este justificată în mod temeinic, aceasta recunoscând semnătura de pe declarația aflată în dosarul de urmărire penală, precizând însă că depoziția nu îi aparține.

Martora a precizat că nu știe să scrie și să citească, aspect care nu a fost adus la cunoștința procurorului, nefîind confirmată de vreun proces verbal întocmit de către procurorul în fața căruia aceasta a dat declarația și, plecând de la prezumția de bună credință a organelor judiciare în exercitarea atribuțiilor de serviciu, instanța a avut în vedere această declarație ca fiind un mijloc de probă valabil, constatând că a fost luată în condiții de legalitate.

Martorul cu identitate protejată P.I. a declarat în cursul urmăririi penale că se afla în apropierea casei numitului D.V., zis V. și acolo a văzut oprite patru mașini, adică o mașină argintie care este a lui M. A., o mașină albastră cu numere de Bulgaria a lui O.E., o mașină neagră al lui S. și una a cărei marcă nu a observat-o bine, pentru că era mai în spate, iar atenția i-a fost atrasă de S., care scotea din portbagajul mașinii sale o bâta, pe care i-a dat-o lui a oprit mașina la intersecție, astfel că am văzut că lângă mașini erau mai mulți indivizi pe care îi cunoștea din Mangalia, adică M., S., A.

și Ș., băieții lui R. mare, pe care i-a recunoscut în pozele nr. 23 și nr. 24, E. de la poza nr. 4, D., de la poza nr. 5, individul de la nr. 19, adică M.F., zis M. (care umblă cu R. mic-adică I.R.), de la nr. 14, adică G.R., fratele lui V. și un băiat C., pe care îl recunosc din fișa prezentată ca fiind I,C.C.. Martorul a văzut că S. a urcat „în șeptar" cu M. și cu băieții lui R., adică A. și Ș., cei doi frați în spate, iar A. cu bâta la el. în mașina lui S. am văzut că a urcat în spate V. și C., dar nu știe cine era la volan pentru că avea geamurile negre.

E. a urcat în mașină cu D., iar în a patra mașină ceilalți, toate mașinile plecând spre Barăci. Martorul a declarat că a bănuit că va avea loc un scandal pentru că erau agitați și a văzut la mai mulți bâte pe care le țineau lângă picior, așa că i-a urmărit de curiozitate, iar după ce a parcurs cel mult un kilometru, toate mașinile au oprit deodată. Imediat M. a coborât de la volan cu un obiect lung metalic telescopic, pe care l-a smucit ca să îl lungească, apoi împreună cu S. și cu frații A. și Ș. au intrat într-un gang spre dreapta, A. având cagula pe cap, recunoscându-l după haine și după faptul că este slab.

Au coborât din mașini și ceilalți băieți, având și ei bâte în mâini, adică în afară de S. toți erau înarmați și au mers și ei spre acel gang. în urma primilor patru. în două-trei minute au început să se audă țipete de femei dinspre gang, martorul observând că, dintr-o dată] au apărut dinspre gang M. și E., care au luat-o pe lângă mașini și au fugit. A văzut că V. a coborât din mașină și a urcat la volan în mașina lui M., care rămăsese cu portierele deschise și motorul pornit și bloca drumul. A văzut că la volanul mașinii a urcat un tip O., adică cel pe care l-a identificat în poza nr. 3, care a apărut din spate de undeva.

în aceeași mașină, care pleca de pe loc au urcat din mers A. și Ș., iar câteva persoane, bărbați și femei, au lovit cu bâtele în mașină la partea din spate. Lumea deja lovea cu putere și în mașina lui E., spărgându-i geamurile."

În cursul cercetării judecătorești, martorul P.I. a solicitat insistent să i se divulge identitatea și să fie ascultat în sala de ședință susținând „că nu are nimic de ascuns". Nu este lipsit de relevanță nici faptul că, anterior (la 22 mai 2012), cu prilejul ascultării în vederea soluționării unei cereri privind arestarea preventivă, inculpatul A.D. a precizat că știe faptul că persoana audiată de către procuror sub identitatea P.I. este de fapt P.M..

În acest context, prima instanță a luat act de solicitarea martorului, a întocmit proces-verbal și a dispus ascultarea acestei persoane, cu numele real P.M., în sala de judecată, în calitate de martor, prilej cu care a revenit asupra declarației date în faza de urmărire penală cu motivarea că ar fi fost forțat de procuror și că i-a fost dictată.

Or, instanța a constatat că înregistrarea audio-video a declarației s-a realizat în condițiile în care numitului P.M. i-a fost adus la cunoștință că va fi filmat, aspect care rezultă chiar din conținutul înregistrării, și în conformitate cu prevederile art. 916 alin. (2) C. pen., astfel încât nu se poate susține nevalabilitatea acesteia, astfel cum s-a încercat a se acredita în apărare.

Înregistrarea infirmă susținerile martorului învederate drept motive de revenire asupra declarației inițiale, demonstrând că acesta a relatat în mod amănunțit și degajat șirul evenimentelor, oferind numeroase detalii astfel cum s-a consemnat și în declarația scrisă.

În consecință, apreciind revenirea martorului ca nefiind justificată, instanța a înlăturat depoziția acestuia din cursul cercetării judecătorești.

Totodată, prima instanță nu a primit nici apărarea inculpaților apărarea potrivit căreia declarația numitului P.M. ascultat în cursul urmăririi penale în calitate de martor cu identitatea protejată sub numele P.I. ar fi lovită de nulitate absolută.

Nulitățile absolute sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. pen., printre acestea neînscriindu-se și cea invocată în apărare. Declarația martorului nu este lovită nici de nulitate relativă întrucât, singura persoană care putea invoca o eventuală vătămare era tocmai P.M. care avea dreptul la tăcere, fiind învinuit în cauză, și nicidecum de inculpați.

Făcându-i-se cunoscut că beneficiază de dreptul la tăcere, P.M. a acceptat să dea declarație, solicitând în mod expres ca aceasta să i se i-a cu protejarea datelor de identitate, motivând că a fost bătut de oamenii din clanul lui R. și care nu ar avea milă „ de el dacă ar afla ce a declarat", martorul temându-se la acel moment pentru copilul său, astfel cum rezultă chiar din declarația originală atașată la dosar și din înregistrarea audio-video.

Cum odată stabilit faptul că singurul care putea invoca o vătămare în sensul menționat era învinuitul P.M., nu se mai impune analiza îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de dispozițiile alin. (4) al art. 197 C. pen., instanța reținând și faptul că deși toți inculpații au cunoscut împrejurarea invocată ca fiind drept o vătămare, încă de la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2012, când martorul P.I. și-a divulgat identitatea reală ca fiind P.M., aceștia fiind prezenți împreună cu apărătorii în sala de ședință, nulitatea declarației date de acesta în cursul urmăririi penale s-a invocat abia la termenul de judecată din 13 noiembrie 2012, ulterior vizionării înregistrării depoziției din faza de urmărire penală, așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Nici din perspectiva alin. (4) teza a II-a a art. 197 C. pen. nu se impune în opinia instanței anularea actului în discuție, întrucâtl. prin audierea numitului P.M., acesta cunoscând că are dreptul la tăcere și acceptând astfel să dea declarație sub identitate protejată, nu s-a produs nicio vătămate, depoziția acestuia fiind. câștigată cauzei.

Din probele administrate a rezultat că după săvârșirea faptelor, inculpații au fugit sau au încercat să fugă de la fața locului cu mașinile, însă pe lângă inculpatul S.I.S.. care deja fusese lovit de partea vătămată A.N. în ripostă și pentru a fi alungat și care a fugit pe jos, au fost prinși de mulțimea. furioasă R.l.D. și O.E., cărora li s-a defectat autoturismul, cel dintâi fiind lovit în zona figurii de mulțime, iar I.O. a căzut și a suferit două zgârieturi la față înainte de a fugi cu autoturismul prietenului său S.I.S.

Martorul C.V., paznic la Spitalul Municipal Mangalia, a declarat că era de serviciu când grupul inculpatului S.I.S. a sosit la spital, fiind urmat de un grup de rromi, adică rudele părții vătămate A.N., iar că cele două grupuri și-au adresat reciproc injurii și amenințări, toți fiind agitați.

Fiind audiați, inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., M.E., D.V. și M.A. au tăgăduit participarea la producerea scandalului public, când au fost provocate vătămări părților vătămate I.E.M. și A.N..

Inculpatul A.D. a declarat că într-adevăr avea o relație conflictuală de ceva timp cu A.G., invocând că acesta îl bătuse pe un prieten de al său, Ș.O.C., iar el îl însoțise pe acel prieten la poliție să depună plângere. Această alegație a inculpatului a fost infirmată de probatoriul administrat, deoarece s-a stabilit că de fapt el și cu acel prieten fuseseră reclamați la poliție că au bătut un grup de persoane din zona „La barăci". Despre împrejurările producerii scandalului, inculpatul a declarat că într-adevăr discutase la telefon cu A.G. și că s-au invitat reciproc să se întâlnească și să se bată, iar că la data de 25 octombrie 2011, chiar adversarul îl invitase acasă să se bată. A mers spre locuința acestuia, iar acolo a observat pe strada Principală mai multe persoane înarmate și de aceea nu s-ar fi oprit, ci a mers la restaurantul „M.", unde după orele 18,30 ar fi servit masa timp de o oră și abia mai târziu ar fi fost sunat de către A.G., care l-a acuzat că a fugit ca un laș. în susținerea apărărilor sale, inculpatul a solicitat în faza de urmărire penală audierea personalului de la restaurant, verificarea înregistrărilor camerelor de supraveghere, a altor martori, dorind inclusiv confruntarea cu martorii și persoanele vătămate și chiar testarea sa la poligraf.

Cu ocazia audierii martorului U.G. ospătar la restaurantul „M," a rezultat că acesta îl văzuse pe inculpat în ziua de 25 octombrie 2011 în restaurant, însă între orele 18,00-18,30, iar că până în orele 19,00 acesta părăsise restaurantul. S-a constatat că cele patru camere video de supraveghere din restaurant nu surprind salonul în care sunt serviți clienții, așa încât imaginile respective nu au putut fi exploatate. Martorul A.I.C. propus în apărare, a declarat că l-a văzut pe inculpat la restaurant în jurul orelor 18,00 și apoi peste jumătate de oră. Martora Ș.A.M. prietenă cu soția inculpatului A.D., a declarat că înjurai orelor 18 și ceva se deplasa spre cartierul „C,", când a observat un grup de circa 20 de persoane pe stradă, iar lângă grup a observat două mașini, una fiind a inculpatului A.D., care a virat stânga și a dispărut de acolo, însă a doua mașină a fost blocată de mulțime și distrusă. Martora a susținut că din mașina distrusă nici unul din cei patru ocupanți nu a putut să coboare și să fugă din cauza mulțimii, iar la prezentarea pentru recunoaștere martora l-a indicat pe S.I.S. ca fiind în mașina atacată. în final, martora a precizat că de fapt șoferul și pasagerul din dreapta au fost scoși din habitaclu și loviți. Martorul C.A., concubinul martorei Ș.A.M., a confirmat susținerile acesteia, în sensul că a observat mulțimea pe stradă și cele doua mașini, că una a virat stânga, dar că cea de-a doua de culoare neagră a fost blocată și că din aceasta au fost scoși trei pasageri și loviți. Martora B.F.N., prietenă de familie cu inculpatul A.D., a declarat că în ziua de 25 octombrie 2011 l-a văzut pe acest inculpat între orele 18,30-19,30 la restaurantul „M.", fără a putea relata cu certitudine daca acesta a părăsit localul în perioada respectivă. Fiindu-i verificata capacitatea de memorare, această martoră nu a putut să relateze ce a făcut în ziua următoare celei în care s-ar fi întâlnit cu inculpatul la restaurant, așa încât declarația sa apare ca lipsită de relevanță probatorie.

Inculpatul S.I.S. a declarat că se afla împreună cu coinculpatul I.O. la sala de jocuri electronice S.B. (identificată ca fiind SC R.B. SRL), când a fost sunat pe telefon de concubina sa Stoian Alina, care i-ar fi comunicat că fusese vizitată de soția fratelui său pentru a le cere bani. Din această cauză s-ar fi îndreptat cu autoturismul său împreună cu I.O. spre cartierul „C.", la fratele săui iar că pe strada M.I. a fost oprit de mulțimea strânsă, a coborât să vadă ce se întâmplă și ar fî fost lovit cu bâte sau topor de către A.N., A.G. și alte persoane din familia acestora, așa încât a fugit de acolo, mai ales că a suferit leziuni grave, cu fractură la antebrațul stâng (potrivit raportului de constatare medico-legală din 16 decembrie 2011 al S.J.M.L. Constanța s-a stabilit că a prezentat leziuni de violență, unele cu caracter de autoapărare, pentru care a necesitat 50-55 de zile de îngrijiri medicale). în cursul urmăririi penale, martora S.A. a infirmat apărarea inculpatului, declarând că în ziua de 25 octombrie 2011 a primit într-adevăr vizita cumnatei, însă nu l-a sunat pe inculpat, deoarece nu avea credit pe cartela telefonică, așa că i-a comunicat inculpatului că fratele său vrea bani după ce acesta a venit acasă.

Fără a oferi vreun argument pentru modificarea declarației, martora S.A. a susținut în instanță că l-a sunat pe S. și i-a făcut cunoscut faptul că pe la ei a venit A.N. care i-a cerut bani, S. spunându-i că, din oraș, va trece pe la ea pentru a-i lăsa bani. A mai declarat martora că, de la inculpat ar fi aflat că acesta a fost agresat în timp ce se afla întâmplător în zona incidentului.

Declarația martorei din cursul judecății a fost considerată de către instanță ca fiind pro causa, fiind înlăturată întrucât a fost infirmată prin declarațiile coroborate ale părților vătămate și ale martorilor care au susținut în mod constant că inculpatul S.I.S. a participat în mod activ la incident, fiind cel care a intrat împreună cu A.D. în curtea părții vătămate A.N. și care i-a aplicat lovituri acestuia.

Martora A.N., zisă „B.", cumnata inculpatului, a infirmat cu prilejul audierii în faza de urmărire penală în mare măsură susținerea inculpatului, în sensul că deși a confirmat că se deplasase la locuința acestuia să ceară bani, inculpatul venise în fața blocului său și îi dăduse suma de 500 mii lei vechi ceruți. în cursul judecății, martora a reiterat susținerea potrivit căreia a cerut de la concubina inculpatului S.I.S. o sumă de bani, dar în contradicție cu cele declarate la urmărirea penală, a precizat că inculpatul, care urma să-i aducă banii acasă, nu a mai ajuns la ea cu aceștia.

Susținerile martorei cu referire la bani sunt contradictorii și în ceea ce privește sumele cerute. Inițial, a spus că a cerut și a primit chiar la blocul inculpatului suma de 50 lei, ulterior, că ceruse suma de 100 lei pe care nu a primit-o, susțineri care se contrazic și cu cele ale inculpatului care a făcut vorbire de 200 lei, fapt ce demonstrează nesinceritatea inculpatului și a martorei, în fața instanței.

Martorii S.L. și N.M. au declarat că ar fi văzut când inculpații S.I.S. și I.O. au fost opriți cu mașina în zona barăcilor, iar că acolo după ce a coborât S.I.S., a fost lovit de bărbați și femei, printre care martora l-a recunoscut pe A.N. și a afirmat că nu l-a văzut acolo pe A.G., iar martorul a declarat că și A.N. și A.G. ar fi făcut parte din grupul de persoane care l-au agresat pe inculpat. Cei doi martori nu au fost elocvenți la răspunsul privind existența celui de-al doilea autoturism care a fost distrus la fața locului și care ar fi împiedicat autoturismul inculpatului S.I.S. să se deplaseze pe strada M.I., atâta timp cât acest autoturism a rămas imobilizat până la sosirea organelor de poliție.

Fiind audiat în cursul judecății, martorul S.L. a precizat că nu a înțeles nimic din acel scandal pentru că nu îl interesa, însă a menționat și faptul că lumea adunată era speriată, tulburată de ce se întâmpla.

Martorul N.L.G., propus în apărare de inculpați, a declarat că este taximetrist și că într-una din seri a transportat o femeie și doi bărbați de pe strada Oituz la spital, iar că după ce i-a lăsat pe clienți, și-a continuat activitatea și a doua zi a găsit un topor în autovehicul, însă declarația acestui martor este neconcludentă.

Martorul M.A. a precizat în cursul urmăririi penale că a fost rugat de mama inculpatului S.I.S., să dea declarație în favoarea fiului său, deoarece acest martor a observat când în seara de 25 octombrie 2011 mai multe persoane aruncau cu pietre și obiecte din sticlă într-o mașină, iar în acel vacarm ar fî auzit expresia: „I. ai lovit copilul!", fără ca acest martor să poată oferi alte informații despre împrejurările producerii scandalului deși este vorbitor de limbă turcă, iar expresia auzită fusese spusă1 în această limbă de o femeie.

În fața instanței martorul a reiterat susținerea potrivit căreia a. auzit o femeie rostind cuvântul Ildîz, explicând că în limba turcă acesta înseamnă o stea de la divinitate.

În ceea ce privește incidentul dintre agentul de poliție R.M. din cadrul Poliției municipiului Mangalia și frații S.I.S. și S.I.N., prima instanță a reținut că, în seara de 28 august 2011, în jurul orelor 2000, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, R.M. a depistat-o pe numita S.I.T., care era însoțită de minorul R.C.A. și de învinuitul S.I.N. și care la o tonetă comercializa produse alimentare fără autorizație valabilă în zona falezei din apropierea hotelului „L." din Mangalia, unde era organizat spectacolul M.M.E. Când a solicitat documentele legale, susnumita a afirmat că le-ar avea acasă, iar când i-a cerut să le prezinte sau să părăsească zona, inculpatul S.I.N. și-a schimbat comportamentul civilizat și a început să îl jignească cu expresiile: „bulangiule, prostule, șpăgarule, sifonarule" și să îl invite în cealaltă parte a tarabei să se bată. Între timp s-a apropiat de ei și inculpatul S.I.S. care la rândul său l-a jignit, amenințându-l că îl va scuipa, așa încât partea vătămată l-a împins pe inculpatul care se apropia amenințător. Atunci inculpatul a devenit și mai agresiv, afirmând spre mama sa „Lasă-mă, să vezi îi dau Iu acesta", apoi a țipat spre polițist că o să îl bată. Din cauza temerii insuflate de atitudinea inculpatului, partea vătămată a solicitat intervenția unei patrule motorizate, deși în apropiere se afla și un echipaj de jandarmi, care încerca să îi liniștească pe mama și cele două rude ale inculpatului agitat. De altfel, partea vătămată a aplicat sancțiuni contravenționale atât mamei, cât și inculpatului și fratelui său.

Martorii P.E., P.M., M.G., V.G., membrii patrulei de jandarmi care s-a aflat lângă locul incidentului, au confirmat acuzațiile lucrătorului de poliție, declarând în mod constant că agentul de poliție a fost jignit de inculpatul S.I.S. care l-a și amenințat că în zilele următoare o să-și pună nepoții să-l bată.

Fiind audiați, S.I.T. și R.C.A., au recunoscut că într-adevăr se aflau pe faleză, iar că cea dintâi nu avea autorizație de comercializare în acea zonă, însă ambii martori au relatat în mod evident nesincer că nici inculpatul nu l-ar fi jignit sau amenințat pe agentul de poliție R.M.

Inculpatul I.O. a declarat într-un mod similar cu inculpatul S.I.S., susținând că erau împreună când a fost acesta sunat de soție și se deplasau spre locuința fratelui prietenului său, când au fost opriți pe stradă și bătuți, iar el a reușit să fugă la volanul autoturismului prietenului său.

Inculpații R.I.D. și O.E. au susținut că se deplasau întâmplător pe strada M.I., cu intenția de a ajunge la un prieten, I,C.C., iar că mulțimea i-a blocat pe stradă, când încercau să dea în marșarier, primul fiind prins și agresat de mulțime, iar al doilea reușind să fugă. în declarația ulterioară, inculpatul R.I.D. a revenit asupra susținerilor inițiale și a declarat că se afla împreună cu O.E. la o sală de jocuri, când aceasta i-a propus să meargă în cartierul „C.", că i-a cerut să oprească în fața porții coinculpatului D.V. (aspect ce se coroborează cu declarația martorului P.I.), prietenul său a coborât și i-a cerut să conducă spre zona „La barăci".

În cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Inculpatul D.V. a declarat în cursul urmăririi penale că știa despre conflictul dintre A.D. și A.G., că a fost sunat de cel dintâi în ziua de 25 octombrie 2011, dar că l-a mințit că nu e în oraș, gândindu-se că ar putea fî chemat la un scandal, dar că el a stat tot timpul acasă și că nu a participat deloc la scandal. Inițial, inculpatul a susținut că era la remmy cu prietenii, iar nu acasă. în schimb a recunoscut că i-a determinat pe prietenii săi să declare mincinos că el s-a aflat în altă parte la momentul scandalului.

Inculpatul M.A. a declarat că nu a participat deloc la producerea scandalului, iar după ce i-a fost prezentată declarația martorului P.I., s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații. Ca atare, nu a declarat dacă i-a determinat pe prietenii săi să facă declarații mincinoase în favoarea sa.

Și în fața instanței inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Inculpații Ș.D.G., I.M.C., B.M. nu au recunoscut în faza urmăririi penale că au dat declarații mincinoase în favoarea inculpatului M.A., în sensul că atunci când au fost audiați ca martori în apărare, toți trei au afirmat că în ziua de 25 octombrie 2011, după orele 18,30 și până în jurul orelor 22,00, acest inculpat ar fi fost în comuna Limanu împreună cu ei trei, la locuința lui I.M.C.

În cursul cercetării judecătorești, cei trei inculpați s-au prevalat de prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Fiind verificat listing-ul convorbirilor telefonice ale inculpatului M.A., a rezultat că, de la postul telefonic X nicio convorbire din ziua de 25 octombrie 2011, nu a fost localizată pe raza comunei Limanu, ci exclusiv în municipiul Mangalia. Mai mult, inculpata Ș.D.G. a afirmat că după orele 16,00 s-a plimbat cu inculpatul prin stațiunile Olimp și Neptun, dar nici comunicările sale de la numărul X și nici ale inculpatului M.A. nu au fost localizate în ziua de 25 octombrie 2011 în aceste stațiuni, ci exclusiv în municipiul Mangalia, în condițiile în care inculpatul și Ș.D.G. au avut zeci de comunicări telefonice în ziua respectivă la fiecare oră a zilei.

Din procesul verbal de redare a comunicărilor telefonice efectuate de inculpatul M.A. în perioada 28-30 octombrie 2011, în temeiul autorizației din 2011 emisă de Judecătoria Mangalia în cauza nr. 2095/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, rezultă că inculpatul îi învață pe cei trei martori să declare că a fost cu ei la Limanu la momentul producerii scandalului public.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpații și-au menținut poziția de tăgăduire a faptelor și s-au considerat nevinovați de comiterea infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, cu excepția inculpatului D.V., care a recunoscut doar că i-ai instigat pe cei trei prieteni ai săi să dea declarații mincinoase prin care să îi asigure lui alibi.

Din probele administrate atât faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, a rezultat că inițiatorul acțiunilor agresive și violente comise în grup în seara zilei de 25 octombrie 2011 a fost inculpatul A.D., care în acest mod a încercat să se impună prin forță brută în fața adversarului său conjunctural A.G., iar pentru a-și atinge scopul ilicit i-a angrenat și pe coinculpații S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A., persoane din anturajul său pe care le-a putut convinge să participe activ la îndeplinirea planului infracțional. în acest context i-a contactat telefonic pe coinculpați și cu cei care au acceptat să participe la „intervenție" și-a dat întâlnire la locuința inculpatului D.V., unde s-au înarmat cu diferite obiecte contondente, de genul bâtelor, răngilor sau bastoanelor telescopice metalice. De la locuința respectivă s-au deplasat în grup compact cu autoturismele spre zona numită „La barăci", până la intersecția străzilor M.I. și M.I.D. cu aleea (denumită în planurile de urbanism viitoare L.R.) unde locuia A.G. și despre care bănuiau că se află la domiciliu. După ce au oprit autoturismele pe strada M.I., primii care au coborât înarmați din mașini au fost inculpații A.D. și S.I.S., care s-au îndreptat imediat spre locuința vizată, situată pe aleea tip gang la circa 50 de metri de strada M.I., fiind urmați îndeaproape de coinculpații înarmați cu obiecte contondente I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A., acesta din urmă fiind unul dintre cei care purtau cagulă pe față. Având susținerea prietenii lor, inculpații A.D. și S.I.S. au pătruns pe poartă în curtea părții vătămate A.N. (tatăl „țintei"), însă au fost observați de minorul-parte vătămată I.E.M., care se pregătea să iasă din curte, la joacă, și care a strigat la' mătușa sa, A.G., pentru a o avertiza despre sosirea grupului de agresori. întrucât l-au ajuns din urmă pe minoruli parte vătămată, inculpatul A.D. i-a aplicat acestuia o primă lovitură la partea din spate, lovindu-l cu obiectul contondent telescopic mai ușor în zona capului, iar când minorul s-a întors cu fața către el, același inculpat i-a aplicat o a doua lovitură în partea stângă a capului, însă de această dată lovitura a fost puternică și ii a provocat minorului leziuni grave, prin fractura craniană, cu consecințe potențial tanato-generatoare.

Împrejurările concrete, modul de acțiune, metoda obiectului vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată și pentru a doua lovitură și totodată, lezată, vârsta fragedă a victimei reprezinte suficiente elemente de fapt care demonstrează că, în momentul agresării minorului a doua oară, inculpatul A.D. a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acțiunii sale violentej respectiv posibilitatea producerii de leziuni grave craniene cu consecința uciderii victimei sale și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat posibil, în mod evident l-a acceptat, săvârșind astfel fapta împotriva minorului I.E.M. cu intenția indirectă de a-i provoca moartea.

Când rudele minorului rănit grav au ieșit din casă, cei doi inculpați din avangardă care se aflau deja în curte, încurajați de grupul rămas pe alee în apropierea gardului în exterior, au cerut să fie scoasă din casă persoana vizată în vederea răzbunării - A.G., cu scopul declarat de a-i aplica o corecție sau chiar de a-l face pe cel căutat „fetița lor". Deși în urma acțiunilor violente ale inculpaților și ale celorlalți participanți încă neidentificați cert la data întocmirii rechizitoriului au suferit vătămări fizice mai multe persoane, doar minorul I.E.M. și A.N. au formulat plângere penală împotriva agresorilor, întrucât leziunile care le-au fost provocate au fost de mai mare gravitate, în cazul minorului impunând internarea și acordarea de îngrijiri medicale de urgență prin intervenție neurochirurgicală pentru salvarea vieții, în timp ce celelalte persoane rănite ușor au înțeles să nu formuleze plângeri prealabile pentru leziunile suferite.

Acțiunile ilicite ale inculpaților au produs spaimă și traume psihice în comunitatea zonei, locuitorii intervenind tocmai din cauză că primul dintre inculpați mai fusese implicat de curând în agresarea altor locuitori din cvartalul „La barăci", în sensul că în seara de 21/22 octombrie 2011, împreună cu alt participant (Ș.O.C.) îl bătuse pe numitul C.N.I., chiar pe stradă. Pe de altă parte, în încercarea de a le asigura alibi inculpaților D.V., M.A. sau S.I.S. sau de a le asigura exonerarea de răspundere penală, inculpații Ș.D.G., I.M.C., B.M. și învinuiții C.G.M., C.E., M.B. și S.S. au făcut afirmații mincinoase despre locul în care s-ar fi găsit inculpatul ajutat în perioada de timp în care se presupunea că a fost produs scandalul public, deși probatoriul administrat a învederat că inculpații au participat activ la pregătirea și producerea scandalului public de la și lângă locuința părții vătămate A.N. Ulterior, învinuiții C.G.M., C.E., M.B. și S.S. au revenit asupra declarațiilor nereale date ca martori, primul prin corectarea timpului de percepere a evenimentelor, iar ceilalți trei prin retractarea efectivă a susținerilor și recunoașterea că au încercat să ofere un alibi prietenului lor, atunci când acesta i-a rugat. Inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. și-au menținut poziția adoptată și, chiar puși în fața evidenței oferite de probatoriul obiectiv științific, au continuat să susțină alibiul nereal al inculpatului M.A.

În termen legal împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea civilă I.E.M. și inculpații A.D. S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ș.D.G. și I.M.C. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei.

Partea civilă I.E. prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale atacate și rejudecând, să se dispună majorarea cuantumului despăgubirilor civile acordate, motivând că leziunile suferite au avut drept consecință imposibilitatea frecventării cursurilor datară activității infracționale a inculpaților, care i-ai provocat o infirmitate permanentă, nemaiputând continua școala, întrucât a devenit „o legumă".

Inculpatul A.D., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând să se dispună achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru toate infracțiunile reținute în sarcină, întrucât probele dosarului nu au dovedit cu certitudine ca inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat. S-a motivat că martorul N. a fost cel care l-a identificat pe minor in timp de aplica lovituri inculpatului R.I.D., iar declarațiile părților vătămate nu sunt susținute de alte probe din dosar. Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, nu s-a dovedit ca inculpatul ar fi pătruns în curtea părții vătămate. Singura infracțiune care s-ar putea reține în sarcina inculpatului A.D. ar fi aceea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

În dezvoltarea motivelor de apel inculpatul I.O., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii și liniștii publice, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă. în subsidiar, s-a cerut reindividualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care are o familie, 4 copii, fiind singurul întreținător al acesteia. Apreciază că modalitatea de executare corespunzătoare este suspendarea condiționată sau sub supraveghere.

Inculpatul S.I.S., prin apărător, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât în dosar nu există probe care să releve că inculpatul ar fi pătruns în locuința părții vătămate. Ca atare, a solicitat achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Cu privire la infracțiunea de lovire sau alte violențe a susținut că dimpotrivă, din declarația părții vătămate A.G. dată la data de 25 octombrie 2011 rezultă că aceasta a luat un topor pentru a-i aplica o corecție lui I.S., ceea ce a și făcut, fracturându-i mâna în două locuri, astfel cum rezultă din certificatul medicol legal, care dovedește că pentru vindecarea leziunilor provocate inculpatului au fost necesare 40 zile de îngrijiri medicale, situație in care, este vorba de legitima apărare, în timp ce partea vătămata a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare doar 9 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri a arătat că nu rezultă că inculpatul ar fi tulburat liniștea publică, partea vătămată împreună cu mama acesteia, au fost cele care au țipat instigând pe participanții la incident să-l bată pe I.S. Subsidiarul apelului vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul modalității de executare al pedepsei rezultante prin reținerea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de disp. art. 74 lit. b) și 76 C. pen., motivând că nu este recidivist, iar scopul pedepsei a avut o conduită bună anterior comiterii faptelor, iar scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere potrivit art. 86 C. pen.

În susținerile orale inculpatul R. I. D., prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru greșita sa condamnare, solicitând achitarea în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prev. de art. 321 C. pen., neexistând probe care să dovedească vinovăția acestuia.

În subsidiar, s-a cerut schimbarea modalității de executare a pedepsei din privare de libertate în suspendare sub supraveghere sau condiționată conf. art. 86 sau 81 C. pen.

Inculpatul M.A., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și nelegală și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., în baza art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu este săvârșită de inculpat. S-a arătat că acuzarea se bazează doar pe declarația martorului sub acoperire P.I. alias „P.M." care, inițial, a avut în cauză calitatea de învinuit. în ceea ce privește infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii, fără a preciza care anume. în subsidiar, a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante din privare de libertate în suspendarea condiționată sau sub supraveghere raportat la circumstanțele personale ale acestuia, care are grave probleme de sănătate suferind de o afecțiune gravă, în prezent urmând un tratament cu citostatice astfel cum reiese din înscrisurile medicale existente la dosar.

Prin susținerile orale inculpata S.G., prin apărător, a criticat hotărârea fondului pentru greșita sa condamnare, întrucât fapta reținută în sarcina nu exista, în drept fiind invocate dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul I.M.C., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate ca netemeinică șj[ nelegală și rejudecând să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 1 alin. (3) lit. d) C. proc. pen. întrucât faptei îi lipsește unul dih elementele constitutive al infracțiunii respectiv latura subiectivai inculpatul neavând intenția de a zădărnici aflarea adevărului și datorită perioadei îndelungate care a trecut de la comiterea faptelor, nu și-a mai amintit intervalul orar în care acestea au fos comise.

În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul O.E. prir. apărător, a criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei sale: condamnări, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea îr. temeiul 10 lit. d) C. proc. pen.

A susținut că prima instanța a reținut o situație de fapt părtinitoare, câtă vreme din probe rezultă că, familia părții vătămate a fost cea care a aruncat cu obiecte, între cele doua grupuri existând un conflict mai vechi, inculpații prezentându-se pentru a discuta și a pune capăt.

Totodată, probele administrate în cauză nu dovedesc că. inculpatul O.E. s-a aflat la fața locului făcând parte din grupul agresorilor, prezența autoturismului justificând-o doar pentru că se afla în trecere împreună cu inculpatul R.I.D. în drum spre o cunoștință, moment în care partea vătămată împreună cu rudele acesteia, au început să arunce cu obiecte în autoturism.

În subsidiar, a criticat hotărârea sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare solicitând reducerea sub minimul special prevăzut de lege și aplicarea suspendării condiționate a pedepsei sau suspendarea sub supraveghere în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, pericolul social redus, lipsa pagubelor și circumstanțelor personale în sensul că inculpatul are loc de muncă, se află într-o relație de concubinaj.

Inculpatul D.V., prin apărător, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate ca netemeinică și nelegală, și rejudecând, să se dispună achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat, iar hotărârea se bazează doar pe o singură probă, cea a martorului P.I. dată în cursul urmăririi penale, care însă a revenit asupra acesteia în fața instanței de judecată.

În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d0 C. proc. pen., având în vedere urmarea imediată a infracțiunii, respectiv că martorilor nu li s-a provocat o stare de temere de către inculpați, persoanele agresate fiind de fapt agresorii.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, faptul că este o persoană integrată social,, școlarizat, are o. calificare, precum și sprijinul familiei și resurse materiale asigurate de aceasta.

Prin Decizia penală nr. 21/MP din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 16073/118/2011, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul parte civilă I.E.M. și de apelanții inculpați A.D. S.l.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ș.D.G. și I.M.C. împotriva sentinței penale nr. 67/05 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 16073/118/2011.

În baza art. 383 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 350, art. 3002 C. proc. pen. și art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului apelant A.D.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus pentru apelantul inculpat A.D. arestul preventiv de la 05 februarie 2013 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat apelanții inculpați A.D., S.l.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ș.D.G. și I.M.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 900 lei fiecare.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit ca onorariile avocați oficiu în cuantum de câte 400 lei se vor avansa din fondurile M.J. în favoarea avocați M.E., C.A., N.M. și P.G., iar onorariile parțiale avocați oficiu în cuantum de câte 100 lei se vor avansa din fondurile M.J. în favoarea avocați I.S., B.C., D.C., D.A., U.L. și Ș.G.L.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că pe baza unei analize temeinice a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăția inculpaților în forma stabilită de lege, dând faptelor de care sunt acuzați inculpații prin rechizitoriu, încadrarea juridică corespunzătoare dovezilor produse.

Din perspectiva situației de fapt a constatat că în ziua de 25 octombrie 2011 a avut loc un conflict între inculpatul A.D. și martorul A.G.

Din inițiativa inculpatului A.D., inculpații S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A. - care făceau parte din anturajul acestuia, fiind contactați telefonic, au acceptat să participe la o întâlnire la locuința inculpatului D.V. pentru a se înțelege cu privire la corecția ce urma să o aplice martorului A.G.

În acest scop, toți inculpații s-au înarmat cu diferite obiecte contondente de genul bâtelor, răngilor, bastoanelor telescopice metalice și au părăsit locuința respectivă deplasându-se cu mai multe autoturisme spre cartierul „C." în zona numită „La Barăci".

Ajunși la intersecția străzilor M.I. și M.ID. au oprit autoturismele pe strada M.I., după care au coborât pe rând cu toții, după care s-au îndreptat spre o alee tip gang unde la 50 de metri distantă de strada M.I. locuia martorul A.G. despre care bănuiau că se afla la domiciliu.

Primii care au coborât înarmați din mașini au fost inculpații A.D. și S.I.S., urmați îndeaproape de coinculpații I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A., toți înarmați cu obiecte contondente, ce'. din urmă M.A., purta și o cagulă pe față.

Văzând grupul de persoane înarmate și dându-și seama că se va produce un scandal martora I.M. a sunat la telefonul de urgență 112 relatând împrejurarea că pe strada M.LD. au apărut mai mulți indivizi înarmați cu arme de genul bâtelor, coborând din 2-3 mașini și că fac scandal precizând că „este omor".

Având susținerea prietenilor lor, inculpații A.D. și S.I.S. au pătruns pe poartă, în curtea părții vătămate A.N., tatăl martorului A.G., cel care era urmărit spre a fi agresat de către inculpați.

În acest timp, minorul parte vătămată I.E.M. se pregătea să iasă din curte la joacă, moment în care i-a observat pe inculpații A. și S. și a început să strige la mătușa sa A.G., pentru a o avertiza despre sosirea grupului de agresori.

A mai reținut că minorul parte vătămată a fost ajuns din urmă de inculpatul A.D., care i-a aplicat inițial o lovitură în partea din spate cu un obiect contondent telescopic mai ușor, în zona capului. Când minorul s-a întors cu fața către acesta, același inculpat i-a aplicat o a doua lovitură în partea stângă a capului, mai puternică, care i-a provocat leziuni grave prin fracturare craniană care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în pericol.

În acest timp, atât inculpații din curte cât și cei de pe stradă, îl strigau pe A.G., cerându-i să iasă din casă cu scopul de a fi agresat.

Martorul A.G., însă, nu se afla la domiciliu, cunoscând însă că va fi căutat acasă de inculpați, A.G. și-a sunat familia, pe tatăl parte vătămată A.N. și pe. martorele A.T. și A.G., avertizându-le că s-ar putea ca inculpatul A.D. să vină să-l caute pentru a-l agresa.

Când rudele minorului rănit au ieșit din casă, respectiv martorele A.T., A.G., A.G. și C.N., inculpații A. și S. se aflau deja în curte, încurajați de grupul de persoane înarmate, rămas pe alee, în aproprierea gardului exterior care cereau insistent să fie scos din casă martorul A.G. care era vizat de răzbunarea acestora.

În această împrejurare, partea vătămată A.N., care se afla la locuința uneia dintre fiice, a venit la domiciliul său sărind gardul din spate al curții, timp în care a auzit „femeile" strigând că „l-au omorât".

Alertat de această situație, partea vătămată A.N. a luat un topor găsit în curte și a mers în fața casei, tot în curte, unde i-a văzut pe nepotul său, minorul I.E.M. căzut la pământ și pe inculpații A.D. și S.I.S., cerându-le explicații despre prezența lor în interiorul curții, îndreptându-se spre aceștia să-i alunge, context în care au avut loc agresiuni reciproce, inculpatul S.I.S. aplicându-i părții vătămate A.N. lovituri cu un obiect contondent], alungit, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Deși, în urma acțiunilor violente ale inculpaților și a celorlalți participanți, neidentificați, au suferit vătămări fizice mai multe persoane au formulat plângeri doar minorul I.E.M. și A.N., întrucât leziunile provocate acestora au fost de mai mare gravitate, în cazul minorului impunându-se internarea și acordarea de îngrijiri medicale de urgență prin intervenție neochirurgicală pentru salvarea vieții.

Scandalul public provocat de inculpați i-au alarmat pe majoritatea locuitorilor din cartier, care în scurt timp, au ieșit în stradă pentru a-și ajuta vecinii atacați, în mod violent, și de furiei mulțimea dezlănțuită a ripostat violent împotriva inculpaților agresori care au fugit sau au încercat să fugă de la fața locului cu autoturismele cu care sosiseră.

Pe lângă inculpatul S.I.S. care a fost lovit de partea vătămată I.N., în ripostă și pentru a fi alungat din curte, care a fugit pe jos, au fost prinși de mulțimea furioasă din cartier, inculpații R.I.D. și O.E. al căror autoturism s-a defectat, primul fiind lovit în zona figurii de mulțime.

De asemenea, înainte de a fugi cu mașina prietenului său S.I.S., inculpatul I.O. a căzut și a suferi": două excoriatii la fată.

De precizat că, locuitorii cartierului C. au interveni într-un număr foarte mare, de ordinul sutelor (100 - 200 persoane conform probelor din dosar), întrucât inculpații prin acțiunile lor ilicite au produs spaimă și traume psihice în comunitatea zoneL având în vedere că, inculpatul A.D. mai fusese implica: în seara zile de 21-22 octombrie 2011 în agresarea altor locuitori din cvartalul La barăci când, împreună cu un alt participant S.O.C. l-a bătut pe stradă pe numitul C.N.I.

De asemenea, a mai reținut că, în seara de 28 august 2011 în jurul orelor 20,00 partea vătămată R.M. a depistat-o pe numita S.I.T. însoțită de minorul R.C.A. și de S.I.N. comercializând la o tonetă, produse alimentare fără autorizație valabilă în zona falezei din apropierea Hotelului „L." din Mangalia unde era organizat un spectacol - M.M.E.

La solicitarea documentelor legale, numita S.I.T. a susținut că, nu le are asupra sa, iar când partea vătămată i-a cerut să prezinte sau să părăsească zona inculpatul Iusein Suliman Negiatin i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare, respectiv „bulangiule, prostule, șpăgarule, sifonarule", invitându-l în partea opusă a tarabei să se bată.

Între timp, s-a apropiat de locul incidentului și inculpatului S.I.S. care l-a rândul său a adresat cuvinte jignitoare părții vătămate R.M. amenințându-l că îl va scuipa așa încât partea vătămată l-a împins, întrucât inculpatul se apropia amenințător.

În acest context, inculpatul I.S.S. a devenit și mai agresiv, afirmând spre mama sa „Lasă-mă, să vezi ce îi dau eu Iu' ăsta", apoi a țipat spre polițist spunându-i că o să-l bată.

Atitudinea inculpatului a insuflat părții vătămate temere astfel că, acesta a solicitat intervenția unei patrule motorizate.

Atât cei doi inculpați cat și mama acestora au fost sancționați contravențional de partea vătămată.

În ceea ce privește fapta de mărturie mincinoasă a reținut că, audiați în calitate de martori Ș.D.G., I.M.C., B.M., au încercat de a oferi alibi sau exonerare de răspundere penală pentru implicarea efectivă în producerea scandalului public în favoarea inculpatului M.A., iar C.G.M. în favoarea inculpatului S.I.S.

De asemenea, martorii C.E., M.B. și S.S. au procedat de aceeași manieră în favoarea inculpatului D.V. făcând afirmații mincinoase despre împrejurări esențiale ale cauzei, declarând că la momentul comiterii acțiunilor agresive din seara zilei de 25 octombrie 2011 în cartierul Coloniști, zona La Barăci din Mangalia, inculpatul în favoarea căruia declarau că se afla în altă parte sau că acesta ar fi apărut la fața locului după producerea scandalului public.

În cursul urmăririi penale și-au menținut susținerile nereale, învinuiții Ș.D.G., I.M.C., B.M., ceilalți și-au retractat parțial afirmațiile nereale sau le-au corectat astfel încât nu au mai susținut alibiurile inculpaților.

La stabilirea acestor situații de fapt, instanța de prim control judiciar a avut în vedere declarațiile din cursul urmăririi penale ale martorului A.G. care a relatat că în ultima perioadă de timp a fost contactat telefonic de către inculpatul A.D. care i-a reproșat că face „combinații", adică tranzacții cu autoturisme vechi fără știrea sa, așa încât în mai multe rânduri l-a invitat să se întâlnească pentru a se tăvăli, adică să se bată. La data de 25 octombrie 2011, când martorul se afla în municipiul Constanța și se deplasa spre Mangalia, după ce își vizitase o ruda la penitenciar în comuna Valu lui Traian, a fost sunat din nou de inculpat, care iar l-a invitat să se bată și pe care l-a mințit că se află deja acasă, apoi și-a sunat mama să o avertizeze. Acesta a precizat că a ajuns acasă după ce agresorii îi atacaseră pe membrii familiei sale, susținerea sa coroborându-se cu declarația martorului polițist R.M., în sensul că a apărut lângă echipajul de poliție după ce acesta sosise la fața locului.

În același sens a fost și declarația martorei I.M. care a arătat că la ora când a sesizat organele de poliție se afla în fața barăcii sale, când a observat două mașini care au oprit pe aleea ce duce spre casa părții vătămate A.N., la intersecția cu strada M.I. A observat că din cele două mașini au coborât cel puțin trei-patru indivizi din fiecare vehicul, unul sau doi dintre aceștia erau înarmați cu bâte de baseball, iar toți indivizii s-au îndreptat în fugă spre casa vecinului ei, A.N.

Dându-și seama că se va produce un scandal, martora a sesizat organele de poliție, după ce s-a refugiat în locuință, de teamă, iar peste circa 5-10 minute, când a ieșit din casă, a remarcat o a treia mașină în dreptul barăcii sale, spre care au venit trei-patru inși înarmați cu bâte și au urcat în aceasta, așa încât ea s-a reîntors în casă și nu a mai ieșit până nu a apărut poliția.

A mai relatat martora că una dintre mașinile văzute inițial rămăsese pe loc și avea geamurile sparte, iar că pe stradă erau adunați aproape 200 de vecini speriați de cele întâmplate.

De la mai mulți copii prezenți pe stradă, a aflat că indivizii înarmați veniseră să îl bată pe vecinul A.G.

Referitor la depoziția martorei I.M. din cursul judecății în care a declarat că, de fapt a sunat la 112 pentru că, văzând o mașină cu geamurile sparte, a crezut că i s-a întâmplat ceva copilului său pe stradă și nu a văzut nicio persoană înarmată, a apreciat că în mod corect a fost înlăturată de prima instanță ca nefiind reală.

Aspectele relevate de martora I.M. au fost percepute și de martorul A.I., fratele părții vătămate A.N. și vecin pe aceeași alee spre strada M.I., care a relatat că se afla la poartă (locuind la aprox. 15 metri de intersecția străzii principale cu fundătura care duce la casa fratelui său), când a văzut vreo 5 mașini oprite în dreptul porții sale.

A mai arătat martorul că, i-a observat pe inculpații A.D. și pe S.I.S. coborând din mașini, S. dându-se jos dintr-o mașină albă , că a văzut 4-5 persoane intrând în gang, primii doi fiind A. și S., celelalte persoane mergând după ei la 3 metri; 2 persoane purtând și cagule, una dintre acestea fiind înarmată cu o bâtă. Martorul a declarat că la intersecție i-a văzut și pe I.O., precum și pe O.E. care, după ce a coborât din mașină s-a îndreptat spre gang dar nu a mai apucat să urce întrucât deja se auzeau țipete și de sus veneau băieții.

Martorul a relatat că O.E. a urcat atunci în autoturism, a încercat să o pornească însă a renunțat, a coborât și a fugit, iar la mașină, după ce șoferul o abandonase, a venit R.I.D. care a și urcat, fiind scos ulterior de către A.N.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, martorul a precizat că s-a speriat de cele văzute, mai ales că atunci când a ieșit la poartă, unul dintre cei doi însoțitori ai lui S.I.S., care purtau o mască pe față l-a și lovit peste față cu mâna.

Și martora M.G. a declarat că se afla pe strada M.I., la intersecția cu străduța ce duce spre casa părții vătămate A.N., când a observat patru-cinci mașini frumoase oprind în apropierea lor, din care au coborât cinci-șapte indivizi înarmați cu diferite obiecte neprecizate.

Dintre aceștia l-a recunoscut pe S.I.S., deplasându-se cu toții pe gangul ce duce spre locuința părții vătămate, iar martora împreună cu A.S., s-a refugiat în curtea acesteia de frică. Din cauza spaimei, martora a fugit la scurt timp spre casa ei, fără a se uita în jur și a remarcat doar că pe stradă ieșiseră mai multe persoane.

A reținut că în mod corect, instanța fondului a înlăturat ca nesinceră declarația aceleiași martore dată în cursul judecății când a revenit susținând că, a văzut pe stradă doar două mașini, iar cu excepția câtorva vecine nu ar mai fi observat nimic fără a justifica temeinic revenirea asupra declarației inițiale deși, și-a recunoscut semnătura sa pe declarația existentă în dosarul de urmărire penală.

Depozițiile martorilor anteriori au fost confirmate și de martorul cu identitate protejată P.I. prin declarația dată în cursul urmăririi penale în sensul că la data de 25 octombrie 2011 se afla în apropierea casei numitului D.V., zis V. și acolo a văzut oprite patru mașini, adică una argintie care este a lui M. A., o mașină albastră cu numere de Bulgaria a lui O.E., o mașină neagră al lui S. și una a cărei marca nu a observat-o bine, pentru că era mai în spate.

Relatează martorul că, i-a atras atenția S., care scotea din portbagajul mașinii sale o bâtă, și că a văzut lângă mașini mai mulți indivizi din Mangalia, pe respectiv M., S., A. și Ș., băieții lui R. mare, pe care i-a recunoscut în pozele nr. 23 și nr. 24, Eroi de la poza nr. 4, D., de la poza nr. 5, individul de la nr. 19, adică M.F., zis M. (care umblă cu R. mic-adică Iuzeir R.), de la nr. 14, adică G.R., fratele lui V. și un băiat C., pe care îl recunosc din fișa prezentată ca fiind I,C.C. Martorul a văzut că S. a urcat „în șeptar" cu M. și cu băieții lui R., adică A. și Ș., cei doi frați în spate, iar A. cu bâta la el.

A mai declarat martorul că, în mașina lui S. a văzut că a urcat în spate V. (D.V.) și C., dar nu știe cine era la volan pentru că avea geamurile negre.

A susținut martorul că pe O.E. l-a văzut urcând în mașină cu D., iar în a patra mașină ceilalți, toate mașinile plecând spre Barăci. Martorul a declarat că a bănuit că va avea loc un scandal pentru că erau agitați și a văzut la mai mulți bâte pe care le țineau lângă picior, așa că i-a urmărit de curiozitate, iar după ce a parcurs cel mult un kilometru, toate mașinile au oprit deodată. Imediat M. a coborât de la volan cu un obiect lung metalic telescopic, pe care l-a smucit ca să îl lungească, apoi împreună cu S. și cu frații A. și Ș. au intrat într-un gang spre dreapta, A. având cagula pe cap, recunoscându-l după haine și după faptul că este slab.

A arătat că, au coborât din mașini și ceilalți băieți cu bâte în mâini, au mers și ei spre acel gang, urmându-i pe primii patru. în două-trei minute au început să se audă țipete de femei dinspre gang, de unde au apărut M. și E., care au luat-o pe lângă mașini și au fugit. A văzut că V. a coborât din mașină și a urcat la volan în mașina lui M., care rămăsese cu portierele deschise și motorul pornit și bloca drumul. A văzut că la volanul mașinii a urcat un tip O., adică cel pe care l-a identificat în poza nr. 3, care a apărut din spate de undeva. în aceeași mașină, care pleca de pe loc au urcat din mers A. și Ș., iar câteva persoane, bărbați și femei, au lovit cu bâtele în mașină la partea din spate. Lumea deja lovea cu putere și în mașina lui E., spărgându-i geamurile."

Raportat la argumentele reținute de prima instanță atunci când a înlăturat depoziția martorului cu identitate protejată dată în fața instanței, instanța de prim control judiciar a apreciat în același sens.

Relevantă este și declarația martorului cu identitate protejată G.F. care a confirmat în cursul urmăririi penală prezența pe strada M.I. a șase-șapte mașini scumpe, dintre care a reținut una neagră și una argintie, iar din acestea au coborât mai mulți indivizi solizi înarmați cu bâte lungi cam de 1 metru, dintre care i-a recunoscut pe S.I.S. și I.O., ambii având bâte sau fier în mână, și care s-au îndreptat spre străduța părți vătămate A.N.

A susținut martorul că s-a refugiat din calea atacatorilor, însă până să fugă a remarcat la lumina becurilor de pe stâlpi că indivizi înarmați se băteau pe străduță cu bărbați și femei care țipau și că mai mulți vecini au ieșit în stradă și au aruncat cu pietre spre indivizii înarmați cu bâte pentru a-i goni, reiterând aceleași susțineri și în cursul judecății.

În același sens este și declarația martorei C.N., fiica părții vătămate A.N., care vizează atât acțiunea inculpaților în curtea părții vătămate, cât și în apropierea acesteia. în mod constant martora a arătat că se afla în locuința mamei sale când partea vătămată I.E.M. a strigat de afară că vine peste ele un grup de agresori, iar când a ieșit în curte, i-a văzut pe inculpații S.I.S. și A.D..

În urma acestora, în stradă, se afla un grup de 7- 8 indivizi agresivi, înarmați cu diferite obiecte, bâte sau boxuri, indicându-i din planșa fotografică ca fiind inculpații I.O. și R.I.D., O.E. și D.V. care strigau ca fratele martorei, martorul A.G. să fie scos din casă și care se aflau în fața porții, în gang printre alte persoane pe care nu le-a putut nominaliza, două dintre acestea purtau cagule pe cap.

Aceeași martoră a precizat că l-a numit ca participant Îs. scandal și pe inculpatul M.A. deși nu l-a recunoscut dir. planșa foto întrucât a auzit pe cineva țipând „Fugi A.!"

Martora C.N. a mai declarat că, l-a văzut în curte pe inculpatul A.D. lovindu-l cu un fier sau o țeava în cap de I.E.M., familia reacționând în sensul căj mama și surorile sale s-au înarmat cu farfurii din casă, aruncând. asupra agresorilor pentru a-i alunga.

Declarația acestei martore a fost confirmată și de depoziția. martorei A.G., soția părții vătămate A.N. care a arătat că, se afla în casă atunci când nepotul său minor I.E.M. a strigat atenționând-o să iasă în curte, ceea ce a și făcut, moment în care i-a văzut pe S.I.S. și A.D. în curte, ultimul lovindu-l în cap cu un fier pe nepotu său.

în fața instanței, martora A.G. i-a identificat pe inculpații O.E. și D.V. precizând că, primul se afla în capătul aleii către stradă, iar cel de-al doilea la intersecția aleii cu strada principală.

A mai relatat că, a văzut participând activ la incident două persoane care purtau cagule.

Aceleași aspecte au fost observate și de martorele A.T. și A.G., avertizate de nepotul lor minor, iar la ieșirea în curte i-au văzut pe inculpații A.D. și S.I.S., primul lovindu-l pe minor cu un obiect dur, gen bâtă, în zona capului care l-a doborât la sol. Și aceste două martore i-au indicat printre agresori și pe I.O. și R.I.D. care se aflau pe gangul de la poartă spre strada principală, la o distanță de aprox.15 metri, loc în care mai erau mai multe persoane pe care nu le-au cunoscut.

Toate cele patru martore (A.T., A.G., A.G. și C.N.) au relatat că, i-au auzit pe inculpații care se aflau în exteriorul gardului împrejmuitor al curții țipând să fie scos din casă martorul A.G., încurajându-i pe cei doi inculpați care se aflau în curte.

În urma audierii în spital, în prezența mamei sale (audiere înregistrată video) partea vătămată minoră I.E.M. a declarat că înainte de agresiune, se juca în fața curții mătușii sale A.G., zisă “L.”, când au apărut trei indivizi, dintre care inculpații A.D. și S.I.S., pe care i-a recunoscut din planșa foto prezentată, inculpatul A. fiind înarmat cu un fier, au pătruns în curtea rudelor sale. Când el a strigat la mătușa sa pentru a o atenționa că au venit agresori înarmați în curtea ei, a fost lovit din spate în zona capului, așa încât s-a întors cu fața spre agresor și l-a văzut pe inculpatul A.D. cum i-a aplicat o a doua lovitură cu o „rangă de fier, groasă ca o coadă de mătură, ascuțită la vârf în partea stânga față a capului, așa încât a leșinat.

În susținerea declarațiilor părții vătămate și a martorilor prezenți la fața locului sunt și concluziile raportului de constatare medico-legală din 28 octombrie 2011 al S.J.M.L. Constanța, completat la data de 16 decembrie 2011, ale raportului de expertiză medico-legală efectuată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată I.E.M. fiind reexaminată la 11 septembrie 2012 chiar la solicitarea inculpatului A.D. și ale suplimentului raportului de expertiză care a confirmat tipul leziunilor suferite de partea vătămată I.E.M., localizarea, aspectul și dimensiunile focarului de fractură craniană și a stabilit că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu corp dur contondent cu o suprafață de contact cuprinsă între 4 cm pătrați și 16 cm pătrați.

În susținerea acuzațiilor aduse inculpaților este și declarația dată în fața procurorului, de partea vătămată A.N. care a susținut că, fiul său A.G. i-a comunicat telefonic că A.D. l-a contactat ca să se întâlnească să se bată reciproc, iar el l-a mințit că ar fi acasă, așa că inculpatul a spus că va veni la el acasă. Din această cauză partea vătămată, care se afla la locuința unei fiice, a revenit acasă, unde a auzit femeile țipând „l-au omorât!", așa încât a intrat în propria curte sărind gardul din spate. S-a înarmat cu o coadă de topor din curte și a mers spre| partea din față a casei, unde în interiorul curții i-a văzut pe inculpații A.D. și S.I.S. cum țipau la. soția și fiicele sale să îl scoată pe G. din casă.

A arătat partea vătămată că, le-a cerut inculpaților explicații despre prezența lor în curtea sa, după care a fost lovită în frunte de către S.I.S. cu un obiect metalic descris ca obiect telescopic ce inițial era de dimensiuni mici, motiv pentru care nu i-a creat inițial nicio temere, dar care a fost alungit de către inculpat, așa încât a ripostat la rândul său și l-a lovit la antebrațul stâng pe agresor și atunci cei doi inculpați au părăsit curtea sa și ea i-a urmărit pentru a-i izgoni.

Partea vătămată a precizat că îl văzuse și pe nepotul minor căzut pe caldarâm în mijlocul curții și a crezut inițial că acesta fusese împins în busculadă. Partea vătămată a relatat în cursul urmăririi penale că doar S.I.S. a lovit-o, iar la un moment dat ar mai fi primit o lovitură din spate, când s-a întors cu fața spre A.D., dar nu a putut identifica autorul loviturii.

A susținut că împreună cu rudele sale i-au gonit pe agresori pe aleea din fața curții sale spre strada M.I., unde l-a văzut pe I.O. urcând într-o mașină neagră și l-a văzut și pe S.I.S. fugind pe jos.

A observat că lângă autoturismul albastru din mijlocul străzii se adunaseră mai mulți vecini, care loveau cu bâte și pietre mașina, iar în interiorul acesteia, un individ ținea în mână un cuțit cu lama de circa 25 cm și de aceea lumea lovea în continuare mașina respectivă, pe care partea vătămată l-a lovit cu bâta pentru a-l dezarma și a-l scoate din mașină. Ulterior a aflat că pasagerul respectiv era R.I.D.

După efectuarea cercetărilor, la fața locului, partea vătămată a găsit pe alee o bâtă de baseball, pe care a pus-o la dispoziția organelor de urmărire penală, întrucât nu a revendicat-o nimeni. în final, partea vătămată a explicat că din cauza sângerării și ea a fost transportată la spital, iar acolo inculpatul S.I.S. a încercat să o lovească de față cu polițiștii, însă un polițist a intervenit și a parat lovitura.

În urma examinării medico-legale, s-a stabilit că partea vătămată A.N. a suferit leziuni vindecabile în 8-9 zile de îngrijiri medicale și care au fost produse prin lovire cu corpuri dure la data de 25 octombrie 2011.

A precizat partea vătămată că, la intersecția străzii I.M. cu fundătura, observase un alt grup mai numeros, în cadrul căruia a observat că se aflau și P.M. și un individ ce purta cagulă.

În declarația dată în fața instanței, partea vătămată A.N. a relatat că, ajungând în curte, l-a văzut pe nepotul său lovit și căzut l-a pământ, inculpatul A.M. țipând să iasă afară fiul său, A.G.

Cu privire la inculpatul S.I.S., partea vătămată A.N. a susținut în cursul cercetării judecătorești că, fără a fi lovit de acesta i-a aplicat o lovitură cu bâta în mâna stângă și că, doar inculpatul A.D. l-ar fi lovit în cap în zona frunții cu „telescopul", declarație dată în scopul de a minimaliza contribuția inculpatului S.I.S. la comiterea faptelor.

Având în vedere toate aceste elemente probatorii, instanța de prim control judiciar a reținut că deplasarea inculpaților în cartierul Coloniști, zona Barăci, înarmați cu obiecte contondente alungite, tip bastoane telescopice metalice spre locuința părții vătămate A.N. s-a făcut cu intenția de provoca scandal și de a exercita acte de violență asupra martorului A.G., fiul părții vătămate A.N. și a familiei acestuia.

Prin urmare, în mod corect, prima instanță a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpaților A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A. care au negat participarea la producerea scandalului public susținând în apărare fie că, nu se aflau la locul incidentului, fie că erau în acea zi plecați din localitate, împrejurări pe care nu le-au dovedit cu martorii propuși în apărare.

Dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză i-a localizat pe toți inculpații în perimetrul La barăci, în fața locuinței părții vătămate A.N., înarmați cu obiecte contondente alungite și telescoape, acționând în maniera în rechizitoriu, confirmată atât de instanța fondului, cât și de instanța de control judiciar.

A mai reținut că, în cauză parchetul a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăția a inculpaților A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., dovedindu-se cu certitudine că aceștia sunt autorii faptelor deduse judecății prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 2082/P/2011 din data de 22 decembrie 2011.

Pentru considerentele arătate în cele ce preced a apreciat criticile formulate de apelanții inculpați A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V., M.A., Ș.D.G. și I.M.C., cu privire la greșita lor condamnare pentru faptele deduse judecății ca neîntemeiate.

Nu a primit nici criticile inculpaților S.I.S., I.O., O.E. și M.A. care vizează greșita individualizare a pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, având în vedere că, prima instanță a făcut o interpretare și aplicare justă a dispozițiilor art. 72 C. pen., condamnând inculpații la pedepse care se încadrează în coordonatele stabilite de dispozițiile art. 52 C. pen., privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpatului și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În acest sens a reținut că, pedepsele aplicate inculpaților reflectă realitatea gradului ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpați, astfel cum rezultă din împrejurările și modul concret de comitere, mijloacele folosite, caracterul de repetabilitate al actelor materiale, numărul acestora, în cazul infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă reținute in sarcina inculpaților D.V. și M.A., de urmările produse, dar și cele care s-ar fi putut produce, precum și de conduita inculpaților după comiterea faptelor, respectiv acțiunile întreprinse în vederea sustragerii de la răspunderea penală.

Prima instanță a ținut seama și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, antecedența penală a acestora, comportamentul procesual, apreciind corect că, în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Prin urmare, în lipsa unor elemente care să convingă instanța în sensul redozării pedepselor aplicate inculpaților și a înlocuirii detenției preventive cu o altă modalitate de executare a pedepsei, precum cele prevăzute de art. 81 C. pen. - suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., a apreciat că regimul sancționator aplicat inculpaților a fost corect dozat atât cu privire la cuantum, cât și cu privire la modalitatea de executare.

În ceea ce privește criticile formulate de partea civilă I.E.M. prin reprezentantul G.M. a reținut că, prima-instanță, în lipsa unor criterii legale de determinare a despăgubirilor civile cu titlu de daune morale, a ținut seama în mod corect de vârsta fragedă a minorului, suferințele acestuia ca urmare a agresiunii la care a fost supus, rămânând cu o infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă în zona frontală, dar și tulburările neuropsihice cauzate, pentru care se află sub tratament.

Prin urmare, a apreciat că suma de 25.000 euro la care a fost obligat inculpatul A.D. este de natură să acopere prejudiciul moral suferit de partea vătămată.

Referitor la despăgubirile civile solicitate cu titlu de daune materiale reținând că nu au fost dovedite, a apreciat că în mod justificat prima instanță a admis acțiunea civilă, doar în parte, astfel că aspectele relevate de partea civilă nu sunt întemeiate.

Soluția instanței de apel a fost criticată de inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A. sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept dispozițiile art. 3859 pct. 12, 14, 172 C. proc. pen.

În susținerea recursului inculpatului M.A., întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., a solicitat, în esență, pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri întrucât din probele administrate nu rezultă că aceasta a comis fapta, singura probă pe care s-a întemeiat soluția de condamnare a fost declarația martorului P.M. care a avut inițial calitatea de învinuit (în drept a invocat ca temei al achitării dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior). în acest context, a susținut și nelegala administrare a probei privind audierea martorului cu identitate protejată P.I. despre care susține că ar fi chiar P.M., persoană cercetată în cauză.

Tot în cadrul acestui caz de casare, inculpatul a solicitat achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, existând un dubiu care profită inculpatului (niciunul dintre martorii audiați nu au precizat că ar fi participat la comiterea faptei).

În legătură cu infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, argumentat de împrejurarea că nu a comis fapta cu forma de vinovăție prevăzută de lege. în acest sens, a arătat că interpretarea conținutului înregistrărilor telefonice, transcrise și aflate la dosar, se impune a fi făcută în sensul că, inculpatul doar povestea interlocutorului ce a declarat la poliție, fără a fi dovedit că acesta a și determinat martorii să facă declarații neconforme cu realitatea.

În subsidiar, circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 și 14 C. proc. pen., a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de instigare la mărturie mincinoasă și ultraj contra bunelor moravuri C. pen. anterior în infracțiunile prev. de art. 47 C. pen. raportat la art. 273 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 371 C. pen. și, pe cale de consecință, reaprecierea limitelor de pedeapsă astfel cum sunt stabilite de noile incriminări și reținerea în favoarea acestuia a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. anterior, având în vedere conduita sa anterioară dar și circumstanțele personale relevate de actele depuse la dosar. Sub aspectul modalității de executare a sancțiunilor, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen. anterior, privind suspendarea executării pedepsei - condiționată sau sub supraveghere.

Inculpații A.D., S.I.S., Ismaf Onasis, R.I.D., O.E. și D.V. în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. au solicitat, în principal, achitarea lor pentru infracțiunile pentru care au fot trirniși în judecată și s-a dispus condamnarea de către instanța de fond, având în vedere că nu sunt întrunite elementele I constitutive ale acestor infracțiuni, respectiv infracțiunile prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. anterior și art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. anterior (inculpații A.D. și S.I.S. invocând ca temei al achitării dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.); faptele nu au fost comise de către inculpați cu referire la infracțiunile prevăzute de art. 321 C. pen. anterior (toți inculpații invocând ca temei al achitării dispozițiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.); faptele nu există cu referire la infracțiunile prev. de art. 239 și art. 25 raportat la art. 260 C. pen. anterior (inculpații S.I.S. și D.V. invocând ca temei al achitării dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen.).

În ceea ce privește infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2) și art. 192 alin. (2) C. pen., reținute în sarcina inculpaților A.D. și S.I.S., s-a solicitat de către apărare încetarea procesului penal având în vedere că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală - retragerea plângerii prealabile -(fiind invocate dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.).

În argumentarea criticilor formulate inculpații, în esență, au susținut că probele administrate nu se coroborează cu procesul verbal întocmit la data comiterii faptelor la fața locului și, prin urmare, s-a dat o interpretare eronată întregului material probator.

Întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. s-a solicitat de către toți inculpații aplicarea legii penale mai favorabile din perspectiva art. 5 C. pen. și aplicarea unor pedepse în noile limite stabilite de C. pen. în vigoare orientate spre minimum special sau chiar aplicarea sancțiunii amnezii penale având în vedere circumstanțele personale ale inculpaților (situația familială și socială, conduita procesuală). Sub aspectul modalității de executare au solicitat aplicarea unor pedepse cu suspendarea executării.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2014, intimata parte vătămată A.N. a arătat că înțelege să-și retragă plângerea formulată împotriva recurenților inculpați A.D. și S.I.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire și alte violențe și violare de domiciliu dacă inculpații nu vor mai profera amenințări la adresa sa și a familiei sale.

Examinând recursurile declarate de inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A. prin prisma dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și a incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată că sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpați, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor. Astfel, în raport de modificările legislative aduse prin Legea nr. 2/2013 cazurilor de casare și Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, se constată că pentru situațiile tranzitorii, în art. 12 este menționat expres că, recursurile aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a legii noi (C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014), declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit vechilor dispoziții procedurale, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Conform dispozițiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 38510 alin. (2) și alin. (2)1 C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod, astfel că, verificarea instanței de control judiciar se limitează numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

În cauză s-a pronunțat o hotărâre ce a fost supusă căii de atac a apelului potrivit normelor procedurale anterioare iar decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 5 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Legea nr. 4 referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării, vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză.

Raportat la aceste considerente și stabilind limitele în cadrul cărora pot fi analizate criticile inculpaților A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A., Înalta Curte constată că inculpații au depus motivele de recurs la data de 11 mai 2014, cu respectarea termenului de 5 zile stabilit de dispozițiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., astfel că va analiza cazurile de casare invocate și cele care pot fi luate în considerare din oficiu și va aprecia asupra aplicării legii penale mai favorabile, din perspectiva art. 1 C. pen.

În ceea ce privește criticile invocate de către inculpatul M.A. (circumscrise în mod greșit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.) se constată că din expunerea motivelor care le susțin, acestea vizează, în esență, situația de fapt reținută în privința sa de instanțele inferioare, în sensul că, fie nu sunt probe care să dovedească că acesta a participat, împreună cu ceilalți inculpați, la data de 25 octombrie 2011, la provocarea unui scandal public în comunitatea din. cvartalul „La barăci" din Mangalia, respectiv, că ar fi pătruns în curtea imobilului martorului A.G., înarmat cu un obiecte contondent, pentru a-i fi aplicată acestuia din urmă o corecție fizică datorită unor incidente dintre martor și inculpatul A.D., fie există un dubiu care profită inculpatului, prin urmare, aspectele relevate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Așa cum s-a menționat în cele ce preced, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de inculpat, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar.

Tot în susținerea acestei critici inculpatul M.A. a arătat că fapta de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă nu a comis-o cu forma de vinovăție cerută de lege, argumentând că probele au fost greșit interpretate cu referire la sensul ce ar trebui dat conținutului înregistrărilor telefonice, transcrise și aflate la dosar, din care rezultă doar relatarea făcută de inculpat interlocutorului cu privire la declarația sa la poliție, fără a fi dovedit că acesta a și determinat martorii de a face declarații neconforme cu adevărul. în concret, toate aceste argumente vizează situația de fapt reținută de cele două instanțe privind locul unde s-a aflai inculpatul la momentul comiterii faptei de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și realitatea conținutului declarațiilor inculpaților Ș.D.G., I.M.C. și B.M., audiați inițial în calitate de martori propuși de apărare, ca atare, se circumscriu conținutului pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen. - eroarea gravă de fapt - caz de casare abrogat expres și care nu mai poate face obiectul examinării de către instanța de recurs.

În ceea ce privește criticile inculpatului M.A. întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea deși vizează schimbarea încadrării juridice dată faptelor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și instigarea la infracțiunea de mărturie mincinoasă, argumentele care le susțin conturează solicitarea inculpatului de aplicarea a legii penale mai favorabile și în considerarea reținerii incidenței dispozițiilor art. 5 C. pen. și aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de dispozițiile art. 273 alin. (1) C. pen. și art. 371 C. pen. Corelativ sancțiunilor penale ce îi vor fi aplicate în raport de noile dispoziții penale apreciate ca fiind mai favorabile, a solicitat, cu privire la modalitatea de executare, stabilirea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, în condițiile art. 81 sau 861 C. pen. anterior.

Sub acest aspect și în considerarea celor stabilite în cele ce preced, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului M.A. ca fiind întemeiat însă numai pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte reține că, de la data pronunțării deciziei în apel, 5 decembrie 2013 și până la soluționarea recursului 28 mai 2014, când a fost amânată pronunțarea, a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenței dispozițiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare abrogării unor texte de lege cât și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.

Astfel, în ceea ce privește modificările legislative intervenite cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 321 alin. (1) și art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. din perspectiva acuzațiilor aduse inculpatului M.A., se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective și sub aspectul formei de vinovăție cerute de lege nu sunt diferențe între textele art. 321 alin. (1) C. pen. anterior și art. 371 alin. (1) C. pen. și textele art. 260 alin. (1) C. pen. anterior și art. 273 alin. (1) C. pen.

Comparând conținutul celor două norme penale, raportat și la acuzațiile aduse inculpatului M.A., în sensul că la data de 25 octombrie 2011 a participat, împreună cu ceilalți inculpați la provocarea unui scandal public în comunitatea din cvartalul „La barăci" din Mangalia, respectiv, că ar fi pătruns în curtea imobilului martorului A.G., înarmat cu un obiect contondent, pentru a-i fi aplicată acestuia din urmă o corecție fizică datorită unor incidente mai vechi dintre martor și inculpatul A.D., se constată că, în dispozițiile art. 371 alin. (1) C. pen. este incriminată, cu mai mare exactitate decât în vechea reglementare, fapta de tulburarea ordinii și liniștii publice constând în fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică. Ca atare, sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziție legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăție cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală.

În ceea ce privește regimul sancționator și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului M.A., art. 371 C. pen. stabilește limite de pedeapsă mai reduse, de la 3 luni la 2 ani închisoare și prevede amenda ca pedeapsă alternativă, spre deosebire de reglementarea anterioară unde art. 321 alin. (1) stabilea limite de pedeapsă cuprinse între 1 și 5 ani închisoare, fapt ce atrage incidența legii penale noi ca fiind legea penală mai favorabilă.

Referitor la fapta de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, dintr-o analiză comparativă a celor două norme de incriminare, raportat și la acuzația adusă inculpatului în sensul că i-a instigat pe inculpații Ș.D.G., I.M.C. și B.M. să facă declarații neconforme cu realitatea în fața organelor judiciare privind prezența sa la data de 25 octombrie 2011, între orele 18,30 - 20,00, în altă localitate (com. Limanu) decât la locul comiterii infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, pentru a fi exonerat de răspundere penală, se reține: că în dispozițiile art. 273 alin. (1) C. pen. nu se regăsesc modificări de substanță cu efecte asupra conținutului constitutiv a infracțiunii ori formei de vinovăție cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală. Diferențele dintre cele două norme penale vizează referirea la o orice altă cauză în care se ascultă martori ceea ce include și situația cauzelor disciplinare și formularea „faptele și împrejurările esențiale" cu privire la care martorul este întrebat, prin urmare, sub acest aspect legea penală nouă nu va retroactiva.

Sub aspect sancționator, dispozițiile art. 273 alin. (1) C. pen. prevăd limite de pedeapsă mai reduse de la 6 luni la 3 ani închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii față de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 260 alin. (1) C. pen. anterior unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare.

În ceea ce privește individualizarea în concret a pedepselor aplicate inculpatului M.A. pentru cele două fapte, în concurs real, reținute în sarcina sa, din care una în formă continuată (fapta de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă), se constată următoarele:

Raportat la sancțiunea individualizată de către instanța de fond și menținută de către instanța de apel, care a stabilit o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, orientată spre minimum special prevăzut de vechea reglementare și având în vedere că legea nouă prevede maximum special al pedepsei pentru aceeași faptă (tulburarea ordinii și liniștii publice) de 2 ani închisoare, retroactivitatea legii noi va opera chiar în condițiile existenței unui concurs cu fapta de instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, fapt ce impune a se aplica regulile de la concursul de infracțiunii, care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pe cale de consecință, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleași împrejurări avute în vedere și anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă și în noua reglementare, precum și o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.

Ca atare, pentru a da eficiență scopului pedepsei și criteriilor avute în vedere de către cele două instanțe inferioare asupra cărora nu se mai poate exercita un control de către instanța de control judiciar, în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea faptei de tulburarea ordinii și liniștii publice, se impune o proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului M.A., sens în care Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. satisface pe deplin exigențele expuse anterior.

Cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, Înalta Curte constată că deși limitele de pedeapsă sunt mai reduse în norma de incriminare nouă, având însă în vedere că sancțiunea a fost individualizată de către instanța de fond într-un cuantum orientat spre minimum special iar în cauză nu mai sunt incidente în noua reglementare și dispozițiile privind tratamentul sancționator pentru infracțiunea continuată (art. 42 C. pen. anterior și art. 36 alin. (1) noul C. pen.) potrivit căruia se poate aplica un spor facultativ, și nu obligatoriu, care diferă în cuantum, fiind redus la maxim trei ani pe legea nouă față de 5 ani în reglementarea anterioară (art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen.) dar care nu a fost aplicat ci regulile de la concursul de infracțiunii (trei fapte distincte de mărturie mincinoasă), care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că, în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, fapt ce ar duce la aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului, legea nouă nu va retroactiva, iar o proporționalizare a pedepsei nu se justifică.

Pentru toate aceste considerente va admite recursul inculpatului M.A., va casa în parte atât hotărârea instanței de fond cât și decizia instanței de prim control judiciar și în rejudecare va condamna pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Având în vedere că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ceea ce privește criticile invocate de către inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. și D.V. (circumscrise în mod greșit cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.) se constată că, din expunerea motivelor care le susțin, acestea vizează, în esență, situația de fapt reținută în privința lor de instanțele inferioare, în sensul că, sunt nevinovați, nu sunt probe care să dovedească că aceștia au comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată (cu referire la tentativa la infracțiunea de omor, faptele de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, mărturie mincinoasă și sfidarea organelor judiciare) iar declarațiile părții vătămate și cele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză și, ca atare, se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Pentru aceleași considerente de ordin teoretic expuse la analizarea recursului formulat de inculpatul M.A., se reține că, judecata în recurs se limitează la motivele de casare expres prevăzute de lege, astfel că, o analiză a cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., abrogat prin adoptarea Legii nr. 2/2013, ce vizează eroarea gravă de fapt invocată de cei șase inculpați, nu mai pot face obiectul examinării de către instanța de ultim control judiciar.

Cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și lovire și alte violențe reținute în sarcina lor, inculpații A.D. și S.I.S., circumscris cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și în aplicarea legii penale mai favorabile, au solicitat încetarea procesului penal urmare retragerii plângerii prealabile formulate de către partea vătămată A.N., invocând în drept dispozițiile art. 16 lit. g) C. proc. pen.

Analizând conținutul celor două norme de incriminare in considerarea modificărilor legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Înalta Curte constată că în noua reglementare și pentru infracțiunea de violare de domiciliu în forma agravată prevăzută la alin. (2) al art. 224 C. pen. (anterior art. 192 alin. (2) C. pen.) este posibilă retragerea plângerii prealabile iar în cazul infracțiunii de lovire și alte violențe principiul disponibilității persoanei vătămate cu privire la exercitarea acțiunii penale nu a suferit modificări. Referitor însă la manifestarea de voință a persoanei vătămate în sensul retragerii plângerii prealabile se constată că aceasta trebuie să fie expresă și neechivocă, or, în cauză, din conținutul declarației persoanei vătămate rezultă că retragerea plângerii prealabile față de cei doi inculpați a fost condiționată de atitudinea viitoare a acestora de a nu mai face amenințări la adresa familiei sale.

Ca atare, față de conținutul declarației persoanei vătămate A.N. nu se poate aprecia că aceasta echivalează cu o retragere a plângerii prealabile în sensul dispozițiilor art. 158 C. pen. și, pe cale de consecință, solicitarea celor doi inculpați de încetare a procesului penal nu este întemeiată.

Tot în cadrul criticilor invocate, circumscrise aceluiași caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. și D.V. au solicitat, aplicarea legii penale mai favorabile și, în raport de noile norme de incriminare, schimbarea încadrării juridice dată faptelor și aplicarea unor pedepse mai reduse în limitele sancțiunilor prevăzute de legea nouă.

În considerarea argumentelor de ordin teoretic expuse anterior cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte retine următoarele:

În ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor, reținuta în sarcina inculpatului A.D. modificările legislative intervenite ca urmare a adoptării Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. au reprodus în integralitate textul art. 174 C. pen., fiind menținut același regim sancționator, forma tentantă a infracțiunii fiind în continuare pedepsită de lege.

Prin urmare, raportat la aceste aspecte și la sancțiunea individualizată de către instanța de fond, menținută de către instanța de apel, care a stabilit o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor, legea nouă nu va retroactiva sub acest aspect.

Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, în modalitatea reținută a fi comisă de inculpatul A.D. - pătrunderea, la data de 25 octombrie 2011, fără drept, împreună cu alte persoane și având asupra sa un obiect contondent, în curtea imobilului aparținând lui A.G., se reține din compararea conținutului celor două norme penale că, în dispozițiile art. 224 alin. (2) C. pen. este prevăzută ca modalitate agravata săvârșirea faptei de către o persoană înarmată, în timpul nopții sau prin folosirea de calități mincinoase, fiind eliminată doar ipoteza comiterii faptei de două sau mai multe persoane, fără ca prin această modificare să fie eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăție cerută de lege pentru a antrena răspunderea penală. Totodată, săvârșirea faptei de trei sau mai mult persoane din perspectiva noilor dispoziții penale atrage incidența circumstanțelor judiciare agravante prev de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Sub aspect sancționator, dispozițiile art. 224 alin. (2) C. pen. stabilesc limite de pedeapsă mai reduse de la 6 luni la 3 ani și pedeapsa alternativă a amenzii spre deosebire de vechea reglementare unde limitele de pedeapsă erau cuprinse între 3 ani și 10 ani, ca atare, legea nouă va retroactiva sub acest aspect.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice întemeiat pe aceleași argumente arătate la inculpatul M.A. se constată că legea nouă va retroactiva.

Referitor la individualizarea în concret a pedepselor aplicate inculpatului A.D. pentru cele trei fapte, în concurs real, reținute în sarcina sa, se constată următoarele:

Raportat la sancțiunile aplicate de către instanța de fond, menținute de instanța de apel, de câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, orientate spre minimum special prevăzut de vechea reglementare și având în vedere că legea nouă prevede un maxim special al pedepsei pentru cele două fapte de 3 ani închisoare (în cazul infracțiunii de violare de domiciliu) și, respectiv, 2 ani închisoare (în cazul infracțiunii de tulburare a liniștii publice), retroactivitatea legii noi va opera chiar în condițiile existenței unui concurs cu fapta de tentativă la infracțiunea de omor, situație ce impune a se aplica regulile de la concursul de infracțiunii, care stabilesc în art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. că, în cazul concursului se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pe cale de consecință, se impune schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 224 alin. (2) C. pen., respectiv, din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleași împrejurări avute în vedere și anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă și în noua reglementare, precum și o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.

Pentru a da eficiență scopului pedepsei și criteriilor avute în vedere de către cele două instanțe inferioare asupra cărora nu se mai poate exercita un control de către instanța de control judiciar, în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea faptei de tulburarea ordinii și liniștii publice, se impune o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului A.D., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 6 luni închisoarea pentru comiterea infracțiunii 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. satisface pe deplin exigențele expuse anterior.

Pentru aceleași considerente, se impune o proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului A.D. și sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu, prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 224 alin. (2) C. pen. corespunde exigențelor sancțiunii penale și aprecierii făcute de prima instanță a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei.

Având în vedere că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior va contopi aceste pedepse cu pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen., urmând ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 28 mai 2014.

În considerarea acelorași aspecte teoretice privind aplicarea legii penale mai favorabile, înalta Curte constată că în ceea ce privește infracțiunile de violare de domiciliu și tulburarea liniștii publice reținute în sarcina inculpatului S.I.S. se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleași împrejurări avute în vedere și anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă și în noua reglementare, precum și o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.

Față de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea faptelor de tulburarea ordinii și liniștii publice și violare de domiciliu, se impune o proporționalizare a sancțiunilor aplicate inculpatului S.l.S., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 2 luni închisoarea pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. corespunde scopului sancțiunii penale.

Totodată, este justificată pentru argumentele ce preced și o proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului S.l.S. sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu, prin urmare, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 224 alin. (2) C. pen. corespunde exigențelor sancțiunii penale și aprecierii făcute de prima instanță a criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei.

Referitor la infracțiunea de sfidarea organelor judiciare prevăzută de art. 2721 C. pen. și având în vedere activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului S.l.S., constând în aceea că la data de 28 august 2011, în jurul orelor 2000, a intervenit în activitatea lucrătorului de poliție R.M. care a aplicat sancțiuni contravenționale fratelui și cumnatei inculpatului pentru lipsa autorizației de comercializare de produse, amenințându-l cu exercitarea de violențe fizice și agresându-l verbal, se reține că, modificările legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. au preluat unele elemente ale normei de incriminare în dispozițiile art. 278 C. pen. fără a aduce modificări esențiale cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de natură să atragă exonerarea de răspundere penală. Din perspectiva regimului sancționator se constată că limitele de pedeapsă stabilite în art. 278 C. pen. sunt mai reduse, fiind cuprinse între o lună la 3 luni sau amendă față de limitele de pedeapsă stabilite în vechea reglementare care erau cuprinse între 3 luni la 1 an închisoare, alternativ cu pedeapsa amenzii.

Sub acest aspect legea penală nouă va retroactiva și, în consecință, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art. 2721 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 278 C. pen., iar față de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor, se impune o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului S.l.S., sens în care, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 C. pen. corespunde scopului sancțiunii penale.

În ceea ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe raportat și la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului, constând în aceea că, la data de 25 octombrie 2011, după ce a pătruns fără drept în curtea imobilului persoanei vătămate A.N., împreună cu alte persoane, înarmat fiind cu un obiect contondent, a aplicat acesteia mai multe lovituri cu obiecte dure provocându-i leziuni ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, Înalta Curte constată că, modificările legislative intervenite prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. nu au condus decât la o lărgire a sferei elementului material al formei agravate a infracțiunii în sensul că în art. 193 alin. (2) C. pen. este incriminată fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane (noțiuni preluate din art. 181 C. pen. anterior), prin urmare, prin faptă se înțelege nu doar lovirea sau alte violențe ci orice faptă ce a provocat leziuni traumatice sau a afectat sănătatea. unei persoane.

Totodată, în noua incriminare a formei agravate a infracțiunii de lovire sau alte violențe gravitatea faptei este evaluată prin analizarea numărului de zile de îngrijiri medicale care se situează1 între o zi și 90 de zile, apreciate din perspectiva normei penale și nu medicală cum era în reglementarea anterioară. Ca atare, legea penală nouă nu va retroactiva sub acest aspect.

Sub aspectul regimului sancționator, noua normă de incriminare, care reunește în varianta agravată infracțiunile prev. de art. 180 alin. (2), art. 181 alin. (1) și art. 182 alin. (1) C. pen. anterior, prevede limite de pedeapsă mai reduse prin comparare cu infracțiunile cuprinse în conținutul acesteia, cu excepția faptei prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. anterior față de care limitele speciale sunt majorate, prin urmare, nici sub acest aspect legea penală nouă nu va retroactiva și nici nu se justifică o proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță cu privire la această infracțiune.

Legea penală nouă nu va retroactiva nici în ceea ce privește infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. (1) și (5) C. pen. reținută în sarcina aceluiași inculpat, având în vedere că în noua normă de incriminare sunt reluate în dispozițiile art. 257 C. pen. atât dispozițiile art. 239 cât și cele cuprinse în art. 2391 C. pen. anterior, ca atare, nu a fost eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei și nici forma de vinovăție cerută de lege care să atragă exonerarea de răspundere penală.

Raportat la limitele de pedeapsă stabilite de noua incriminare pentru comiterea faptei în forma agravată prevăzută la alin. (4) a articolului 257 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate, în speță, limitele de pedeapsă ale infracțiunii de amenințare care în urma majorării lor cu jumătate se situează între 6 luni și 2 ani sau amendă) și limitele de pedeapsă stabilite de norma de incriminare anterioară (6 luni la 2 ani sau amendă) și având în vedere în procesul de individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond s-a orientat la aplicarea unei pedepse orientate spre minimum special, de 1 an și 2 luni închisoare care se situează în limitele legale stabilite de norma de incriminare nouă, nu se impune o proporționalizare a pedepsei.

Având în vedere că pentru niciuna dintre cele cinci fapte nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului S.I.S. prin prezenta decizie cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.

În ceea ce îi privește pe inculpații I.O., R.I.D. și O.E., Înalta Curte reține că, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina lor, respectiv, că la data de 25 octombrie 2011, în jurul orelor 19, împreună cu ceilalți recurenți inculpați, prin acțiuni ilicite agresive, conjugate, au provocat un scandal public, tulburând ordinea și liniștea publică din zona „La barăci" din municipiul Mangalia, fapt ce i-a determinat pe mai mulți locuitori să reacționeze, distrugând autoturismul inculpaților precum și în considerarea acelorași aspecte teoretice referitoare la incidența legii penale mai favorabile, legea penală nouă va retroactiva în ceea ce privește infracțiunea de tulburarea liniștii publice. Ca atare, va dispune și în cazul inculpaților I.O., R.I.D. și O.E. schimbarea încadrării juridice dini infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., reținerea circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen. fiind justificată de aceleași împrejurări avute în vedere și anterior de legiuitor - trei sau mai multe persoane împreună - cu efecte identice asupra limitelor de pedeapsă și în noua reglementare, precum și o proporționalizare a sancțiunii aplicate inculpatului în raport de aceste noi limite.

Față de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea faptelor de tulburarea ordinii și liniștii publice, sej impune o proporționalizare a sancțiunilor aplicate celor trei) inculpați sens în care, Înalta Curte apreciază că prin respectarea criteriilor generale de individualizare avute în vedere de instanța de fond, aplicarea unor pedepse în cuantum de câte 1 an și 2 luni închisoare în cazul inculpaților I.O. și O.E. și a unei pedepse de 8 luni închisoare în cazul inculpatului R.I.D. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., corespunde scopului sancțiunii penale.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților perioada reținerii și arestării preventive de la 29 octombrie 2011-23 martie 2012 pentru inculpații I.O. și O.E. și de la 28 octombrie 2011 la 7 martie 2012 pentru inculpatul R.I.D.

Având în vedere aspectele teoretice expuse anterior dar și împrejurările faptice, identice cu cele ale celorlalți recurenți inculpați, reținute în sarcina D.V. cu privire la activitățile de tulburare ordinii și liniștii publice din data de 25 octombrie 2011 și de instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorii C.G.M., C.E., M.B. și S.S. privind prezența sa într-o altă localitate la data de 25 octombrie 2011 pentru a-1 exonera de răspundere penală, înalta Curte constată că lege penală legea penală nouă va retroactiva numai în ceea ce privește infracțiunea de tulburarea liniștii publice.

Apreciind că în raport de noile limite de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea faptelor de tulburarea ordinii și liniștii publice, se impune o proporționalizare a sancțiunilor aplicate inculpatului, Înalta Curte cu respectarea criteriilor generale de individualizare avute în vedere de instanța de fond, constată că aplicarea unei pedepse în cuantum de 1 an și 2 luni închisoare inculpatului D.V. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. corespunde exigențelor sancțiunii penale.

Constată că pentru niciuna dintre cele două fapte nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă de condamnare și în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. va contopi pedeapsa aplicată inculpatului D.V. prin prezenta decizie cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/MP/ 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va casa, în parte, decizia penală și sentința penală nr. 67 din 5 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, va face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. pentru fiecare recurent inculpat, astfel cum s-a reținut în considerentele deciziei.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de 500 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. și D.V., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de inculpații A.D., S.I.S., I.O., R.I.D., O.E., D.V. și M.A. împotriva Deciziei penale nr. 21/MP/ 5 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală și sentința penală nr. 67 din 5 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Constanța și rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:j

1. Descontopește pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului A.D. în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. anterior contopește aceste pedepse cu pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., urmând ca inculpatul A.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 la 28 mai 2014.

2. Descontopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului S.I.S. în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 224 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare;

- din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare;

- din infracțiunea prev. de art. 2721 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 278 C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește aceste pedepse cu pedepsele de 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. și 1 an și 2 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 239 alin. (1),5 C. pen., urmând ca inculpatul S.I.S. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 17 aprilie 2012.

3. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului I.O. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicata inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

4. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului R.I.D. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 Codi penal cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2011 până la 7 martie 2012.

5. În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului O.E. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de la 29 octombrie 2011 până la 23 martie 2012.

6. Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicatș. inculpatului D.V. în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului D.V. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul D.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

7. Descontopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.A. în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea. juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului M.A. din infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de 500 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați S.I.S., I.O., R.I.D., O.E. și D.V., în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2014.