Retrospective application of new Penal Code to reduce homicide sentence from qualified to simple offense

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 236/D din 01 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 6421/110/2012 s-a dispus:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.B., studii 8 clase, căsătorit, 1 copil minor, agricultor, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut o zi în data de 04 iunie 2012.

II. În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 78 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă din 03/04 iunie 2012, au fost condamnați inculpații:

1. B.A., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale;

2. B.P., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale;

3. B.M., studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale și

4. G.V., studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale la câte o pedeapsă de 17 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen., în condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților B.A., B.P., B.M., G.V..

În baza art. 88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 04 iunie 2012 la zi pentru inc. B.M. și reținerea din 04 iunie 2012 și perioada arestului preventiv începând cu data de 08 iunie 2012 la zi pentru inc. B.P., B.A. și G.V.

S-a admis în parte acțiunea civilă:

În baza art. 14, 17 și 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și urm. Noul C. civ. au fost obligați în solidar inculpații la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 10.000 RON, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și 80.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă V.L.

- 125 RON lunar, cu titlu de pensie de întreținere, până la majorat, pentru fiecare din cei doi minori V.M.D. și V.R.A., prin reprezentat legal - V.L.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei furci depusă la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău - colet 3 - ridicată cu ocazia cercetării la fața locului și consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia necropsiei - plicurile nr. 1 - 11, cercetării la fața locului - plicurile nr. 1 - 13 și percheziție - plicurile nr. 1 și coletele nr. 1 - 3, consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de apărători aleși.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata următoarelor sume, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 2000 RON respectiv câte 1000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

B.A. - 2500 RON;

B.P.-1500 RON;

B.M.-1500 RON;

G.V.-1500 RON;

Cheltuielile judiciare avansate pentru inc. B.B. - 1500 RON au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1850/P/2012 din data de 23 ianuarie 2013 au fost trimiși în judecată inculpații majori: B.A., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, B.P., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, B.M., studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, G.V., studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, și B.B., studii 8 clase, căsătorit, 1 copil minor, agricultor, fără antecedente penale, toți cinci pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 03/04 iunie 2012, în jurul orei 00:15, în timp ce se aflau la intersecția dintre două drumuri sătești din satul R., com. H., jud. Bacău, au aplicat mai multe lovituri de bâtă, secure, furcă, picioare, în mai multe zone (cap, trunchi, membre) victimei V.M. și au procedat și la comprimarea corpului victimei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice foarte grave care au condus la decesul victimei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 6421/110/2012.

Numita V.L., soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauza cu următoarele sume, reprezentând despăgubiri civile: - 10.000 lei, c/v cheltuieli de înmormântare și 120.000 RON, cu titlu de daune morale și a solicitat și obligarea inculpaților la plata unei pensii de întreținere, până la majorat, pentru fiecare din cei doi copii minori, V.M.D. și V.R.A., rezultați din căsătoria cu victima.

În faza cercetării judecătorești, în conformitate cu prev. art. 323 C. proc. pen., și art. 69 - 74 C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpaților, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

De asemenea, instanța a procedat la audierea martorilor din lucrări P.D.I., F.V.A., B.V., V.V., B.E., B.G., G.I., G.I.Z., H.P., B.D., P.G., H.M. și H.A., precum și a martorilor propuși de părți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei. La dosar s-au depus relațiile solicitate de la Postul de politie H.

În urma coroborării ansamblului probator de la dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Victima V.M., în vârstă de 26 de ani, își desfășura activitatea ca cioban la stâna aparținând părinților săi, situată în localitatea de domiciliu, respectiv com. H., sat R., jud. Bacău. La stână își desfășoară activitatea și martorul P.D.I. care locuiește la domiciliul părinților victimei de aproximativ 10 ani. Între victima V.M. și inculpatul B.M. exista o stare conflictuală, întrucât la data de 29 aprilie 2012, V.M. l-a lovit pe B.M. cu un obiect dur în zona capului și a feței, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11 - 13 zile de îngrijiri medicale. Cauza a făcut obiectul Dosarelor nr. 4630/P/2012 și 4794/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, acestea fiind soluționate după decesul lui V.M. cu neînceperea urmăririi penale. De asemenea, la aceeași unitate de parchet a fost înregistrată cu nr. 4975/P/2012 și plângerea lui B.M. împotriva lui V.M., în care acesta din urmă este reclamat pentru că în mod repetat i-a adresat amenințări cu moartea și cu alte acte de violență lui B.M., în cazul în care acesta nu își retrage plângerile formulate împotriva lui V.M. pentru agresiunea săvârșită la data de 29 aprilie 2012.

În seara zilei de 03 iunie 2012 în jurul orelor 23:15, victima împreună cu martorul P.D.I. s-au deplasat cu scuterul condus de victimă, la barul aparținând numitului F.M. situat în com. H., sat R.J., Jud. Bacău, de servirea clienților ocupându-se fiica acestuia F.V.A. La bar se aflau inculpații B.A. și B.B., precum și martorul V.V.

Martorul P.D.I. a intrat în incinta barului, a cumpărat 2 beri și 10 țigări, după care s-a reîntors la terasă unde îl aștepta victima V.M. Aceștia s-au așezat la aceeași masă împreună cu cei doi inculpați și cu martorul sus-menționat, având în vedere ca la acest bar sunt mese lungi și bănci de aceeași lungime, unde pot lua loc mai multe persoane. Între persoanele aflate la masă nu au avut loc discuții contradictorii sau conflicte.

La un moment dat, inculpatul B.A. a intrat în incinta barului și a rugat-o pe martora F.V.A. să îi împrumute telefonul mobil al acesteia pentru a-l apela pe vărul său B.M. Martora i-a dat inculpatului telefonul său, iar acesta s-a retras într-un separeu, unde a vorbit cu vărul său B.M.

La scurt timp după ce B.A. a terminat de vorbit la telefon, martora F.V.A. le-a solicitat celor prezenți să părăsească barul, întrucât vrea să închidă. Persoanele menționate mai sus au părăsit barul, mai întâi victima V.M. și cu martorul P.D.I., care au plecat cu scuterul, apoi imediat inculpatul B.A. și cu martorul V.V., care s-au urcat în căruța inculpatului trasă de doi cai.

Pe drum, victima V.M. și cu martorul P.D.I. se deplasau cu viteză redusă, întrucât drumul era de calitate slabă cu multe gropi. După ce au ajuns în satul R., situat lângă satul R.J., martorul P.D.I. a observat că din urmă venea cu căruța în galop inculpatul B.A. care se afla împreună cu martorul V.V.

Victima și cu martorul și-au continuat deplasarea, iar în momentul în care au virat dreapta ajungând în dreptul casei care a aparținut numitei T.S. (casă părăsită în prezent), situată la intersecția dintre două ulițe (zonă cunoscută sub numele de "Podul de Fier"), aproximativ în jurul orei 00:15, dintre care una duce spre un pod, au fost întâmpinați de inculpații B.M., B.P. și G.V. înarmați astfel:

- G.V., avea o furcă în mână;

- B.M. avea o secure;

- B.P. avea o bâtă.

B.M. s-a repezit la motoscuter și l-a lovit cu securea în cap pe V.M., moment în care motoscuterul s-a răsturnat, iar victima și martorul P.D.I. au căzut la pământ. Atunci, inculpatul G.V. a lovit victima cu furca în timp ce aceasta era jos. Martorul P.D.I. s-a ridicat și a fugit, fiind urmărit și lovit cu furca în spate de către inculpatul G.V. Martorul s-a îndepărtat puțin și a privit către locul unde victima V.M. era căzută la pământ și a văzut că alături de cei trei inculpați a apărut și inculpatul B.A., înarmat cu o furcă, astfel cum reiese din declarația sa și a martorului V.V., și toți au lovit împreună victima cu corpurile contondente pe care le aveau în mâini în zona capului, a brațelor, a coastelor și a toracelui, în timp ce aceasta era căzută la pământ și în imposibilitate de a se mai apăra. De asemenea, agresorii au procedat și la lovirea și comprimarea victimei cu picioarele, acest ultim aspect rezultând din concluziile raportului medico-legal de necropsie.

După ce martorul P.D.I. a observat că inculpații loveau victima într-un mod deosebit de violent, a fugit la locuința victimei, a strigat la poartă unde a ieșit mama acesteia, respectiv numita V.M.Z., căreia martorul i-a povestit cele întâmplate. Cele două persoane au fugit la locul săvârșirii faptei, însă cei 5 inculpați dispăruseră.

Victima V.M. a fost găsită căzută la pământ într-o baltă de sânge, prezentând la prima vedere o tăietură în zona frunții și două tăieturi la mâna dreaptă. Martorul P.D.I. și numita V.M.Z. au transportat victima în brațe către locuința acesteia și s-au oprit la o fântână situată la marginea drumului, în zona cunoscută sub numele de "Valea lui Tache", pentru a o spăla și a-i acorda primul ajutor, însă au constatat că victima deja decedase.

În același timp, în drum au ieșit mai multe persoane alarmate de strigătele numitei V.M.Z., numitul P.V. anunțând ambulanța, care a sosit la fața locului, care nu a mai putut decât să constate decesul victimei.

La fața locului nu a fost găsită decât o furcă cu patru coarne, restul obiectelor folosite la săvârșirea faptei nemaifiind găsite.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 147 din 04 iunie 2012, emis de SJML Bacău, au rezultat următoarele:

"1. Moartea lui V.M. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat unui politraumatism complex: cranio-facial cu plăgi despicate frontal și mentonier, fractură piramidă nazală, fracturi de calotă iradiate la baza craniului și leziuni de substanță cerebrală subiacentă (hemoragie leptomeningeană, contuzie cerebrală etc); toraco-abdominal cu fractură de stern și costale stânga și leziuni de organe interne (contuzie mezenterica, hematom capsular medio-pancreatic); fracturii de braț drept cu plăgi multiple înțepate transfixiante cu hemoragie externă masivă consecutivă interesării pachetului vascular brahial profund.

3. Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenței mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc și direct la decesul victimei. Astfel, apreciem că leziunile cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp despicător - contondent; leziunile toraco-abdominale prin lovire cu corp contondent și comprimare; leziunile brațului drept cu corp înțepător; și, de asemenea, leziunile contuzive corporale prin lovire cu corp dur și mijloace contondente. Urmează ca cercetările să verifice și să coroboreze cu datele reieșite din anchetă, mecanismele lezionale medico-legale probabile, expuse mai sus, și să stabilească concordanța cu agenții vulnerabili incriminați.

4. Moartea sus-numitului poate data din 3/4 iunie 2012.

5. Examenul toxicologic a relevat: Alcoolemia - 1,20 g‰; Alcooluria = 1,35 g‰.

6. Sângele poate aparține grupei A."

De asemenea, și martorul P.D.I. a fost examinat medico-legal, din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1329 din 11 iunie 2012, emis de SJML Bacău, rezultând că martorul prezintă în zona spatelui (hemitorace) leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovirea victimei cu un obiect contondent (posibil furcă), care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, pot data din noaptea de 03/04 iunie 2012 și nu au fost de natură să-i pună viața în primejdie.

Inculpații B.M., B.A., B.P., G.V. și B.B. au fost testați cu aparatul poligraf, iar din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat nr. 749232 din 10 august 2012 și nr. 750913 din 12 septembrie 2012 (referitor la inculpatul B.B.), a rezultat că în evoluția diagramelor poligraf, corespunzătoare răspunsurilor celor patru inculpați, la întrebările critice (relevante) ale cauzei, au fost evidențiate modificări ale stresului emoțional, semnificativ caracteristice indiciilor comportamentului simulat.

Fiind audiat în faza urmăririi penale, în declarația nesinceră dată în fața procurorului, inculpatul B.M. a declarat că a fost singura persoană care l-a lovit pe V.M., iar în acel moment la fața locului nu a mai fost prezentă nicio persoană în afară de cei doi și de martorul P.D.I. Inculpatul a precizat că a fost inițial atacat cu cuțitul de către victimă, cât și de către martor, iar pentru a se apăra, acesta a lovit victima mai întâi o singură dată cu securea în zona mâinii drepte, apoi după ce a văzut că aceasta se repede din nou la el, a lovit-o din nou cu securea în zona capului, apoi cu muchia acesteia în zona brațelor și a toracelui. Însă, în declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul B.M. a revenit și a recunoscut că împreună cu fratele său, inculpatul B.P., după înștiințarea telefonică din partea lui B.A., au așteptat victima V.M., ascunzându-se după un gard, și fratele său sub "Podul de fier", de lângă o casă părăsită și a lovit victima cu o bâtă în cap de mai multe ori și cu o secure, iar fratele său a lovit victima cu bâta, arătând în continuare că ceilalți trei inculpați trimiși în judecată nu au participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, fiind audiat în faza urmăririi penale, și inculpatul B.P., fratele inculpatului B.M., a declarat nesincer în fața procurorului , respectiv că în seara de 03 iunie 2012, a dat de mâncare la animalele din gospodărie, după care a intrat în casă și s-a uitat la televizor la un post tv muzical care difuzează manele, iar în jurul orei 23:00, a sosit la domiciliu și fratele său B.M. care i-a povestit că l-a lovit pe V.M. cu un băț în cap și cu o secure în zona pieptului, deși declarația inculpatului se afla în contradicție atât cu cea a fratelui său B.M., cât și cu declarațiile martorilor P.D.I. și V.V. și a inculpatului B.A.

Astfel, în fața instanței de judecată și inculpatul B.M. a revenit asupra declarației inițiale și în declarația de la dosar a recunoscut ca a lovit și el victima, împreună cu fratele său, inculpatul B.M., cu o bâtă luată de acasă, până victima a rămas întinsă pe jos, dar arată și el că ceilalți trei inculpați nu au participat în niciun fel la săvârșirea infracțiunii.

Însă tribunalul a apreciat că declarațiile inculpaților B.M. și B.P., cu privire la neimplicarea celorlalți inculpați, nu pot fi însușite, întrucât concluziile raportului medico-legal de necropsie, menționate anterior, relevă fără niciun dubiu existența unor multiple leziuni tanatogeneratoare pe corpul victimei, cauzate de obiecte contondente diferite, fapt ce dovedește existența mai multor agresori, concluzii care se coroborează și cu declarațiile martorilor oculari P.D.I. și V.V.

Chiar cei doi inculpați care au revenit asupra declarațiilor inițiale, din faza urmăririi penale și au recunoscut ca sunt autorii principali ai omorului, au arătat ca ei au lovit victima cu securea și bâta, respectiv cu o bâtă, de mai multe ori, însă, pe de o parte, au arătat că nu au avut intenția să-l omoare de V.M., iar pe de alta parte, au arătat ca victima era încă în viață când au încetat să mai lovească, și, aspect esențial, arată că ei nu au lovit cu furca și deci nu exclud și participarea și a coinculpaților - chiar dacă au refuzat să indice direct persoanele vinovate - probabil pentru a le face scăpate de rigorile legii, cum au procedat de altfel și în primele declarații, având în vedere și faptul că ei au avut o poziție procesuală oscilantă - inițial nu au recunoscut faptele, ulterior au recunoscut dar numai sub anumite aspecte și fără a implica și pe ceilalți inculpați, probabil considerându-se moral vinovați că au implicat într-un conflict personal cu victima și pe ceilalți doi inculpați.

Fiind audiat în faza urmăririi penale și în cursul judecății, inculpatul B.A. a recunoscut în declarațiile sale că în seara zilei de 03 iunie 2012, în timp ce se afla la barul aparținând lui F.M., la un moment dat i-a cerut martorei F.V.A. telefonul mobil al acesteia pentru a-l suna pe vărul său B.M.., invitându-l la bar, însă acesta a refuzat, spunând că este târziu și întrebând, totodată, cine mai este la bar. B.A. i-a spus că la bar se află și victima V.M., persoană cu care vărul său avusese un conflict anterior. Inculpatul a mai precizat că V.M. și cu P.D.I. au sosit la bar în jurul orei 22:30, iar la ora 23:00, toate persoanele prezente la bar au plecat, întrucât urma să închidă. V.M. și cu P.D.I. au plecat cu scuterul cu care sosiseră, iar B.A. a plecat împreună cu V.V. cu căruța.

Însă, inculpatul a susținut că înainte de a ajunge în dreptul locuinței sale (aproximativ 10 - 20 m), inculpatul a observat că a fost depășit cu scuterul de către victimă, iar după ce a introdus căruța în curtea locuinței sale, a auzit o bufnitură care venea dinspre locul faptei (locuința inculpatului este situată în apropiere), motiv pentru care a luat o furcă și s-a îndreptat către acea direcție, timp în care a auzit din nou strigătele mai multor persoane, precum și bufnituri. înainte de a ajunge la locul faptei, susține inculpatul, a fost întâmpinat de către verii săi - inculpații B.M. și B.P. - care erau înarmați cu o secure (B.M.), respectiv un băț (B.P.), iar aceștia i-au spus că l-au bătut pe V.M., mai exact B.M. i-a precizat că a lovit victima cu securea peste mână și la coaste. Inculpatul susține ca s-a întors apoi în curte, unde i-a spus lui V.V. să doarmă la locuința sa, după care s-a deplasat la locuința verilor săi B.M. și B.P., pentru a afla mai în amănunt despre cele întâmplate, ocazie cu care a B.M. i-a spus că l-a lovit mai întâi pe V.M. cu un băț fără a preciza zona lovită, apoi l-a lovit cu securea în zona brațelor și a coastelor. Între timp, la locuința celor doi frați a venit și inculpatul G.V., însă B.A. a plecat la locuința sa.

Susținerile inculpatului în apărare nu au fost reținute, deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel:

Declarația inculpatului B.A. a fost contrazisă de declarația martorului ocular P.D.I., care afirmă că l-a văzut pe inculpat cum lovea efectiv victima, împreună cu celelalte persoane participante; de declarația martorului V.V., care arată că B.A. a ieșit în direcția locului faptei cu o furcă în mână, iar la întoarcere acesta i-a povestit că frații B.M. și B.P. l-au lovit pe V.M.

Astfel, martorul ocular P.D.I. a fost audiat de 2 ori în fața procurorului, iar a doua oară a fost audiat foarte amănunțit, audierea fiind înregistrată video, declarație, cu privire la cei patru inculpați pe care și-a menținut-o și în fața instanței de judecată. Martorul în mod constant l-a indicat ca fiind persoana care a lovit victima împreună cu ceilalți trei inculpați, B.M., B.P., G.V., respectiv: "l-am văzut și și pe B.A. pe care îl cunoșteam anterior, ca și acesta lovea victima cât se afla jos, tot cu o furcă.", declarație care s-a coroborat și cu concluziile raportului medico-legal, dar și cu declarația martorului ocular V.V. care a declarat că B.A. a ieșit în direcția locului faptei cu o furcă în mână, iar la întoarcere acesta i-a povestit că frații B.M. și B.P. l-au lovit pe V.M. și chiar cu susținerile inculpaților B.M. și B.P. care arată că ei nu au lovit cu furca, ci alte persoane.

Din compararea listingurilor telefonice și a declarației martorului F., a rezultat cu certitudine că inculpatul B.A. a discutat la telefon, de mai multe ori, cu inculpatul B.M. în seara zilei de 03 iunie 2012, ultima convorbire fiind în jurul orei 23:00, cu puțin timp înainte de comiterea infracțiunii de omor. Inculpatul B.A. este cel care a dat telefon lui B.M. spunându-i că victima V.M. a plecat de la "barul lui F."- după care a plecat în urma victimei, în aceeași direcție - ceea ce denotă că știa ce intenție au frații B.M. și B.P., verii săi, mai mult imediat a plecat cu căruța după victimă și martorul P.D.I., apoi a luat o furcă din căruță - și s-a dus la locul incidentului, de unde s-a întors după 20 - 30 de minute - după cum indică și martorul V.V. - unde martorul P.D.I. îl indică în mod constant ca fiind unul din cei care au lovit victima cu furca.

Astfel, declarația inculpatului B.A. în care arată că fiind la barul lui F. a discutat la telefon cu inculpatul B.M., că l-a înștiințat pe acesta că la bar este victima V.M. cu martorul P.D.I., ca inculpatul B.M. a refuzat sa vina la bar, dar îl așteaptă pe V.M. pe drum, dovedește în opinia primei instanțe că B.A. știa de intenția inculpatului B.M., chiar acesta din urmă în declarație arată că i-a solicitat lui B.A. să-l sune dacă V.M. este la bar.

Timpul scurt, scurs intre plecarea lui B.A. de la barul F. și momentul crimei, a fost explicat prin aceea a B.A., însoțit fiind de martorul V.V., a plecat cu căruța în galop în direcția domiciliului său, situație confirmată de martorul F., de martorul B. (martorul B. a arătat ca a văzut în lumina de la stâlpul din fața porții ca a trecut căruța lui B.A. în mare viteză în direcția locului infracțiunii, undeva după ora 11:30 în seara de 03 iunie 2013), și martorul P.D.I. (care arată că au fost depășiți la un moment dat de căruța lui B.A.), iar când a ajuns acasă a luat repede o furca și s-a îndreptat către locul infracțiunii aflat în apropierea casei sale, după cum declara și martorul V.V..

Chiar inculpatul B.A. a arătat că în jurul orei 23 a plecat de la bar împreună cu martorul V.V., că a fost depășit, "înainte de a intra în curte" de scuterul condus de victimă, și recunoaște că a luat o furcă cu coarne din căruța sa, că a ieșit din curte împreună cu martorul V.V., însă susține el - nu ar fi ajuns la locul incidentului deoarece s-a întâlnit pe drum cu inculpații B.M. și B.P., în fața casei părinților săi, care i-ar fi relatat ca l-au bătut pe numitul V.M. Însă declarația inculpatului B.A. a fost apreciată ca nesinceră deoarece chiar martorul V.V. - care l-a însoțit în permanență pe inculpatul B.A. - aspect necontestat de acesta din urmă, a arătat în toate declarațiile foarte clar că au plecat de la barul lui F. la aproximativ 10 minute după plecarea victimei V.M. cu martorul P.D.I., cu un scuter, iar pe drum inculpatul B.A. "i-a spus ca la bar i-a sunat pe inculpații B.M. și B.P. și i-a chemat pe cei doi în locul de la curba drumului de lângă casa lui B.A. unde se afla un pod de fier și o casa părăsita", că V.V. și P.D.I. i-au depășit cu scuterul, când se aflau lângă casa lui B.A., că S. a luat repede din căruță "o furcă cu 3 coarne și a fugit către locul de la casa părăsită unde am auzit imediat după plecarea lui A. un zgomot ce mi s-a părut de lovirea scuterului lui V..". Mai mult, martorul arata ca B.A. s-a întors acasă după 20 - 30 minute și acesta avea o furcă în mână - la instanță arată că nu mai avea furcă -, după care a plecat la verii săi, inculpații B.M. și B.P., declarație care dovedește - coroborându-se și cu declarația martorului P.D.I. (care arată constant că "referitor la B.A. l-am văzut că lovea victima, care se afla întinsă pe jos cu furca peste corpul acesteia, și nu l-am văzut pe A. să înțepe victima cu colții furcii." - că în realitate inculpatul B.A. a avut suficient timp, locul infracțiunii este la aprox. 60 m de casa lui B.A. conform declarației martorilor P.D.I. și V.V.) și a și participat efectiv la săvârșirea infracțiunii împotriva victimei.

De asemenea, faptul invocat în apărarea sa, anume că nu au fost găsite urme de sânge pe hainele inculpatului B.A., în urma aplicării de lovituri victimei, a fost explicat prin aceea că foarte multe dintre loviturile aplicate acesteia au cauzat leziuni grave interne care nu au dus la hemoragie externă

În consecință, față de concluziile raportului medico-legal cu privire la cauzele morții victimei V.M., declarațiile inculpaților B.M. și B.P. care au arătat că victima era încă în viață după ce au ei au încetat sa mai lovească victima(de altfel, chiar inculpatul B.M. deși nu indica cine a mai participat - în cuvântul în dezbateri arăta ca "să răspundă și cei au lovit cu furca,"), fata de declarațiile martorilor oculari V.V. și P.D.I., instanța a reținut că B.A. este unul din coautorii infracțiunii de omor calificat.

S-a apreciat că nu se pot retine ca verosimile și fundamentate științific nici apărările inculpatului B.A. invocate în subsidiar, anume că dacă s-ar reține totuși că ar fi lovit și el victima cu furca ar trebui să se aibă în vedere că victima deja decedase și deci ar fi în situația unei "morți imposibile" - nu se poate ucide un mort - deoarece așa cum s-a reținut și anterior, victima a fost lovită - concomitent sau succesiv - de toți cei patru inculpați, fără a se putea determina care lovitură a fost letală, iar obiectiv victima nu decedase instantaneu după primele lovituri ale inculpaților B.M. și B.P. - de altfel medico-legal nici nu poate fi determinată moartea instantanee - cum susține inculpatul prin apărător, ci "imediat și brusc", ceea ce nu exclude situația tipică a lovirii victimei de mai multe persoane - concomitent sau succesiv dar la mici intervale de timp.

De altfel, pe lângă declarațiile inculpaților B.M. și B.P. care au arătat ca victima era încă în viață după ce ei au încetat să o mai lovească, și martorul P.D.I. a arătat ca l-au transportat pe V.M. la o fântână încă în viață, ceea ce exclude varianta invocată a morții instantanee a victimei.

Pe de alta parte, chiar dacă s-ar fi reținut această situație de fapt, în doctrina majoritară, precum și jurisprudența internă - ex. Dosar penal nr. 2316 din 14 iunie 2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - dar și europeană - de ex. casația franceză - s-a reținut că o astfel de situație, raportat în special la latura subiectivă a inculpatului - pentru că totuși intenția autorului a fost de a ucide victima, necunoscând că victima era deja decedată în momentul în care a aplicat propriile lovituri - ar trebui reținută tentativa la infracțiunea de omor și oricum nu ar determina o soluție de achitare cum a solicitat inculpatul B.A. prin apărător.

Însă pentru argumentele mai sus reținute, raportat la mijloacele de probă administrate, instanța a apreciat că și inculpatul B.A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii consumate de omor calificat, și nu doar pentru săvârșirea unei tentative pedepsibile, în dauna victimei V.M., în calitate de coautor, loviturile aplicate victimei cu furca și de inculpatul B.A. determinând, toate împreună cu ale celorlalți inculpați, decesul victimei.

De asemenea, s-a apreciat că ipoteza subsidiară susținută de avocatul inculpatului B.A. că acesta ar putea fi cel mult condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de profanare de morminte nu poate fi reținută, având în vedere că această infracțiune presupune sub aspectul laturii materiale profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, cu intenția de a leza sentimentul de respect datorat morților și amintirii acestora, situație care nu se regăsește în speța de față.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei în cea ce îl privește pe inculpatul B.A., dar și pe inculpatul G.V., instanța a considerat că, față de concluziile menționate în actele medico-legale, inculpatul B.A. și inculpatul G.V. au acționat cu intenția directă sau indirectă de a ucide, întrucât aceștia au lovit repetat și cu mare intensitate victima cu o furcă, în zone vitale, peste corp, lovituri care erau apte, prin ele însele, de a produce decesul.

S-a constatat că nu există probe certe că acțiunile concertate ale inculpatului B.A. sau ale inculpatului G.V., deși efectuate cu intenție de a ucide, nu și-au mai produs efectele datorită rapidității cu care a intervenit decesul, în condițiile existenței plăgii la cap, provocate de inculpatul B.M., pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiune consumată în tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și astfel a se da eficiență sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

Din coroborarea actelor medicale instanța a constatat că decesul victimei a fost cauzat de efectele cumulate ale unor multiple lovituri cu instrumente diverse: "Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenței mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc și direct la decesul victimei.", aplicate de către toți cei patru inculpați și nu de loviturile aplicate în zona capului de către inculpatul B.M. deși și acestea au avut un real potențial tanato-generator.

Deci, este adevărat că agresiunea victimei de către inculpații G.V. și B.A. s-a produs la foarte scurt timp după ce victima a fost lovită întâi cu toporul și bâtele de inculpații B.M. și B.P., însă rezultatul letal nu are drept singură cauză numai leziunile provocate de loviturile ultimilor doi inculpați, iar potențialul tanato-generator al loviturilor aplicate de B.A. și G.V., s-a manifestat, decesul victimei producându-se după plecarea tuturor inculpaților de la locul faptei, victima fiind abandonată încă în viață - potrivit chiar declarațiilor inculpatului B.M. și a martorului P.D.I.

Instanța a constatat că latura obiectivă a infracțiunii de omor deosebit de grav s-a întregit cu urmarea imediată cerută de lege, urmare care este efectul loviturilor aplicate de toți cei patru inculpați.

Instanța a reținut că infracțiunea de omor se săvârșește cu intenția de a suprima viața persoanei, intenție care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activității sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speța supusă examinării inculpatul B.A. a acționat cu intenția de a ucide, cel puțin indirectă, întrucât a lovit cu furca, cu intensitate și în mod repetat corpul victimei căzute la pământ, care fusese deja lovită și de inculpații B.M. și B.P.

Prin urmare, s-a constatat că plăgile provocate victimei de inculpații B.A. și G.V. nu au generat un lanț cauzal ce s-a manifestat independent de intervenția sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpații B.M. și B.P., ci toate împreună loviturile celor patru inculpați, fiind aplicate concomitent sau succesiv - dar la foarte scurt timp, au determinat decesul victimei, după cum se concluzionează și în raportul de necropsie la pct. 3: "Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenței mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc și direct la decesul victimei. Astfel, apreciem că leziunile cranio-cerebrale și faciale s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp despicător - contondent; leziunile toraco-abdominale prin lovire cu corp contondent și comprimare; leziunile brațului drept cu corp înțepător; și, de asemenea, leziunile contuzive corporale prin lovire cu corp dur și mijloace contondente.", ceea ce a determinat ca și încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina tuturor inculpaților să fie de coautorat la infracțiunea consumată de omor deosebit de grav, decesul victimei intervenind după epuizarea activităților infracționale concertate al tuturor celor patru inculpați.

În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului, s-a reținut că începând cu a doua jumătate a lunii august 2012, inculpatul B.A. a început să manifeste tulburări de natură psihică (episoade/reacții depresiv situaționale la o personalitate de tip instabil emoțional), refuzând să urmeze tratamentele prescrise atât de către medicul din cadrul Arestului IPJ Bacău, cât și ale medicului specialist psihiatru din Spitalului Județean de Urgență Bacău, însă din concluziile raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9624/2012, întocmit de INML "Mina Minovici" București la data de 19 octombrie 2012, a rezultat că inculpatul B.A. prezintă diagnosticul: "Tulburare de personalitate de tip polimorf. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

Referitor la inculpatul G.V., fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, acesta a declarat că în seara zilei de 03 iunie 2012, în jurul orelor 18:00, s-a deplasat cu căruța lui B.M. împreună cu acesta și cu tatăl său G.I. la locuința lui B.G., care este situată în satul G., com. H., jud. Bacău, pentru a cumpăra un câine, însă nu l-a găsit acasă. Ulterior, cele trei persoane s-au deplasat la barul aparținând numitului B.M.Z., unde au consumat bere. În același loc au sosit și numitul B.I. și inculpatul B.A., unde au stat împreună până în jurul orelor 22:00. De la bar, inculpatul a plecat pe jos cu martorul H.P. către locuința lui B.G., iar B.M. a plecat cu căruța la el acasă, împreună cu G.I.

În drum spre satul G., inculpatul și martorul H.P. fost ajunși din urmă de către numitul B.G., care mergea cu căruța cu soția sa, și toți patru s-au oprit la barul lui "T." din satul R., com. H., jud. Bacău, unde au băut fiecare câte o bere. În jurul orei 24:00, cele patru persoane s-au deplasat la locuința lui B.G., unde au mai rămas jumătate de oră și unde au consumat bere.

În continuare, împreună cu martorul H.P., inculpatul G.V. s-a deplasat la vărul martorului, numitul "P.", care locuiește tot în satul G., unde au stat aproximativ jumătate de oră și au băut câteva pahare de bere.

De la locuința lui "P.", inculpatul și cu prietenul său s-au deplasat la locuința lui H.P. din același sat, G., după care inculpatul a mers mai departe către locuința sa din satul R. Înainte de a ajunge la locuința sa, inculpatul a trecut prin dreptul locuinței lui B.M., acesta aflându-se în curte, iar G.V. a intrat în curte pentru a discuta cu M. În acel loc se mai aflau G.I., B.A. și B.P. B.M. i-ar fi relatat că l-a bătut pe V.M., dar nu i-a precizat alte detalii. Auzind acestea, inculpatul nu a mai rămas și a plecat la locuința sa împreună cu numitul G.I.

Instanța a apreciat că și declarația inculpatului G.V. este nesinceră și susținerile inculpatului în apărare nu pot fi reținute, deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel:

În primul rând, martorul P.D.I. l-a indicat în mod constant pe inculpat ca fiind unul dintre participanți la săvârșirea acțiunii de ucidere a victimei V.M., indicându-l ca făcând parte din grupul de persoane care au lovit victima, împreună și concertat, inculpatul G.V. cu o furcă. Astfel, martorul a arătat că în momentul în care scuterul pe care se aflau martorul și victima a virat dreapta, inculpatul G.V. a lovit victima cu furca, după ce aceasta fusese în prealabil lovită cu securea de către B.M., iar scuterul se răsturnase, respectiv: "revin și precizez ca pe G.V. l-am văzut că prima dată a lovit cu furca peste brațul drept al victimei care era căzută, după care l-am mai văzut lovind de mai multe ori cu furca peste corpul victimei.", iar declarația martorului P.D.I. s-a coroborat și cu concluziile raportului medico-legal, în care s-a reținut fără dubiu că victima a fost lovită cu mai multe instrumente, lovituri care toate cumulate au determinat moartea victimei." Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenței mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc și direct la decesul victimei.)

Pe de altă parte, în ciuda declarației inculpatului - mai sus menționată - martorul B.G. și soția acestuia martorul B.M.Z., au negat constant faptul că inculpatul G.V. ar fi dorit să cumpere un câine de la acesta, precum și că ar fi consumat alcool cu acesta la barul lui "T." sau la domiciliul său, dimpotrivă martorul a arătat constant că în seara zilei de 03 iunie 2012, în timp ce se întorcea cu căruța împreună cu soția sa de la târgul din com. G.Z., unde comercializase brânză, în momentul în care a ajuns în satul R.J., a fost întâmpinat de inculpatul G.V. și de martorul H.P. care l-au rugat să îi ducă cu căruța până în satul G., martorul fiind de acord. La un moment dat, G.V. și cu H.P. s-au oprit la barul lui "T.", însă doar pentru a cumpăra un bidon de bere. În momentul în care au ajuns la locuința martorului, în jurul orei 21:45, la cererea celor doi, B.G. le-a oferit suma de 10 RON lui H.P., respective 5 RON lui G.V., cu condiția ca aceștia să vină să îl ajute la cosit lucerna. După ce le-a oferit banii, inculpatul și cu prietenul său au plecat de la locuința lui B.G.

Deci, martorii B.G. și B.M.Z. nu au confirmat varianta inculpatului, ci au arătat constant că nu se ocupau cu vânzarea de câini, nu aveau în ziua de 03 iunie 2012 de vânzare câini și nici nu s-a înțeles cu G.V. să vină acasă la ei în ziua respectiva să vadă vreun câine, că nu-l cunoștea anterior, cum nereal a susținut inculpatul G.V., că nu a fost ajutat de inculpatul G.V. la căratul brânzei din drum în curtea casei, că nu a băut bere cu acesta în curtea și casa sa, că G.V. a stat foarte puțin, în afara curții.

De asemenea, fiind audiat, martorul H.P. a negat că ar fi consumat alcool la barul lui "T." împreună cu inculpatul G.V., cu B.G. și soția acestuia, ci au confirmat în cea mai mare parte depoziția lui B.G. De asemenea, din declarația martorului nu a rezultat că ar fi fost cu inculpatul la locuința lui B.G. în jurul orei 24:00, și că s-ar fi deplasat apoi la locuința numitului "P.". Acesta a precizat că a venit cu inculpatul la locuința sa, unde au consumat alcool, după care inculpatul a plecat către locuința sa, fără a preciza la ce oră anume.

De asemenea, nici martorul P. nu a susținut declarația inculpatului G.V., respectiv că ar fi stat la el o jumătate de oră, că ar fi băut toți împreună și ar fi ascultat muzică, ci au arătat că G.V. și H.P. au stat foarte puțin - 10 minute - și au plecat spre casa în satul R.

În plus, din exploatarea listingurilor de pe convorbirile telefonice efectuate de la postul telefonic mobil având cartela SIM cu nr. X, aparținând inculpatului G.V., a rezultat că la data de 04 iunie 2012, ora 00:08:05, acesta a fost sunat de pe postul telefonic fix cu nr. X1, aparținând numitei B.M.Z., mama inculpaților B.M. și B.P., convorbirea având o durată de 48 de secunde. Cel mai probabil, coroborând și cu celelalte elemente rezultate în cauză, inculpatul a fost apelat fie de B.M. sau B.P., cel mai probabil pentru a sosi la locul faptei și a aștepta sosirea victimei, în legătură cu acest fapt B.M. fiind anunțat de către B.A., astfel cum am arătat mai sus.

Astfel, s-a apreciat că apărările inculpatului G.V. prin care a încercat sa acrediteze ideea că la momentul omorului se afla într-un alt loc, eventual se afla încă acasă la martorul H., nu pot fi reținute pentru considerentele mai sus expuse, pe lângă faptul că susținerile sale nu sunt confirmate de declarațiile martorilor mai sus menționați, și celelalte probe administrate, respectiv - declarațiile martorului ocular P.D.I. (potrivit cărora "revin și precizez că pe G.V. l-am văzut că prima dată a lovit cu furca peste brațul drept al victimei care era căzută, după care l-am mai văzut lovind de mai multe ori cu furca peste corpul victimei."), coroborate cu concluziile raportului de necropsie - au dovedit cu certitudine că și inculpatul G.V. a participat la săvârșirea infracțiunii de omor a victimei V.M., lovind-o pe aceasta de mai mult ori cu o furca, furcă găsită de altfel la locul crimei.

În plus chiar inculpații B.M. și B.P., în declarații și dezbateri din fața instanței de judecată, au arătat ca ei recunosc faptele dar ei nu au lovit cu furca, ci alte persoane care trebuie "să răspundă", iar inculpatul B.M., deși nu a indicat cine a mai participat, în cuvântul în dezbateri arată că "să răspundă și cei au lovit cu furca."

În ceea ce îl privește pe inculpatul B.B. instanța a apreciat că se impune achitarea acestuia pentru infracțiunea sesizată, de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu sunt probe suficiente care să dovedească dincolo de orice îndoială că acesta a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Fiind audiat, inculpatul B.B. a declarat că în data de 03 iunie 2012 a fost în vizită la părinții săi din satul R., unde a stat până în jurul orelor 19:30 - 20:00, după care a plecat la locuința sa din satul R.-R. În jurul orelor 22:20, inculpatul a fost sunat de către vărul său B.A., care i-a spus să vină până la barul aparținând lui F.M. Inculpatul s-a deplasat la bar unde s-a întâlnit cu B.A., care era împreună cu martorul V.V.. împreună au băut câte o bere, ocazie cu care B.A. i-a propus lui B. să vină a doua zi până la F.M., care este și pădurar, pentru a-l ajuta la treabă la pădure. B.B. i-a spus că nu poate veni, deoarece tatăl său trebuie să plece până în mun. Bacău, iar el trebuie să rămână pentru a avea grijă de gospodărie până la întoarcerea acestuia.

În jurul orelor 23:00 - 23:30, acesta a plecat de la bar pe jos, iar B.A. și cu V.V. au plecat cu căruța lui A.

Inculpatul a mai arătat că, în timp ce stătea la bar, au venit și victima V.M. împreună cu ciobanul său P.D.I. - poreclit "J.", iar la plecare M. i-a spus lui B.A. să se întâlnească la bar la "B." să bea împreună o bere, după care acesta și cu P. a plecat cu motoscuterul.

În cele din urmă, inculpatul B.B. a plecat la acasă, unde s-a culcat, fără a mai ști ce s-a întâmplat.

Martora F.V.A. a arătat că B.B. a plecat în același timp cu B.A. și cu V.V., fără a observa însă dacă aceștia au plecat împreună sau nu. Totuși, martora a declarat, fără a-și aminti cu exactitate, că este posibil ca B.B. să fi venit la bar cu o bicicletă, fapt ce constituie un indiciu al deplasării rapide a inculpatului.

Astfel, s-a arătat că apare cu certitudine că inculpatul B.B. în seara incidentului s-a aflat în barul "F." împreună cu inculpatul B.A., că a consumat băuturi alcoolice acolo și a fost văzut de martorul P., martorul ocular principal din acest dosar, însă acest martor a arătat inițial - în declarația de la u.p. - că la locul faptei au fost doar trei persoane, ulterior precizând că de fapt au fost 5, iar în fața instanței a precizat că "parcă l-a văzut și pe B.B. la locul incidentului, însă fără a putea spune cu precizie acest aspect, respectiv martorul a completat că "pe B.B. l-am recunoscut la locul faptei numai după pălăria pe care am văzut că o purta cu aprox. o oră înainte la barul lui F., însă nu i-am văzut fața acestuia și nici nu pot preciza cu ce era îmbrăcat acesta", astfel aceste elemente probatorii fiind apreciate ca nesemnificative pentru a reține dincolo de orice dubiu că și inculpatul B.B. a participat la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, împreună cu ceilalți patru inculpați.

În plus, s-a reținut că niciunul din coinculpați sau ceilalți martori nu l-au plasat la locul crimei. De altfel, în declarația dată de inculpatul B.A. cu care a consumat băuturi alcoolice inculpatul B.B. în acea seară, în acel bar, spune clar că la ora 9.00 a ajuns în bar, se precizează că la ora 11.00 seara a plecat de acolo și l-a lăsat pe B.B. și nu l-a mai văzut deloc în acea seară, în niciun caz nu l-a urcat în căruța dumnealui și nu au plecat împreună din acel bar, declarație care s-a confirmat și s-a coroborat cu declarația martorei F., acea barmaniță, care, la fel, a arătat că în momentul în care a plecat B.A. a spus că nu l-a luat și pe B.B. cu căruța, ci acest B.B. a plecat singur acasă pe jos, iar declarațiile celorlalți inculpați nu au confirmat sub nicio formă prezența acestuia la incident, aceștia declarând ca nu l-au văzut în acea seară la locul faptei pe B.B.

În consecință, față de faptul că declarația martorului P. este ambiguă în privința prezenței inculpatului B.B. la locul faptei, că nu s-a coroborat cu nicio altă probă, nici cu declarațiile martorilor sau declarațiile celorlalți inculpați, tribunalul a apreciat că se impune a se dispună achitarea inculpatului.

S-a arătat că relevant este și aspectul că dacă declarația oscilantă a martorului P.D.I. nu a fost suficientă pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului B.B. - după cum a apreciat și Curtea de Apel Bacău - și față de faptul că din momentul judecății propunerii de arestare nu au apărut alte probe în acuzare - cu atât mai mult nu sunt suficiente indiciile oferite de această declarație pentru a întemeia condamnarea inculpatului.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe baza de probe sigure, certe și întrucât în cauza probele în acuzare față de inculpatul B.B. nu au avut un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, s-a constatat că se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia - "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăsește în materia probațiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție" și deci inculpatul trebuie achitat.

Or, în lipsa unor probe certe de vinovăție având în vedere că orice dubiu profită inculpatului, instanța a dispus față de inculpatul B.B. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că nu a săvârșit fapta de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată.

Starea de fapt reținută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului; planșe foto; constatări preliminare cu ocazia efectuării necropsiei victimei V.M.; raportul medico-legal de necropsie nr. 147 din 04 iunie 2012, emis de SJML Bacău; declarația părții vătămate V.L.; declarațiile martorilor P.D.I., F.V.A., B.V., V.V., B.E., B.G., G.I., G.I., H.P., B.D., P.G., H.M. și H.A.; declarațiile inculpaților B.M., B.P., B.A., G.V. și B.B.; procese-verbale de efectuare de percheziții domiciliare; alte procese-verbale; listinguri de convorbiri telefonice, precum și analiza acestora; raport de constatare medico-legală privind leziunile suferite de martorul P.D.I.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procese-verbale de redare de convorbiri și comunicări telefonice; rapoarte de constatare tehnico-științifică privind detecția comportamentului simulat al celor cinci inculpați; xerocopii de pe acte medicale privind starea de sănătate a inculpatului B.A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică cu privire la inculpatul B.A.

Având în vedere situația de fapt reținută, constând în aceea că în noaptea de 03/04 iunie 2012, în jurul orei 00:15, în timp ce se aflau la intersecția dintre două drumuri sătești din satul R., com. H., jud. Bacău, au aplicat mai multe lovituri de bâtă, secure, furcă, picioare, în mai multe zone (cap, trunchi, membre) victimei V.M. și au procedat și la comprimarea corpului victimei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice foarte grave care au condus la decesul victimei, Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpaților B.A., B.P., B.M., G.V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpații B.A., B.P., B.M., G.V. au acționat cu vinovăție sub forma intenției directe deduse din aceea ca au avut reprezentarea clară a faptelor săvârșite și a rezultatului, urmărind producerea acestuia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic și concret al faptelor, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, dar și datele personale ale inculpaților, aceștia fiind cunoscuți cu antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă, natura infracțiunii săvârșite și gradul de pericol social al faptei penale, care este de o gravitate sporită tocmai prin urmarea acesteia, decesul victimei.

Având în vedere că la săvârșirea infracțiunii de omor calificat au participat împreună mai mult de trei persoane, respectiv patru inculpați, în aceleași condiții de timp și loc, instanța a reținut și circumstanța legală agravantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., și i-a dat eficiență legal în conformitate cu prev. art. 78 C. pen. în jurisprudența s-a statuat ca circumstanța agravantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, presupune că făptuitorii să acționeze împreună în aceleași condiții de loc și de timp, întrucât numai în acest caz fapta prezintă o periculozitate sporită, pentru că făptuitorii se ajută reciproc, iar cooperarea la săvârșirea faptei le mărește forța de acțiune și le creează condiții de natură să îngreuneze descoperirea faptei și identificarea lor.

Pe de altă parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante legale nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel s-au reținut următoarele:

- "conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; oricum inculpații au antecedente penale;

- "stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză;

- "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

Astfel, tribunalul a apreciat că nu se pot reține în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante legale prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen., având în vedere poziția procesuală a inculpaților B.M. și B.P. care au recunoscut în trepte săvârșirea infracțiunii, inițial poziția acestora fiind dimpotrivă una de obstrucționare a justiției și de a ascunde propria participare la săvârșirea infracțiunii de omor calificat, precum și participarea celorlalți inculpați la săvârșirea acestei infracțiuni, sub ultimul aspect inculpații menținându-și în continuare poziția procesuală în ciuda evidenței probatoriului administrat.

De asemenea, a apreciat că nu se poate reține în favoarea inc. B.M. circumstanța legală a provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece, chiar dacă în speță a rezultat în mod cert că între părți a avut loc un conflict anterior în care inculpatul B.M. a fost bătut de V.M., totuși nu se poate reține întemeiat că această situație ar putea reprezenta o provocare în sensul legii întrucât inculpatul avea căile legale pentru a obține tragerea la răspundere penală și nimic nu justifică modul cum au procedat inculpații, respectiv s-au înțeles că sub protecția întunericului, la o oră târzie, într-un loc foarte retras și puțin circulat, să atace mai mulți odată victima, înarmați fiind cu diverse instrumente apte a produce leziuni grave, și să lovească victima atât de puternic încât în scurt timp aceasta să decedeze. Dimpotrivă s-a apreciat că s-ar putea pune în discuție premeditarea acțiunii inculpaților, or premeditarea infracțiunii exclude starea de provocare.

Față de cele arătate anterior, în temeiul art. 345, apreciindu-se că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpați cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestora, la câte o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" și în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaților și pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe parcursul executării pedepsei.

Instanța a apreciat că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, de 17 ani închisoare, cu privare de libertate conform art. 57 C. pen., este - atât sub aspectul cuantumului, cât și al modului de executare - aptă să asigure cerințele prev. de art. 52 C. pen. privind scopul și finalitățile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaților și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către aceștia.

S-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie și complementară, instanța a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale și ulterior după executare pe o perioada de 8 ani.

Având în vedere pedeapsa aplicată și modalitatea de executare, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților B.A., B.P., B.M., G.V., iar în baza art. 88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 04 iunie 2012 la zi pentru inculpatul B.M. și reținerea din 04 iunie 2012 și perioada arestului preventiv începând cu data de 08 iunie 2012 la zi pentru inculpatul B.P., B.A. și G.V.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și, în consecință, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele din Noul C. civ. și principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, a admis acțiunea civilă în parte și a obligat în solidar inculpații la despăgubiri materiale după cum urmează:

- 10.000 RON, c/v cheltuieli de înmormântare, și 80.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă V.L., și

- 125 RON lunar, cu titlu de pensie de întreținere, de la data săvârșirii faptei - 03 iunie 2012 - până la majorat, pentru fiecare din cei doi minori - V.M.D. și V.R.A. - copiii victimei, prin reprezentat legal - V.L.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea obținerii și stocării în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei furci depusa la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău - colet 3 - ridicată cu ocazia cercetării la fața locului și consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia necropsiei, cercetării la fața locului, și percheziție, consemnate în procesul-verbal aflat dosarul Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.A., B.P., B.M. și G.V., partea civilă V.L. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

În apelul declarat de inculpații B.P. și B.M. s-a criticat sentința apelată sub aspectul cuantumurilor pedepselor stabilite față de cei doi inculpați, inculpații B.A. și B.P. au invocat greșita condamnare, arătând că nu au săvârșit fapta pentru care au fost dispuse condamnările, partea civilă a solicitat modificarea sentinței atât sub aspectul laturii penale, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaților cât și cu privire la cuantumul daunelor morale pentru care s-a cerut admiterea în integralitate a pretențiilor formulate, iar parchetul a criticat sentința sub aspectul soluției de achitare dispusă față de inculpatul B.B., pe motiv că există probe de vinovăție și față de acesta, criticile de netemeinicie fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 198 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apelanta - parte civilă V.L. și apelanții - inculpați B.A., B.P., B.M. și G.V. împotriva Sentinței penale nr. 236/D din 01 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6421/110/2013, a fost menținută starea de arest a apelanților - inculpați B.A., B.P., B.M. și G.V. și s-a dedus în continuare starea de arest preventiv de la 01 iulie 2013 la zi.

Procedând la verificarea sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului și de motivele de apel invocate, Curtea a constatat că, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal prima instanță a procedat la un examen judicios și amănunțit, prin evidențierea mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât și din faza cercetării judecătorești, făcând și referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operațiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenței faptelor care au constituit obiectul actului de sesizare și a vinovăției inculpaților B.A., B.P., B.M. și G.V., respectiv în sensul inexistenței probelor certe, indubitabile de vinovăție cu privire la inculpatul B.B.

Raportat la aceste considerente, susținerile inculpaților B.A. și G.V. în sensul că aceștia nu sunt autorii infracțiunii de omor calificat pentru care a fost dispusă condamnarea nu au putut fi însușite de către instanța de apel.

S-a observat că atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe ambii inculpați au adoptat o poziție constantă, de susținere a nevinovăției, iar ca probatorii în apărare au fost depuse o serie de înscrisuri, fotografii extrajudiciare, și s-a solicitat audierea de martori, probe încuviințate și administrate atât de către prima instanță cât și de instanța de apel.

Ambii inculpați au susținut că nu au nicio implicare în actele de agresiune comise asupra victimei V.M., care au condus în mod direct la decesul acestuia.

S-a arătat încă că probatoriul administrat, care, așa cum s-a arătat, a fost just interpretat de către instanța de fond, a relevat cu evidență implicarea ambilor inculpați în agresiunea extremă comisă în seara zilei de 03 iunie 2013 asupra victimei V.M. constând în lovirea repetată a victimei cu diverse corpuri contondente, acte conjugate care au produs victimei leziuni incompatibile cu viața și care au cauzat decesul acesteia la scurt timp după comiterea faptei de către inculpați.

În demonstrarea caracterului evident nefondat în ceea ce privește criticile exprimate de cei doi inculpați la adresa sentinței apelate, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă relevante în stabilirea împrejurărilor mai sus descrise constând în declarațiile de martori, concluziile raportului medico-legal de necropsie și declarațiile inculpaților.

Răspunzând în concret apărărilor inculpaților formulate în apel, Curtea a menționat următoarele aspecte legate de probatoriu și situația de fapt:

Martorul ocular P.D.I. a fost audiat de două ori în faza urmăririi penale, de către prima instanță, precum și, având în vedere importanța depozițiilor acestui martor, în mod nemijlocit de către instanța de apel. Instanța de control judiciar și-a putut forma astfel convingerea asupra credibilității acestui martor, care a descris coerent și amănunțit modalitatea de săvârșire a faptei de către toți cei patru apelanți-inculpați, împrejurarea că fiecare dintre aceștia a lovit repetat victima, martorul percepând în mod direct, de la mică distanță cele întâmplate. S-a încercat de către apărare, în dorința de a înlătura această depoziție esențială, să se acrediteze ideea că martorul ar prezenta deficiențe psihice, că ar fi declarat în sens favorabil acuzării datorită relațiilor de dușmănie cu inculpații, că nu ar fi putut să observe agresiunea din locul unde susținea că s-ar fi aflat, toate aspectele invocate nefiind susținute de probele administrate în apărare. În acest sens s-a observat că declarația martorei B.E., propusă în apărare de fratele acesteia, inculpatul B.A., nu exclude participarea acestuia la comiterea faptei, martora precizând că imediat după ce inculpatul a sosit la domiciliul comun a părăsit locuința, revenind după circa 20 min., acesta fiind și intervalul în care au fost săvârșite faptele. De asemenea, din fotografiile extrajudiciare depuse la dosar s-a reținut că martorul ocular P.D.I. a putut să observe conflictul din locul unde a precizat că s-a oprit, respectiv de la o distanță de circa 30 m.

Curtea a reținut că declarația martorului ocular P.D.I. nu este singura probă incriminatoare în ceea ce privește pe inculpații B.A. și G.V., depoziția martorului coroborându-se pe deplin cu declarația martorului V.V. care a arătat că l-a observat pe inculpatul B.A. înarmându-se cu o furcă și plecând spre locul unde a avut loc conflictul, cu declarația martorului G.I., conform căruia inculpatul B.M. i-a relatat că inculpatul G.V. a lovit și el victima cu o furcă, precum și de martorii B.G., B.M.Z., H.P. și P.D.I. care au infirmat cu toții varianta inculpatului G.V. privind prezența sa într-o altă localitate la momentul comiterii faptei.

S-a apreciat că o mare importanță prezintă și concluziile raportului medico-legal de necropsie în care se menționează că victima prezintă plăgi produse prin înțepare, aspect din care rezultă, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, că victima fost lovită și cu furca, și care confirmă participarea inculpaților B.A. și G.V., în condițiile în care din probe rezultă că inculpații B.P. și B.M. au lovit victima cu o secure și un băț.

Au fost apreciate ca relevante, în susținerea acuzațiilor aduse inculpaților B.A. și G.V., și declarațiile inculpaților B.P. și B.M., care au recunoscut, în mod indirect, participarea și altor persoane la comiterea faptei, care au lovit victima cu furcile, după cum a menționat în mod convingător prima instanță în considerentele sentinței.

Și în ceea ce privește pe inculpatul B.B., Curtea a apreciat că hotărârea primei instanțe își găsește pe deplin justificarea față de probatoriul administrat, soluția de achitare impunându-se în condițiile în care nu au fost administrate probe certe de vinovăție față de acest inculpat.

Astfel, s-a reținut că declarația martorului ocular P.D.I., care menționează că la agresiune a mai participat încă o persoană, pe care însă nu a putut să o identifice cu precizie, fiind posibil ca aceasta să fi fost B.B., întrucât purta o pălărie la fel cu cea purtată de inculpatul menționat în seara comiterii faptei, nu se coroborează cu niciuna dintre celelalte mijloace de probă, situație în care nu poate fi reținută vinovăția inculpatului.

Referitor la aspectele de netemeinicie, respectiv la cuantumul pedepselor, aspect invocat atât de către apelanții-inculpați, cât și de apelanta-parte civilă, Curtea a constatat că prima instanță a procedat la o justă individualizare, avându-se în vedere pe de o parte modalitatea deosebit de agresivă în care au acționat inculpații, care au lovit împreună victima în zone vitale ale corpului, producând decesul acesteia la scurt timp după comiterea faptei, atitudinea procesuală a acestora, cu toții nerecunoscând situația de fapt confirmată de probatoriul administrat (inculpații B.P. și B.M. au recunoscut propriile fapte, însă au negat participarea inculpaților B.A. și G.V., aspect de natură să contribuie la îngreunarea desfășurării procesului penal), dar și împrejurarea că toți apelanții-inculpați sunt cunoscuți cu antecedente penale, condiții în care justificat au fost aplicate acestora pedepse în cuantum peste minimul special, neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora.

Pe de altă parte, s-a constatat că nu poate fi trecută cu vederea atitudinea victimei, anterioară săvârșirii faptei, care a inițiat conflicte cu inculpații, împrejurare care, fără a constitui o stare de provocare, este de natură să atenueze gradul de pericol social concret al faptei, astfel încât s-a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate și nici majorarea cuantumului daunelor morale, astfel cum a solicitat apelanta-parte civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legai, inculpații B.A., B.P., B.M. și G.V.

Recurentul inculpat B.A. a susținut în cuprinsul motivelor scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. invocat cu ocazia dezbaterilor [art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. menționat în motivele scrise de recurs], că nicio probă administrată în faza de judecată nu demonstrează indubitabil participarea inculpatului la săvârșirea infracțiunii, făcându-se o greșită aplicare a legii întrucât nu s-a dispus achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. s-a susținut că în cauză, la stabilirea limitelor de pedeapsă, nu s-au reținut dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Pe de altă parte, în subsidiar, invocând dispozițiile art. 5 C. pen., recurentul inculpat a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei aplicate, în condițiile în care pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 10 și 20 de ani închisoare.

Recurenții inculpați B.P. și B.M. au susținut, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., atât în cuprinsul motivelor scrise, cât și cu ocazia dezbaterilor, că în mod greșit instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât nu există elemente care să confirme că fapta a fost săvârșită de 3 sau mai multe persoane împreună.

De asemenea s-a susținut că, în mod greșit, instanțele nu au reținut în sarcina inculpaților dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen.

Pe de altă parte, invocându-se dispozițiile art. 5 C. pen., recurenții inculpați au solicitat recalificarea faptei în art. 188 C. pen. și aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele inferioare și în rejudecare să se facă aplicarea dispozițiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. și să se stabilească pedepse cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., sub cuantumul celor stabilite de instanța de fond și menținute de instanța de apel.

Recurentul inculpat G.V. a susținut cu ocazia dezbaterilor (fără a depune în scris la dosar motive de recurs), prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea sa, astfel încât s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind întemeiate, însă în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susținerilor inculpaților, Înalta Curte arată că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 3851 - art. 38519 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

1. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de toți recurenții inculpați, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul B.A. și-a motivat în scris recursul doar la data de 9 aprilie 2014, iar inculpatul G.V. numai oral în ziua judecății, încălcându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de cei doi recurenți acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, deși recurenții inculpați B.A. și G.V. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., criticile lor, ce vizează în concret greșita stabilire a situației de fapt, pe baza interpretării eronate a probatoriului, nu reprezintă și nu pun în discuție chestiuni de legalitate, putând eventual constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care a fost abrogat expres prin actul normativ menționat, astfel încât susținerile circumscrise acestui motiv de recurs nu mai pot face obiectul analizei de către Înalta Curte de Casație și Justiție în calea de atac promovată de aceștia.

În ceea ce-i privește pe recurenții inculpați B.P. și B.M., Înalta Curte constată că și-au motivat recursul la data de 24 martie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen.

Referitor la criticile formulate de aceștia, în sensul că, în mod greșit, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și nu au fost reținute dispozițiile art. 73 alin. (1) lit. b) și art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen. [circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. și care vizează greșita aplicare a legii] Înalta Curte constată, că, prin formularea acestora, inculpații contestă, în realitate, probele administrate în cauză și situația de fapt reținută de instanțe, însă aceste critici puteau fi circumscrise, eventual, cazului de casare de la pct. 18 al art. 3859 C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanței de ultim control judiciar să repună în discuție starea de fapt stabilită de instanțele de fond, dar numai în ipoteza existenței unei erori grave de fapt. însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menționat, motiv pentru care aspectele invocate de recurenții inculpați B.P. și B.M. nu nai pot fi supuse analizei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepselor nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., care, așa cum s-a arătat, vizează greșita aplicare a legii, iar nu chestiuni de temeinicie, precum cele invocate de recurenții inculpați. Pentru același motiv, respectivele critici nu pot fi analizate, din oficiu, nici prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se referă la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind deci supuse cenzurii instanței de ultim control judiciar doar aspecte ce vizează nelegalitatea pedepsei, iar nu și chestiuni referitoare la netemeinicia acesteia.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat B.A. [care, deși nu a fost invocat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) din C. proc. pen., face parte dintre cele ce pot fi luate întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit art. 38510 alin. (21) raportat la art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.], Înalta Curte arată, așa cum s-a menționat anterior, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, prin Legea nr. 202/2010, a fost modificat pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul inculpat B.A. a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul nereținerii circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., contestându-se în realitate, așa cum s-a arătat și anterior, situația de fapt reținută de instanțe, chestiune exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

2. Examinând cauza din perspectiva dispozițiilor art. 5 din noul C. pen. și realizând o comparare a prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare), Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru toți recurenții inculpați este noul C. pen., atât prin raportare la fiecare instituție de drept penal aplicabilă în speță, cât și în urma aprecierii globale a acestora și a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății.

Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanțele inferioare pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 78 C. pen. (1969), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani [cu posibilitatea aplicării unui spor de 5 ani ca efect al reținerii circumstanței agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.] și interzicerea unor drepturi, însă, în noua reglementare, respectiv art. 189 C. pen., elementul circumstanțial al săvârșirii faptei în public nu se mai regăsește în conținutul infracțiunii de omor calificat, situație în care fapta comisă de recurenți trebuie încadrată ca omor simplu, prevăzută de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., pedepsit de noua lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani [cu posibilitatea aplicării unui spor de 2 ani ca efect al reținerii circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.] și interzicerea exercitării unor drepturi, C. pen. în vigoare fiind, astfel, mai favorabil atât sub aspectul condițiilor de incriminare, cât și al pedepsei prevăzută pentru infracțiunea săvârșită.

Ca urmare, având în vedere că pedeapsa cu închisoarea stabilită de instanțele inferioare a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea de omor calificat săvârșită de inculpați, iar C. pen. în vigoare prevede un minim special mai redus, rezultă că legea penală mai favorabilă recurenților este noul C. pen., fapta acestora urmând a fi reîncadrată în dispozițiile art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Ca urmare, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de inculpații B.A., B.P., B.M. și G.V., va casa, în parte, hotărârile instanțelor inferioare, iar, în rejudecare, în temeiul art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., adaptând pedeapsa în raport cu noile limite prevăzute de lege și menținând aceleași criterii de individualizare avute în vedere de instanțele inferioare, care nu mai pot fi cenzurate în recurs, îi va condamna pe inculpați la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsa complementară fiind stabilită în condițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea, având în vedere motivele expuse pe larg în pct. 1 din considerente, Înalta Curte va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va deduce prevenția de la 4 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpatul B.M., precum și reținerea de la 4 iunie 2012 și arestarea de la 8 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpații B.P., B.A. și G.V.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpați.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați B.A., B.P., B.M. în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.V. în suma de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații B.A., B.P., B.M. și G.V. împotriva Deciziei penale nr. 198 din 5 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 236/D din 1 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău și rejudecând:

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. și art. 5 C. pen., condamnă pe inculpații B.A., B.P., B.M. și G.V. la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 4 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpatul B.M., precum și reținerea de la 4 iunie 2012 și arestarea de la 8 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpații B.P., B.A. și G.V.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați B.A., B.P., B.M. în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.V. în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10 aprilie 2014.

Procesat de GGC - GV