Commercial interest accrual without formal demand under Article 43 of the Commercial Code and irrelevance of demand letters in dividend disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-defendant's appeal, thereby upholding the appellate decision that ordered the defendant to pay the plaintiff outstanding dividends, statutory interest, and litigation costs. The case involved a commercial dispute where the plaintiff sought unpaid dividends and the defendant argued that a formal demand letter set a later start date for interest calculations and that government decree no. 9/2000 should apply. The court held that the appeal was unfounded because the lower appellate court had already considered the demand letter and correctly determined that it was irrelevant, and because the decree could not apply to legal relationships arising before its entry into force. The decisive legal basis was Article 43 of the Romanian Commercial Code, which establishes that in commercial matters, interest runs by operation of law from the date the claim becomes due without the necessity of a formal default notice, and the specific procedural grounds for cassation were not met as the evidence was not decisive for the outcome.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 10 C. proc. civ; Commercial interest accrual without formal demand under Article 43 of the Commercial Code and irrelevance of demand letters in dividend disputes: Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19, pronunțată la data de 12 ianuarie 2001, în dosarul nr. 163/2001, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Bacău, a admis acțiunea formulată de reclamanta, S.I.F. Moldova SA, împotriva pârâtei, SC I.S. SA, cu consecința obligării acesteia să plătească reclamantei suma de 49.212.000 lei cu titlu de dividende; suma de 25.957.966 lei cu titlu de dobânzi și suma de 5.186.617 lei cheltuieli de judecată.
Apelul formulat de pârâtă împotriva acestei hotărâri, motivat de o pretinsă înțelegere de plată, a dividendelor intervenită între părți, și de greșitul calcul al dobânzilor față de notificarea reclamantei, și O.G. nr. 9/2000, a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 372, pronunțată la data de 7 iunie 2001, în dosarul nr. 1145/2001.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că față de natura comercială a raporturilor dintre părți, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 43 C. com., față de care punerea în întârziere nu este necesară, așa încât notificarea invocată de apelantă în apărare este lipsită de relevanță; că reeșalonarea convențională a plății dividendelor nu a fost dovedită, iar O.G. nr. 9/2000 nu poate fi aplicată raporturilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, cum sunt raporturile din prezenta cauză.
Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat, în esență, că instanța de apel a ignorat notificarea din 17 noiembrie 2000, conform căreia data de la care trebuiau calculate „eventualele penalizări” este 22 noiembrie 2000.
Recursul este nefondat.
Astfel, spre a putea obține modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi întrunite cumulativ.
Este de observat că, în speță, menționatele condiții nu sunt îndeplinite, pe de o parte, întrucât instanța de apel s-a pronunțat asupra notificării din 17 noiembrie 2000, iar pe de altă parte, pentru că acest înscris nu este hotărâtor în stabilirea perioadei pentru care pârâta datorează dobânzi în temeiul art. 43 C. com., știut fiind că în conformitate cu acest text legal, în materie comercială, dobânzile curg de drept de la data când creanța a devenit exigibilă, fără a mai fi nevoie de o punere în întârziere a debitorului, cum, cu justețe, s-a reținut în considerentele deciziei atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC I.S. SA Onești, împotriva deciziei nr. 372 din 7 iunie 2001, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2004.