Revision petition inadmissible: non-hearing of witnesses and excessive penalty do not constitute new facts under Art. 394 Code of Criminal Procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the convicted defendant, confirming the lower court’s decision to reject the petition for revision as inadmissible, thereby upholding the final criminal sentence of 18 years and 6 months of imprisonment for qualified homicide. The dispute centered on a revision request based on the claim that two witnesses were not heard and that the imposed penalty was excessively severe, which the appellate court had previously deemed unfounded. The Supreme Court held that these arguments did not meet the strict legal requirements for revision, as the failure to hear witnesses constituted a trial procedural issue already addressed by the instance courts rather than a discovery of new facts or circumstances, and revision proceedings do not permit the re-evaluation of evidence or the extension of proof; consequently, the petition was deemed not to fall within the exhaustive grounds provided by Article 394 of the Code of Criminal Procedure, and the defendant was ordered to pay 300 RON in judicial expenses.
Legislator headnote
AI generatedart. 394 C. proc. pen, art. 394 lit. a) C. proc. pen; Revision petition inadmissible: non-hearing of witnesses and excessive penalty do not constitute new facts under Art. 394 Code of Criminal Procedure: Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Prin Sentința penală nr. 710/F din 16 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul M.M. împotriva Sentinței penale nr. 809 din 25 septembrie 2012 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1923 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțând această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința menționată, revizuentul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani și 6 luni închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea în concurs real a mai multor infracțiuni, între care cea de omor calificat, în condițiile art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Condamnatul și-a întemeiat calea extraordinară de atac a revizuirii pe două motive: deși a solicitat instanței de fond audierea a doi martori, cererea i-a fost respinsă; pedeapsa aplicată este prea severă și ar trebui redusă.
Prima instanță a reținut că motivele invocate nu se regăsesc în niciuna dintre ipotezele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 394 C. proc. pen., astfel încât cererea este inadmisibilă.
Prin Decizia penală nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul revizuentului.
Împotriva acestei decizii, revizuentul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și, rejudecând, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei la instanța de fond.
În motivele susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a invocat faptul că existau probe noi, constând în cererea de audiere a doi martori.
Analizând recursul declarat de revizuent, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., care ar impune revizuirea sentinței penale atacate.
Din economia textului de lege sus-menționat coroborat cu alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., rezultă că hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, dacă sunt întrunite cumulativ condițiile expres prevăzute de lege: faptele și împrejurările noi descoperite să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și, respectiv, condiția ca aceste fapte și împrejurări noi să fi condus la o soluție diametral opusă celei pronunțate, în situația în care ar fi fost cunoscute de instanțe.
Motivele invocate de revizuent - neaudierea a doi martori - nu pot fi considerate împrejurări noi, care să impună revizuirea sentinței atacate, întrucât aceste apărări au fost avute în vedere de instanța de fond, care a verificat probele nemijlocit în cadrul cercetării judecătorești. Instanța de recurs constată că revizuentul nu a făcut dovada existenței unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanța care a soluționat cauza pe fond, de natură a proba netemeinicia hotărârii judecătorești criticate. În calea de atac a revizuirii nu se poate solicita o prelungire a probatoriului, o readministrare a acestuia sau reaprecierea probelor deja administrate.
Drept urmare, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnat, întrucât nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 299/A din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 aprilie 2014.
Procesat de GGC - NN