Tax evasion conviction reformed to exclude recidivism status and revoke suspension of prior sentence under application of more favorable new Penal Code.

Deliberând asupra recursului, constată că următoarele:

Prin Sentința penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava, în temeiul disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul F.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, pentru infracțiunea de "evaziune fiscală " prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Prin aceeași sentință, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava, fiind obligat inculpatul F.M. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului, să plătească părții civile suma de 144.825 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și accesoriile aferente acestei obligații, respectiv dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la data plății efective a debitului principal.

În temeiul disp. art 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., inculpatul F.M. a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului, la plata către stat a sumei de 1100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 221/P/2011 din data de 19 martie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de liberate, a inculpatului F.M., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forță de muncă în activități de construcții-pe șantierul S. Brașov, fără a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale aferente salariaților, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen.

Prima instanță a reținut că inculpatul F.M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în perioada 2005 - 2011, la mai multe pedepse privative de libertate, condamnarea de 1 (un) an închisoare cu suspendare pronunțată prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, atrăgându-i astfel starea de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

Cu privire la starea de fapt s-a reținut că în anul 2004 a fost înființată SC E. SRL Gura Humorului, având ca principal obiect de activitate - consultanță pentru afaceri și management și consultanță în domeniul grădinăritului, peisagistică și silviculturii. În anul 2007, inculpatul F.M. a devenit asociat și apoi asociat majoritar al firmei (96,66% părți sociale) și administrator al acesteia, sens în care a și înființat un sediu secundar în satul Tișăuți, com. Ipotești, jud. Suceava. În prezent, firma administrată de inculpat se află în insolvență, prin Sentința comercială nr. 311 din 27 aprilie 2010, fiind numit administrator judiciar Cabinetul individual de insolvență "P.B.A.".

Până la intrarea în insolvență, firma administrată de inculpat a desfășurat mai multe activități comerciale, printre care și cele contractate cu SC S. SRL București.

La data de 25 septembrie 2008, SC S. SRL București, reprezentată de martorul M.V. a încheiat contractul comercial, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentația - Proiectul de execuție pentru construirea și punerea în funcțiune a etajului II și a mansardei unui imobil situat la adresa str. A. din mun. Brașov, jud. Brașov.

Conform contractului comercial, valoarea acestuia a fost de 400.000 RON, cu TVA și includea toate costurile executantului, legate de manopera de execuție, regia internă, costurile de personal, impozite, taxe, organizarea, coordonarea și. executarea lucrărilor și costul materialelor necesare execuției, având termen de finalizare luna decembrie 2008.

Conform înscrisurilor identificate de organele de control fiscal în contabilitatea proprie a firmei SC E. SRL Gura Humorului, rezultă că firma a executat contractul comercial sus menționat în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, emițând și încasând contravaloarea facturilor de la SC S. SRL București sau aprovizionându-se cu materii prime, materiale, obiecte de inventar specifice activităților de construcții, de la firme din zona localității Brașov.

La un control efectuat de Garda Financiară, secția Județeană Suceava la SC E. SRL Gura Humorului, având ca obiect realitatea și legalitatea operațiunilor, modul de înregistrare a impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor de natură salarială în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, a constatat că, deși societatea în perioada supusă verificării nu a avut angajați specializați în lucrări de construcții, a efectuat în calitate de prestator de lucrări de construcții activitățile prevăzute în contractul comercial încheiat cu SC S. SRL București, ceea ce a generat suspiciunea legală că societatea a prestat lucrările de construcții utilizând forță de muncă specializată neangajată și a achitat venituri de natură salarială fără a înregistra, calcula, declara și vira la bugetul de stat impozitele și contribuțiile corespunzătoare, motiv pentru care s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Concluziile preliminare ale Gărzii Financiare au fost confirmate de D.G.F.P. Suceava - Activitatea de inspecție fiscală, care a constatat că în perioada 01 octombrie 2008 - 30 noiembrie 2009 SC E. SRL Gura Humorului nu a calculat și reținut taxele și impozitele pe fondul de salarii nete în sumă de 23.813 RON, conform statelor de plată identificate în contabilitatea firmei de către primul organ de control, obligații fiscale care nu au fost declarate și nici achitate către bugetul de stat, motiv pentru care au confirmat indiciile existenței infracțiunii de evaziune fiscală, formulând o nouă plângere penală.

Astfel, s-a reținut că prin neînregistrarea în evidența contabilă proprie a cheltuielilor salariale efectuate cu forța de muncă specializată, în derularea contractului de execuție de lucrări sus-menționat, firma administrată de inculpatul F.M. a produs un prejudiciu total de 106.200 RON, la care s-a adăugat suma de 38.625 RON majorări de întârziere până la data intrării în insolvență.

Deși administratorul firmei a semnat toate actele de control, în nota explicativă a susținut că personalul specializat care a desfășurat activități pe șantierul din mun. Brașov ar fi fost angajat de SC I. SRL Suceava, administrată de către numitul M.C., în baza unui contract de asociere în participațiune.

Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a reținut că din ansamblul probelor administrate în cauză a rezultat cu certitudine că personalul specializat care a desfășurat activități de construcție pe șantierul din mun. Brașov a fost angajat de SC E. SRL Gura Humorului, faptele desfășurându-se astfel:

A. Privitor la relațiile comerciale dintre SC E. SRL Gura Humorului ȘI SC I. SRL Suceava s-au reținut următoarele:

Deși inculpatul F.M. a susținut că lucrările de construcții pe șantierul din Brașov au fost efectuate de SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., în contabilitatea SC E. SRL Gura Humorului nu a fost identificat niciun contract comercial legal încheiat și nici vreo operațiune financiar-contabilă care să confirme existența vreunei relații comerciale.

Inculpatul F.M. a susținut că, după încheierea contractului comercial cu SC S. SRL, firma administrată de el a încheiat contractul de asociere în participațiune din 01 octombrie 2008 cu SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., având ca obiect asocierea celor două persoane juridice în activitatea de construire a mansardei și podului locuibil la imobilul aparținând de ASV S. - Filiala Brașov.

Cercetările au stabilit că acel contract de asociere în participațiune a fost discutat de către părți, însă niciodată nu s-a materializat, întrucât părțile nu s-au înțeles, nefiind însușit prin ștampilă și semnătură de către reprezentanții legali ai SC I. SRL Suceava.

Pentru a susține afirmațiile sale cu privire la existența acelui contract de asociere în participațiune, inculpatul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înscrisurile intitulate "Contract de asociere în participațiune" și "Anexă la contractul de asociere în participațiune", ștampilate și semnate la rubrica "SC E. SRL" și având mențiunile olografe "ing. M.C.", ce dă aparența unei semnături, la rubrica "SC I. SRL".

În condițiile în care numitul M.C. respingea ideea existenței acestui contract de asociere în participațiune, invocând că nu este semnat de firma pe care o administra și că mențiunile de la rubrica "SC I. SRL" nu-i aparțin, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care a concluzionat că "Scrisul din dreptul rubricii - SC I. SRL - de pe copia contractului de asociere în participațiune și (...) a copiei Anexei 1 (...) reproduce un scris executat de către numitul F.M. ".

Concluziile științifice au înlăturat existența valabilă a contractului invocat de către inculpat, apărarea acestuia fiind doar o încercare de a se sustrage răspunderii penale pentru faptele proprii și a transfera răspunderea către alte persoane fizice și juridice.

B. Referitor la relațiile personale și contractuale dintre inculpatul F.M. ȘI M.C., s-au reținut următoarele:

Numitul M.C. a susținut că îl cunoaște pe numitul F.M. de circa 5 - 6 ani și în vara anului 2008, cu ocazia unei deplasări împreună în orașul Gura Humorului, pentru a vedea o proprietate a SC S. SRL București, inculpatul i-a spus că s-a ivit oportunitatea ca SC E. SRL să încheie un contract de executare a unor lucrări de construcție în mun. Brașov la care ar exista posibilitatea asocierii lor.

Cele două părți, în perioada următoare au mai purtat discuții cu privire la posibilitățile de realizare a colaborării lor, identificând trei posibilități, astfel:

- încheierea unui contract de asociere în participațiune între SC E. SRL Gura Humorului și SC I. SRL Suceava prin care prima firmă încasa integral lucrările și deconta materiale necesare, iar cea de-a doua firmă urma să încaseze doar contravaloarea manoperei cu forța de muncă folosită în activitatea de construcții;

- preluarea în subantrepriză a contractului de executare a lucrărilor de construcție de către SC I. SRL Suceava de la SC E. SRL Suceava;

- angajarea doar a numitului M.C. pe bază de contract de muncă, în calitate de șef de șantier la SC E. SRL, firmă care răspundea în totalitate de executarea contractului de construcții pe șantierul din mun. Brașov.

Pentru a opta pentru una din primele două variante convenite, numitul M.C. a solicitat drept de semnătură în bancă pentru a putea avea și acces la resursele financiare și în condițiile în care părțile nu s-au înțeles, de comun acord au ales cea de-a treia opțiune, în sensul angajării sus-numitului la SC E. SRL Gura Humorului în calitate de șef de șantier, ținând cont și de specialitatea sa.

Astfel, s-a constatat că susținerile martorului cu privire la aceste aspecte sunt veridice, întrucât:

- în arhiva celor două firme sus-menționate nu au fost identificate contracte de asociere sau de participațiune legal întocmite sau cu forță probantă între părți și opozabile terților;

- înscrisul intitulat "Contract de asociere în participațiune" folosit de înv. F.M. s-a dovedit științific că nu este semnat sau ștampilat de către cealaltă parte, astfel că din punct de vedere legal, el nu poate produce efecte juridice;

- în arhiva SC E. SRL Gura Humorului au fost identificate următoarele înscrisuri care susțin numirea numitului M.C. ca șef de șantier în mun. Brașov, astfel:

• ordinul de numire datat 03 septembrie 2009, ștampilat și semnat de F.M., ca administrator la SC E. SRL, prin care M.C. se numea în funcția de șef de șantier;

• împuternicirea datată 25 septembrie 2008 ștampilată de SC E. SRL și semnată de înv. F.M. prin care se menționa desemnarea numitului M.C. pentru organizarea întregii activități la șantierul de la SC S. SRL Brașov, inclusiv asigurarea materialelor și personalului necesare executarea lucrării, pentru și în numele societății E.;

• ordin de deplasare emis legal de SC E. SRL prin care M.C. era delegat în perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008 să coordoneze lucrările de construcții la șantierul S. Brașov;

• înscrisuri privind: prezența personalului de execuție pe șantierul S. Brașov, foi de prezență lunară, evidența salariilor nete și a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfășurarea activității, lista actelor contabile întocmite, a facturilor și chitanțelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de șef de șantier, care au fost predate direct învinuitului sau persoanei desemnate de acesta.

Toate aceste probe și argumente au relevat că numitul M.C. a desfășurat activități specifice șefului de șantier la punctul de lucru S. Brașov, în numele SC E. SRL Gura Humorului, în baza ordinului de numire și a împuternicirii ștampilate și semnate de administratorul acesteia, respectiv inculpatul F.M.

C. Cu privire la derularea contractului de construcții dintre SC E. SRL Gura Humorului și SC S. SRL București la Punctul de lucru Brașov - coordonare, aprovizionare și decontare, s-au reținut următoarele:

Conform înscrisurilor aflate în dosar, confirmate și de depozițiile tuturor martorilor audiați, activitatea de lucru pe șantierul S. Brașov a fost coordonată în totalitate de către M.C., în baza împuternicirii primită de la SC E. SRL Gura Humorului, activitatea fiind însă supervizată verbal de către administratorul firmei, în cadrul discuțiilor și contactelor permanente pe care le avea cu șeful de șantier.

Inițial, decontarea lucrărilor se efectua direct de către șeful de șantier, căruia inculpatul i-a pus la dispoziție ștampila nr. 3 și un tom de facturi, aspect confirmat de înscrisurile emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL București, în care se menționa obiectul ca fiind "prestări servicii de construcții", șeful de șantier fiind și cel care aproviziona punctul de lucru cu materialele necesare de la agenții economici din zonă.

Ulterior, beneficiarul lucrării a constatat deficiențe în activitatea desfășurată pe șantier, sens în care a întocmit procese-verbale și a notificat constructorul cu privire la acestea și a decis să achite doar cheltuielile cu salariile personalului muncitor și să se aprovizioneze direct cu materialele de construcție, trimițând ulterior documentele justificative la SC E. SRL.

Aceste aspecte au fost confirmate de următoarele înscrisuri:

- facturi fiscale emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL București semnate de M.C.;

- facturi fiscale prin care SC E. SRL s-a aprovizionat pentru șantierul Brașov;

- înscrisurile în care se menționează deficiențele la punctul de lucru;

- depozițiile numiților M.C., M.V. prin care s-a confirmat că relațiile comerciale s-au derulat doar între SC E. SRL Gura Humorului și SC S. SRL București prin intermediul administratorilor firmelor sau a împuternicitului M.C.

D. Cu privire la forța de muncă folosită pe șantierul S. Brașov - angajator, modalități de plată, aspecte privind evidențierea folosirii forței de muncă, întocmirea și înregistrarea contractelor de muncă, s-au reținut următoarele aspecte:

Forța de muncă folosită pe șantierul S. Brașov a fost recrutată direct de către inculpat sau de către numitul M.C. în numele firmei la care era împuternicit, respectiv SC E. SRL Gura Humorului.

Aspectul că persoanele care au desfășurat activități de construcții pe șantierul din mun. Brașov au avut relații contractuale cu SC E. SRL Gura Humorului, a fost susținut de următoarele mijloace de probă și argumente:

- M.C. și-a desfășurat activitatea ca șef de șantier în baza următoarelor înscrisuri:

• ordin de numire emis în 03 septembrie 2009, ștampilat și semnat de administratorul firmei E. SRL, înv. F.M.;

• împuternicire datată 25 septembrie 2008 ștampilată și semnată de administratorul firmei E. SRL, înv. F.M.;

• a avut întocmit contract individual de muncă semnat și ștampilat de SC E. SRL prin administratorul firmei, F.M.;

• ordine de deplasare la șantierul S. Brașov emise de SC E. SRL pentru diferite perioade de timp;

- muncitorii S.N., Ț.V., G.C., B.D., U.F., F.G., Ț.A., T.R., C.V., B.A., N.G. au avut ordine de deplasare la punctul de lucru Brașov, semnate și ștampilate de șeful de șantier numit legal de inc. F.M., administratorul SC E. SRL Gura Humorului;

- muncitorii Ț.A., T.R., N.G., Ț.V.A., B.I., G.S.D. au avut încheiate contracte de muncă, ștampilate și semnate de SC E. SRL prin administratorul firmei; întrucât contractele de muncă nu au fost înregistrate la ITM, cei sus-menționați au acționat în judecată firma administrată de inculpat; contractele de muncă erau transmise către șeful de șantier Brașov de către SC E. SRL, doar semnate de către administratorul firmei, erau completate de împuternicitul acesteia, individual pentru fiecare persoană, apoi transmise prin delegat sau prin alt mijloc și chiar personal de către șeful de șantier către învinuit sau către persoana desemnată de acesta.

Pontajul muncitorilor și centralizarea lunară a prezenței personalului de execuție pe șantierul S. Brașov a fost efectuată în numele SC E. SRL (înscrisurile poartă anteturile SC E. SRL) de către șeful de șantier, M.C. care a pus la dispoziția organelor de control fiscal și a organelor judiciare în xerocopie documentele întocmite.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, coroborate cu declarația șefului de șantier, salarizarea personalului s-a efectuat astfel:

- șeful de șantier întocmea foaia de prezență și coroborat cu salariul tarifar, statul de plată cu salariul net, pe care îl transmitea ulterior, pe bază de semnătură, către angajator;

- achitarea propriu zisă a salariilor nete se făcea de către M.C., care primea sumele necesare în numerar direct de la inculpatul F.M. sau acesta îi alimenta cardul bancar cu sumele necesare; șeful de șantier întocmea dispoziții de plată semnate de salariați și care erau predate pe bată de semnătură la angajator;

- după ce au apărut probleme între beneficiar și executant, sumele de bani necesare salariilor nete au fost puse la dispoziție de către SC S. SRL Brașov direct șefului de șantier, acesta predând către angajatorul său, SC E. SRL Gura Humorului exemplarul nr. 2 al facturii, însoțit de statele de plată și pontajul aferent.

Cu certitudine întreaga forță de muncă folosită pe șantierul de lucru Brașov a fost selecționată și salarizată în numele SC E. SRL Gura Humorului.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul s-a apărat, în sensul că firma pe care o administra nu a avut și responsabilitatea selectării, salarizării și evidențierii forței de muncă, însă din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că întreaga activitate privind forța de muncă s-a desfășurat în numele SC E. SRL Gura Humorului, cu acceptul administratorului firmei, aspect confirmat și susținut de următoarele mijloace de probă și argumente:

- activitatea numitului M.C. la punctul de lucru Brașov s-a desfășurat în numele SC E. SRL Gura Humorului, pe baza înscrisurilor ștampilate și semnate de către inculpatul F.M.;

- M.C. a acționat doar în numele SC E. SRL Gura Humorului, sens în care inculpatul i-a pus la dispoziție facturi fiscale și ștampila firmei nr. 3, pe care acesta a folosit-o la întocmirea documentelor financiar-contabile; acest aspect fiind confirmat chiar de către inculpat;

- forța de muncă folosită din zona sediului social al firmei s-a deplasat la punctul de lucru Brașov în baza ordinelor de deplasare semnate de împuternicitul firmei;

- martorii audiați în cauză T.R., Ț.V., G.S.D., au confirmat faptul că au fost angajați de SC E. SRL Gura Humorului;

- martorii Ț.A., F.I., N.G. și B.I.G. au declarat că relația cu angajatorul au ținut-o prin intermediul numitului M.C., care s-a demonstrat faptic și scriptic că a acționat ca împuternicit și șef de șantier al SC E. SRL Gura Humorului;

- toate înscrisurile privind pontajul, facturile, salarizarea și efectuarea plăților au fost predate de către șeful de șantier direct inculpatului sau persoanei desemnate de către acesta, pe bază de semnătură; martora N.C. a confirmat în declarația olografă și cu ocazia audierii că F.M. i l-a prezentat pe M.C. ca fiind dirigintele șantierului din Brașov, unde SC E. SRL efectuează lucrări de construcție și că această persoană i-a predat ei mai multe înscrisuri privind facturile și salarizarea personalului, semnând de primire, pe care le-a transmis ulterior lui F.M.;

- înscrisurile transmise de M.C. prin intermediul martorei N.C. au fost identificate de către inspectorii fiscali cu ocazia controlului efectuat la SC E. SRL;

- toate înscrisurile privind forța de muncă folosită la șantierul Brașov - pontaje, centralizatoare, salarii nete, dispoziții de plată, ordine de deplasare au fost identificate în arhiva SC E. SRL Gura Humorului de către organele de control fiscal;

- evidența contabilă a SC E. SRL Gura Humorului a confirmat faptul că în relația cu SC S. SRL București pentru șantierele din Brașov, a acționat în calitate de executant direct și parte în contractul comercial;

- în contabilitatea firmei SC E. SRL Gura Humorului nu au fost identificate înscrisuri din care să rezulte desfășurarea de activități comerciale cu SC I. SRL Suceava, la punctul de lucru S. Brașov;

- SC S. SRL București, prin administratorul său martorul M.V. a confirmat existența raporturilor comerciale doar între SC S. SRL și SC E. SRL Gura Humorului, firmă către care a achitat toate obligațiile izvorâte din contract;

- cheltuielile privind cazarea și masa personalului de execuție la șantierul Brașov au fost achitate și decontate de către SC E. SRL Gura Humorului.

Concluzionând, organul de urmărire penală a reținut că din corelarea tuturor mijloacelor de probă aflate în dosarul cauzei și expuse anterior, a rezultat cu certitudine că activitățile comerciale pe șantierul S. Brașov au fost desfășurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forța de muncă folosită a fost angajată de aceeași firmă, căreia îi revenea obligația legală de a calcula și reține impozitul pe veniturile salariale obținute, de a declara și achita către bugetul de stat aceste obligații.

Organele de control fiscal au stabilit că prin utilizarea forței de muncă - personal corespunzător lucrărilor de construcții - fără a înregistra, calcula, declara și achita impozitele și contribuțiile corespunzătoare către bugetul de stat, angajatorul SC E. SRL Gura Humorului, prin reprezentantul său legal, inculpatul F.M., a produs bugetului de stat un prejudiciu cert de 106.200 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere până la data intrării în insolvență, în sumă de 38.625 RON.

Prejudiciul produs bugetului de stat a fost stabilit pe baza înscrisurilor financiar-contabile, neînregistrate în contabilitatea firmei, dar identificate în arhiva acesteia cu ocazia controlului fiscal.

Deși inițial au existat indicii cu privire la existența infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 prin reținerea și nevărsarea la bugetul de stat a sumelor reținute la sursă, cercetările au evidențiat faptul că în cauză s-a săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 săvârșită prin aceea că SC E. SRL Gura Humorului, prin administratorul F.M., în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, a folosit forță de muncă în activități de construcții pe șantierul S. Brașov, fără a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente salariaților către bugetul de stat, prin ascunderea sursei impozabile, motiv pentru care prin rezoluția din 07 septembrie 2011 s-a început urmărirea penală sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

În cauză s-a constatat că este dată răspunderea penală a inculpatului, întrucât potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991 republicată, "contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice și fizice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective" (art. 2 și art. 10 din Legea nr. 82/1991).

Relevant sub aspectul conduitei inculpatului privind respectarea regulilor sociale este și faptul că: deși firma își are sediul social declarat în str. P., camera nr. 2, orașul Gura Humorului, aceasta nu a funcționat niciodată la adresa declarată; inculpatul, deși a desfășurat activități economice cu firma pe care o administrează, acesta nu are în proprietate bunuri mobile sau imobile, având în evidență doar o autospecială gunoieră care însă nu a putut fi identificată; precum și faptul că inculpatul nu figurează în evidențele autorităților publice locale de domiciliu ca proprietar de bunuri mobile sau imobile, ceea ce naște bănuiala legitimă că acesta a urmărit rezultatul socialmente periculos survenit ca urmare a activității infracționale desfășurată și care formează obiectul prezentei cauzei și și-a provocat starea de insolvență a sa și a firmei pe care o administrează.

Fapta reținută în sarcina inculpatului a fost probată în cursul urmăririi penale cu următoarele mijloace de probai plângerile și actele de control ale Gărzii Financiare și D.G.F.P. Suceava - inspecția fiscală; raportul de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorilor M.C., T.R., Ț.A., Ț.V., G.C.D., F.I., N.G., B.I.G., coroborate cu declarațiile de recunoaștere parțială ale inculpatului F.M. și celelalte acte existente la dosar.

Cu privire la judecata pe fond a cauzei, la termenul din data de 6 iunie 2012, în considerarea disp. art. 300 C. proc. pen., a fost pusă în discuție regularitatea actului de sesizare a instanței de judecată care, după ascultarea punctelor de vedere ale părților, a constatat că a fost legal învestită prin Rechizitoriul nr. 221/P/2011, întocmit la data de 19 martie 2012, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.

La același termen de judecată, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarație în prezenta cauză și nu înțelege să se prevaleze de procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. penală, întrucât nu se face vinovat de fapta de care este învinuit. Totodată, a arătat că își rezervă dreptul să dea declarație în prezența apărătorului ales, care a fost în imposibilitate să se prezinte la termenul respectiv.

Instanța de fond a constatat că ulterior inculpatul nu și-a mai angajat avocat și nici nu s-a mai prezentat la niciun termen de judecată, interesele sale juridice fiind reprezentate de către apărătorul desemnat din oficiu.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut aceeași situație de fapt ca cea descrisă în rechizitoriu, situație de fapt care se probează, în cursul cercetării judecătorești cu declarațiile martorilor din lucrări audiați în cauză, respectiv: M.C., N.C., Ț.V., G.C.D., B.I.G. și T.R..

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a avut o poziție procesuală de recunoaștere parțială a faptei. Acesta a declarat că în cursul anului 2004 a devenit asociat al firmei SC E. SRL Gura Humorului, cu punct de lucru în localitatea Tișăuți, județul Suceava, având ca obiect de activitate consultanță pentru afaceri și management, precum și consultanță în domeniul grădinăritului, construcții etc.

La data de 25 septembrie 2008, SC "S." SRL București a încheiat contractul comercial, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentația - Proiectul de execuție pentru construirea și punerea în funcțiune a etajului II și a mansardei unui imobil situat la adresa str. A. din mun. Brașov, jud. Brașov, contract care a fost semnat personal atât de el, cât și de reprezentantul firmei SC "S." SRL. Având în vedere că între el și administratorul SC "S." SRL exista o relație de afaceri de circa 8 ani de zile, când a solicitat această lucrare și neavând muncitori angajați specializați în construcții, cunoscându-l doar pe M.C., acesta l-a asigurat că va executa lucrarea respectivă prin firma sa, respectiv SC "I." SRL, cu care a încheiat și înregistrat în evidențele firmei un contract de asociere în participațiune la data de 01 octombrie 2008.

A mai arătat că acest contract a fost semnat de el în dreptul rubricii aferente unde a scris numele său, și l-a înmânat lui M.C. spre semnare. Acesta din urmă a precizat că îl va semna și îi va restitui un exemplar original de pe contract. A declarat inculpatul că la contractul respectiv a încheiat și o anexă în care au fost stipulate atribuțiile fiecărei firme, respectiv anexa nr. 1, pe care a semnat-o la rubrica firmei SC E. SRL, a scris numele administratorului M.C. la rubrica SC I. SRL și i-a înmânat-o acestuia pentru a o semna, urmându-i să-i restituie un exemplar original.

Inculpatul a așteptat ca numitul M.C. să semneze contractul și anexa aferentă, din când în când atenționându-l să facă acest lucru, însă acesta îi tot răspundea că totul este în regulă. Ulterior, în perioada anului 2009 la șantierul din Brașov, prin lucrările prost executate de către echipa condusă de M.C., contractul cu firma SC S. SRL s-a încheiat, iar muncitorii nu au mai fost primiți pe șantier datorită pagubelor mari. În luna septembrie 2008, inculpatul a întocmit o împuternicire prin care SC E. SRL l-a mandatat pe M.C. să ridice materiale în numele SC E. SRL și să le plătească.

În baza contractului încheiat cu SC S. SRL și a delegației, trebuia să desemneze un diriginte de șantier, pentru răspunderea calității lucrărilor, emițând un ordin în acest sens lui M.C. Din punctul său de vedere, în baza contractului de asociere dar și â logicii lucrurilor, SC E. SRL contracta și asigura finanțarea lucrării, iar SC I. SRL forța de muncă și celelalte execuții a lucrării din Brașov. În opinia sa, problema legată de angajarea forței de muncă și plata acesteia revenea firmei SC I. SRL. A mai arătat că numiții Ț.A., G.C., B.I., M.C. (același care era administratorul firmei SC I.

SRL și împuternicitul SC E. SRL), T.R., N.G. și T.V. nu au fost niciodată angajați ai SC E. SRL, nu le-a promis niciodată acestora că îi va angaja cu contracte de muncă la SC E. SRL, nu au fost plătiți niciodată și nici în perioada octombrie 2008 - 2009 de către SC E. SRL cu drepturi salariale lunare. A mai arătat că pontajele și statele de plată din perioada octombrie 2008 - octombrie 2009 au fost întocmite și semnate de M.C. în numele SC E. SRL, fără să aibă acordul său, documente care nu au fost depuse la contabilitatea SC E. SRL și astfel nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei sale, întrucât nici nu a știut de existența acestor documente.

De asemenea, ordinele de deplasare din perioada respectivă au fost întocmite în numele SC E. SRL de către M.C., care le-a semnat personal și pe care a aplicat ștampila nr. 3 a societății SC E. SRL, ștampilă care a fost confecționată la cererea sa pentru a putea fi folosită de M.C. în interesul firmei E.

În legătură cu contractele individuale de muncă, despre care M.C. și cei 6 muncitori au susținut că ar fi fost întocmite și semnate de către el, cu promisiunea de a le înregistra la ITM Suceava, pentru a intra în legalitate, a arătat că nu a întocmit aceste contract, nu le-a promis acestora că îi va angaja la firma sa, nu a scris numele său la rubrica "reprezentant legal" și nici nu a aplicat ștampila nr. 3 al firmei SC E. SRL.

Deși inculpatul F.M. a susținut că lucrările de construcții pe șantierul din Brașov au fost efectuate de SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., organele de control nu au identificat în contabilitatea SC E. SRL Gura Humorului niciun contract comercial legal încheiat și nici vreo operațiune financiar-contabilă care să confirme existența vreunei relații comerciale. Inculpatul F.M. a declarat că, după încheierea contractului comercial cu SC S. SRL, firma administrată de el, a încheiat contractul de asociere în participațiune din 01 octombrie 2008 cu SC I. SRL Suceava, administrată de M.C., având ca obiect asocierea celor două persoane juridice în activitatea de construire a mansardei și podului locuibil la imobilul aparținând de ASV S. - Filiala Brașov.

Ori, în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că acel contract de asociere în participațiune a fost discutat de către părți, însă niciodată nu s-a materializat, întrucât părțile nu s-au înțeles, nefiind însușit prin ștampilă și semnătură de către reprezentanții legali ai SC I. SRL Suceava.

Pentru a susține afirmațiile sale cu privire la existența acelui contract de asociere în participațiune, inculpatul a pus la dispoziția organelor de urmărire penală înscrisurile intitulate "Contract de asociere în participațiune" și "Anexă la contractul de asociere în participațiune", ștampilate și semnate la rubrica "SC E. SRL" și având mențiunile olografe "ing. M.C.", ce dă aparența unei semnături, la rubrica "SC I. SRL".

În condițiile în care numitul M.C. a negat existența acestui contract de asociere în participațiune, invocând că nu este semnat de firma pe care o administra și că mențiunile de la rubrica "SC I. SRL" nu-i aparțin, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice, care a concluzionat că "Scrisul din dreptul rubricii - SC I. SRL - de pe copia contractului de asociere în participațiune (...) și a copiei Anexei 1 (...) reproduce un scris executat de către numitul F.M. ". Așadar, concluziile științifice au înlăturat existența valabilă a contractului invocat de către inculpat.

Martorul M.C. a declarat că îl cunoaște pe inculpatul F.M. de circa 5 - 6 ani și în vara anului 2008, cu ocazia unei deplasări împreună în orașul Gura Humorului, pentru a vedea o proprietate a SC S. SRL București. Inculpatul i-a spus că s-a ivit oportunitatea ca SC E. SRL să încheie un contract de executare a unor lucrări de construcție în mun. Brașov la care ar exista posibilitatea asocierii lor. Astfel, în perioada următoare, cele două părți au mai purtat discuții cu privire la posibilitățile de realizare a colaborării lor, identificând trei posibilități, astfel: încheierea unui contract de asociere în participațiune între SC E. SRL Gura Humorului și SC I. SRL Suceava prin care prima firmă încasa integral lucrările și deconta materiale necesare, iar cea de-a doua firmă urma să încaseze doar contravaloarea manoperei cu forța de muncă folosită în activitatea de construcții; preluarea în subantrepriză a contractului de executare a lucrărilor de construcție de către SC I. SRL Suceava de la societatea SC E. SRL Suceava, precum și angajarea doar a numitului M.C. pe bază de contract de muncă, în calitate de șef de șantier la SC E. SRL, firmă care răspundea în totalitate de executarea contractului de construcții pe șantierul din mun. Brașov.

Pentru a opta pentru una din primele două variante convenite, martorul M.C. a solicitat drept de semnătură în bancă pentru a putea avea și acces la resursele financiare și în condițiile în care părțile nu s-au înțeles, de comun acord au ales cea de-a treia opțiune, în sensul angajării sus numitului la SC E. SRL Gura Humorului în calitate de șef de șantier, ținând cont și de specialitatea sa.

Astfel, în mod corect, organul de urmărire penală a constatat că susținerile martorului cu privire la aceste aspecte sunt veridice, întrucât: în arhiva celor două firme nu au fost identificate contracte de asociere sau de participațiune legal întocmite sau cu forță probantă între părți și opozabile terților; înscrisul intitulat "Contract de asociere în participațiune" folosit de inculpatul F.M. s-a dovedit științific că nu este semnat sau ștampilat de către cealaltă parte, astfel că din punct de vedere legal, el nu poate produce efecte juridice. În arhiva SC E. SRL Gura Humorului au fost identificate următoarele înscrisuri care susțin numirea numitului M.C. ca șef de șantier în mun. Brașov, respectiv: ordinul de numire datat 03 septembrie 2009, ștampilat și semnat de F.M., ca administrator la SC E. SRL, prin care M.C. se numea în funcția de șef de șantier; împuternicirea datată 25 septembrie 2008 ștampilată de SC E. SRL și semnată de inculpatul F.M. prin care se menționa desemnarea numitului M.C. pentru organizarea întregii activități la șantierul de la SC S. SRL Brașov, inclusiv asigurarea materialelor și personalului necesare executarea lucrării, pentru și în numele societății E.; ordinul de deplasare emis legal de SC E. SRL prin care M.C. era delegat în perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008 să coordoneze lucrările de construcții la șantierul S. Brașov; înscrisuri privind prezența personalului de execuție pe șantierul S. Brașov, foi de prezență lunară, evidența salariilor nete și a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfășurarea activității, lista actelor contabile întocmite, a facturilor și chitanțelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de șef de șantier, care au fost predate direct inculpatului sau persoanei desemnate de acesta.

Tribunalul constată că toate aceste probe și argumente au relevat că martorul M.C. a desfășurat activități specifice șefului de șantier la punctul de lucru S. Brașov, în numele SC E. SRL Gura Humorului, în baza ordinului de numire și a împuternicirii ștampilate și semnate de administratorul acesteia, respectiv inculpatul F.M.

Conform înscrisurilor existente la dosar, coroborate cu depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, activitatea de lucru efectuată pe șantierul S. Brașov a fost coordonată în totalitate de către martorul M.C., în baza împuternicirii primită de la SC E. SRL Gura Humorului, activitatea fiind însă supervizată verbal de către administratorul firmei, în cadrul discuțiilor și contactelor permanente pe care le avea cu șeful de șantier.

Inițial, decontarea lucrărilor se efectua direct de către șeful de șantier, căruia inculpatul i-a pus la dispoziție ștampila nr. 3 și un tom de facturi, aspect confirmat de înscrisurile emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL București, în care se menționa obiectul ca fiind "prestări servicii de construcții", șeful de șantier fiind și cel care aproviziona punctul de lucru cu materialele necesare de la agenții economici din zonă. Ulterior, beneficiarul lucrării a constatat deficiențe în activitatea desfășurată pe șantier, sens în care a întocmit procese-verbale și a notificat constructorul cu privire la acestea și a decis să achite doar cheltuielile cu salariile personalului muncitor și să se aprovizioneze direct cu materialele de construcție, trimițând ulterior documentele justificative la SC E. SRL.

Aceste aspecte au fost confirmate de următoarele înscrisuri: facturi fiscale emise de SC E. SRL Gura Humorului către SC S. SRL București semnate de M.C.; facturi fiscale prin care SC E. SRL s-a aprovizionat pentru șantierul Brașov; înscrisurile în care se menționează deficiențele la punctul de lucru; depozițiile martorilor M.C. și M.V., prin care s-a confirmat că relațiile comerciale s-au derulat doar între SC E. SRL Gura Humorului și SC S. SRL București prin intermediul administratorilor firmelor sau a împuternicitului M.C.

Forța de muncă folosită pe șantierul S. Brașov a fost recrutată direct de către inculpat sau de către martorul M.C. în numele firmei la care era împuternicit, respectiv SC E. SRL Gura Humorului.

Aspectul că persoanele care au desfășurat activități de construcții pe șantierul din mun. Brașov au avut relații contractuale cu SC E. SRL Gura Humorului, a fost susținut de următoarele mijloace de probă și argumente, respectiv martorul M.C. și-a desfășurat activitatea ca șef de șantier în baza următoarelor înscrisuri: ordinul de numire emis în 03 septembrie 2009, ștampilat și semnat de administratorul firmei E. SRL, inculpatul F.M.; împuternicirea din 25 septembrie 2008 ștampilată și semnată de administratorul firmei E. SRL, inc. F.M.; a avut întocmit contract individual de muncă semnat și ștampilat de SC E. SRL prin administratorul firmei, F.M. și ordinele de deplasare la șantierul S. Brașov emise de SC E. SRL pentru diferite perioade de timp; muncitorii S.N., Ț.V., G.C., B.D., U.F., F.G., Ț.A., T.R., C.V., B.A., N.G. au avut ordine de deplasare la punctul de lucru Brașov, semnate și ștampilate de șeful de șantier numit legal de inc. F.M., administratorul SC E. SRL Gura Humorului; muncitorii Ț.A., T.R., N.G., Ț.V.A., B.I., G.S.D. au avut încheiate contracte de muncă, ștampilate și semnate de SC E. SRL prin administratorul firmei; întrucât contractele de muncă nu au fost înregistrate la ITM, cei sus-menționați au acționat în judecată firma administrată de inculpat; contractele de muncă erau transmise către șeful de șantier Brașov de către SC E. SRL, doar semnate de către administratorul firmei, erau completate de împuternicitul acesteia, individual pentru fiecare persoană, apoi transmise prin delegat sau prin alt mijloc și chiar personal de către șeful de șantier către învinuit sau către persoana desemnată de acesta.

Pontajul muncitorilor și centralizarea lunară a prezenței personalului de execuție pe șantierul S. Brașov a fost efectuată în numele SC E. SRL (înscrisurile poartă anteturile SC E. SRL) de către șeful de șantier, M.C. care a pus la dispoziția organelor de control fiscal și a organelor judiciare în xerocopie documentele întocmite.

Conform înscrisurilor aflate la dosar, coroborate cu declarația șefului de șantier, salarizarea personalului s-a efectuat astfel: șeful de șantier întocmea foaia de prezență și coroborat cu salariul tarifar, statul de plată cu salariul net, pe care îl transmitea ulterior, pe bază de semnătură, către angajator; achitarea propriu-zisă a salariilor nete se făcea de către M.C., care primea sumele necesare în numerar direct de la inculpatul F.M. sau acesta îi alimenta cardul bancar cu sumele necesare; șeful de șantier întocmea dispoziții de plată semnate de salariați și care erau predate pe bată de semnătură la angajator, iar după ce au apărut probleme între beneficiar și executant, sumele de bani necesare salariilor nete au fost puse la dispoziție de către SC S. SRL Brașov direct șefului de șantier, acesta predând către angajatorul său, SC E. SRL Gura Humorului exemplarul nr. 2 al facturii, însoțit de statele de plată și pontajul aferent.

Coroborând mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, Tribunalul a constatat că activitățile comerciale pe șantierul S. Brașov au fost desfășurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forța de muncă folosită a fost angajată de aceeași firmă, căreia îi revenea obligația legală de a calcula și reține impozitul pe veniturile salariale obținute, de a declara și achita către bugetul de stat aceste obligații.

Organele de control fiscal au stabilit că prin utilizarea forței de muncă - personal corespunzător lucrărilor de construcții - fără a înregistra, calcula, declara și achita impozitele și contribuțiile corespunzătoare către bugetul de stat, angajatorul SC E. SRL Gura Humorului, prin reprezentantul său legal, inculpatul F.M., a produs bugetului de stat un prejudiciu cert de 106.200 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere până la data intrării în insolvență, în sumă de 38.625 RON. Prejudiciul produs bugetului de stat a fost stabilit pe baza înscrisurilor financiar-contabile, neînregistrate în contabilitatea firmei, dar identificate în arhiva acesteia cu ocazia controlului fiscal.

Astfel, Tribunalul a constatat că, în drept, fapta inculpatului F.M., constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forță de muncă în activități de construcții pe șantierul S. Brașov, fără a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale aferente salariaților, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Sub aspectul laturii obiective, s-a constatat că elementul material constă în fapta inculpatului de a folosi forță de muncă în activități de construcții pe șantierul S. Brașov, fără a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale aferente salariaților, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialul probator administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe, întrucât inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatelor periculoase, respectiv neîntocmirea formelor legale a personalului care a efectuat activități de construcții, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente salariaților.

La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal, gradul de pericol social concret ridicat al faptei săvârșite, urmarea produsă, respectiv prejudiciul cauzat statului, precum și persoana inculpatului, care are antecedente penale.

S-a reținut de prima instanță că individualizarea sancțiunii trebuie să respecte principiul proporționalității pedepsei cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, avându-se în vedere drepturile și libertățile fundamentale sau alte valori sociale protejate care au fost vătămate prin comiterea infracțiunii.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere instanța de fond a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și elementele care caracterizează persoana inculpatului.

Potrivit fișei de cazier, inculpatul F.M. este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat în perioada 2005 - 2011, la mai multe pedepse privative de libertate, în special pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură cu cea care formează obiectul prezentei cauze. Condamnarea de un an închisoare cu suspendare pronunțată prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, atrage starea de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele ce formează obiectul prezentei cauze.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a adoptat o poziție procesuală de recunoaștere parțială a faptei, apărarea acestuia fiind doar o încercare de a se sustrage răspunderii penale pentru fapta proprie și a transfera răspunderea către alte persoane fizice și juridice.

În raport de aceste elemente, instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

În considerarea acestor criterii, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., fapta fiind săvârșită de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., conform fișei de cazier existentă la dosar.

În temeiul art. 65 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale), pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul disp. art. 83 C. pen. instanța de fond a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava și a dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată prin prezenta, pentru infracțiunea de "evaziune fiscală", prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 71 C. pen., instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale).

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că Statul Român - prin A.N.A.F. reprezentată de D.G.F.P. Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 144.825 RON.

Prima instanță a constatat că pentru a fi întrunite condițiile răspunderii civile delictuale este necesar a se face dovada existenței unei faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției făptuitorului. În cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăției acestuia și a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Astfel, Tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Suceava și a obligat inculpatul F.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Gura Humorului să plătească părții civile suma de 144.825 RON, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, precum și accesoriile aferente acestei obligații, respectiv dobânzi și penalități de întârziere, calculate până la data plății efective a debitului principal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul F.M., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că este nevinovat, sens în care a solicitat achitarea sa, susținerile și apărările sale, relativ la raporturile comerciale dintre SC E. SRL Gura Humorului, SC S. SRL Brașov și SC I. SRL Suceava, cât și la probatoriul administrat în cauză, fiind redate detaliat în notele de concluzii depuse la dosar la data de 17 iunie 2013.

Prin Decizia penală nr. 87 din 17 iunie 2013 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.M. împotriva Sentinței penale nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava și, obligat inculpatul apelant la plata statului suma de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, efectuând o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final, pe baza interpretării corecte a probatoriului și a dispozițiilor legale aplicabile, la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată în încadrarea juridică corespunzătoare:

Fără a relua argumentația stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-a însușit-o în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei), se vor sublinia punctual aspectele criticate de inculpat cu privire la latura penală, și implicit și cea civilă, consemnate în notele de concluzii.

Rezultă din ansamblul probator, la care a făcut referire detaliată prima instanță, că inculpatul F.M., în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a încheiat cu martorul M.V., în calitate de reprezentant legal al SC S. SRL București, contractul comercial nr. 1 din 25 septembrie 2008, existent la dosar, având ca obiect executarea lucrărilor prevăzute în documentația - Proiectul de execuție pentru construirea și punerea în funcțiune a etajului II și a mansardei unui imobil situat pe str. A. din mun. Brașov, jud. Brașov, contract a cărui valoare a fost stabilită la suma de 400.000 RON, cu TVA și includea toate costurile executantului legate de manopera de execuție, regia internă, costurile de personal, impozite, taxe, organizarea, coordonarea și executarea lucrărilor și costul materialelor necesare execuției, având termen de finalizare luna decembrie 2008.

De altfel, existența acestei convenții și a clauzelor contractuale nu a fost contestată de către apelant, care în notele de concluzii confirmă conținutul și încheierea actului cu reprezentantul S.C. SC S. SRL.

SC E. SRL Gura Humorului a executat contractul comercial anterior menționat în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009 - situație ce rezultă din înscrisurile existente în contabilitatea proprie a societății, care au fost identificate de organele de control fiscal și din care reiese că aceasta a emis și încasat contravaloarea facturilor de la SC S. SRL București sau s-a aprovizionat cu materii prime, materiale, obiecte de inventar specifice activităților de construcții, de la firme din zona localității Brașov - folosind forță de muncă specializată în activități de construcții pe șantierul S. Brașov, fără însă a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente salariaților către bugetul de stat, în sumă de 106.200 RON, la care se adaugă majorări de întârziere.

Deși inculpatul F.M. a susținut că ulterior încheierii contractului comercial anterior menționat, a subcontractat lucrarea printr-un contract de asociere în participațiune încheiat la data de 1 octombrie 2008 între SC "E." SRL și firma SC "I." SRL Suceava, reprezentată de M.C. și că această lucrare a fost realizată de muncitorii firmei subcontractante, Curtea constată că aceste susțineri nu au suport probator, rămânând la stadiu de simple afirmații.

Astfel, analizând acel contract de asociere în participațiune la care face referire inculpatul, cât și anexa la contract, existente la dosar, Curtea constată că înscrisurile menționate sunt semnate de inculpat, în calitate de reprezentat legal al SC E. SRL, și au aplicată ștampila acestei societăți, dar că în dreptul firmei SC I. SRL apare doar mențiunea "ing. M.C.".

Ori, având în atenție această situație, cât și susținerile martorului M.C., care a negat încheierea unui asemenea contract, precizând că mențiunile de la rubrica SC I. SRL nu-i aparțin, dar mai ales concluziile raportului de constatare tehnico-științifice din 28 iulie 2011 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Suceava, conform cărora "Scrisul din dreptul rubricii SC I. SRL de pe copia "Contractului de asociere în participațiune" datat 01 octombrie 2008 (înregistrat sub nr. 10 octombrie 2008) și copia Anexei nr. 1 la contractului de asociere în participațiune încheiat între SC "E." SRL și SC "I." SRL reproduce un scris executat de către numitul F.M.", instanța de apel constată că actul respectiv nu îndeplinește condițiile de fond și formă pentru a fi considerat un act valabil încheiat care să producă efecte juridice între părțile contractante.

Faptul că părțile (inculpatul și martorul M.C.) au purtat discuții verbale referitoare la un astfel de contract nu are relevanță în cauză, atâta timp cât o eventuală înțelegere a acestora nu s-a materializat într-un înscris semnat și ștampilat de reprezentanții legali ai celor două firme - SC "E." SRL și firma SC "I." SRL Suceava -, contract care în mod firesc, în ipoteza în care ar fi fost încheiat în mod legal, ar fi apărut înregistrat în evidențele ambelor societăți, fiind de precizat că nu a fost identificat vreun act de acest gen sau vreo operațiune financiar-contabilă din care să reiasă că societatea inculpatului a acționat ca un intermediar și nu ca un prestator de lucrări de construcții.

Pe de altă parte, deși inculpatul a afirmat că există martori care pot confirma că M.C. a susținut mereu că va aduce exemplarul nr. 2 al contractului în participațiune semnat și ștampilat, nici în fața primei instanțe și nici în apel nu a solicitat administrarea vreunei probe în apărare, fie cu înscrisuri, fie testimonială, pentru a dovedi acest lucru.

Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv că lucrările la imobilul din mun. Brașov au fost efectuate de către muncitorii firmei subcontractante, Curtea, prin raportare la probatoriul administrat în cauză, constată că starea de fapt reală este diferită de cea prezentată de inculpatul F.M.

Astfel, conform împuternicirii din data de 25 septembrie 2008, ștampilată și semnată de F.M., în calitate de reprezentat legal al SC E. SRL, existentă la dosar, martorul M.C. a fost împuternicit să organizeze întreaga activitate la șantierul de la SC S. SRL Brașov, inclusiv să asigure materialele și personalul necesar execuției lucrării pentru și în numele societății SC E. SRL, folosindu-se expresia "pentru și în numele nostru", iar potrivit ordinului de deplasare (delegație) din 28 septembrie 2008 - de asemenea ștampilat și semnat de inculpat în aceeași calitate - același martor M., având funcția de șef șantier, a fost delegat pentru coordonarea lucrărilor de construcții la Șantierul S. Brașov pe perioada 01 octombrie 2008 - 25 decembrie 2008.

Ori în situația în care actul intitulat contract de asociere în participațiune, de care se prevalează inculpatul, ar fi fost legal încheiat, nu s-ar mai fi justificat emiterea celor două înscrisuri anterior menționate, ce vin să confirme susținerile martorului M. că a fost angajat de inculpat în calitate de șef de șantier și că a desfășurat activitățile specifice acestui post la punctul de lucru din Brașov.

În această calitate și în baza împuternicirii date de inculpat, martorul M.C. a coordonat în totalitate activitatea de lucru efectuată pe șantierul S. Brașov, activitatea care însă a fost supervizată verbal de către administratorul firmei SC E., în cadrul discuțiilor și contactelor permanente pe care le avea cu șeful de șantier, situație ce rezultă din înscrisurile existente la dosar (înscrisuri privind aprovizionarea punctului de lucru cu materialele necesare de la agenții economici din zonă, cele referitoare la prezența personalului de execuție pe șantierul S. Brașov, foi de prezență lunară, evidența salariilor nete și a cheltuielilor individuale a personalului, informări privind desfășurarea activității, lista actelor contabile întocmite, a facturilor și chitanțelor emise la punctul de lucru, toate semnate de M.C., în calitate de șef de șantier, care au fost predate direct inculpatului sau persoanei desemnate de acesta) și de depozițiile martorilor audiați în cauză, cu referire expresă la depozițiile martorei N.C., care a confirmat că F.M. i-a prezentat pe M.C. ca fiind dirigintele șantierului din Brașov, unde SC E. SRL avea lucrări de construcție și că această persoană i-a predat ei mai multe înscrisuri privind facturile și salarizarea personalului, semnând de primire, pe care le-a transmis ulterior lui F.M.

Din coroborarea acestor probe, contrar celor susținute de apărare, rezultă că martorul M. a acționat în calitate de împuternicit al SC E. SRL Gura Humorului, sens în care inculpatul i-a pus la dispoziție facturi fiscale și ștampila firmei nr. 3, pe care acesta a folosit-o la întocmirea documentelor financiar-contabile, aspect de altfel confirmat chiar de către F.M.; că în această calitate, martorul a semnat ordinele de deplasare a forței de muncă folosită din zona sediului social al firmei la punctul de lucru Brașov, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor T.R., Ț.V., G.S.D., care au confirmat că au fost angajați de SC E. SRL Gura Humorului, cât și depozițiile martorilor Ț.A., F.I., N.G. și B.I.G. care au declarat că relația cu angajatorul au ținut-o prin intermediul numitului M.C., acesta din urmă declarând că a acționat ca împuternicit și șef de șantier al SC E. SRL Gura Humorului, societatea menționată suportând cheltuielile privind cazarea și masa personalului de execuție la șantierul Brașov.

Pe de altă parte, toate aceste înscrisuri referitoare la forța de muncă folosită la șantierul din Brașov (pontaje, centralizatoare salarii nete, dispoziții de plată, ordine de deplasare, ș.a) au fost identificate de către inspectorii fiscali în arhiva SC E. SRL Gura Humorului, cu prilejul controlului efectuat la această societate. Dacă SC I. SRL ar fi fost societatea care se ocupa de aprovizionarea cu materiale, asigura forța de muncă și răspundea de calitatea lucrărilor efectuate, logic ar fi fost înscrisurile menționate să emane de la această firmă, iar în arhiva societății administrate de inculpat să se regăsească facturi de intrare care să cuprindă prestări de lucrări de construcții către SC E., ori astfel de înscrisuri nu au fost prezentate de apelant în dovedirea apărărilor sale sub acest aspect.

Mai mult chiar, din evidența contabilă a SC E. SRL Gura Humorului rezultă faptul că în relația cu SC S. SRL București pentru șantierele din Brașov, a acționat în calitate de executant direct și parte în contractul comercial, iar martorul M.V. a confirmat existența raporturilor comerciale doar între SC S. SRL și SC E. SRL Gura Humorului, firmă către care a achitat toate obligațiile izvorâte din contract.

Ori din coroborarea tuturor mijloacelor de probă aflate în dosarul cauzei și expuse anterior, rezultă cu certitudine că activitățile de construcții de pe șantierul S. Brașov au fost desfășurate doar de SC E. SRL Gura Humorului, că forța de muncă folosită a fost angajată, (fără a se întocmi forme legale de angajare) și remunerată de aceeași firmă (fără a se întocmi state de plată legale), societate căreia îi revenea obligația legală de a calcula, reține, declara și achita bugetului de stat impozitele și contribuțiile aferente veniturilor de natură salarială.

Ori activitatea infracțională desfășurată de inculpatul apelant, astfel cum a fost reținută și descrisă anterior a fost dovedită pe baza probatoriului la care s-a făcut referire - cel în cauză nedovedind lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente - așa încât susținerile sale prin care încearcă să transfere altei persoane răspunderea penală sunt nefondate.

Concluzionând, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect împrejurările faptice concrete, cât și vinovăția inculpatului.

Raportat la starea de fapt reținută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a faptei comise de inculpatul apelant, ce se circumscrie în drept conținutului constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală, săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen., iar sancțiunea penală stabilită a fost judicios individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește și întinderea acesteia, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele fixate de legiuitor în norma prevăzută de legea specială, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, gravitatea acesteia, urmarea produsă, cât și persoana apelantului și poziția sa procesuală - fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că a fost respectat principiului proporționalității între gravitatea infracțiunii comise și profilul socio-morale și de personalitate al inculpatului, în concret ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de norma legală incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârșite (cel abstract și generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu cel concret ce se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunilor și cele referitoare la gradul de antisociabilitate ale făptuitorilor) și de urmările produse, constând în atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legiuitor.

În ceea ce privește evaluarea gradului de pericol social în raport cu persoana și conduita apelantului, prezența antecedentelor penale reliefate în fișa de cazier judiciar (din care rezultă că inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedepse privative de liberate, inclusiv pentru comiterea unor fapte de același gen), poziția procesuală adoptată, lipsa de diligență în vederea reparării prejudiciului cauzat statului român și impactul unei soluții de condamnare asupra celui în cauză reprezintă împrejurări ce au fost luate în considerare de prima instanță, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, astfel că astfel că nu se impune diminuarea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat.

De asemenea în mod corect, prima instanță a procedat la revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare aplicate inculpatului F.M., pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală, prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, în contextul în care acesta a comis fapta ce formează obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 3 ani stabilit prin hotărârea anterior menționată și pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 83 C. pen. a dispus să execute ambele pedepse, în total 3 ani închisoare, în regim de penitenciar.

În acest context, Curtea a considerat că avertismentul dat de instanță, prin soluția de condamnare pronunțată, este de natură să-l facă pe inculpat să conștientizeze pe viitor că legiuitorul ocrotește valorile sociale, că orice atingere adusă acestora este sancționată în mod corespunzător și că el, ca destinatar al normelor de drept care îi sunt accesibile, are obligația de a le respecta întocmai, de a evita conjuncturile care l-ar putea cantona într-o situație contrară legii, în caz contrar, va răspunde ca și în cazul de față.

Dând rezolvare juridică acțiunii civile adiacente celei penale, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, instituție prev. de art. 998 din vechiul C. civ., respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și respectiv, existența vinovăției și a capacității delictuale a celui ce a săvârșit-o pentru a se angaja răspunderea inculpatului.

Având în vedere situația de fapt reținută, vinovăția inculpatului, cât și existența prejudiciului probată cu procesul-verbal din data de 24 septembrie 2010 întocmit de inspectorii fiscali, solicitarea apelantului de a se proceda la respingerea acțiunii civile ori la diminuarea cuantumului obligațiilor fiscale la plata căruia a fost obligat, în lipsa unor probe noi, apare nejustificată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.M., cale de atac nemotivată în termenul legal prev de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen., instanța constată că recurentul nu a motivat în termen recursul, drept urmare, instanța de recurs examinează cauză numai cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce privește problemele de drept și nu cu privire la chestiunile de fapt.

Analizând cauza din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. 1 - care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.

Sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile instanța de recurs reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă, iar pentru a determina legea penală incidență se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă și aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică; caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe de individualizare în raport cu încadrarea juridică la momentul săvârșirii faptei și la data judecării recursului și instituțiile incidente în raport cu incriminarea sau sancțiunea (care agravează sau atenuează răspunderea penală și limitele de pedeapsă).

Examinarea încadrării juridice dată faptei se impune pentru a se stabili dacă suntem în prezența unei dezincriminări, urmare a abrogării unor texte de lege, precum și sub aspectul situației premisă pentru analiza, în concret, a consecințelor privind regimul sancționator.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, în perioada octombrie 2008 - noiembrie 2009, în calitate de administrator al SC E. SRL Gura Humorului, a folosit forță de muncă în activități de construcții pe șantierul S. Brașov, fără a întocmi forme legale de angajare și state de plată legale, sustrăgându-se astfel, prin ascunderea sursei impozabile, de la plata sumei de 106.200 RON către bugetul de stat, la care se adaugă majorări de întârziere, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale aferente salariaților.

În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 13 iunie 2013 și până la data soluționării recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează înșelăciunea, a fost abrogat Codul penal anterior și a intrat în vigoare un alt Cod penal.

În aceste condiții, în examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpat, Înalta Curte urmează să analizeze:

1. influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică);

2. consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei).

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care este acuzat:

Art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005

Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C. pen., instanța de recurs constată că nu au intervenit modificări nici sub aspect incriminator și nici sancționator.

Art. 37 C. pen. anterior - Recidiva

Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:

a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an;

Art. 41 C. pen. - Recidiva

(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Instanța de recurs constată că inculpatului i s-a reținut recidiva postcondamnatorie, în raport de împrejurarea că, prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an.

Astfel, se constată că, potrivit noului C. pen. împrejurarea că inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea de 1 an de zile nu atrage starea de recidivă.

Mai mult, din evidențele cazierului judiciar rezultă că suspendarea condiționată, de care a beneficiat inculpatul prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava, a fost anulată potrivit dispozițiilor Sentinței penale nr. 168 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă prin Decizia penală nr. 425 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava.

Cum fapta din prezentul dosar este concurentă cu cea care pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani prin Sentința penală nr. 168 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă prin Decizia penală nr. 425 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Suceava, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile referitoare la recidivă și va înlătura revocarea suspendării condiționate aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Cu toate acestea, în stabilirea tratamentului sancționator, instanța de recurs nu va avea în vedere dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, întrucât potrivit Deciziei în interesul legii nr. 70/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție "instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță", inculpatul, având la îndemână, ca și remediu procesual, posibilitatea să se adreseze instanței de executare cu o cerere privind contopirea pedepselor.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) b) și g) C. pen., respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Așadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 68 C. pen.

De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., urmând a se executa în acest conținut, în condițiile art. 65 C. pen.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, va casa decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava, secția penală și, în rejudecare, în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24.1/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. (prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.), va condamna inculpatul F.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale).

Conform, art. 65 C. pen. va interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale).

Va înlătura revocarea suspendării condiționate aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Conform art. 275 alin. (cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.M. împotriva Deciziei penale nr. 87 din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 218 din 28 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava, secția penală, și, rejudecând:

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 C. pen. (prin înlăturarea art. 37 lit. a) C. pen.), condamnă inculpatul F.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale).

Conform art. 65 C. pen. interzice drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator de societăți comerciale).

Înlătură revocarea suspendării condiționate aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 246 din 08 iunie 2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 205 din 23 aprilie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2014.

Procesat de GGC - NN