Annulment of jurisdiction ruling for return of forced execution rejected for lack of material error

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

În soluționarea conflictului negativ de competență, dintre Judecătoria Onești și Tribunalul Bacău, ivit cu ocazia soluționării litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C. SRL Cașin, având ca obiect întoarcere executare silită, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 70/CC din 16 octombrie 2008.

Prin sentința mai sus menționată, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, reținându-se că această judecătorie este competentă din punct de vedere material să judece cererea de întoarcere a executării silite formulate în cauză.

Prin Decizia nr. 1280 din 5 mai 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.C. SRL Cașin împotriva sentinței civile nr. 70/CC din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, Înalta Curte a reținut următoarele:

Prin hotărârea recurată Curtea de Apel Bacău a stabilit corect competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C. SRL Cașin în favoarea Judecătoriei Onești.

Aceasta întrucât judecătoria a fost investită cu soluționarea unei cereri de întoarcere a executării silite ce privea Dosarul de executare nr. 102/2004, cerere reglementată de prevederile art. 4011-4043 C. proc. civ.

Legea procedurală cuprinde la art. 4042 alin. (3) prevederea că, dacă odată cu desființarea titlului executoriu nu s-a luat și măsura restabilirii situației anterioare executării, se poate solicita de către cel îndreptățit restabilirea situației anterioare la instanța judecătorească competentă potrivit legii. In situația concretă din această cauză, instanța competentă este judecătoria așa cum prevăd și dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc în competența judecătoriei din circumscripția în care se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competența în materie de întoarcere a executării silite.

Concluzionând, instanța de recurs a arătat că s-a stabilit corect competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta SC A. SRL Onești și pârâta SC C.C. SRL Cașin, în favoarea Judecătoriei Onești și a respins, ca nefondat, recursul reclamantei.

Împotriva Deciziei nr. 1280 din 5 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, SC C.C. SRL Cașin a formulat contestație în anulare, întemeindu-se pe dispozițiile art. 317 alin. (1) și (2) și art. 318 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și solicitând admiterea contestației în anulare și rejudecarea recursului.

Contestatoarea susține astfel că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor depuse la dosar și anume, a unei cereri de amânare a judecării cauzei, însoțită de o adeverință medicală, ce atesta imposibilitatea de prezentare la termenul din 5 mai 2009, formulate de administratorul Ș.C. al SC C.C. SRL Cașin.

Contestația în anulare nu este fondată.

Asupra contestației în anulare de față, se constată următoarele:

Motivul de contestație prevăzut de art. 318 teza I C. proc. civ., în sensul că dezlegarea dată pricinii de către instanța de recurs este rezultatul unei erori materiale are în vedere erori materiele evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Fiind vorba de un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie interpretată extensiv și, drept urmare, pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată sau orice alte erori care să determine o reanalizare și reapreciere a probelor administrate în cauză.

Prin critica adusă și eventual circumscrisă de către contestatoare acestui motiv al căii de atac promovate, nu este permis a se încerca a fi provocată o nouă judecată asupra fondului pricinii, soluționat deja prin decizia instanței de recurs.

În raport de natura cauzei, critica formulată de contestatoare nu poate fi circumscrisă nici dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare și nici dispozițiilor art. 317 C. proc. civ. - contestatoarea neformulând de altfel nicio susținere în acest sens.

În speță, contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii sale de amânare a judecării cauzei, rezultând din această susținere că s-ar fi săvârșit astfel o eroare materială ce se impune a fi corectată prin admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.

Din actele dosarului, rezultă însă, în primul rând, că susținerea contestatoarei este eronată, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei cereri, atâta timp cât în practicaua deciziei contestate s-a consemnat că instanța deliberând asupra cererii a respins-o și a dat cuvântul intimatei (prezente) pe fondul cauzei (fila 65 dosar recurs) - așa încât, în mod evident, nu se constată că ar fi fost încălcat dreptul la apărare al contestatoarei, așa cum afirmă aceasta.

Pe de altă parte, critica contestatoarei referitoare la respingerea greșită a cererii sale de amânare a judecării cauzei nu se încadrează oricum în textele legale invocate, mai sus menționate.

În consecință, reținându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art. 317-318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată de SC C.C. SRL Comuna Cașin se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.C. SRL Comuna Cașin împotriva Deciziei nr. 1280 din 5 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 martie 2010.