Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 688/2010 AI generated

Annulment of enforcement measures for failure to notify debtor of account garnishment under enforcement decree procedure

Case Number Decizia nr. 688/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the creditor’s appeal, upholding the Court of Appeal’s decision that annulled the garnishment orders and ordered the reinstatement of the prior situation through restitution of the seized funds, thereby ruling in favor of the debtor. The dispute centered on a challenge to enforcement measures initiated under a special decree governing commercial debts, where the debtor argued that the mandatory notification of the account blockage was never provided, only the underlying enforceable title. The High Court held that the debtor was not bound by the specific term in the decree regarding notification of the title, as the Civil Procedure Code requires separate communication of the garnishment measure itself to start the 15-day objection period, which had not occurred; consequently, the exception of res judicata was also rejected because the prior litigation involved different legal grounds regarding the right to enforcement rather than procedural notification defects, violating Article 454(1) of the Civil Procedure Code.

Legislator headnote

AI generated

art. 454 alin. (1) C. proc. civ, art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 1201 C. civ, art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, art. 4042 alin. (1) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ; Annulment of enforcement measures for failure to notify debtor of account garnishment under enforcement decree procedure: The dispute centered on a challenge to enforcement measures initiated under a special decree governing commercial debts, where the debtor argued that the mandatory notification of the account blockage was never provided, only the underlying enforceable title. The High Court held that the debtor was not bound by the specific term in the decree regarding notification of the title, as the Civil Procedure Code requires separate communication of the garnishment measure itself to start the 15-day objection period, which had not occurred; consequently, the exception of res judicata was also rejected because the prior litigation involved different legal grounds regarding the right to enforcement rather than procedural notification defects, violating Article 454(1) of the Civil Procedure Code.

Keywords

AI generated
debt enforcement enforceable title notification of the decision civil annulment enforcement of ruling article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Procedural basis explicitly cited in the dispositive for the court's decision to dismiss the appeal as unfounded.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, contestatorul D.A.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele A.V.A.S București și C.E.B. România Sucursala Oradea, anularea actelor de executare silită pornite împotriva sa, ca nelegale și restabilirea situației anterioare, prin restituirea sumelor de bani deja ridicate din contul său deschis la SCC.E.B.R. SA, reactualizate cu indicele de inflație până la plata lor efectivă, dar și obligarea intimatei A.V.A.S București la achitarea sumei de 1.524,02 lei cu titlu de despăgubire.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 27 februarie 2009 a aflat de la intimata terț poprit că sumele de bani pe care le depunea în contul său, pentru rambursarea unei datorii către bancă au fost transferate în contul A.V.A.S București, în temeiul ordinului de înființare a popririi nr. 1543/2006. Contestatorul a arătat în continuare că nici terțul poprit, nici creditoarea nu i-au comunicat faptul că a fost înființată poprirea asupra contului său, fiind încălcate dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ. Datorită acestui fapt, a arătat că este nevoit să achite băncii creditul restant și dobânzi în sumă de 1.542,02 lei, sumă la care a solicitat să fie obligată intimata A.V.A.S București. Prin precizarea de acțiune, contestatorul a arătat că înțelege să solicite anularea ordinelor de poprire din 2006 și din 2007.

Intimata A.V.A.S București, prin întâmpinarea formulată în raport de acțiune, a invocat excepția tardivității contestației în anulare, având în vedere că prin adresa din 24 mai 2006, primită de către contestator, a comunicat acestuia titlul executoriu în cuantum de 3.113,16 dolari SUA, în raport de care susținerile contestatorului în sensul că a luat cunoștință de existența popririi la data de 27 februarie 2009 sunt făcute cu rea credință. Având în vedere aceste considerente, în raport de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. a solicitat respingerea contestației ca tardiv formulată.

De asemenea, intimata A.V.A.S București a invocat excepția autorității de lucru judecat, în raport de litigiul soluționat în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1364 din 7 aprilie 2008.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 75 din 7 mai 2009 a respins excepția tardivității formulării contestației la executare și excepția autorității de lucru judecat ; a admis, în parte contestația la executare formulată de contestator și în consecință: a anulat formele de executare adoptate prin ordinele de înființare a popririi din 2006 și din 2007 emise de A.V.A.S București, a dispus restabilirea situației anterioare, prin restituirea către contestator a sumelor ridicate din contul său, actualizate cu indicele de inflație până la data executării efective a acestei dispoziții ; a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită obligarea intimatei la plata sumei de 1.524,02 lei cu titlu de despăgubire.

În ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației la executare, examinată cu precădere, instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. b), potrivit cărora contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când cel interesat a primit comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi, în condițiile în care contestația la executare are ca obiect anularea unor acte de executare silită și nu a întregii executări. În raport de faptul că ordinele de înființare a popririi nu au fost comunicate, termenul de formulare a contestației nici nu a început să curgă.

Curtea de Apel în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, verificând tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ., a constatat că între cele două cauze nu există identitate de cauză, deoarece în prezenta cauză motivele care îl determină pe contestator să promoveze contestația la executare constau în pretinsa încălcare a art. 454 alin. (1) C. proc. civ., pe când în Dosarul nr. 6846/271/2006 motivele contestației erau legate de intervenirea dreptului de a cere executare silită.

În ceea ce privește fondul cauzei, curtea de apel a reținut că popririle instituite prin ordinele de plată din 2006 și din 2007 nu au fost comunicate contestatorului, împrejurare recunoscută de intimata creditoare . În această situație dispozițiile art. 42 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, nu înfrâng dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ. și 542 C. proc. civ., motiv pentru care a anulat actele de executare adoptate prin cele două ordine de înființare a popririi. În consecință, curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., privind restabilirea situației anterioare.

Capătul de cerere privind plata despăgubirii solicitată a fost respins ca nefondat, având în vedere că probele administrate nu au relevat acest aspect, prejudiciul fiind constatat incert.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea A.V.A.S București, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepțiilor invocate și respingerea contestației la executare.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate recurenta a susținut următoarele:

1. În ceea ce privește excepția tardivității, A.V.A.S București a susținut că debitorul a cunoscut ordinul de poprire din 2006 încă din data de 22 mai 2007, ca urmare a înființării popririi. Pe de altă parte, nu sunt incidente dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. ci dispozițiile art. 401 alin. (1) lit. c), raportat la dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998. Deci modalitatea de înființare a popririi prevede numai comunicarea titlului executoriu, nu și comunicarea înființării popririi. În consecință susțin că termenul de 15 zile curge de la momentul primirii somației.

2. Referitor la excepția autorității de lucru judecat, recurenta arată că între părți a mai existat un litigiu care a statuat cu privire la legalitatea actelor de executare întocmite de A.V.A.S București cu privire la executarea creanței în sumă de 3.113,16 dolari SUA, ori prin această acțiune se solicită anularea unor acte de executare privind aceeași creanță.

3. Cu privire la fondul cauzei criticile recurentei susțin că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, astfel că se prezumă că debitorul a luat cunoștință de prevederile referitoare la modalitatea de înființare a popririi.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs prin prisma motivului de nelegalitate invocat, reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În privința termenului de exercitare a contestației la executare, C. proc. civ., cuprinde în art. 401 alin. (1) o reglementare particulară, în privința momentului de la care începe să curgă termenul și în privința ipotezelor la care se referă cele trei situații. Termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. a) reprezintă dreptul comun în materie, iar litera b se referă la termenul de contestație în materie de poprire.

Revenind la speța dedusă judecății este incontestabil că executarea silită a fost înființată prin poprire, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 51/1998.

Susținerile recurentei privind aplicabilitatea termenului prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. nu pot fi reținute întrucât acest termen de contestație vizează însăși executare silită, ori în situația de față sunt contestate numai unele acte de executare silită, astfel cum au fost precizate de către contestator.

Trimiterea recurentei la dispozițiile speciale ale art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, care instituie modalitatea înființării popririi, după comunicarea către debitor a titlului executoriu, nu exclud principiul instituit de Codul de procedură civilă, privind dreptul de a lua cunoștință de blocarea conturilor sale. De altfel, susținerile recurentei sunt contradictorii, făcând trimitere la termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ., termen care începe să curgă de la data primirii somației, ori în situația de față poprirea fost înființară fără somație.

În consecință, în mod corect Curtea de Apel a reținut încălcarea prevederilor exprese ale art. 454 alin. (1) C. proc. civ., privind înștiințarea debitorului despre măsura luată.

Excepția autorității de lucru judecat a fost în mod corect soluționată, prin raportare la cerințele art. 1201 C. civ., care instituie cerința triplei identități de cauză, obiect și părți. În raport de obiectul Dosarului nr. 6846/271/2006, soluționat în mod irevocabil, în sensul respingerii contestației la executare, instanța a reținut lipsa elementului cauză între cele două pricini, întrucât pentru existența autorității de lucru judecat nu este suficientă aparența aceluiași temei al acțiunii, fiind necesară identitatea de cauză. Cauza reprezintă scopul acțiunii, motivele promovării contestației la executare în cele două situații fiind diferite. În primul dosar, motivele erau legate de intervenirea dreptului de a obține executare silită, iar în cel de față de încălcarea art. 454 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile recurentei cu referire la fondul cauzei, potrivit cărora atât timp cât debitorului i-a fost comunicat titlul executoriu, iar în adresa de comunicare s-a menționat faptul că urmează a se proceda la executarea silită în modalitățile prevăzute de O.U.G. nr. 51/1998, situație în raport de care se prezumă că debitorul a luat cunoștință de prevederile privind modalitatea de înființare a popririi nu vor fi reținute.

Motivele analizate în sprijinul temeiniciei respingerii excepției de tardivitate a formulării contestației la executare, care au condus la concluzia încălcării prevederilor art. 454 alin. (1) C. proc. civ., fac aplicabile dispozițiile art. 399 alin. (2) C. proc. civ., privind nerespectarea efectuării actelor de executare contestate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 75 din 7 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.