Tort damages award for traffic accident upheld after remand for inadequate reasoning

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanții S.B., S.M. și S.T., în contradictoriu cu pârâta SC A.R.O. SA a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta să plătească reclamanților suma de 130.000 euro reprezentând daune materiale și morale rezultate ca urmare a unui accident de circulație.

La data de 18 aprilie 2008 reclamanții au formulat cerere precizatoare prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 27.535 euro reprezentând daune materiale și morale rezultate în urma accidentului din care 10.780,88 euro daune materiale și 16.754 euro daune morale.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 7377 din 13 iunie 2008 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 27.535 euro reprezentând despăgubiri în favoarea reclamanților cu cheltuieli de judecată aferente.

În pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale conform art. 998 C. civ. și art. 57 din Legea nr. 136/1995 și principiul reparării integrale a prejudiciului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC A.R.O. SA criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, atât din perspectiva tipului de răspundere reținut de instanța de fond cât și din aceea a soluției date excepției lipsei calității procesuale active.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin Decizia nr. 26 din 21 ianuarie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

În fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținu, în esență, că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea sentinței nefiind în strânsă concordanță cu măsurile evidențiate în dispozitiv, fără arătarea motivelor sau probelor ce au stat la baza soluției pronunțate, ceea ce echivalează cu o cercetare a fondului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC O.V.I.G. SA București, criticând-o pentru nelegalitate.

Recurenta își subsumează global criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., invocând, în esență următoarele argumente.

- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2008, instanța de apel considerând că pe acest aspect apelul este nefondat.

- în mod greșit instanța de apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare pentru nemotivarea soluției pronunțate, apelul fiind o cale de atac cu caracter devolutiv, instanța de apel putând să judece cauza pe fond și să administreze orice alte probatorii pe care le-ar fi considerat necesare în stabilirea componenței cuantumului despăgubirilor ce pot fi plătite de asigurătorul de răspundere civilă în raport de situația de fapt existentă.

Recurenta – pârâtă conchide în sensul admiterii recursului, modificării deciziei recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a intimaților reclamanți, a schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată aferente.

Intimații - reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Soluția instanței de apel este fundamentată prin raportare la dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., reținându-se în considerentele deciziei recurate că instanța de fond, nemotivându-și hotărârea, practic nu a procedat la o cercetare a fondului.

Or, criticile aduse deciziei recurate vizează prioritar netemeinicia sentinței apelate și nu nelegalitatea deciziei recurate, antamând aspecte ce țin de soluția dată excepției lipsei calității procesuale active și de cuantumul și componentele obligației de dezdăunare reținute de instanța de fond și care exced controlul de nelegalitate în recurs.

Singura critică ce poate fi analizată este aceea a soluției pronunțată de instanța de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului sub aspectul nemotivării hotărârii instanței de fond.

Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. consacră, la rang de principiu, cerința motivării hotărârii și aceasta deoarece motivarea este de esența hotărârii, creând în sarcina judecătorului obligația de a analiza mijloacele de apărare ale părților, situația de fapt și aceea de a preciza elementele care îi justifică decizia și îi asigură conformitatea cu legea.

În realitate motivarea unei hotărâri este una dintre componentele principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraf al C.E.D.O., fiind o garanție procesuală ce permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești (a se vedea C.E.D.O.: Boldea împotriva României din 15 februarie 1997, parag. 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, parag. 60; Ruiz Torja împotriva Spaniei).

Învestită cu soluționarea apelului, instanța de control judiciar nu a putut examina hotărârea sub aspectele legalității și temeiniciei întrucât hotărârea instanței de fond nu era motivată. Față de această împrejurare, critica vizând ignorarea caracterului devolutiv al apelului apare ca fără fundament, aspect față de care va fi respinsă.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând legalitatea deciziei recurate sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC O.V.I.G. SA București împotriva Deciziei nr. 26 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.