Nullity of cassation appeal for failure to cite specific misinterpreted legal provisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declared the appellant’s appeal (recurs) null and confirmed the lower courts’ final decision rejecting the claim, thereby leaving the appellant’s inclusion in the credit bureau database in force. The dispute arose from a consumer’s request to remove her name from the national credit bureau database, arguing that a minor credit arrears recorded by the banking institution was unjustified and that she had fulfilled her contractual obligations. The lower courts (Court of First Instance and Court of Appeal) had previously dismissed the action, finding that the plaintiff’s late payment of a credit installment for over 30 days constituted a default that justified the bank’s notification and subsequent reporting of the debt to the credit bureau. The ICCJ did not re-evaluate the merits or the probative value of the evidence but held that the appeal was procedurally defective because the appellant failed to cite specific legal acts that were allegedly misinterpreted, instead requesting a re-examination of factual findings and evidence. Consequently, the court applied the procedural requirement that an appeal for cassation must specify grounds of illegality under Article 302(1)(c) of the Civil Procedure Code, ruling that the lack of specific legal arguments rendered the appeal null.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 304 pct. 8 C. proc. civ, art. 3021 C. proc. civ, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 3021 lit. c) C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to cite specific misinterpreted legal provisions: The dispute arose from a consumer’s request to remove her name from the national credit bureau database, arguing that a minor credit arrears recorded by the banking institution was unjustified and that she had fulfilled her contractual obligations. The lower courts (Court of First Instance and Court of Appeal) had previously dismissed the action, finding that the plaintiff’s late payment of a credit installment for over 30 days constituted a default that justified the bank’s notification and subsequent reporting of the debt to the credit bureau. The ICCJ did not re-evaluate the merits or the probative value of the evidence but held that the appeal was procedurally defective because the appellant failed to cite specific legal acts that were allegedly misinterpreted, instead requesting a re-examination of factual findings and evidence. Consequently, the court applied the procedural requirement that an appeal for cassation must specify grounds of illegality under Article 302(1)(c) of the Civil Procedure Code, ruling that the lack of specific legal arguments rendered the appeal null.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the nullity of the appeal because it failed to specify the legal grounds required by the procedural code.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 167/301/2007, pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, reclamanta S.M. a chemat în judecată B.C.R., solicitând instanței să dispună radierea sa din baza de date a Biroului de Credit, întrucât și-a îndeplinit toate obligațiile ce decurgeau din contractul de credit, la termenele stipulate, în mod nejustificat reținându-se în sarcina acesteia o restanță de 60,39 lei la data de 24 mai 2005.
Prin sentința civilă nr. 1348 din 19 februarie 2007 Judecătoria sectorului 3 București a admis excepția de necompetență, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că cererea privește executarea unui contract de credit, contract ce are o natură comercială, conform art. 3 pct. 11 C. com. și litigiul are un obiect neevaluabil în bani; au fost avute în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
După declinare cauza a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului București sub nr. 10477/3/2007.
Prin sentința comercială nr. 6055 din 3 mai 2007, Tribunalul București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanta a achitat cu o întârziere mai mare de 30 de zile rata scadentă la 20 aprilie 2005, fapt necontestat de către aceasta.
S-a apreciat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau comunicându-i reclamantei depășirea termenului scadent cu consecințele pe care acesta le presupune, achitarea de dobânzi penalizatoare și înscrierea în Biroul de Credit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia comercială nr. 87 din 18 februarie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în mod corect prima instanță a reținut culpa exclusivă a reclamantei în administrarea rambursării creditului, banca a procedat la notificarea repetată a debitoarei comunicându-i cu privire la riscul pe care îl implică nerespectarea clauzelor contractului, inclusiv cu privire la înscrierea în evidența Biroului de Credit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta S.M. invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a susținut că din documentele depuse la dosar de BCR instanța le-a reținut ca probă pe acelea care nu au legătură cu cauza, iar cele care fac referire directă la suma cu care recurenta figurează în baza de date a Biroului de credit au fost greșit apreciate; că există dovezi din care rezultă că recurenta a achitat la timp și chiar anticipat ratele de credit; că recurenta a achitat suma prevăzută în contract, dobânda aferentă acesteia și dobânda majorată pentru ratele restante; că în legătură cu notificările din 3 mai 2005 și din 27 mai 2005 instanța nu are în vedere conținutul lor; că instanța nu ține seama nici de suma care depășește 30 de zile, nici de graficul de rambursare al contractului, nici de prevederile legale; că raportarea on-line a datelor către Biroul de credit nu are nici o justificare a faptului că suma raportată de B.C.R. nu corespunde realității deoarece funcționarii băncii au obligația să verifice datele transmise, să intervină din proprie inițiativă acolo unde sunt erori.
Verificând regularitatea cererii de recurs în raport de prevederile art. 3021 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece nu se indică actul juridic care a fost interpretat greșit, pentru a face posibil controlul judiciar.
În realitate recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora.
Vizând temeinicia deciziei atacate și nu legalitatea acesteia, criticile nu sunt susceptibile de a fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Astfel fiind, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3021 alin. (1) lit. c) care stipulează expres că cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și în consecință Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarată de reclamanta S.M. împotriva Deciziei nr. 87 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.