Corporate dissolution resolution validity: applicability of Joint-Stock Company proxy rules to LLCs and admissibility of new appeal grounds in cassation

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 194 din 31 octombrie 2006, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamanții D.F.S. și D.F.A. împotriva pârâților C.T., B.F., P.I., M.S., R.L., R.G. și SC T.L. SRL Timișoara.

Prin acțiune s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal al A.G.A. SC T.L. SRL din 11 mai 2006 motivat de faptul că mandatele de reprezentare ale asociaților lipsă nu au îndeplinit cerințele impuse de art. 125 din Legea nr. 31/1990, neavând aplicată apostila Convenției de la Haga, pentru a produce efecte în România, că s-au încălcat prevederile art. 125 alin. (5) și că pentru a se hotărî dizolvarea societății era necesar votul tuturor asociaților.

În considerentele sentinței primei instanțe s-a reținut că adunarea s-a desfășurat conform convocării și participării asociaților, nefiind necesară aplicarea apostilei pe mandatele de reprezentare ale asociaților lipsă pentru că nu au fost contestate, iar art. 125 din Lege nu are aplicabilitate în cauză întrucât se referă la societatea pe acțiuni și nu la cele cu răspundere limitată.

Apelurile formulate de reclamantă împotriva sentinței au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 132 din 17 mai 2007 de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că motivele reținute în considerentele sentinței conduc în mod suficient la constatarea rațiunilor ce au stat la baza pronunțării sentinței, iar dispozițiile art. 125 din lege a fost interpretat corect în sensul neaplicării în cazul societăților cu răspundere limitată cum este și societatea pârâtă.

În ce privește critica ce a vizat necesitatea unanimității votului pentru dizolvarea societății s-a considerat că, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 192 alin. (2) în sensul cărora pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Or, în actul constitutiv al societății la art. 8 alin. (3) lit. i) și alin. (4) s-a prevăzut ca dizolvarea societății se poate decide cu majoritatea absolută a voturilor asociaților.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții, care au invocat motivul de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia susțin următoarele:

- votul dat de pârâtul B.F. în calitate de mandatar este nul absolut întrucât pe mandatele autentificate nu a fost aplicată apostila conform O.G. nr. 66/1999, iar lipsa acestuia lipsește actele de efecte juridice pe teritoriul României.

- s-au încălcat prevederile art. 195 alin. (1) în sensul că adunarea nu a fost convocată la sediul social al societății, ci în Timișoara.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Critica ce vizează pretinsa nulitate a votului dat de către B.F. în calitate de mandatar întrucât pe procurile autentice nu ar fi fost aplicată apostila conform O.G. nr. 66/1999 nu poate fi primită întrucât art. 125 din Legea nr. 31/1990 nu prevede o asemenea formalitate, iar dispozițiile relative la apostilă nu sunt incidente în cauză.

Nici cea de-a doua critică nu va putea fi primită în condițiile în care ea nu a fost invocată ca și motiv de apel și nu a făcut obiectul analizei instanței de apel, fiind invocată pentru prima dată în recurs, situație ce este inadmisibilă în această fază procesuală.

Mai mult, Înalta Curte constată că pretinsa încălcare a art. 110 din Legea nr. 31/1990 nu a fost invocată nici prin acțiunea introductivă, nefăcând obiectul cercetării judecătorești la instanțele anterioare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții D.F.S. și D.F.A. împotriva Deciziei nr. 132 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.