Commercial partner exclusion and penalty enforcement upheld after appellate annulment for non-payment of judicial fees
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice rejected the appeal filed by one of the defendants, upholding the Court of Appeal's decision to annul the lower court's judgment on appeal as untimely and therefore leaving the first-instance ruling in force, which had ordered the exclusion of two individuals from a commercial company and imposed solidary liability for daily contractual penalties and damages for the retention of original corporate documents. The dispute involved a commercial litigation claim by a company's administrator seeking the exclusion of partners, specific performance to return corporate documents, and compensation for alleged damages under the Companies Act, but the appellate proceedings were terminated due to procedural non-compliance. The decisive legal basis for the final outcome was the application of the Law on Judicial Fees and the Order-Giving Act regarding the mandatory prepayment of judicial fees; the court determined that the appellant's failure to pay the required stamp duty and judicial fees for the appeal rendered it invalid, leading to its annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 217 din Legea nr. 31/1990, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Commercial partner exclusion and penalty enforcement upheld after appellate annulment for non-payment of judicial fees: Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta A.M., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul București sub nr. 4024 la 18 mai 2000, reclamanta T.P., în calitate de administrator al SC E.S.C. SRL București, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele A.M. și C.C., instanța de judecată, să pronunțe o hotărâre, prin care să dispună excluderea pârâtelor din SC E.S.C. SRL, obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii, în valoare de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la restituirea actelor originale ale societății și obligarea pârâtelor la despăgubirea societății pentru prejudiciul, în valoare de 5.000.000 lei, cauzat de către pârâte, ca urmare a refuzului restituirii actelor originale ale societății, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea pretențiilor deduse judecății, reclamanta invocă încălcarea de către pârâte a dispozițiilor art. 192 și art. 217 din Legea nr. 31/1990.
Acțiunea reclamantei T.P. a fost admisă în parte prin sentința nr. 1640 din 2 martie 2001 a Tribunalului București, secția comercială, pârâtele fiind excluse din cadrul societății reclamante și obligate, în solidar, la plata către aceasta din urmă a daunelor cominatorii, în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la restituirea actelor originale pe care le dețin, precum și la plata sumei de 5.000.000 lei prejudiciu constatat pentru acest fapt, cu 780.000 lei cheltuieli de judecată. Cererea privind restituirea actelor originale a fost respinsă, constatând autoritatea de lucru judecat pe acest aspect.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta A.M.
Prin decizia nr. 1254 din 25 septembrie 2001, Curtea de Apel București, secția comercială, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei A.M.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că reclamanta, în apel, nu s-a conformat dispozițiilor legale privind timbrajul.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta A.M., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.
Recursul pârâtei A.M. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că apelanta-pârâtă A.M., deși legal citată, pentru termenul de la 25 septembrie 2001, cu mențiunea de a depune 150.000 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei timbru judiciar, conform actelor anexate la dosarul apel, nu s-a conformat acestei obligații, și, pe cale de consecință, în mod corect, instanța de apel a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar fiind datorate anticipat judecării cererii, sub sancțiunea anulării acesteia ca netimbrată.
În consecință, față de cele ce preced, Curtea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva deciziei nr. 1254 din 25 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 iulie 2003.