Contest in annulment limited to material errors, not substantive challenges to statute of limitations calculations in commercial debt recovery
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the complaint for annulment, upholding the prior High Court of Cassation and Justice decision that had admitted the counterparty's appeal and upheld the first-instance dismissal of the original action. The dispute arose from a commercial litigation concerning a claim for payment of works and services, where the appellant challenged a lower court judgment as barred by the statute of limitations, arguing that the limitation period had been interrupted by a formal warning and an insolvency petition, and that it began running from the invoice date rather than the reception report date. Relying on Article 318 of the Code of Civil Procedure, which strictly limits the grounds for this extraordinary appeal to material errors or omissions in examining specific legal grounds, the court determined that the appellant's arguments regarding the calculation of the limitation period and the evidence of interruption constituted substantive legal errors in judgment, which are not admissible via complaint for annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ; Contest in annulment limited to material errors, not substantive challenges to statute of limitations calculations in commercial debt recovery: Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare, de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația formulată la 4 iunie 2009 SC C.C.C.P. SA Tg.Mureș reprezentată de lichidatorul judiciar SC C.H. Ipurl, a solicitat anularea Deciziei nr. 1036 din 26 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, dată în contradictoriu cu SC I.C. SRL Tg.Mureș.
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. contestatoarea arată că decizia atacată prin care s-a admis recursul declarat de SC I.C. SRL declarat împotriva Deciziei nr. 12/A din 13 februarie 2008 a Curții de Apel Tg.Mureș, cu consecința respingerii apelului declarat de ea - este rezultatul unei greșeli materiale în ceea ce privește soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța de recurs omițând să cerceteze înscrisurile aflate în dosar din care rezulta întreruperea cursului prescripției, conform art. 16 lit. a) și c) din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, recunoașterea pârâtei din 20 octombrie 2005 în sensul că nu i-a achitat o parte din lucrări făcută cu ocazia efectuării expertizei, promovarea cererii pentru somația de plată din 23 ianuarie 2002 și cererea sa din 23 mai 2003 pentru deschiderea procedurii insolvenței pârâtei probau întreruperea cursului prescripției, instanța de recurs nefăcând nici o referire în argumentarea soluției la aceste date.
De asemenea, greșit a reținut instanța de recurs că termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă la 31 octombrie 2000, data încheierii procesului verbal de recepție și nu de la data comunicării facturii fiscale din 19 decembrie 2001, așa cum se stipulase în art. 6 lit. i) din contractul din 2000 și cum era stipulat și în art. 2 din Ordinul M.F. nr. 29/2003 și în Nomenclatorul formularelor tipizate aprobat prin H.G. nr. 831/1997.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată.
Prin întâmpinare intimata SC I.C. SRL a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă.
Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
În speță, din decizia de recurs, rezultă că contestatoarea din prezenta cauză a avut calitatea de intimată-reclamantă, instanța analizând excepția prescripției, de ordine publică, invocată pentru prima dată în recurs în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Criticile contestatoarei privind modalitatea în care instanța de recurs a soluționat această excepție nu constituie greșeli materiale în sensul celor avute în vedere de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. cum susține contestatoarea, ci - eventual - greșeli de judecată ce nu mai pot fi reformate pe calea contestației în anulare.
De fapt, motivele contestației reprezintă o critică a dezlegărilor date de instanța de recurs în legătură cu soluționarea excepției prescripției extinctive, aspect ce nu mai poate fi invocat pe calea contestației în anulare, cale de atac de retractare, ce nu poate fi exercitată decât pentru motive strict și limitativ prevăzute de art. 317, 318 C. proc. civ.
În consecință, contestația în anulare este nefondată urmând a fi respinsă, nefiind întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC C.C.C.P. SA Tg.Mureș prin lichidator judiciar SC C.H. Ipurl Tg.Mureș împotriva Deciziei nr. 1036 din 26 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2010.