Enforceability of late-payment surcharges on electricity invoices: survival of claims despite partial performance and generic prescription arguments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, rendering the lower court’s judgment final and irreversible, thereby upholding the obligation for the defendant to pay the adjusted claim of 2.322.198.407 lei. The dispute concerned a commercial action by an electricity supplier to recover late-payment surcharges on outstanding invoices from 1997–1998, where the defendant appealed on grounds of generic prescription, lack of a simplified supply contract for specific consumption points, and justifiable refusal of payment for certain invoices. The court rejected these defenses, holding that the general prescription period did not extinguish the claim for debts within the last three years relative to the filing date, that the simplified supply contract was established by partial payments, and that the defendant’s arguments regarding payment dates were too generic to overcome the findings of the commissioned expert reports.
Legislator headnote
AI generatedEnforceability of late-payment surcharges on electricity invoices: survival of claims despite partial performance and generic prescription arguments: Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 230 din 19 aprilie 2001, a admis acțiunea pentru suma cerută, soluție confirmată în parte de curtea de apel, prin decizia nr. 52 din 24 iunie 2002, cu trimitere la expertizele efectuate, pentru suma de 2.322.198.407 lei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. La 24 mai 2000, SC E.L. SA, sucursala Tulcea, a cerut obligarea SC A.C. SA la plata sumei de 2.894.459.415 lei, reprezentând majorări de tarife pentru plata cu întârziere a facturilor de energie electrică:
- nr. 3175 din 29 mai 1997 - 151.996 lei
- nr. 2467 din 30 iulie 1997 - 143.768 lei
- nr. 4003 din 28 noiembrie 1997 – 2.559.287.958 lei
- nr. 4034 din 28 decembrie 1997 - 116.492.058 lei
- nr. 4248 din 31 decembrie 1997 - 42.000.000 lei
- nr. 4469 din 30 ianuarie 1998 - 34.938.174 lei
- nr. 4641 din 27 februarie 1998 - 67.337.019 lei
- nr. 4650 din 27 februarie 1998 - 11.879.088 lei
- nr. 4787 din 31 martie 1998 - 59.519.277 lei
- nr. 5231 din 27 mai 1998 - 2.640.129 lei
Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 230 din 19 aprilie 2001, a admis acțiunea pentru suma cerută, soluție confirmată în parte de curtea de apel, prin decizia nr. 52 din 24 iunie 2002, cu trimitere la expertizele efectuate, pentru suma de 2.322.198.407 lei.
Contra deciziei, pârâta a declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență, că:
- prescripția operează pentru fiecare sumă facturată,
- nu a existat, până în 1998, un contract pentru furnizarea energiei electrice la punctul de lucru din str. A., astfel că facturile nr. 4203, 4787, 4469, 3175, 4661, 4248 și 3467 nu au temei contractual pentru suma de 4.101.657.155 lei,
- refuzul plății facturii nr. 4034 din 1997, pentru suma de 116.492.056.058 lei, este justificat și confirmat de expertiză.
Recursul este nefondat.
2.1. Recurenta invocă generic incidența prescripției dreptului la acțiune, fără a indica sumele și datele care sunt „efectele” de termenul general de prescripție.
Raportul de expertiză (pct. 5) examinează, însă, această problemă în raport cu data introducerii cererii, respectiv, 24 mai 2000, stabilind că suma de 2.694.036.188 lei privește datorii din ultimii trei ani, anterior introducerii acțiunii.
2.2. Referitor la cel de-al doilea motiv, privind punctul de distribuție din str. A., parte din energia livrată a fost achitată, ceea ce relevă existența contractului în forma simplificată, astfel că este de reținut ceea ce experții au stabilit – valoarea majorărilor, în cuantum de 371.537.781 lei, sumă scăzută din valoarea totală a majorărilor datorate de recurentă.
Motivul de recurs relativ la factura nr. 4034 din 28 noiembrie 1997, identic cu cel din apel, este, de asemenea, formulat generic, „deoarece facturile, pentru care s-au facturat majorări, au fost achitate la cu totul alte date decât cele specificate de reclamantă”, astfel că nu este fondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Tulcea împotriva deciziei nr. 52 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2003.