Insufficient stamping of appeal and invalid compensatory use of tax paid in separate proceeding
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant's appeal against the appellate court’s decision to annul the lower court's appeal for insufficient stamping, thereby upholding the first-instance civil judgment obligating the defendant to pay approximately $246,947 to the plaintiff. The dispute concerned a procedural defect where the defendant failed to pay the required judicial tax calculated on the full amount of the first-instance award, despite attempting to offset the fee using a tax payment made in a separate, unrelated case. The court held that the defendant had not fulfilled its legal obligation to pay the tax as determined by the appellate court, nor had it effectuated the financial transfer to deposit the tax in the current case file; instead, it only sought the release of the original payment order from the other proceeding, which did not constitute proper payment or compensation in the present instance, triggering the automatic nullity of the appeal under the applicable procedural rules.
Legislator headnote
AI generatedart. 25 din Legea nr. 146/1997, art. 20 din Legea nr. 146/1997; Insufficient stamping of appeal and invalid compensatory use of tax paid in separate proceeding: Recurenta invocă art. 25 din Legea nr. 146/1997, în sensul că instanța trebuia să „utilizeze respectiva taxă de timbru în contextul apelului formulat”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 757 din 2 februarie 2001, pârâta T.R.L.T.D. SRL a fost obligată la 246.947,58 dolari S.U.A. către reclamanta SC C.B. SA, iar împotriva sentinței, pârâta a declarat apel la data de 23 aprilie 2001, fiindu-i pus în vedere să achite taxa de timbru de 44.425.610 lei și timbru judiciar de 50.000 lei.
Suma a fost confirmată prin încheierea din 12 septembrie 2001 și i-a pus în vedere apelantei să achite diferența, între 26.268.992,50 lei, invocată de apelantă, și cea fixată de instanța de apel, de 44.425.610 lei.
Întrucât nu a achitat suma, apelul pârâtei a fost anulat, ca insuficient timbrat.
În recurs, pârâta susține că a invocat în apel că este creditoarea Ministerului Justiției pentru o „taxă de 27.812.525 lei”, pentru care s-a dispus restituirea prin decizia nr. 1083/2001 a Curții Supreme, la cerere, taxa în original fiind depusă în dosarul Curții Supreme de Justiție, anexat la dosarul nr. 1114/2001, aflat pe rolul Curții de Apel București. Se mai relevă că „nu s-a cerut restituirea efectivă a sumei, ci doar a originalului ordinului de plată”, iar acel dosar cu alt obiect privea tot părțile în cauză.
Recurenta invocă art. 25 din Legea nr. 146/1997, în sensul că instanța trebuia să „utilizeze respectiva taxă de timbru în contextul apelului formulat”.
Recursul este nefondat.
Apelanta-pârâtă, prin cererea din 15 octombrie 2001, arată că taxa de timbru este de 26.254.487,93 lei (adică 29.983,19 de dolari S.U.A. – în lei la 6 aprilie 2001) raportat la valoarea în litigiu de 216.964,34 dolari S.U.A., cât trebuia să achite și nu de 246.947,58 dolari S.U.A., cât s-a prevăzut în sentință.
Totodată a cerut să se facă această „compensare” între suma achitată în plus, în altă cauză aflată pe rol la Curtea de Apel București, respectiv, 27.842.525 lei și suma „fixată” de apelantă, în cuantum de 26.254.487,93 lei.
Dovada plății în plus a acelei sume și a restituirii ei s-a făcut în recurs, prin încheierea din 30 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care a dispus „eliberarea către aceasta a originalului O.P. nr. 23 din 21 februarie 2001”.
Așadar, apelanta-pârâtă a primit originalul de plată, dar nu a depus în dosarul instanței de apel nici suma de 26.254.487,93 lei pe care a considerat că o datorează.
Apelanta nu și-a îndeplinit însă, obligația fixată, în mod corect, prin încheierea din 12 septembrie 2001, în sumă de 44.425.610 lei, calculată la valoarea din sentința atacată în apel.
Așadar, apelanta nu și-a îndeplinit obligația legală, dar nici nu a efectuat „operațiunea financiară” de a depune ordinul de plată la unitatea financiară competentă, cerând virarea sumei cu titlu de taxă judiciară de timbru în apel, ceea ce a atras aplicarea corectă a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 și anularea apelului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul pârâtei SC T.R.L.T.D. SRL București împotriva deciziei nr. 1389 din 14 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2003.