Revolution veteran's land claim fails as appeal annulled for lacking grounds

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul H.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Domeniului Statului și Secretariatul General al Guvernului, obligarea pârâților de a răspunde solicitării sale privind atribuirea unei suprafețe de teren în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 341/2004 prin atribuirea unei suprafețe de teren prin Prefectura Ilfov către Primăria Popești Leordeni sau primăriile limitrofe Municipiului București.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că i-a fost conferit titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 - Luptător remarcat pentru fapte deosebite”, potrivit certificatului din 04 octombrie 2011, și, deși, în această calitate, a formulat cererea din 28 iulie 2011 prin care a solicitat Agenției Domeniilor Statului repartizarea unei suprafețe de teren, adresându-se, la data de 03 iunie 2011, și Secretariatului General al Guvernului, nu a primit niciun răspuns din partea acestora.

În drept, a invocat art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, art. 5, 12, 13 din Legea nr. 341/2004 și art. 39 din H.G. nr. 1421/2004.

Prin sentința nr. 2405 din 30 mai 2012, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 5080 din 18 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins acțiunea reclamantului H.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că pârâții și-au îndeplinit obligațiile legale, răspunzând petiției reclamantului, astfel cum rezultă din adresa din 06 iunie 2011, Secretariatul General al Guvernului a înaintat petiția reclamantului Instituției Prefectului Județului Ilfov, conform art. 61 din O.G. nr. 27/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 233/2002, reclamantul fiind încunoștințat de acest fapt. În ce privește pe pârâta Agenția Domeniilor Statului, aceasta a răspuns petiției reclamantului la data de 25 ianuarie 2011, conform adresei.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamantul H.I. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtei Agenția Domeniului Statului să-i repartizeze suprafața de teren, să-i respecte dreptul său legal, fără tergiversări nelimitate.

4. Apărările formulate în fața instanței de recurs

Intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, motivând, în esență, că recurentul se rezumă doar la a afirma că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fără a aduce critici propriu-zise soluției instanței de fond.

II. Decizia instanței de recurs

1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport de lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția Domeniilor Statului.

Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor (…)”.

Motivele de nelegalitate, care pot duce la modificarea sau casarea hotărârii instanței de fond, sunt prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune indicarea temeiurilor de fapt și de drept pe baza cărora recurentul solicită modificarea sau casarea hotărârii atacate.

Analizând cererea de recurs, declarată în termenul prevăzut de lege, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte constată că recurentul nu invocă motive de nelegalitate, nu aduce critici, prin raportare la argumentele reținute de instanța de fond și la soluția pronunțată, rezumându-se la reiterarea petitului acțiunii.

Potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibila încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că recurentul, nu numai că nu s-a conformat exigențelor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neindicând motivele de nelegalitate pe care își întemeiază recursul prevăzute la art. 304 C. proc. civ., dar nu a formulat nici susțineri astfel încât să se poată reține, cel puțin din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 306 C. proc. civ., va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de H.I. împotriva sentinței nr. 5080 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.