Extension of ethnic refugee benefits to children born during parental refuge: sufficiency of witness testimony over official archives under O.G. 105/1999

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 998 din 07 septembrie 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și să se constate că are calitate de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Motivează reclamantul că, din înscrisurile depuse și din declarațiile martorilor L.A. și R.I., pârâta ar fi trebuit să rețină calitatea sa de persoană îndreptățită a beneficia de aceste drepturi, întrucât mama sa a fost refugiată din motive etnice din comuna B.C. în comuna P. în perioada 15 iunie 1944 - 06 martie 1945.

El, născându-se la data de 05 decembrie 1944, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii.

De asemenea, precizează că surorii sale, P.A., i-a fost admisă de către Casa Județeană de Pensii Neamț, prin hotărârea nr. 11854/2009, cererea de stabilire a calității de persoană persecutată pe motive etnice.

2. Apărările pârâtei și procedura derulată în fața instanței de fond

Pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că reclamantul nu a dovedit, cu acte oficiale, situația în care s-a aflat și nici nu a făcut dovadă că nu a putut obține astfel de acte. În ce privește declarațiile martorilor, nu sunt concludente neconfirmând susținerile petentului că s-ar fi născut în localitatea P.

3. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 859 din 09 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea cu consecința anulării hotărârii nr. 998 din 07 septembrie 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligării pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 05 decembrie 1944 - 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 august 2012.

A reținut instanța, în esență, că, din probele administrate, declarațiile autentificate ale martorilor L.A. și R.I. și hotărârea nr. 11854/2009 a Casei Județene de Pensii Neamț de recunoaștere a calității de refugiat a surorii reclamantului, P.A., rezultă că reclamantul este îndreptățit să se bucure de efectele O.G. nr. 105/1999, avându-se în vedere și principiul egalității de tratament, neconstatându-se diferențe între situația reclamantului și cea a surorii sale.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii, ca nefondată.

Motivează recurenta-pârâtă că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a art. 61 din O.G. nr. 105/1999, conform căruia „stabilirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face cu acte oficiale (…) iar în cazul în care aceasta nu este posibil, cu orice mijloace de probă prevăzute de lege”. Astfel, reclamantul nu a făcut dovada, cu acte oficiale, a situației în care s-a aflat și nici nu a făcut dovada că nu a putut obține astfel de acte, adresa din 30 martie 2009 emisă de Direcția Județeană Harghita a Arhivelor Naționale referindu-se la o altă persoană.

Mai susține recurenta că declarațiile martorilor nu sunt concludente, neconfirmând susținerile petentului că s-ar fi născut în localitatea P.

5. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant P.S. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

În raport cu aceste dispoziții, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul, fiind născută în perioada în care mama sa se afla în refugiu, are statutul de refugiat și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege. Aceasta deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor născuți în timpul refugiului, nu numai asupra părinților.

Susținerea recurentei în sensul că reclamantul nu a făcut dovada că nu a putut obține acte oficiale nu poate fi primită, având în vedere că, din adresa din 30 martie 2009 a Arhivelor Naționale - Direcția Județeană Harghita, reiese că aceasta nu deține evidențe cu locuitorii refugiați din B.C. în localitatea P. în anul 1944 și nu deține documente de la Comandamentul Militar Maghiar din anul 1944. Astfel, prima instanță a reținut în probatoriu declarațiile celor doi martori, L.A. și R.I., aceștia fiind refugiați din aceeași localitate, B.C., în comuna P., ca și mama reclamantului.

Înalta Curte reține și faptul că s-a făcut dovada că sora intimatului-reclamant, P.A., este beneficiară a dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. Or, fiind refugiat împreună cu întreaga familie, intimatul-reclamant are cel puțin o speranță legitimă că îi vor fi recunoscute drepturile de care beneficiază sora sa, aflată în aceeași situație (aspect reținut și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra României, aplicabilă prin analogie).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală, criticile recurentei-pârâte urmând a fi respinse ca nefondate.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 859 din 09 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.