Eligibility for post-1940 ethnic persecution compensation: proof of forced displacement versus voluntary relocation under Law 189/2000

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.F. a solicitat, în principal, anularea hotărârii din data de 24 august 2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și, în subsidiar, obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri care să recunoască faptul că are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 1943-1945.

Motivează reclamanta că, din înscrisurile depuse și din declarațiile martorilor, pârâta ar fi trebuit să rețină calitatea sa de persoană îndreptățită a beneficia de aceste drepturi, întrucât a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă de către autoritățile care s-au instaurat în urma Dictatului de la Viena.

2. Apărările pârâtei și procedura derulată în fața instanței de fond

Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că, din adeverința școlară depusă reiese prezența reclamantei în altă localitate decât cea a refugiului.

3. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 928 din 26 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

A reținut instanța, în esență, că reclamanta nu și-a probat susținerile din cererea introductivă.

Declarațiile martorilor V.I. și D.G., ale căror declarații notariale au fost depuse în susținerea cererii, audiați nemijlocit de prima instanță, nu au putut fi coroborate cu probele depuse la dosar, pentru a se reține că familia reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice.

Astfel, nu s-a putut reține îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru a se putea reține calitatea de persoană persecutată din motive etnice în sensul art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.

4. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta A.F. a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, să se admită acțiunea.

Motivează recurenta-reclamantă că, în mod greșit, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile instituite de Legea nr. 189/2000, având în vedere că în perioada 1943-1945 s-a refugiat, împreună cu părinții, din localitatea Tagsor în localitățile Sarmasel Gara, Camarasu, Mociu, Ghirisu Roman, Gadalin, județul Cluj, urmare a Dictatului de la Viena din 1940.

Dovada că îndeplinește condițiile prevăzute de lege rezultă din declarațiile martorilor V.I. și D.G., care s-au întâlnit cu familia sa, în localitatea Gadalin, în perioada 1943-1945, și care cunoșteau motivul refugierii lor, frica de soldații maghiari care au persecutat populația din zona Transilvaniei de Nord și din pricina persecuțiilor de natură etnică a trupelor maghiare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1. Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

În mod corect, prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. Aspectele ce reies din declarațiile martorilor sunt generice și sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentului și a familiei sale, cât și perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții etnice.

Înalta Curte reține că, din adeverința emisă de Grupul Școlar din orașul Sarmasu, județul Mureș, rezultă că reclamanta a absolvit clasa a IV-a în anul școlar 1942-1943, urmând cursurile școlare clasele I-IV în perioada 1939-1943, iar din declarația martorului D.G. reiese că acesta ar fi întâlnit familia reclamantei în primăvara anului 1941, în localitatea Gadalin, județul Cluj, știind că familia acesteia s-ar fi refugiat din localitatea Sarmasu.

Astfel, întemeiat, a reținut instanța de fond că mărturiile persoanelor audiate în cauză nu pot fi coroborate cu alte probe aflate la dosar astfel încât să se poată susține cu temei că familia reclamantei a părăsit localitatea de domiciliu urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra acesteia.

Prin urmare, Înalta Curtea apreciază că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanța de fond reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.F. împotriva sentinței civile nr. 928 din 26 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2013.