Competence conflict over military reserve order resolved by assigning jurisdiction to Bucharest Court of Appeal.

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 10651/2/2011, reclamantul A.C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov, să se constate nulitatea măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011, nulitatea absolută a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, respectiv examinarea orală denumită „interviu” în vederea accesării funcțiilor vacante, nulitatea absolută a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25862 din 14 septembrie 2011. Pe cale de consecință, să se dispună repunerea sa în funcția deținută anterior, respectiv subofițer operativ principal, cu plata drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând diferența de normă de hrană, norma de echipare, solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25%, de la data trecerii sale în rezervă și până la reîncadrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamantul a completat acțiunea, solicitând să se constate nulitatea absolută a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011, nulitatea absolută a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011, motivat de faptul că prin aceste nouă acte normative emise de autorități publice centrale subordonate Guvernului României s-a încălcat o lege organică, respectiv Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, întrucât punerea la dispoziție și trecerea în rezervă s-au dispus prin adăugarea la lege, dar și cu nerespectarea în mod deliberat a drepturilor ce se cuvin cadrelor militare în rezervă.

Totodată, a arătat că ambele ordine au fost emise cu exces de putere, fiind încălcate și dispozițiile Legii nr. 24/2000 și Legii nr. 202/1998, deoarece s-a dispus secretizarea excesivă a acestor acte normative emise de pârâți și nepublicarea lor în executarea legii, ceea ce atrage ineficiența acestora, practic inexistența lor din punct de vedere juridic.

Prin întâmpinarea la cererea introductivă, pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a invocat excepția necompetenței materiale și inadmisibilitatea acțiunii, pentru neefectuarea plângerii prealabile obligatorii, reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, și față de natura juridică a actelor atacate, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov a invocat excepția necompetenței materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Pârâții au depus întâmpinări la cererea completatoare/precizatoare, prin care au invocat excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 6026 din 24 octombrie 2012, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a, competența de soluționare a capetelor de cerere privind anularea măsurii punerii la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, reținând că pârâtul Inspectoratul de Urgență al Județului Ilfov nu face parte din categoria autorităților publice centrale ori a entităților asimilate acestora, prin urmare, Curtea nu este competentă să soluționeze capetele de cerere cu care reclamantul a sesizat inițial instanța.

Totodată, a disjuns capătul de cerere vizând anularea Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor și nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, reținându-l spre soluționare.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3547 din 18 iunie 2013, admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut, în esență, următoarele:

În aplicarea prevederilor Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011 pentru aprobarea statului de organizare al unității, reclamantul a fost pus la dispoziție prin Ordinul Inspectorului Șef nr. 25838/I din 15 iunie 2011 începând cu data de 15 iunie 2011, ca urmare a procesului de reorganizare, iar prin Ordinul Inspectorului Șef nr. 25862/I din 14 septembrie 2011 a fost trecut în rezervă fără drept de pensie, începând cu data de 15 septembrie 2011.

Ca atare, capetele de cerere referitoare la anularea măsurii punerii la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, ca de altfel și cele referitoare la repunerea reclamantului în situația anterioară, au caracter accesoriu față de capetele de cerere privind constatarea nulității Ordinelor nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor și nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Așa fiind, a apreciat că potrivit art. 17 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acestora revine tot Curții de Apel.

În speță, toate actele și măsurile administrative cu caracter individual emise de pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov și contestate de reclamant au fost emise în procesul de reorganizare instituțională la nivelul unității, determinat de intervenția ordinelor autorităților de nivel central. Caracterul accesoriu nu este înlăturat de faptul că, pe lângă argumentele referitoare la nulitatea ordinelor emise de Ministerul Administrației și Internelor și de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, sunt invocate și argumente care vizează numai nulitatea actelor subsecvente emise de Inspectorul Șef al unității la care reclamantul a fost încadrat.

În opinia Tribunalului, măsura disjungerii a fost luată cu neobservarea dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., neavând relevanță că între timp au fost soluționate în primă instanță de către Curtea de Apel București cererile care au fost reținute spre a fi judecate, iar prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în speță, în raporturile dintre părți nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 pentru că reclamantul nu este funcționar public, ci cadru militar al cărui statut este reglementat de dispoziții speciale, respectiv de Legea nr. 80/1995.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul prezentului litigiu îl constituie anularea măsurii privind punerea la dispoziție a reclamantului dispuse prin Ordinul nr. 25838/I din 15 iunie 2011, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă, și a Ordinului de trecere în rezervă nr. 25869 din 14 septembrie 2011, acte emise de pârâtul Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov.

Se constată că Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 2011 emis de Ministerul Administrației și Internelor și Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 emis de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență au stat la baza Ordinului nr. 25838/I din 15 iunie 2011 și Ordinului nr. 25869 din 14 septembrie 2011 care au produs efecte juridice direct asupra reclamantului privind trecerea sa în rezervă.

Prin sentința nr. 37 din 09 ianuarie 2013, Curtea de de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a soluționat capetele de cerere privind anularea Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 1/658 din 10 iunie 2011 și Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 080211 din 11 iunie 2011 păstrate spre soluționare după disjungerea cauzei și declinarea soluționării acesteia în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la Ordinele nr. 25838/I din 15 iunie 2011 și nr. 25869 din 14 septembrie 2011 emise de Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov.

Având în vedere că, în cauză, este necontestat, că Ordinele nr. 25838/I din 15 iunie 2011 și nr. 25869 din 14 septembrie 2011 aparțin unei autorități publice locale și ținând seama de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Tribunalului București în ce privește soluționarea capetelor de cerere vizînd aceste două ordine.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrariv și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A.C.N. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență al Județului Ilfov pe în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrariv și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2013.