Late-filed appeal against ruling on material competence of appellate courts vs. local courts for challenging county audit chamber decisions under administrative jurisdiction rules
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as late-filed, thereby leaving in force the lower court's decision that declined jurisdiction and referred the case to the local court of first instance. The dispute concerned the material competence of appellate courts versus local courts of first instance to review decisions of territorial audit structures (county audit chambers), challenging the legality of specific provisions in the Council of State's internal regulation that assigned such appeals to appellate courts. The decisive legal basis was the procedural deadline under Article 4(3) of Law No. 554/2004, which requires appeals to be filed within five days of the communication of the decision; the court found the appeal was filed outside this period, and consequently rejected it under Article 103 of the Code of Civil Procedure without examining the merits of the legality or competence exceptions.
Legislator headnote
AI generatedart. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 103 C. proc. civ; Late-filed appeal against ruling on material competence of appellate courts vs. local courts for challenging county audit chamber decisions under administrative jurisdiction rules: The dispute concerned the material competence of appellate courts versus local courts of first instance to review decisions of territorial audit structures (county audit chambers), challenging the legality of specific provisions in the Council of State's internal regulation that assigned such appeals to appellate courts. The decisive legal basis was the procedural deadline under Article 4(3) of Law No. 554/2004, which requires appeals to be filed within five days of the communication of the decision; the court found the appeal was filed outside this period, and consequently rejected it under Article 103 of the Code of Civil Procedure without examining the merits of the legality or competence exceptions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for dismissing the appeal as late-filed, explicitly cited in the dispositive section as the basis for the final order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 26 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de Conturi a României, precum și excepția de necompetență materială și, pe cale de consecință, declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.
S-a învederat, prin considerentele Sentinței sus menționate, că potrivit legii Contenciosului administrativ, competența materială este stabilită în funcție de două criterii, unul valoric dat de cuantumul taxei, impozitului sau contribuției sau datoriei vamale (indiferent de organul emitent al actului) și unul nonvaloric, dat de poziția autorității emitente a actului administrativ în litigiu în cadrul sistemului administrației publice (indiferent de valoarea obiectului litigiului, dacă acest obiect nu constă în taxe, impozite, contribuții datorii vamale sau accesorii ale acestora).
Deciziile emise de camerele de conturi județene nu au ca obiect taxe, impozite, etc. și de aceea competența se stabilește în funcție de criteriul non-valoric și aparține tribunalului deoarece camerele județene de conturi sunt autorități publice locale, respectiv structuri deconcentrate la nivel județean ale Curții de Conturi a României. Judecătorul fondului a apreciat că este de necontestat distincția între Curtea de Conturi, ca autoritate publică centrală, și camerele de conturi, ca autorități publice locale care exercită în unitățile administrativ-teritoriale funcțiile Curții de Conturi.
Așadar, a fost considerată nerelevantă susținerea pârâtei Curtea de Conturi a României în sensul că structurile teritoriale ale Curții de Conturi nu au personalitate juridică, în condițiile în care în litigiile privind acte administrative competența se stabilește în funcție de cele două criterii mai sus evocate și nu în funcție de existența sau lipsa personalității juridice.
În concluzie, instanța de fond a statuat că stabilind competența de soluționare în primă instanță a căii de atac împotriva încheierilor pronunțate de comisiile de soluționare a contestațiilor împotriva deciziilor emise de structurile Curții de Conturi în favoarea curților de apel, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 130/2010 a Curții de Conturi a României derogă de la lege, ceea ce este inadmisibil. Prin urmare, a fost constatată nelegalitatea dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul menționat, și s-a dispus înlăturarea oricărui efect al acestora în litigiu, urmând ca competența să fie stabilită exclusiv în raport de prevederile Legii nr. 94/1992 și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinței nr. 26 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Curtea de Conturi a României, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 223 lit. e) și art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 și a excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.
3. Soluția Înaltei Curți
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că Sentința nr. 26 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată pârâtei Curtea de Conturi a României la data de 8 februarie 2013, astfel cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 45 din dosarul Curții de Apel Timișoara).
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: „termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii”.
Cum recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15 februarie 2013, astfel cum reiese din ștampila aplicată pe cererea de recurs, rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Față de situația constatată, în temeiul dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței nr. 26 din 17 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2013.