Lease rescission and arrears: sufficiency of post-filing evidence versus lower court's independent recalculation rejection
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and reversed the lower courts’ decisions, ordering the rescission of a lease agreement and compelling the tenant to pay 10,038,529 lei in outstanding rent, VAT, and penalties, plus 848,082 lei in litigation costs. The dispute concerned a commercial lease of a railway station space, where the landlord had sued for contract termination and payment of arrears; the first instance had dismissed the claim solely because the landlord failed to submit the calculation method for the claimed amounts upon the court’s request, and the appellate court had affirmed this dismissal on the ground that its own calculations did not match the plaintiff’s figures. The supreme court held that the procedural defect was cured when the calculation notes, the lease contract (which stipulated daily rent, a 0.5% daily late penalty, and termination for non-payment after 30 days), and the invoice were filed at the appellate stage, and that the appellate court erred in rejecting the claim based on its own computational discrepancies rather than the documented contractual obligations and evidence of non-performance.
Legislator headnote
AI generatedLease rescission and arrears: sufficiency of post-filing evidence versus lower court's independent recalculation rejection: Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, deși, în apel, a depus înscrisurile ce dovedesc pretențiile sale, instanța i-a respins apelul.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 7374 din 16 noiembrie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N. C.F.R. SA, prin S.M.F. SA București, în contradictoriu cu pârâta SC J.P. SRL București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, deși, prin acțiunea introductivă, reclamanta solicita ca, prin hotărâre, să se dispună rezilierea contractului de închiriere încheiat cu pârâta pentru un spațiu din incinta Gării de Nord C.F.R. și obligarea acesteia la plata chiriei restante, în sumă de 5.061.821 lei; plus T.V.A. în sumă de 1.879.314 lei, precum și 3.097.495 lei penalități de întârziere, nu a depus, la cererea instanței, modul de calcul a pretențiilor sale.
Apelul, declarat de reclamantă împotriva sentinței, a fost respins prin decizia Curții de Apel București nr. 868 din 1 iunie 2001, pronunțată în dosarul nr. 782/2001, cu aceeași motivare.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că, deși, în apel, a depus înscrisurile ce dovedesc pretențiile sale, instanța i-a respins apelul.
Criticile sunt întemeiate, iar recursul se va admite pentru considerentele ce urmează.
Într-adevăr, la dosarul nr. 782/2001 al Curții de Apel București se află notele privind calculul pretențiilor reclamantei pe fiecare capăt de cerere în parte, respectiv, chirie restantă, T.V.A. și penalități.
Totodată, la dosarul de apel se află copia contractului de închiriere nr. C 40 din 4 iunie 1999, care dovedește izvorul obligațiilor părților și temeinicia acțiunii promovate de reclamantă. Astfel, prin art. IV pct. 4 din contract, pârâta s-a obligat să plătească reclamantei suma de 77.500 lei pe zi, iar prin art. 7 din contract s-au stabilit penalități de 0,5% pe zi întârziere în plata chiriei. La art. IX pct. 14 din contract s-a stabilit rezilierea contractului, în caz de neachitare de către pârâtă a obligațiilor sale, în termen de 30 zile de la scadență. În fine, tot la dosarul de apel se află și factura în copie. Astfel fiind, în mod greșit, instanța de apel a respins apelul reclamantei, cu motivarea că efectuând propriile sale calcule (ale instanței), acestea nu au coincis cu calculele reclamantei apelante.
Totodată, apare ca greșit respinsă acțiunea de către Tribunalul București.
Față de considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamanta, C.N. C.F.R, SA prin S.M.F. SA București, împotriva deciziei nr. 868 din 1 iunie 2001 a Curții de Apel București, pe care o modifică, admite și apelul declarat de aceeași parte, împotriva sentinței civile nr. 7374 din 16 noiembrie 2000 a Tribunalului București, pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acțiunea reclamantei și, în consecință, dispune rezilierea contractului de închiriere nr. C 40 din 6 aprilie 1999 și obligarea pârâtei, SC J.P. SRL București, la plata sumei de 10.038.529 lei, reprezentând chirie, T.V.A. și penalități, precum și la 848.082 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2003.