Judicial stamp deficiency on appeal: annulment for failure to cure timbrage despite citation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tenant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to annul the tenant’s prior appeal for insufficient payment of judicial fees and leaving the first-instance judgment in force. The underlying dispute involved a commercial lease where the landlord sought payment of unpaid rent and agreed late penalties for a three-month period in 1999; the tenant attempted to challenge the trial court’s award of these sums via an appeal that was initially annulled because it failed to cure a stamp duty deficiency despite being legally notified. The Supreme Court ruled that the lower court correctly applied Article 20(3) of Law No. 146/1997, which mandates the annulment of appeals that are not fully stamped even after a warning, and determined that the procedural ground under Article 304(9) of the Civil Procedure Code was not met because there was no erroneous application of the law or improper service, as the tenant had received the citation with the specific mention to complete the stamp.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 20 alin. (3) C. proc. civ; Judicial stamp deficiency on appeal: annulment for failure to cure timbrage despite citation: Apelul a fost anulat, ca insuficient timbrat, prin decizia nr. 972 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, întrucât pârâta, deși legal citată cu mențiunea de a depune diferența de taxă de timbru, în valoare de 2.895.983 lei și 27.000 lei timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat, astfel că au fost aplicate sancțiunile prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de față,
Prin cererea înregistrată sub nr. 5265 din 20 iunie 2000, reclamanta SC F.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC M.I.E. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 43.391.375 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 183 din 24 septembrie 1999 – parțial, nr. 205 din 22 octombrie 1999 și nr. 224 din 24 noiembrie 1999, cât și 43.391.375 lei penalități de întârziere.
Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru imobilul situat în București, pentru o chirie de 1.000 dolari S.U.A., plus T.V.A. aferent, echivalent în lei la data plății.
Pentru neplata în termen s-au convenit penalități de 2% pe zi de întârziere.
Pârâta s-a obligat să plătească și cheltuielile de întreținere, însă nu și-a îndeplinit nici una dintre obligații pe perioada septembrie – noiembrie 1999.
Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 5457 din 26 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 43.391.375 lei chirie, conform facturilor depuse, precum și la 43.391.375 lei penalități de întârziere, plus 8.881.965 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile rezultând din contractul de închiriere nr. 4211 din 28 octombrie 1997, astfel că va trebui să plătească, în afară de chiria pe lunile septembrie – noiembrie 1999, și penalități de întârziere de 43.391.375 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, pe care, însă, nu l-a motivat.
Apelul a fost anulat, ca insuficient timbrat, prin decizia nr. 972 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, întrucât pârâta, deși legal citată cu mențiunea de a depune diferența de taxă de timbru, în valoare de 2.895.983 lei și 27.000 lei timbru judiciar, aceasta nu s-a conformat, astfel că au fost aplicate sancțiunile prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă, invocându-se motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătându-se că citația, purtând mențiunea completării timbrajului, nu a ajuns la pârâtă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru pentru termenul din 7 iunie 2001, însă nu s-a conformat, astfel încât, în mod corect, instanța de apel a anulat, ca insuficient timbrat, apelul, aplicând dispozițiile art. 20 alin. (3) C. proc. civ.
Nu se constată nici o aplicare greșită a legii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că se va respinge, ca nefondat, recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC M.I.E. SRL București împotriva deciziei nr. 972 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 5 iunie 2003.