Conflict between vehicle registration permissions for stolen vehicles and authenticity certification requirements.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 870 din 30 iunie 2009, Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâtul R.A.R.

Prin decizia nr 231 din 03 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul formulat de reclamantul D.R. împotriva sentinței nr. 870 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, în Dosarul nr. 1556/104/2009, a schimbat sentința nr. 870 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să efectueze înmatricularea autoturismului până la finalizarea cercetărilor penale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova ca instanță de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 14 din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii prealabile și a respins cererea formulată de reclamant.

Prin decizia nr. 5678 din data de 25 noiembrie 2011, s-a admis recursul declarat de reclamantul D.R. împotriva sentinței nr. 14 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

În rejudecare, prin sentința nr. 142 din 2 martie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea formulată de reclamantul D.R. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - R.A.R. și a obligat pârâta să finalizeze operațiunile specifice necesare înmatriculării autoturismului A. proprietatea reclamantului, număr identificare x, până la finalizarea cercetării penale, respingând cererea privind daunele moratorii.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență, că reclamantul D.R.V. a investit instanța cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtului R.A.R. să finalizeze activitățile necesare înmatriculării autoturismului A. cu număr de identificare x.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că autoturismul marca A., pentru care se solicită înmatricularea, figurează ca fiind furat din Germania la data de 19 decembrie 2007 și dat în urmărire în baza de date EUCARIS, potrivit Ordonanței cu nr. 2801/II/1/2003 din 24 decembrie 2008 dată Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina.

Judecătorul fondului a constatat că deși dispozițiile art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, privind circulația pe drumurile publice prevăd că „ Autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de Inspectoratul General al Poliției Române nu se înmatriculează.”, totuși la alin. (3) se stabilește că „Fac excepție de la prevederile alin. (2) autovehiculele și remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispoziție prin care se permite înmatricularea până la finalizarea cercetărilor, caz în care în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului se înscrie mențiunea „Autovehicul declarat furat din (țară) la data de…”.

Prin urmare, Curtea de apel, având în vedere că, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a emis Ordonanța cu nr. 2801/II/1/2003 la 24 decembrie 2008, prin care s-a permis înmatricularea până la finalizarea cercetărilor a autoturismului marca A. seria de identificare x, a apreciat că nu există nici un impediment legal ca pârâtul să procedeze la înmatricularea temporară a mașinii, cu respectarea mențiunilor prevăzute la art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006.

Referitor la cererea reclamantului privind acordarea daunelor moratorii, prima instanță a apreciat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere că în contenciosul administrativ există sancțiuni specifice pentru neexecutarea în termen a obligației impuse.

2. Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Regia Autonomă - R.A.R., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, respectiv a prevederilor art. 13 din O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, aprobată prin Legea nr. 230/2003 cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile art. 13 din O.G. nr. 78/2000:

„Alin. (1) La înmatriculare în România, deținătorii vehiculelor rutiere, cu excepția celor noi, vor face dovada efectuării de către R.A.R. a certificării autenticității acestora.

Alin. (2) Certificarea autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în:

Lit. a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate;

Lit. b) atestarea identității vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate a acestuia;

Lit. c) atestarea faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la dispoziția R.A.R, de autoritățile competente din România;

Lit. d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din tara de proveniență, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România).

Alin. (3) Activitatea de certificare a autenticității se efectuează prin metode nedistructive de către R.A.R.

Alin. (4) Certificarea autenticității se efectuează pentru:

Lit. a) vehiculele rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări în România;

Lit. b) vehiculele rutiere înmatriculate în România și care își schimbă deținătorul;

Lit. c) vehiculele rutiere prevăzute la art. 1 alin. (5).

Alin. (5) Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, R.A.R. eliberează un certificat de autenticitate.

Alin. (6) Pentru vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticității. În raportul de verificare eliberat se menționează motivele deciziei R.A.R.

Alin. (7) Sunt exceptate de la certificarea autenticității autovehiculele destinate exclusiv competițiilor sportive și vehiculele istorice

Alin. (8) Certificatul de autenticitate al unui vehicul rutier este valabil pentru o singură înmatriculare, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la data eliberării acestuia.”

Din definiția certificării autenticității unui vehicul rutier regăsită în dispozițiile art. 13 alin. (2) din O.G. nr. 78/2000 rezultă condițiile obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ un vehicul pentru a se putea elibera certificat de autenticitate, ori autovehiculul deținut de intimatul reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 13 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 78/2000, respectiv acesta figurează ca furat în baza de date EUCARIS, iar formularul tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară este fals motiv pentru care Regia Autonomă - R.A.R. nu poate elibera certificat de autenticitate pentru autovehiculul Marca A., cu număr de identificare x.

În drept recurentul a invocat din punct de vedere procedural, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. c) și d) din O.G. nr. 78/2000 „Certificarea autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în: […] c) atestarea faptului că vehiculul nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la dispoziția R.A.R, de autoritățile competente din România;

d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din tara de proveniență, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România)”.

În speță, în motivarea sentinței pronunțate de instanța de fond se rețin prevederile art. 13 din O.G. nr. 78/2000, precum și faptul că autoturismul deținut de intimat figurează ca fiind declarat furat din Germania la data de 19 decembrie 2007, dar s-a apreciat că este vorba de o situație de excepție care presupune eliberarea certificatului de autenticitate, prevăzut de art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006. Acest articol prevede însă doar înmatricularea autovehiculului până la finalizarea cercetărilor, iar nu și eliberarea certificatului de autenticitate pentru un autovehicul care nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 13 din O.G. nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit că nu există nici un impediment ca pârâta să procedeze la înmatricularea temporară a mașinii. Acest considerent este greșit, deoarece Regia Autonomă - R.A.R. este un organism tehnic național, al cărui obiect de activitate - prevăzut în art. 2 și 3 din H.G. nr. 768/1991 - nu cuprinde și atribuția de înmatriculare a autovehiculelor (această atribuție revine exclusiv Serviciului Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor).

Pentru considerentele menționate instanța de recurs constată că în speță nu sunt întrunite condițiile unui refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri de către pârâta Regia Autonomă - R.A.R., astfel că instanța de fond ar fi trebuit să respingă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

În baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia Autonomă - R.A.R. împotriva sentinței civile nr. 142 din 2 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.