Revendication of private immovable: burden of positive proof of title and insufficiency of declaratory judgment as mode of acquisition under Civil Code arts. 644–645.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G.X., G.I.N.împotriva deciziei nr.32 C din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți G.X. și G.I.N.prin avocat A.V., intimatul-pârât Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia, prin consilier juridic F.P.F..

Procedura completă.

Nefiind chestiuni prealabile Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită.

Avocat A.V. solicită admiterea recursului casarea deciziei 32 din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța în sensul respingerii apelului declarat de Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia și admiterii apelului reclamanților.

Consilier juridic F.P.F. solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin.(1) teza a II-a din C.proc.civ..

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.624 din 10.09.2001 a Tribunalului Constanța, s-a admis în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanții G.X. și G.I.N., în contradictoriu cu pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis” Mangalia și pe cale de consecință pârâtul a fost obligat să lase reclamanților deplină proprietate și liniștită posesie cu privire la terenul în suprafață de 300 m2 și construcție, situat în municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3; precum și la plata sumei de 139.950.000 lei cu titlu de daune reprezentând lipsa folosinței imobilului în litigiu, pe perioada: 1.11.1997-30.06.2001; s-au respins ca nefondate celelalte pretenții civile; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.688/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia s-a constatat în mod irevocabil, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Mangalia că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în Municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3, în care funcționează sediul administrativ al Muzeului de Arheologie „Calatis” Mangalia.

S-a mai reținut faptul că reclamanții în calitate de proprietari ai imobilului în litigiu au fost lipsiți de fructele civile reprezentând chirie în cuantum de 139.950.000 lei pe perioada 1.11.1997-30.06.2003, conform raportului de expertiză f.69-76 dosar fond.

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr.32/C/20.02.2002, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții G.X. și G.I.N., împotriva sentinței civile nr.624/10.09.2001 a Tribunalului Constanța; a admis apelul declarat de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis” Mangalia, împotriva aceleiași sentințe și pe cale de consecință: a schimbat în tot sentința atacată iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanții nu au reușit să facă dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul – teren în suprafață de 300 m2 și construcție – situat în municipiul Mangalia, str.Izvorului nr.3. Că din înscrisurile produse în faza de apel rezultă că pentru imobilul din strada Jdanov nr.1, în registrul de rol nr.491 este înregistrat contribuabilul O.C. și nu H.D..

S-a mai reținut că sentința civilă nr.668/1997 a Judecătoriei Mangalia, de care se prevalează reclamanții în sensul că aceasta reprezintă titlul lor de proprietate, nu s-a pronunțat în contradictoriu cu Statul Român, respectiv Consiliul Local Mangalia în patrimoniul căreia se află imobilul în litigiu.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală – invocând art.304 pct.9, 10 C.proc.civ.– deoarece:

- Instanța de apel în mod greșit a considerat că procesul ce a făcut obiectul sentinței civile nr.668/1997 a Judecătoriei Mangalia, trebuia să se judece în contradictoriu cu Consiliul Local Mangalia, devreme ce acesta nu avea nici un drept cu privire la imobilul în litigiu;

- Instanța de apel, a refuzat să recunoască efectele sentinței judecătoriei nr.668/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia irevocabilă, ce are putere de lucru judecat;

- Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr.213/1998 atunci când a statuat că muzeele sunt proprietate publică de interes local și nu se restituie în natură;

- În mod greșit instanța de apel a invocat în sprijinul ideii că D. H. (autorul reclamanților) nu ar fi proprietarul imobilului din str.Izvorului nr.3 (fost J.), un înscris din care rezultă că în registrul 1/1950 la nr.de rol 491 este înregistrat contribuabilul O.C.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Revendicarea este acțiunea reală prin care proprietarul care nu mai are posesiunea bunului său, în temeiul dreptului de proprietate, cere restituirea acestuia de la persoana ce îl deține fără drept.

Regula înscrisă în art.1169 C.civ., este aplicabilă și în materia dovedirii proprietății, reclamantul fiind acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.

În speță, obiectul litigiului îl constituie imobilul – construcție și teren în suprafață de 300 m2 situat în Municipiul Mangalia str.Izvor nr.3 fostă Jdanov.

Reclamanții G.X. și G.I.N.nu au făcut dovada pozitivă că sunt titularii dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat. Titlu – sentința civilă nr.668/8.04.1997 a Judecătoriei Mangalia – de care se prevalează reclamanții reprezintă doar o acțiune în constatare și nu un mod de dobândire al dreptului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, în condițiile art.644-645 C.civ. Acest lucru cu atât mai mult cu cât din înscrisurile produse în apel ce emană de la Primăria Mangalia – f.26-29, rezultă că pentru imobilul din strada Jdanov nr.1 (în prezent Izvor nr.3), în registrul nr.1/1950, la nr.de rol 491 este înregistrat contribuabilul O.C. și nu H.D.

Este adevărat faptul că reclamanții au pus în faza de recurs – f.12-22 acte care fac vorbire despre imobilul în litigiu, dar care nu întrunesc condițiile prevăzute de art.644-645 C.civ.

Așa fiind, soluția pronunțată de instanța de apel este nelegală, impunându-se admiterea recursului declarat de reclamanți, în baza art.312 și art.313 cod procedură civilă, casarea deciziei atacate cu consecința rejudecării apelurilor declarate de reclamanți și de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis” Mangalia, de aceeași instanță – Curtea de Apel Constanța – secția civilă.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va ordona efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu pe baza actelor de proprietate ce se vor depune de reclamanți, acte care să întrunească condițiile prevăzute de art.644-645 C.civ.

Aceeași instanță de trimitere va analiza solicitarea reclamanților referitoare la plata fructelor civile (chirie) provenind din lipsa de folosință a imobilului în litigiu, precum și cele invederate de pârâtul Muzeul de Arheologie „Calatis” Mangalia, în motivele de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții G.X. și G.I.N.împotriva deciziei 32 C din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor formulate de reclamanți și de pârâtul Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia, Curții de Apel

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.