Securitate collaboration status: voluntary informant activity and restriction of fundamental rights under Emergency Ordinance No. 24/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul H.M.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat prin cererea din 25 mai 2010, adresată de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-a solicitat verificarea calității de colaborator sau lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât, care deține titlul de Luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989.

Reclamantul a susținut că din cuprinsul notei de constatare din 2 aprilie 2012 rezultă că pârâtul, fiind student la Iași, a fost recrutat la data de 5 martie 1976, pentru încadrarea informativă a stației de amplificare din complexul studențesc „C.”, semnând un angajament, preluând numele conspirativ „I.”. În anul 1978, după terminarea facultății și angajarea la I.U.P.S. Suceava, a fost reactivat sub numele conspirativ „G.”, „având posibilități de informare din domeniul întreținerii și reparării utilajelor, exploatarea lor, precum și starea de spirit a personalului muncitor”.

În continuare, a argumentat că în cauză, raportat la conținutul notelor semnate de către pârât, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității acestuia de colaborator al Securității, fiind dovedit faptul că acesta a furnizat informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, având reprezentarea faptului că relatările sale nu rămâneau fără urmări, vizând așadar încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor.

2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 5548 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și, în consecință, a constatat calitatea pârâtului H.M. de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 5 martie 1976 pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității sub numele conspirativ „I.”, scopul fiind acela al semnalării situațiilor deosebite care ar putea avea loc la stația C., discuții și acțiuni dușmănoase din partea studenților, precum și alte aspecte ce interesează organele de securitate.

Recrutarea pârâtului a fost decisă de organele de securitate în scopul acoperirii informative a stației de amplificare din complexul studențesc „C.”, aspect ce reiese din rapoartele întocmite de către ofițerii de securitate responsabili, așa cum rezultă și modalitatea de recrutare și de desfășurare a activității agenților.

A mai constatat prima instanță că la data de 28 februarie 1978 pârâtul a fost reîncadrat în rețeaua Securității sub numele conspirativ „G.”, așa cum rezultă din nota de analiză întocmită la data de 3 noiembrie 1978, iar apoi a fost trecut în categoria informatorilor, conform raportului întocmit la data de 14 decembrie 1978.

Curtea de apel a reținut că, în urma recrutării, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la cunoscuți ai săi care ar avea un comportament ostil regimului, primind și stimulente bănești, așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar, fără a se putea constata exercitarea, de către organele de securitate, a vreunei constrângeri psihice.

Astfel, instanța de fond a concluzionat că, din probele administrate în cauză de reclamant, reiese îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține calitatea pârâtului de colaborator al Securității, respectiv informațiile furnizate de acesta se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar informațiile respective au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanelor indicate, în condițiile în care activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanelor despre care dăduse informații.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât

Împotriva sentinței civile nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a declarat recurs pârâtul H.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 312 pct. 3 și pct. 5 C. proc. civ. și ale art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dată fiind, în aprecierea sa, motivarea generică a sentinței recurate și neindicarea în concret a notelor informative care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea sa de colaborator cu securitatea.

În acest sens a fost criticată hotărârea primei instanțe , pentru încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ample referiri și trimiteri fiind făcute și la jurisprudența C.E.D.O. în legătură cu respectarea dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În subsidiar, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul reclamant a solicitat modificarea hotărârii recurate, apreciată ca netemeinică întrucât notele informative din 16 iunie 4986 ca și cele referitoare la comentariile unui vecin nu îndeplinesc cumulativ, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, condițiile pentru a se constata calitatea de colaborator al securității.

4. Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul nu este fondat.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant, raportat la prevederile legale aplicabile și sub toate aspectele, astfel cum permit prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate, de natură a atrage, fie casarea, fie modificarea hotărâri primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, atestă că reclamantul-pârât H.M. a făcut obiectul verificărilor efectuate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sub aspectul posibilei calități de colaborator al Securității, în considerarea calității sale de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, având în vedere prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 și cererea formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Reverificând probatoriul administrat în cauză, raportat la cadrul normativ aplicabil, pentru a răspunde criticilor recurentului Înalta Curte constată că prima instanță a ajuns în mod corect la concluzia pe care instanța de control judiciar o împărtășește, în sensul că prin informațiile furnizate, reclamantul recurent a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar.

Acestea vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare a persoanelor vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului semnat de recurent, de colaborare cu structurile Securității, acesta fiind de altfel și recompensat material, conform dovezilor depuse la dosar.

Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare, pentru pretinsa nemotivare a sentinței pronunțate de prima instanță, în condițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

C. proc. civ. a consacrat într-adevăr, prin art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., principiul general potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate clar, convingător și pertinent, ca o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrar judecătoresc și singurul mijloc prin care se asigură exercitarea în mod real a controlului judiciar.

Instanța nu este obligată, însă, să răspundă punctual tuturor susținerilor părților, care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, ori să interpreteze numai în modalitatea solicitată de părți anumite texte de lege, prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., impunând doar cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată și ca acestea să nu fie contradictorii sau străine de natura pricinii, precum și cele pentru care au fost respinse cererile părților.

În speță, motivarea hotărârii atacate îndeplinește toate aceste cerințe, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar. Astfel, instanța de fond, în motivarea hotărârii, a reținut care sunt informațiile furnizate de pârât, relevante din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a făcut un examen al informațiilor respective prin prisma condițiilor cumulative ale textului legal precitat. Instanța a tras concluzia, urmare a acestei analize, că anumite informații comunicate de pârât organelor de Securitate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și că pârâtul, furnizând informații de asemenea natură, a avut reprezentarea clară a faptului că relatările sale sunt pasibile de urmări din partea Securității.

Nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant subsumate motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În raport de dovezile depuse la dosar de către reclamantul intimat Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Înalta Curte apreciază că, în mod legal și temeinic, prin sentința recurată a fost admisă acțiunea și s-a constatat că pârâtul recurent are calitatea de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind realizată o pertinentă și convingătoare analiză a fiecăreia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, potrivit acestui text legal.

Rezultă cu puterea evidenței, constată și Înalta Curte, că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale persoanelor vizate în delațiunile sale. Astfel, informațiile furnizate în legătură cu domnul D.V., traducător, și la opiniile critice ale acestuia legate de construirea socialismului, atrăgeau atenția asupra persoanei respective, fiind neîndoielnică intenția recurentului-pârât de a evidenția atitudinea ostilă și potrivnică regimului din partea persoanei denunțate.

La fel, celelalte note de informații la care se face referire în acțiunea de față, depuse și în copie la dosar, au fost apreciate în sensul că li s-a conferit valoare operativă de către persoanele ce evaluau activitatea pârâtului, fiind menționate fără echivoc recompensele materiale ce i-au fost oferite în acest sens.

Drept urmare, în mod neîndoielnic, sunt nefondate și toate celelalte critici ale recurentului-pârât, vizând lipsa de valoare operativă deosebită a informațiilor furnizate.

În fine, în mod evident, conținutul notelor informative depuse, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viață privată și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, consacrate de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu prevederile Pactului Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, cum în mod întemeiat a reținut și prima instanță.

Față de toate argumentele mai sus înfățișate, ce demonstrează netemeinicia criticilor recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu justa aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul H.M. împotriva sentinței civile nr. 5548 din 4 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.