Challenging property certificates and government decree annexes barred by mandatory prelitigation administrative procedure and res judicata

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâții SC O.P. SA, G.M., director general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, A.P., președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în cartea funciara făcute în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 privind terenurile V.E. și V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006, administrator Agenția Națională Apele Romane pentru suprafața de teren de 1300 mp. În pct. B. pentru executarea investiției acumulate V.-A. minora a râului A.A., a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă SC C. SA.

Prin sentința civilă nr. 2061 din 4 martie 2011, Judecătoria Pitești a declinat competenta soluționării acestor capete de cerere în favoarea Curții de Apel București.

Pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a depus întâmpinare, invocând excepția de prematuritate a acțiunii și excepția de tardivitate a acțiunii.

La 18 ianuarie 2012, pârâta SC O.P. SA a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, și în același timp ca tardiv formulată, reținând totodată și puterea lucrului judecat, iar pe fond ca neîntemeiată

Cu privire la puterea de lucru judecat, pârâta a invocat sentința civilă nr. 1037 din 31 mai 2005, irevocabilă prin respingerea recursului și a sentinței civile nr. 3282 din 9 mai 2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București.

2. Hotărârea Curții de apel

Prin sentința nr. 5894 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel București a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții SC O.P. SA, G.M., director general executiv al SC O.P. SA, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, L.N., ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, A.P., președintele Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, Guvernul României, Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, Administrația Națională Apele Române și SC A.D. SA, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul avea obligația de a anexa cererii sale dovada îndeplinirii procedurii prealabile, lucru pe care acesta nu l-a făcut, iar parcurgerea procedurii administrative prealabile este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire, în termenele și condițiile stipulate de lege, atrage inadmisibilitatea acțiunii.

3. Recursul declarat în cauză

Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs reclamantul P.I., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

Recurentul, reiterând motivele prezentate în fața instanței de fond, a susținut în esență, că instanța a interpretat greșit actele juridice supuse judecății, a schimbat natura juridică și înțelesul acestora, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.

Astfel, recurentul arată că în mod greșit, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 15 din Constituția României, conținutul pct. 1 și pct. 2 din obiecțiunile la întâmpinare.

În opinia recurentului, instanța de fond a invocat în mod greșit, prevederile art. 7 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 ca motiv de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare de către un alt complet de judecată.

II. Decizia instanței de recurs

Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Prin criticile sale recurentul nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.

Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin acțiunea introductivă recurentul-reclamant a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22 mai 2000, încheierile de intabulare în cartea funciara făcute în baza acestui certificat, anexa nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006 privind terenurile V.E. și V.V., anularea din anexa nr. 12 din H.G. nr. 1705/2006, administrator Agenția Națională Apele Romane pentru suprafața de teren de 1300 mp. În pct. B. pentru executarea investiției acumulate V.-A. minora a râului Argeș, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 13 octombrie 1993, emisă SC C. SA.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Astfel, procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat faptul recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligații a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției inadmisibilitătii.

De altfel, independent de aceste aspecte, din actele aflate la dosar rezultă că în cauză există și autoritate de lucru judecat având în vedere că prin sentința civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 43035/3/2007, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, SC O.P. SA, W.R. și G.B., privind anularea anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006.

Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea recursului promovat de reclamant, prin decizia nr. 2537 din 13 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, în prezenta cauză reclamantul solicită constatarea nulității absolute a anexei nr. 22 din H.G. nr. 1705/2006, în contradictoriu cu aceiași pârâți, acțiunea din prezentul dosar având aceeași cauză juridică, astfel că sunt îndeplinite condițiile autorității lucrului judecat.

Criticile recurentului potrivit cărora instanța a interpretat greșit actele juridice supuse judecății, a schimbat natura juridică și înțelesul acestora, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, sunt nefondate.

Motivarea unei hotărâri judecătorești este atributul exclusiv al magistratului, iar împrejurarea că în considerentele acesteia nu sunt cuprinse toate alegațiile justițiabililor, iar argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de aceștia nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată, cum greșit susține recurentul.

Având în vedere faptul că instanța de fond a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, opinie împărtășită și de Înalta Curte, nu se mai impune a fi analizate și celelalte susțineri ale recurentului-reclamant.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței , potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 5894 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2014.