Insurance liability barred by res judicata and statutory prescription in tort compensation claims

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 ianuarie 2001 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, reclamanta M.V.E. a chemat în judecată pârâții M.I., SC U.T. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea și SC A.S.R., sucursala Vâlcea, solicitând obligarea societății asigurătoare – SC A.S.R. - să-i plătească 83.750.000 lei, sumă la care pârâtul M.I. a fost obligat prin sentința penală nr. 851 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgășani.

Prin sentința civilă nr. 1336, pronunțată la 22 februarie 2001, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, care, prin sentința civilă nr. 439/COM, pronunțată, la 6 aprilie 2001, în dosarul nr. 657/COM/2001, a respins acțiunea reclamantei, admițând excepția autorității lucrului judecat invocată de pârâta SC A.S.R. SA, sucursala Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 8373, pronunțată la 20 octombrie 2000, acțiunea reclamantei, împotriva pârâtei SC A.S.R. SA Râmnicu Vâlcea, având același obiect, a fost respinsă.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, care, prin decizia nr. 553/A-C, pronunțată, la 22 octombrie 2001, în dosarul nr. 4132/2001, a reținut că excepția autorității lucrului judecat, reținută de instanța de fond, este întemeiată în raport cu sentința civilă nr. 8373 din 20 octombrie 2000.

Soluția pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de reclamantă, care, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică decizia atacată, susținând că, în cauză, nu poate interveni prescripția dreptului la acțiune față de asigurător, deoarece termenul de 2 ani privește numai raporturile dintre asigurat și asigurător, nu și situația terților, datoria este certă, lichidă și exigibilă, iar în ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat, hotărârea pronunțată este criticabilă, deoarece, prin sentința civilă nr. 8373/2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă, față de SC A.S.R. SA, cererea de reactualizare a debitului stabilit prin sentința penală, nu cererea de obligare la plată, astfel încât, în cauză, nu operează tripla identitate cerută de art. 1201 C. civ.

Recursul nu este fondat.

Instanța de apel, examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinței pronunțate de prima instanță și în baza prevederilor art. 202 C. proc. civ., a reținut corect că, prin sentința civilă nr. 8373 din 20 octombrie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pârâtul M.I. a fost obligat să plătească reclamantei 31.772.763 lei cu titlu de actualizare despăgubire. Prin aceeași sentință, acțiunea față de SC A.S.R. SA Râmnicu Vâlcea, a fost respinsă.

Prin sentința penală nr. 851 din 6 octombrie 1999 a Judecătoriei Drăgășani, societatea de asigurare nu a fost obligată la plată, iar sentința, în ceea ce o privește, este irevocabilă.

În același timp, acțiunea, împotriva pârâtei SC A.S.R. SA este prescrisă, în cauză, fiind aplicabile dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Și susținerea, potrivit căreia cererea constituie o acțiune oblică, a fost corect înlăturată, deoarece, din sentința penală, care a constituit titlul de creanță al reclamantei, nu rezultă că pârâta ar fi fost îndatorată debitorului M.I.

În sfârșit, în raport cu hotărârile judecătorești invocate de reclamantă, instanța de apel a reținut corect că, în speță, operează autoritatea lucrului judecat, iar cum prin apel, reclamanta nu s-a referit și la pârâtul M.I., instanța de apel nu a fost în măsură să examineze soluția pronunțată în fond și cu privire la acesta, făcând aplicarea dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C. civ.

Reținând, față de cele menționate, că soluția pronunțată în apel este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.V.E. împotriva deciziei nr. 553/A-C din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2003.