Dismissal of recourse challenging annulment of civil action for insufficient payment of judicial stamp duty under Law No. 146/1997
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, upholding the lower court's decision to annul the action as insufficiently stamped, thereby leaving the procedural dismissal in force. The case involved a commercial dispute where a limited liability company sued a stock company for payment of a price, but the first-instance court rejected the suit for failure to pay the required judicial stamp duty, a ruling affirmed by the appellate court. The decisive legal basis was Article 20(1) of Law No. 146/1997, which mandates the prior payment of judicial stamp duties; the court held that the plaintiff’s failure to evidence full payment or a valid exemption/exemption approval by the financial authorities at the first hearing constituted a non-compliance with a mandatory legal requirement, precluding any remedy of readmission or appeal against the annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 146/1997, art. 304 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997; Dismissal of recourse challenging annulment of civil action for insufficient payment of judicial stamp duty under Law No. 146/1997: În criticile formulate, recurenta susține, în esență, că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu a făcut dovada că au fost sesizate organele financiare competente pentru obținerea facilităților la plata taxei de timbru, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, în condițiile în care instanța de fond nu i-a confirmat suma ce trebuia să o plătească, iar la dosar au fost depuse acte din care rezultă înregistrarea acestei contestații la Ministerul Finanțelor - Administrația Financiară a sectorului 3 București.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată la 3 februarie 2000, reclamanta SC R.E.P. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC S.C.A. SRL Hunedoara, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, obligarea pârâtei la plata sumei de 604.383.768 lei cu titlu de preț și de 21.732.675 lei cheltuieli de judecată și 50.000 lei timbru judiciar.
Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 457 din 28 aprilie 2000, a anulat, ca insuficient timbrată, acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data înregistrării, acțiunea era timbrată cu 50.000 lei timbru judiciar, astfel că i-a pus în vedere reclamantei să achite suma de 19.732.676 lei taxă judiciară de timbru, în raport cu valoarea contestată și că aceasta a făcut demersuri pentru scutire sau amânare la plată a acestei sume, fără să facă dovezi în acest sens.
Prin decizia civilă nr. 925 din 17 noiembrie 2000, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond.
Împotriva menționatei decizii, reclamanta SC R.E.P. SA București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în concluzie, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate, recurenta susține, în esență, că, în mod greșit, a reținut instanța de apel că nu a făcut dovada că au fost sesizate organele financiare competente pentru obținerea facilităților la plata taxei de timbru, conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 146/1997, în condițiile în care instanța de fond nu i-a confirmat suma ce trebuia să o plătească, iar la dosar au fost depuse acte din care rezultă înregistrarea acestei contestații la Ministerul Finanțelor - Administrația Financiară a sectorului 3 București.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță, nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, astfel că, la primirea cererilor, acțiunilor sau căilor de atac, judecătorul care primește cererea este obligat să ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate, fiind îndreptățit să amâne plata taxei de timbru până la primul termen de judecată.
Cum, la primul termen de judecată din 31 martie 2000, reclamanta nu și-a timbrat cererea și nici nu a făcut dovada adresării către organul fiscal, în mod corect, pentru termenul din 28 aprilie 2000, aceasta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 19.732.675 lei, sau să facă dovada că a obținut amânarea plății acesteia.
Cum reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în mod corect a fost anulată cererea acesteia ca insuficient timbrată.
Faptul că nu a respectat o cerință legală, cum este aceea de a achita taxa de timbru, indiferent din ce motive, sau de a nu fi depus în timp util aprobarea de scutire sau eșalonare pentru plata ei, nu poate constitui, pentru partea care nu s-a conformat, o cauză temeinică, de natură să justifice o repunere în termen.
Cum reclamanta nu a depus toate diligențele pentru a se conforma dispozițiilor instanței, în mod corect, Curtea de Apel București a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
Așa fiind, cum hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.E.P. SA, București împotriva deciziei nr. 925 din 17 noiembrie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2003.