Seller's appeal admitted, appellate dismissal quashed for lack of standing error, and case remanded for rehearing.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted the seller's appeal, quashed the appellate court's decision (which had dismissed the claim for lack of active standing), and remanded the case to the Bucharest Court of Appeal for rehearing, thereby restoring the trial court's judgment in favor of the seller pending that review. The underlying dispute was a commercial claim by the seller for unpaid cement delivery prices and contractual penalty clauses under a 1999 sale contract. The appellate court had wrongly held that the action was brought by the seller's branch (a non-legal entity lacking standing), but the record showed the claim was filed in the name of the corporate seller itself, with its stamp and director's signature, and the branch designation was merely incidental. The decisive legal basis was the principle of procedural capacity (calitate procesuală activă): the corporate entity, as the contracting seller, had standing, and the appellate court's dismissal was reversed for improperly invoking the defense to evade contractual obligations.
Legislator headnote
AI generatedSeller's appeal admitted, appellate dismissal quashed for lack of standing error, and case remanded for rehearing: Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC L.R. SA București a declarat recurs, susținând că este nelegală, întrucât acțiunea a fost promovată prin intermediul sucursalei Hoghiz, dar în numele societății comerciale, persoana juridică, semnatară a contractului.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 12 ianuarie 2001, reclamanta SC L.R. SA București, prin sucursala Hoghiz, a chemat în judecată pârâta SC R.C. SRL București, pentru obligarea la plata următoarelor sume:
- 1.619.264.373 lei, reprezentând prețul produselor, ciment, livrate în executarea contractului nr. 807 din 24 mai 1999;
- 674.896.269 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata prețului, în temeiul art. 22 din contract (clauză penală).
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 2198 din 20 martie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu obligarea acesteia la plata sumei de 47.637.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reținând, în esență, că reclamanta-vânzătoare a făcut dovada livrării produselor, iar refuzul plății de către pârâtă este nejustificat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, prin care, în principal, a susținut că hotărârea pronunțată este nulă, acțiunea fiind promovată de o persoană care nu are interes, și anume, sucursala Hoghiz a SC L.R. SA, care nu este semnatara contractului de vânzare-cumpărare și care nu are personalitate juridică.
Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 1402 din 23 octombrie 2001, a admis apelul și, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-intimate, a schimbat în tot sentința primei instanțe și a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC L.R. SA București a declarat recurs, susținând că este nelegală, întrucât acțiunea a fost promovată prin intermediul sucursalei Hoghiz, dar în numele societății comerciale, persoana juridică, semnatară a contractului.
Recursul este întemeiat.
Reținerile instanței de apel, în sensul că acțiunea a fost formulată de o persoană lipsită de interes și fără personalitate juridică, sunt fără temei.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că acțiunea a fost formulată de SC L.R. SA București, fiind aplicată ștampila acestei persoane juridice și semnătura directorului societății.
La dezbateri s-a prezentat consilierul juridic al SC L.R., cu delegație purtând semnătura și ștampila acestei societăți.
SC L.R. SA, are calitatea de vânzătoare, ce a livrat pârâtei cantități importante de ciment, începând cu 1999, al căror preț este refuzat.
Se reține, astfel, încercarea pârâtei-cumpărătoare, de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor contractuale, prin folosirea abuzivă a dreptului de apărare.
Faptul că, în cuprinsul acțiunii, alături de semnatarul acesteia SC L.R. SA București, apare și subunitatea Hoghiz, nu poate duce la concluzia că aceasta este reclamantă în prezenta acțiune.
Ca urmare, fără temei, instanța de apel a casat hotărârea instanței de fond, reținând lipsa calității procesuale active a reclamantei, astfel că recursul urmează să fie admis, decizia Curții de Apel București, secția V-a comercială nr. 1402 din 23 octombrie 2001, să fie casată, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta, SC L.R SA București, împotriva deciziei nr. 1402 din 23 octombrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V a comercială.
Casează decizia și trimite cauza la Curtea de Apel București spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2003.