Restitution claim under Law No. 10/2001 deemed final; appeal to High Court inadmissible.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed, as inadmissible, the plaintiffs' appeal against the Court of Appeal's final decision No. 66/A of 20 February 2014, which had affirmed the first-instance judgment rejecting their claim under Law No. 10/2001 for restoration of property (a claim against the Sanitary-Veterinary Directorate and the Municipality's Commission for applying Law No. 10/2001). The Court held that the decision on appeal was final and not subject to further appeal because, under Article 26(3) of Law No. 10/2001 as amended, a first-instance decision in such restitution cases is subject only to appeal, and the transitional rules (Article 7 of Law No. 76/2012, read with Article 634(1)(4) and Article 483(2) of the Civil Procedure Code) confirm that no right of appeal exists against the appellate ruling. Thus, the plaintiffs' recourse was rejected with no further remedy available.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 7 din Legea nr. 76/2012; Restitution claim under Law No. 10/2001 deemed final; appeal to High Court inadmissible: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:
Prin decizia nr. 66/A din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții G.G. și M.M. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în contradictoriu cu inlimatele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, Primăria municipiului Călărași - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, decizie definitivă.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția I civilă, la data de 23 mai 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri definitive au declarat recurs reclamanții G.G. și M.M., cale de atac înregistrată la 15 mai 2014 și trimisă de Curtea de Apel București, secția a lV-a civilă, Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 mai 2014.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport, constatându-se că recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C2, la data de 24 iunie 2014, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Potrivii dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat recurenților -reclamanți și intimatelor-pârate Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași, Primăria municipiului Călărași - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Întimata-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași a depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., în care a precizat, în esență, că recursul este inadmisibil, în raport de prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) și (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 30 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părților.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin decizia nr. 66/A din 20 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții G.G. și M.M. împotriva sentinței civile nr. 1344 din 01 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Călărași și Primăria Municipiului Călărași - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
În temeiul art. 483 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
Litigiul de față este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 202/2010 hotărârea tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei sau a dispoziției motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului, care este de competența curții de apel.
Totodată, alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, prevăd că:
(1) „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului Ia instanța ierarhic superioară.
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege, cenzurii acestei căi de atac.
În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții G.G. și M.M. împotriva deciziei nr. 66/A din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014.