Timeliness of annulment challenge against irrevocable jurisdictional decision not subject to forced execution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the annulment challenge filed by the claimant as time-barred, thereby upholding the underlying decision of June 30, 2011, which assigned jurisdiction for a civil liability claim to the Sector 1 Bucharest Court. The dispute involved a request to compel state authorities to return funds invested in a National Investment Fund and award moral and material damages, where the claimant argued that the initial jurisdictional ruling was illegal and sought a merits review by the Supreme Court. The High Court determined that the annulment challenge was inadmissible because it was registered in June 2014, exceeding the one-year statutory limit applicable to irrevocable judgments that are not subject to forced execution, as the claimant failed to prove the date they became aware of the 2011 decision. The decisive legal basis for the dismissal was the expiration of the limitation period under Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, resulting in the loss of the right to file the appeal pursuant to Article 103(1).
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ, art. 101 alin. (3) C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Timeliness of annulment challenge against irrevocable jurisdictional decision not subject to forced execution: Instanța a arătat că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune patrimonială și soluționarea acesteia în primă instanță, atrage competența Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 5657 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Guvernul României, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
În motivare, instanța a reținut că reclamantul a învestit instanța de judecată cu o acțiune personală, solicitând repararea prejudiciului produs prin nerestituirea sumelor de bani investite cu titlul de unități de fond la Fondul Național de Investiții, litigiul vizând antrenarea răspunderii civile a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului pentru prejudiciul produs reclamantului, iar nu o contestație în legătură cu creanțele bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Instanța a arătat că acțiunea formulată de reclamant este o acțiune patrimonială și soluționarea acesteia în primă instanță, atrage competența Judecătoriei Sectorului 1 București, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii contestatorul I.I. a formulat contestație în anulare.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție la data de 26 iunie 2014.
În motivare, contestatorul a arătat că Decizia nr. 5657/2011 a Înaltei Curte de Casație și Justiție este nelegală și că în întregul ciclu procesual au fost pronunțate hotărâri judecătorești incorecte.
A solicitat admiterea contestației în anulare și judecarea cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a fi obligată intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata de daune materiale și morale, în cuantum de 50.000 de RON.
Analizând excepția tardivității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:
Prin Decizia nr. 5657 din 30 iunie 201 1 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Guvernul României, având ca obiect cererea de obligare a pârâților la restituirea sumei de 5.000 RON, depusă la Fondul Național de investiții, în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Această hotărâre nu este susceptibilă de executare silită, iar potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Întrucât nu s-a făcut dovada datei la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de formulare a contestației este cel de 1 an, care curge de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, respectiv de la data de 30 iunie 2011.
Conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., "Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare", astfel că termenul de formulare a contestației în anulare s-a împlinit la 30 iunie 2012.
Întrucât prezenta contestație în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 iunie 2014, a fost depășit termenul legal de declarare a contestației în anulare, motiv pentru care intervine sancțiunea decăderii din dreptul de a formula această cale de atac, prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege și, în consecință, va fi respinsă ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulată, contestația în anulare declarată de contestatorul I.I. împotriva Deciziei nr, 5657 din 30 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2014.
Procesat de GGC - AM