Annulment of commercial action for failure to pay judicial stamp duty or prove exemption request
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the lawsuit for lack of stamping. The dispute originated from a commercial claim by a plaintiff company against a defendant company for payment of an outstanding price and late payment penalties; the case was initially referred to the Court of Appeal due to material incompetence but was subsequently dismissed because the plaintiff failed to either pay the required judicial stamp duty or provide proof of a request for tax exemption within the court-mandated deadline. The decisive legal basis for the dismissal was Article 20(3) of Law No. 146/1997, which stipulates the annulment of actions that are not stamped in accordance with legal requirements, combined with Article 312 of the Civil Procedure Code, which affirmed that the lower court correctly applied the sanction given the plaintiff's failure to comply with the specific instruction to regularize the filing by a set date.
Legislator headnote
AI generatedart. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 312 C. proc. civ; Annulment of commercial action for failure to pay judicial stamp duty or prove exemption request: The dispute originated from a commercial claim by a plaintiff company against a defendant company for payment of an outstanding price and late payment penalties; the case was initially referred to the Court of Appeal due to material incompetence but was subsequently dismissed because the plaintiff failed to either pay the required judicial stamp duty or provide proof of a request for tax exemption within the court-mandated deadline. The decisive legal basis for the dismissal was Article 20(3) of Law No. 146/1997, which stipulates the annulment of actions that are not stamped in accordance with legal requirements, combined with Article 312 of the Civil Procedure Code, which affirmed that the lower court correctly applied the sanction given the plaintiff's failure to comply with the specific instruction to regularize the filing by a set date.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main procedural ground cited in the court's decision to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului București, la 9 ianuarie 2002, reclamanta SC O.C.R. SA, în contradictoriu cu pârâta SC T.G.R. SA, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 14.064.615.506 lei cu titlu de preț, precum și a sumei de 11.870.425.818 lei, reprezentând penalități de întârziere în plata prețului.
Tribunalul București, prin sentința nr. 969 din 31 ianuarie 2002, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 139 din 139 din 6 decembrie 2002, a anulat, ca netimbrată, acțiunea, reținând, pe de o parte, că reclamanta nu a făcut dovada înregistrării cererii de acordare a scutirii de taxă, în condițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 și nici a vreunui demers în acest sens, iar pe de altă parte, că recurenta nu și-a timbrat cererea, conform cerințelor legale cuprinse în Legea nr. 146/1007.
Contra acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC O.C.R. SA București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse sentinței recurate vizează faptul că aceasta a fost pronunțată cu neobservarea faptului că reclamanta a făcut dovada formulării cererii de scutire adresată Administrației Financiare și a faptului că aceasta nu a fost rezolvată.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat, pentru motivele ce se vor arăta.
La termenul din 1 noiembrie 2002, instanța încuviințează cererea de amânare formulată de recurentă, motivată de intenția acesteia de a obține, de la Administrația Financiară a sectorului 6 București, scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru.
Totodată, instanța pune în vedere reclamantei să depună, până la următorul termen – 6 decembrie 2002 – scutirea de la plata taxei judiciare de timbru sau dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 283.993.413 lei (a se vedea, în acest sens, dispozitivul încheierii din 1 noiembrie 2002, anexat la dosarul de la fond).
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, nefăcând dovada vreunui demers în vederea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și netimbrând acțiunea, drept pentru care, în mod legal și temeinic, instanța de fond a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a anulat acțiunea, ca netimbrată.
În considerarea celor ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, SC O.C.R. SA București, împotriva sentinței nr. 139 din 6 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2003.