Decizia nr. 854/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 23.04.2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților prin rechizitoriu, astfel:

- pentru inculpatul S.I.N. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul U.R.S. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul T.Ș.M. din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000;

- pentru inculpatul R.V. din infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul D.C. din infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., au fost achitați inculpații:

- S.I.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- S.V.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- V.O.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.;

- S.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.;

- M.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul L.I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 13 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.Ș.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului R.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V., la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1183 din 10 septembrie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 299 din 20 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, pedeapsă pe care o dă spre executare alăturat de pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa indivizibilă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa indivizibilă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a Il-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și dă acestuia spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 iulie 2003 la 21 februarie 2007.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul T.Ș.M., la pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și dă acestuia spre executare pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 11 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 iulie 2003 la 05 iulie 2006.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., fiul la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la data de 26 aprilie 2004 la 03 februarie 2007.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.pen, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la data de 26 aprilie 2004 la 03 februarie 2007.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul U.R.S., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat grațierea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 783 din 01 aprilie 2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 27 mai 2002 prin decizia nr. 252 din 07 mai 2002 a Tribunalului Brăila.

S-a dispus executarea pedepsei, alături de pedeapsa aplicată în cauză, restul rămas neexecutat de 481 de zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 783 din 01 aprilie 2002 a Judecătoriei Brăila.

Inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 481 de zile de închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la data de 02 octombrie 2009 la 11 decembrie 2009.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 75 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen. a fost condamnat inculpatul G.F., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 123 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în pedepsele componente:

- pedeapsa de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen.;

- pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele mai sus menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa aplicată în cauză și dă inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 150 din 29 aprilie 2011 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, și dispune emiterea unor noi forme de executare.

S-a constatat că față de inculpat s-a emis mandatul de arestare preventivă în lipsă din 20 august 2004.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul T.M.Ș. suma de 2.200 dolari S.U.A. echivalent în RON la cursul de schimb al B.N.R. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul R.V. suma de 2.200 dolari S.U.A. echivalent în RON la cursul de schimb al B.N.R. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 192 alin. (1) pct. 3 lit. b) C. proc. pen. au fost obligați inculpații R.V. și T.Ș.M. la plata sumei de 10.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

în baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații D.C. și U.R.S. la plata sumei de 7.000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații M.D.C. și G.F. la plata sumei de 5.000 RON fiecare cu același titlu.

În fapt, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

1. Cu privire la inculpații R.V., T.Ș.M., M.D.C. și D.C., apreciați ca făcând parte dintr-o grupare infracțională din Râmnicu Vâlcea, și inculpații U.R.S., M.I., G.F. și L.I.:

S-a reținut că, în luna mai 2003, inculpatul T.Ș.M. a intrat în legătură cu inculpatul S.I.N., aflat în Olanda, acceptând ca în schimbul unui autoturism marca C. să primească 2.000 comprimate de ecstasy. S-a mai arătat că în această tranzacție au fost implicați și inculpatul V.O.M., care a preluat autoturismul, și inculpatul S.F., care ar fi transportat drogurile la Râmnicu Vâlcea, plasându-le într-un coș de gunoi de lângă gară, și l-ar fi îndrumat pe inculpatul T.Ș.M. înspre locul unde acestea erau depozitate.

Inculpatul T.Ș.M. ar fi încercat apoi să comercializeze cele 2.000 de comprimate ecstasy prin intermediul inculpatului M.D.C., care le-ar fi preluat și dus la București unde a avut o întâlnire cu inculpații G.F. și L.I., la localul M.D. din cartierul Ferentari, aceștia urmând a cumpăra cantitatea de droguri contra sumei de 4.000 euro.

Parchetul a reținut că inculpații G.F. și L.I. au preluat drogurile, fără însă a plăti suma solicitată, invocând o datorie de 1.500 dolari S.U.A. pe care ar fi avut-o inculpatul M.D.C. față de G.F. S-a precizat că pentru recuperarea drogurilor a intervenit și inculpatul R.V., care s-a deplasat cu inculpatul T.Ș.M. în București, în cartierul Ferentari, unde a avut loc o nouă întâlnire cu inculpații G.F. și L.I., care au restituit pachetul conținând cele 2.000 de pastile de ecstasy în schimbul achitării datoriei de 1.500 dolari S.U.A. a inculpatului M.D.C. și a unei dobânzi de 1.000 dolari S.U.A.

Totodată, Parchetul a reținut că după recuperarea celor 2.000 de comprimate, inculpații T.Ș.M. și R.V. au convenit ca cel dintâi să îl contacteze din nou pe inculpatul S.I.N. și să îi propună transmiterea a 20.000-30.000 de comprimate de ecstasy cu înțelegerea ca banii să fie plătiți după valorificarea acestora în România. În urma discuțiilor care au avut loc, la un moment dat, inculpatul S.I.N., aflat în Olanda, l-ar fi contactat telefonic pe inculpatul T.Ș.M. și i-ar fi adus la cunoștință faptul că drogurile au fost depozitate la piciorul podului de la ieșirea din orașul Râmnicu Vâlcea înspre Sibiu, pentru ridicarea acestora fiind trimis inculpatul D.C.

După ridicarea acestui pachet ce conținea aproximativ 6.000 de comprimate ecstasy, inculpatul T.Ș.M. s-ar fi aflat în posesia unei cantități de aproximativ 8.000 comprimate, o parte din acestea fiind vândute în baza tranzacțiilor intermediate de inculpatul R.V., cei care realizau efectiv tranzacțiile sau transportau drogurile fiind inculpații T.Ș.M. și D.C.

S-a arătat, astfel, că aproximativ 75 de comprimate au fost vândute, în modalitatea arătată, în două rânduri numitului A.K. din Pitești, acesta fiind depistat la data de 20 iunie 2003 în posesia a 50 astfel de comprimate; alte câteva sute de comprimate fiind vândute în mai multe ocazii, în cursul lunii iunie 2003, inculpatului U.R.S., din Brăila.

S-a mai reținut că restul de aproximativ 7.000 de pastile au fost vândute de R.V. și T.Ș.M. inculpatului M.I., în acest scop inculpatul D.C. fiind trimis de primii doi la Brașov. Potrivit celor arătate în rechizitoriu, prețul stabilit de 1,5-3 dolari S.U.A./comprimat nu a mai fost achitat întrucât, la data de 20 iulie 2003, R.V. și T.Ș.M. au fost arestați preventiv în Dosarul nr. 163/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. s-a mai arătat că acesta ar fi fost implicat, împreună cu inculpații R.V. și D.C., în alte tranzacții cu droguri de mare risc - cocaină și ecstasy.

În sarcina inculpaților T.Ș.M. și R.V. s-a reținut și faptul că în cursul anului 2003 au deținut în vederea consumului propriu droguri - ecstasy, iar în cazul inculpatului R.V. și cocaină pe care ar fi și oferit-o spre consum altor persoane.

2. Cu privire la inculpații S.I.N., S.V.A., V.O.M. și S.F., apreciați ca făcând parte dintr-o grupare ce acționa în zona Turda-Cluj, s-a reținut implicarea în următoarele activități desfășurate în cursul anului 2003:

- transportul a 10.000 comprimate ecstasy de către inculpații V.O.M. și S.F. în vara anului 2003 de la București la Cluj-Napoca unde ar fi fost predate inculpatului S.V.A.;

- implicarea inculpaților S.I.N., V.O.M. și S.F. în traficarea celor 8.000 de comprimate ecstasy care ar fi ajuns în posesia inculpaților R.V. și T.Ș.M., în varianta prezentată mai sus;

- vânzarea a 400 comprimate ecstasy de către inculpații S.V.A. și V.O.M. martorului S.V.M. în cursul lunii mai 2003;

- vânzarea a 1.000 comprimate ecstasy de către inculpatul S.I.N., aflat la acel moment în Olanda sau Germania, martorului S.V.M. în vara anului 2003, tranzacție despre care s-a susținut că a avut loc în comuna M. S-a mai arătat că la data de 30 octombrie 2003, în urma unui flagrant, martorul S.V.M. ar fi fost descoperit având asupra sa 16 comprimate din lotul de 1.000 pastile primite în vara anului 2003;

- vânzarea în perioada mai - septembrie 2003 de către inculpatul S.F. a mai multor comprimate de ecstasy martorului M.D.;

- vânzarea în cursul anului 2003 a unor cantități de ecstasy martorului M.A. de către inculpații S.I.N. și V.O.M.

Situația de fapt reținută mai sus s-a bazat pe declarațiile inculpaților T.Ș.M., R.V. și D.C., care au recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea infracțiunilor, reținute în sarcina lor, declarațiile inculpaților L.I., V.O.M., S.F. și M.D.C., care au negat săvârșirea infracțiunilor, audierea celorlalți inculpați nefiind posibilă în cursul urmăririi penale.

Au fost avute în vedere și înscrisurile din Dosarele nr. 163/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, nr. 131/P/2003 și nr. 100/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și nr. 949/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, declarațiile martorului cu identitate atribuită V.G., declarațiile numiților M.D., S.P.M., S.V.M. și M.A., documente referitoare la activitatea infracțională a unor martori, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, planșe fotografice, alte documente.

Dosarul a fost inițial înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a penală, sub nr. 5729/2004 la data de 18 octombrie 2004.

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea inculpaților L.I., V.O.M., T.Ș.M., D.C., R.V., M.D.C., S.F., a martorilor M.D., P.S., C.M., S.V.M., și M.A.

Totodată, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri pentru inculpați.

Prin sentința penală nr. 530 din 02 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată astfel:

- inculpatul R.V. - la pedeapsa rezultantă de 16 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen., în urma și a revocării în baza art. 83 C. pen. a liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1183/1999 a Judecătoriei Vâlcea;

- inculpatul T.Ș.M. - la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C.pen;

- inculpatul L.I. - la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul V.O.M. - la pedeapsa de 10 ani închisoare cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul S.F. - la pedeapsa de 13 ani închisoare cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul M.D.C. - la pedeapsa de 7 ani închisoare cu aplic. art. 71-64 C. pen., dispunându-se și menținerea stării de arest preventiv și deducerea arestului de la 26 aprilie 2004 la zi;

- inculpatul D.C. - la pedeapsa de 6 ani închisoare cu aplic. art. 71-64 C. pen., dispunându-se și menținerea stării de arest preventiv și deducerea arestului de la 26 aprilie 2004 la zi;

- inculpatul S.V.A. - la pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul S.I.N. - la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen., în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1243/2002 a Judecătoriei sectorului 1 București;

- inculpatul M.I. - la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul G.F. - la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen.;

- inculpatul U.R.S. - la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare, cu aplic. art. 71-64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis tuturor inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepselor principale și s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinței penale menționate, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, invocând: aplicarea unor pedepse nelegale în cazul inculpaților R.V. și T.Ș.M., în condițiile în care se reținuse incidența dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000; greșita revocare în baza art. 83 C. pen. a beneficiului liberării condiționate în cazul inculpatului R.V.; reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante în cazul inculpaților L.I., M.D.C., S.V.A., M.I.; individualizarea greșită a pedepsei, în cazul inculpatului G.F., omisiunea instanței de a se pronunța asupra revocării beneficiului liberării condiționate în cazul inculpatului U.R.S.; greșita interzicere ca pedeapsă accesorie a tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.; greșita obligare a inculpaților la plata acelorași sume cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, au declarat apel inculpații D.C., M.D.C., R.V., T.Ș.M., L.I., V.O.M., S.F., S.V.A. și S.I.N., aceștia invocând, în esență, următoarele: neaudierea martorilor indicați în rechizitoriu, neindicarea motivelor care au stat la baza pronunțării hotărârii de condamnare, stabilirea unei situații de fapt greșite, încălcarea dreptului la apărare al inculpaților, având în vedere că s-a procedat la audierea unor martori în condiții de lipsă de procedură și în absența apărătorilor unor inculpați, audierea inculpaților în condițiile în care la termenul din 18 octombrie 2005 inculpatul T.Ș.M. era lipsit de apărare, omisiunea instanței de a dispune efectuarea unei expertize fonocriminalistice cu privire la înregistrările efectuate în cursul urmăririi penale, aplicarea unor pedepse nelegale, lipsa de publicitate a ședinței de judecată din data de 11 aprilie 2006, ce a avut loc într-o sală cu dimensiuni reduse.

Prin decizia penală nr. 824 din 07 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpații D.C., M.D.C., R.V., T.Ș.M., L.I., V.O.M., S.F., S.V.A. și S.I.N., dispunându-se casarea sentinței penale nr. 530 din 02 mai 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, cu menținerea stării de arest a inculpaților M.D.C. și D.C.

Instanța de apel a constatat faptul că la termenul din data de 18 octombrie 2005 s-a procedat la audierea inculpatului T.Ș.M. în lipsa avocatului ales și fără a rezulta că i-ar fi fost asigurată apărarea, ceea ce a produs o vătămare gravă care s-a apreciat că nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței penale.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului București, secția I penală, nr. 3064/3/2007.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu referire la situația de fapt, Tribunalul a apreciat ca fiind dovedite, în parte, acuzațiile aduse de Parchet inculpaților T.Ș.M., R.V., D.C., U.R.S., M.D.C. și G.F.

Astfel, probele administrate în cauză au dovedit faptul că în perioada mai-iunie 2003, inculpații R.V. și T.Ș.M. s-au aflat în posesia unor importante cantități de pastile de ecstasy, pastile ce au fost comercializate de aceștia prin intermediul inculpatului D.C. către inculpatul U.R.S., către numitul K.A., dar și către alte persoane rămase neidentificate. De asemenea, inculpații R.V. și T.Ș.M. au fost implicați și într-o tranzacție vizând o cantitate de 2.000 de pastile de ecstasy ce a fost predată de inculpatul M.D.C. inculpatului G.F.

Situația celor 2.000 de pastile ecstasy tranzacționate către inculpatul G.F.

În cursul lunii mai 2003, inculpatul T.Ș.M. a încercat să comercializeze prin intermediul inculpatului M.D.C. o cantitate de 2.000 pastile ecstasy în schimbul sumei de 4.000 dolari S.U.A., profitând de cunoștințele acestuia din București.

Astfel, la data de 21 mai 2003, inculpatul T.Ș.M. i-a încredințat inculpatului M.D.C. un pachet conținând cele 2.000 de pastile, acesta întâlnindu-se în București, în zona Ferentari, la un restaurant M.D., cu inculpatul G.F. Deși potrivit înțelegerii, inculpatul G.F. ar fi trebuit să plătească suma de 4.000-4.500 dolari S.U.A., acesta, după ce a preluat pastilele, pe care la rândul său urma să le vândă altei persoane, a încercat inițial să-l amâne pe inculpatul M.D.C., comunicându-i că persoana cu care s-a întâlnit nu dorea să cumpere o cantitate atât de mare sau că se află „la discuții cu altcineva”, iar ulterior nu a mai răspuns la telefon.

În acest context, inculpatul M.D.C., suspectând faptul că pastilele au fost reținute de G.F. în contul unei datorii a sale de 1.500 dolari S.U.A., l-a anunțat pe inculpatul T.Ș.M., care, la rândul său, i-a comunicat cele întâmplate inculpatului R.V., acesta implicându-se în recuperarea pastilelor.

Urmare a intervenției inculpatului R.V., s-a stabilit o întâlnire cu inculpatul G.F., la aceasta participând și inculpații T.Ș.M. și L.I. întâlnirea a avut loc în cartierul Ferentari, în apropierea unui imobil aparținând numitului I.B., inculpatul R.V. recuperând pachetul cu cele 2.000 de pastile în schimbul obligației de a plăti datoria inculpatului M.D.C. și dobânda aferentă.

Situația de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților implicați, mai puțin a inculpatului G.F. care nu a putut fi audiat în ciuda numeroaselor demersuri efectuate, singurele aspecte ce diferă între declarații fiind tipul de pastile ce au făcut obiectul tranzacției și gradul de implicare al inculpatului L.I.

În ceea ce privește natura pastilelor ce au făcut obiectul acestei tranzacții, Tribunalul remarcă faptul că în declarațiile date în cursul urmăririi penale inculpații T.Ș.M. și R.V. au menționat constant faptul că aceasta avea ca obiect pastile de ecstasy. Cei doi inculpați au păstrat aceeași poziție și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată în primul ciclu procesual, cu mențiunea că declarația inculpatului T.Ș.M., având în vedere faptul că a fost luată fără asigurarea asistenței juridice obligatorii, nu va fi considerată un mijloc de probă împotriva acestuia.

Inculpatul M.D.C. a avut o poziție oscilantă în ceea ce privește tranzacția efectuată, susținând la data de 26 aprilie 2004 că nu a transportat nici un colet pentru inculpații T. și R., la data de 25 mai 2004 că a fost implicat în vânzarea unor bunuri, dar că refuză să spună ce fel de bunuri erau, menționând însă că nu erau droguri, iar la data de 08 iunie 2004 a arătat că Pachetul pe care urma să îl vândă inculpatului G.F. conținea bunuri interzise la deținere, a căror identitate nu a dorit să o precizeze, arătând că i-ar putea atrage răspunderea penală. În declarația dată în Dosarul nr. 5729/2004, inculpatul M.D.C. a precizat pentru prima dată natura bunurilor pe care trebuia să le vândă, arătând că el știa că urma să vândă pastile de Viagra contrafăcute, menținând aceeași poziție și în prezentul dosar, în care varianta comercializării acestui tip de pastile a fost îmbrățișată de toți inculpații.

Natura reală a pastilelor puse în circulație rezultă însă cu claritate din declarațiile anterior citate ale inculpaților T.Ș.M. și R.V., dar și din discuțiile purtate de inculpatul R. referitor la acestea. Astfel, vorbind despre pastilele ce fuseseră luate de inculpatul G.F., inculpatul R.V. arată că acestea erau „cauciucuri d-alea, știi, d-alea de zbori, d-alea, mărunțele, algocalmine de dureri de cap”, termenii de „cauciucuri” și „algocalmine” fiind explicați de inculpatul D.C. ca referindu-se la pastilele de ecstasy, în același sens fiind și probele ce vor fi analizate cu referire la celelalte tranzacții realizate de inculpați.

Posibilitatea ca inculpatul T.Ș.M. să nu îi fi adus la cunoștință inculpatului M.D.C. natura bunurilor ce urmau a fi comercializate, cum a susținut acesta în declarația din Dosarul nr. 5729/2004, este exclusă. Este evident că în cazul în care inculpatul M.D.C. ar fi știut că are în posesia sa pastile de Viagra, acesta ar fi încercat să găsească cumpărători pentru acest tip de pastile, cumpărători care, având în vedere și mediul din care făceau parte, nu ar fi fost deloc mulțumiți în momentul în care ar fi constatat că au cumpărat de fapt 2.000 de pastile dintr-un drog de mare risc. Faptul că inculpatul M.D.C. cunoștea la fel de bine natura acestor pastile ca inculpații T.Ș.M. și R.V. rezultă și din conversația din data de 22 mai 2003 în care inculpatul R.V. îi relatează discuția purtată cu inculpatul G.F. pentru recuperarea „biletelor” și îi aduce la cunoștință că „ele sunt deja la vânzare (...) biletele”, folosirea acestui limbaj codat dovedind faptul că ambii interlocutori știau exact despre ce vorbesc.

Probele menționate au confirmat și faptul că inculpatul G.F. cunoștea și el natura bunurilor preluate, nefiind de conceput ca acesta să accepte intermedierea vânzării fără a cunoaște despre ce bunuri este vorba. Relevantă în acest sens este și discuția anterior menționată dintre inculpatul M. și inculpatul R. în care ultimul relatează convorbirea avută cu G.F. pentru recuperarea pastilelor.

În ceea ce privește implicarea inculpatului L.I., Tribunalul a constatat că deși probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile sale de recunoaștere, confirmă prezența sa la ambele tranzacții efectuate, niciuna dintre acestea nu dovedesc cunoașterea de către acesta a naturii bunurilor preluate și ulterior restituite de inculpatul G.F.

Faptul că inculpatul nu a avut o participare de natură a dovedi dincolo de orice dubiu cunoașterea naturii bunurilor tranzacționate rezultă din cuprinsul convorbirilor interceptate dintre inculpatul M.D.C. și R.V. Astfel, în prima din aceste convorbiri purtată la data de 22 mai 2003, ora 01.27, mculpatul M.D.C. îi aduce la cunoștință inculpatului R.V. că cel care a reținut „obiectele” este „G.F. E tovarăș cu B.I. la firma aia de bodyguarzi - G.”, iar la întrebarea inculpatului R. „dar cine a venit la întâlnire, cine a luat marfa?” inculpatul M. răspunde „el, el”. O altă convorbire purtată la 20 de minute distanță demonstrează și ea lipsa de implicare activă a inculpatului L.I. în tranzacția efectuată:

„R.V.: Deci, fii atent! Ăsta, G.F. a fost cu I.

M.D.C.: Cu cine?

R.V.: A mai fost cu unul, cu I., I.

M.D.C: Când, în seara asta?

R.V.: A fost singur G.F.?

M.D.C.: Nu. A mai venit unul cu el.

R.V.: Unu', da, un băiat, așa, înalt, cu cioc.

M.D.C.: Cu cioc, da, bravo.

R.V.: Așa. Ăla e I.”.

Or, dacă inculpatul L.I. ar fi avut o implicare activă sau ar fi fost una din persoanele cu care inculpatul M.D.C. ar fi negociat comercializarea pastilelor, cum susține Parchetul, este evident că acesta din urmă nu și-ar fi manifestat mirarea în momentul în care inculpatul R. i-a adus la cunoștință și prezența inculpatului L.I. la întâlnire și ar fi știut imediat despre cine vorbește acesta.

Parchetul a mai invocat în sprijinul acuzațiilor aduse inculpatului L.I. o conversație dintre inculpatul R.V. și numitul „V.” în care se arată că „I.” „i-a perpelit pe niște fraieri” „cu niște cauciucuri”, fără a lua însă în considerare că și în cuprinsul acestei discuții se arată că cel care a organizat cele întâmplate a fost G.F., de fapt după cum afirmă chiar inculpatul R.V.

În ceea ce privește momentul în care a avut loc recuperarea pastilelor, atât inculpatul R.V., cât și inculpatul L.I. au arătat că persoana care a preluat Pachetul și l-a restituit inculpaților R.V. și T.Ș.M. a fost G.F., inculpatul L.I. rămânând la acel moment lângă mașina pe care o conducea.

După cum rezultă și din procesul-verbal întocmit de organele de poliție, în perioada respectivă inculpatul G.F. era însoțit în permanență de inculpatul L.I., astfel că participarea sa la cele două întâlniri nu face dovada unui comportament diferit de cel obișnuit și nici nu dovedește cunoașterea de către acesta a naturii bunurilor ce au făcut obiectul tranzacției dintre M.D.C. și G.F., pe de o parte, și G.F. și R.V., pe de altă parte.

Dacă inculpatul G.F. nu avea cum să nu cunoască ce fel de pastile erau cele pe care promisese inițial să le comercializeze, posibilitatea ca inculpatul L.I. să fi fost chemat de acesta să participe la cele două întâlniri, pentru a se asigura că totul se desfășoară fără incidente, fără a cunoaște caracterul real al tranzacției nu este exclusă și nu a fost înlăturată de probele administrate în cauză.

Vânzarea a 50 de comprimate ecstasy numitului K.A. din Pitești.

Numitul K.A. a fost depistat în urma unui accident rutier care a avut loc în Pitești la data de 20 iunie 2003, ora 18.45, având în posesia sa 50 de comprimate de culoare albă. Potrivit analizelor efectuate de Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri, s-a stabilit că cele 50 de comprimate conțineau substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce făcea parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000, în amestec cu cafeină.

Deși în dosarul în care a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, numitul K.A. a susținut că cele 50 de comprimate ecstasy le-ar fi achiziționat în cursul aceleiași zile de la o persoană din București, probele administrate în cauză confirmă faptul că cele 50 de comprimate au provenit de la inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C.

Astfel, numitul G.C.B., audiat în calitate de martor în Dosarul nr. 730/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, a precizat că în cursul zilei de 20 iunie 2003, în jurul orei 18.00, s-a întâlnit cu K.A., acesta solicitându-i să se deplaseze cu mașina proprietate personală, o camionetă marca D. de culoare albastră, în localitatea Dedulești, în direcția Râmnicu Vâlcea. Ajunși acolo, în apropierea bisericii, K.A. i-a solicitat să oprească mașina, îndreptându-se ulterior înspre un autoturism marca T. de culoarea coniacului, unde a rămas pentru 3 minute. La întoarcerea în municipiul Pitești ar fi avut loc accidentul în urma căruia K.A. a fost depistat în posesia a 50 de pastile de ecstasy.

Audiat în fața I.P.J. Vâlcea la data de 15 august 2003, înainte de a fi cercetat în prezenta cauză, inculpatul D.C. a precizat și el că la solicitarea inculpatului T.Ș.M. s-a deplasat în luna iunie 2003 cu autoturismul său marca T., culoare roșu, în localitatea Vărzaru, județul Argeș, unde, în apropierea unui spital, s-a întâlnit cu o persoană cu semnalmentele numitului K.A., care venise cu un autoturism marca D. și căreia i-a predat un pachet de țigări, învelit în scotch, primind în schimb suma de 200 sau 300 dolari S.U.A. și 190 RON. Trebuie precizat că în cadrul localității Dedulești există biserica, dar și un centru medico-social, astfel că locațiile indicate de G.C.B. și de D.C. ca fiind cele ale întâlnirii coincid.

Aceeași poziție a păstrat-o inculpatul D.C. și în declarațiile din datele de 26 aprilie 2004, 11 iunie 2004, 06 iulie 2004 și 13 iulie 2004, precizând faptul că în luna iunie 2003, în timp ce inculpatul R.V. se afla în Turcia, a fost trimis de inculpatul T.Ș.M. pentru a se întâlni cu o persoană pe care a recunoscut-o din planșe foto ca fiind numitul A.K. căreia i-a predat un pachet de țigări legat în scotch, pachet despre care a constatat că „zornăia”, primind în schimb o sumă de bani. De altfel și la data de 18 octombrie 2006, cu ocazia audierii în primul ciclu procesual, inculpatul D.C. a precizat că își menține ultima declarație dată în cursul urmăririi penale.

În toate declarațiile din cursul urmăririi penale, inculpatul T.Ș.M. a recunoscut și el vânzarea a 50 de comprimate ecstasy numitului K.A., precum și faptul că l-a trimis pe inculpatul D.C. pentru transportul acestora la Pitești. În declarația din data de 07 aprilie 2004, inculpatul T.Ș.M. a mai precizat că vânzarea celor 50 de comprimate s-a realizat prin intermedierea inculpatului R.V., care la acel moment plecase în Turcia, dar l-a anunțat telefonic de faptul că va fi contactat stabilind și prețul pentru o pastilă de 4 dolari S.U.A. Inculpatul a mai recunoscut cu acea ocazie și o altă vânzare, realizată pe cont propriu, a 25 de pastile către numitul K.A., dar aceasta nu va fi reținută de instanță, declarațiile inculpatului necoroborându-se cu nici un alt mijloc de probă.

Relații referitoare la această vânzare se regăsesc și în conținutul declarațiilor inculpatului R.V., acesta arătând, încă din prima declarație din data de 23 ianuarie 2004, faptul că inculpatul T.Ș.M. i-ar fi vândut lui K.A. 50 de pastile de ecstasy pe care i le-a trimis prin inculpatul D.C. într-un pachet de țigări sigilat cu scotch. La data de 19 iulie 2004, inculpatul a recunoscut faptul că i-a pus în legătură pe T.Ș.M. și K.A., despre care știa că se ocupă cu traficul de ecstasy, recunoscând și conversațiile telefonice purtate cu acesta din urmă, ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, la data de 14 iunie 2003, inculpatul R.V. este contactat de K.A., căruia îi comunică faptul că este pe drumul înspre Turcia, dar că în perioada în care se va afla el în vacanță poate să îl contacteze pe finul lui și să îi spună „sunt prietenul lui (...) îmi trebuie niște cauciucuri, sunt prietenul lui V. Mi-a dat V. numărul tău, vreau și eu”. În aceeași conversație, inculpatul R.V. îi comunică lui K.A. numărul de telefon al inculpatului T.Ș.M., pe care îl sună ulterior spunându-i „Vezi, că trebuie să te sune unul, A. (...) Cu patru mardei îi dai. Dolari”.

Totodată, la data de 22 iunie 2003, într-o conversație cu U.R.S., inculpatul R.V. îi comunică acestuia că ar trebui să aibă grijă cu „ele” că e „de belea”, spunându-i că „uite, l-a halit pe unul la Pitești. Stau și eu în alarmă că nu știu ce e cu el. Adică nu știu ce e cu el. L-a arestat, i-a dat 30 de zile. Să nu facă vreuna (...) Nu i-am dat eu, dat io de la mine. Eu eram în Turcia” și atrăgându-i atenția „să fii atent cui dai, că (...) înțelegi?”.

Relevant este și faptul că, în urma verificării agendei telefonului găsit asupra numitului K.A., s-a stabilit că în cursul zilei de 20 iunie 2003, înainte de a fi prins în flagrant, acesta apelase de mai multe ori numărul de telefon salvat sub numele de „Finu lui V.”, acesta fiind cel mai probabil inculpatul T.Ș.M., finul inculpatului R.V. (orele 18.23, 18.21, 17.15) și numărul salvat sub numele de „V.”, acesta fiind numărul de telefon utilizat în acea perioadă de inculpatul R.V. (orele 12.27, 12.26).

Probele anterior menționate sunt suficiente pentru dovedirea implicării inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C. în vânzarea către numitul K.A. la data de 20 iunie 2003 a cantității de 50 de comprimate ecstasy, în ciuda revenirilor acestor inculpați, în ultimul ciclu procesual, asupra declarațiilor de recunoaștere (aspect ce va fi analizat ulterior).

Vânzarea de comprimate de ecstasy inculpatului U.R.S.

Operațiunile de comercializare de pastile de ecstasy către inculpatul U.R.S., de către inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C., au fost recunoscute de către aceștia din urmă în cursul urmăririi penale, dar și în primul ciclu procesual.

Astfel, în declarațiile din datele de 07 aprilie 2004 și 15 aprilie 2004, date în prezența apărătorului ales, inculpatul T.Ș.M. a precizat că, în perioada în care inculpatul R.V. se afla în Turcia, a vândut câteva zeci de comprimate ecstasy inculpatului U.R.S., întâlnindu-se cu acesta în Râmnicu Vâlcea. A mai arătat inculpatul ca această tranzacție a fost aranjată de inculpatul R.V., care îi spusese înainte de a pleca în Turcia că va fi contactat de U.R.S. La data de 19 iulie 2004, inculpatul R.V. confirma și el faptul că aproximativ 300-500 de pastile au fost vândute lui U.R.S., drogurile fiind transportate de D.C. sau T.Ș.M. în București, Râmnicu Vâlcea sau Pitești, în baza înțelegerilor telefonice pe care el le stabilea cu U.R.S.

În același sens sunt și declarațiile inculpatului D.C., atât din cursul urmăririi penale, cât și din Dosarul nr. 5729/2004, acesta precizând faptul că la ordinul inculpatului R.V. s-a întâlnit cu U.R.S. de două ori în București, predându-i acestuia, în total, trei pachete cu pastile ecstasy.

Susținerile celor trei inculpați au fost confirmate și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză.

Astfel, la data de 17 mai 2003, inculpatul R.V. este contactat de inculpatul U.R.S. care îl întrebă dacă „putem să luăm și noi mai puține din alea? Știi tu la ce mă refer.”, inculpatul R.V. comunicându-i prețul de „5 mardei” și faptul că „deci vezi dacă iți trebuie astea: B. și cu astea. înțelegi? Cinci mardei. Îți spun eu. B. (...) M., B. și nu mai știu cum.” Relevant este și faptul că, după cum rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, denumirea comună a pastilelor de ecstasy este dată de logo-ul stanțat pe acestea, iar unele din acestea au stanțate siglele a diverse firme producătoare de autovehicule. La câteva ore distanță, discuția dintre cei doi continuă, inculpatul R.V. dându-i asigurări inculpatului U.R.S. cu privire la calitatea pastilelor „marfă. Originale, mă. Eu am lovit două de nu mai știam să mai vrăjesc” și că sunt „ca alea pe care le-am luat noi atunci pe autostradă”. În aceeași zi, tranzacția s-a finalizat, potrivit înțelegerii dintre părți, inculpatul U.R.S. urmând să primească în București „50 din alea pentru ăsta” și 33 împrăștiate pentru el și să plătească 200 și un telefon mobil, acestea urmând a fi trimise prin „N.” - inculpatul D.C. Realizarea tranzacției în aceste condiții este confirmată și de inculpatul D.C., acesta arătând, în declarația din data de 18 octombrie 2005 din fața instanței de judecată, că în luna mai sau iunie 2003 a fost trimis de R.V. la București, pentru a se întâlni cu U.R.S. căruia i-a dat un pachet, primind în schimb 200 dolari S.U.A. și un telefon mobil.

La două zile distanță, inculpatul U.R.S. îl contactează din nou pe inculpatul R.V., întrebându-l dacă mai are din „alea”, precizând că „ne-am pus și am dat în ele ca nebunii”.

Alte conversații au avut loc între cei doi inculpați în luna iunie 2003. Astfel, la 12 iunie 2003, inculpatul R.V. îl contactează pe inculpatul U.R.S., întrebându-l dacă cunoscuții săi nu mai vor „d-alea, bombonele d-alea”, spunând că a scăzut prețul la 3 și că are multe care „au căzut pe capul lui”. A doua zi, în condițiile în care urma să plece în Turcia, inculpatul R.V. îi comunică lui U.R.S. numărul de telefon al inculpatului T.Ș.M., pentru a-l contacta în cazul în care găsește cumpărători. În aceeași discuție, inculpatul U. se plânge de faptul că nu găsește cumpărători pentru cantități mari, ci doar pentru 20 sau 40 de bucăți, iar inculpatul R. își manifestă disponibilitatea de a vinde „o mie, două, trei”, la 3 dolari S.U.A. bucata, lăudând în același timp calitatea mărfii „de-alea de înnebunești. Eu cel, puțin (...) M-a paralizat”. În plus, în discuția precitată din data de 14 iunie 2003, în care inculpatul R.V. îi aduce la cunoștință inculpatului T.Ș.M. că va fi sunat de K.A. căruia urma să îi vândă „cu 4 mardei”, acesta îi atrage atenția și asupra faptului că vânzarea la Brăila se face „pe trei”. Rezultă astfel că pastilele ce urmau a fi vândute inculpatului U.R.S. sunt identice cu cele vândute numitului K.A., fiind vorba de comprimate de ecstasy ce conțineau substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA).

Această convingere a instanței este întărită și de discuția care are loc între U.R.S. și R.V., după prinderea în flagrant a numitului K.A. la 20 iunie 2003, discuție din care au fost prezentate deja unele fragmente. În această conversație, în contextul în care K.A. fusese arestat preventiv, R.V. își manifestă dorința de a scăpa mai repede de „ele”, oferindu-i chiar inculpatului U.R.S. un preț inferior celui stabilit anterior, 2 euro/bucata. În același timp, R.V. îi dă sfaturi inculpatului U., sugerându-i să aibă grijă cui vinde pentru a nu avea o soartă similară lui K.A., despre care arată că „a vândut și el pe unde o fi vândut și... Na! A dat de belea.” De asemenea, inculpatul R. îi sugerează inculpatului U. să găsească persoane care să fie dispuse să cumpere cantități mai mari, dându-i și sfaturi cum să procedeze „Spui: Dă-mi mie, da-mi o mie de euro, și le aduc la tine acasă, fac și eu un ban și ai și tu când vrei... să ronțăi... Îi aduci mortul acasă la el. Îi dai mortul”.

Deși audiat pentru prima dată în prezentul dosar inculpatul U.R.S. a negat săvârșirea infracțiunii, arătând că pastilele primite de la ceilalți inculpați reprezentau în fapt pastile de Viagra (variantă ce a fost însușită și de celelalte persoane implicate în acest ciclu procesual), Tribunalul nu poate face abstracție de faptul că audiat la data de 02 septembrie 2009, conform procedurii prevăzute de art. 150 C. proc. pen., inculpatul a declarat „recunosc săvârșirea infracțiunii de trafic, însă ceea ce se reține este exagerat”.

Susținerile inculpaților din fața prezentei instanțe referitoare la faptul că pastile vândute erau pastile de Viagra sunt clar infirmate de probele menționate mai sus, în special de transcrierile convorbirilor telefonice interceptate. După cum s-a arătat conversația din data de 14 iunie 2003, dar și cea din data de 22 iunie 2003, dovedesc faptul că pastilele vândute inculpatului U.R.S. erau de același tip cu pastilele vândute numitului K.A., arestarea acestuia făcând vânzarea acestora în cantități mari o urgență.

Modul în care inculpații vorbesc despre aceste pastile, despre efectul lor („de-alea de înnebunești”, „m-a paralizat”), despre locurile în care au fost consumate (pe autostradă), cantitățile consumate (în intervalul 18-19 mai 2003 inculpatul U. și prietenii săi se pare că au consumat peste 80 de astfel de pastile, iar la 22 iunie 2003 acesta îi comunică inculpatului R. că „G.” și alții vroiau 500 de pastile o dată) exclud posibilitatea ca pastile traficate să fie pastile de Viagra.

În consecință, față de cele arătate, Tribunalul a reținut că în lunile mai-iunie 2003 au avut loc cel puțin trei vânzări de pastile de ecstasy către inculpatul U.R.S., cantitatea vândută depășind 100 de pastile. Probele prezentate mai sus nu sunt însă de natură a dovedi cantitățile menționate în cuprinsul rechizitoriului de 300-500 de pastile, singura probă în acest sens fiind una din declarațiile inculpatului R.V., declarație ce nu se coroborează cu niciuna din celelalte probe administrate în cauză. Faptul că inculpații au discutat despre posibilitatea tranzacționării unor cantități însemnate de pastile nu dovedește și împrejurarea că astfel de tranzacții au avut loc.

Împrejurarea că pastilele comercializate de inculpații R.V. și T.Ș.M. au fost pastile de ecstasy, iar nu de Viagra, dar și faptul că aceștia aveau la dispoziție cantități impresionante de comprimate pentru comercializare, rezultă și din alte convorbiri purtate de primul dintre aceștia.

Relevantă în acest sens, este discuția din data de 13 iunie 2003 purtată de inculpatul R.V. cu o persoană neidentificată:

„R.V.: Auzi, tovarășe? Îți pregătisem de înmormântare.

A.N.: De ce?

R.V.: Să moară N...

A.N.: De ce?

R.N.: A ronțăit două cauciucuri și nu mă mai înțeleg cu el.

A.N.: Bă, da faceți experiențe și pe cățea, și pe...

R.N.: Cățeaua, bă! Dar azi noapte, bă ce a fost cu cățeaua. Tovarășe, să moară ce am mai scump dacă te mint, dacă nu... Știi cum făcea? Fugea, curtea, ai văzut că e balie la mine, e mare. Fugea dintr-un colț... Brruum... Ca săgeata. Pac! Lua o minge spartă în gură. Brrum înapoi. Se tăvălea după aia, făcea două, trei tumbe. I-am dat cu apă rece, i-am băgat pe gât. L-am sunat pe prințișor. Nu, mint, m-a sunat el pe mine și îmi spune: Ce faci, tovarășe? Zic: Ce să fac, sunt prin curte cu cățeaua, mă doare capul. Dacă moare cățeaua mă cert cu fi-mea. Și a spus: Ce domne', e problemă? Apă rece și muzică house. La cățea.”

Pentru înțelegerea acestei conversații, s-a precizat că ecstasy este un drog a cărui folosire este cel mai des asociată cu cluburile de „rave” (gen de muzică înrudit cu muzica house), fiind folosit pentru sporirea rezistenței fizice și înlăturarea efectelor oboselii, și că unul dintre efectele acestuia este resimțirea unei nevoi continue de mișcare, combinată cu o puternică deshidratare. Evenimentul relatat în această conversație se regăsește și în declarațiile inculpatului D.C., acesta precizând că vara anului 2003, după ce a consumat o cantitate redusă de băuturi alcoolice puse la dispoziție de inculpatul R.V., s-a simțit foarte rău, având tulburări vizuale, fiind amețit și având simptome pe care le-a atribuit consumului de droguri, iar a doua zi a surprins o discuție telefonică referitoare la faptul că și cățeaua inculpatului R. „luase ceva ce-i determinase o anumită stare, astfel încât nu se mai înțelegeau cu ea”. Tot inculpatul D. este cel care a precizat în declarațiile date la urmărirea penală că în limbajul codat folosit pentru discuțiile referitoare la comprimatele de ecstasy se foloseau termenii de „roți”, „cauciucuri”, „algocalmine”, „mortu'”.

Tribunalul a mai apreciat necesar să precizeze că la întrebările adresate inculpatului T. cu ocazia audierii din data de 22 martie 2012 acesta a arătat că pastilele de Viagra pretins comercializate nu modificau în nici un fel comportamentul în societate al persoanelor care le consumau, consumul unor astfel de pastile neputând astfel, în nici un caz, să justifice comportamentul inculpatului D.C. în urma consumării acestora.

Discuția menționată anterior a continuat prin oferirea spre vânzare de către inculpatul R.V. cu prețul de „doi mardei” (dolari S.U.A.) a „o sută, două, trei, cinci, șapte. Cât trebuie” de „roți” cu „caracter mare”.

Într-o altă discuție din data de 22 mai 2003, purtată cu numitul S.R., inculpatul R.V. este întrebat dacă a pus „roți” „de probă”, iar la data de 10 iunie 2003 acesta primește o comandă de „10 bucăți până sâmbătă seara”, o altă comandă fiind primită în ziua de 11 iunie 2003 pentru „d-astea”, persoana interesată oferind suma de 300 (fără a se menționa moneda) și arătând că „noi o să mai vrem să luam vineri, că eu vineri mă duc la o chermeză cu el”.

Deși interpretate prin prisma explicațiilor date de inculpatul D.C. și a declarațiilor de recunoaștere a săvârșirii faptei ale inculpatului R.V., aceste discuții apar ca fiind suficient de explicite, Tribunalul a considerat că se impune a se răspunde afirmațiilor acestuia din urmă din declarația din data de 15 iulie 2004 cu referire la convorbirile interceptate. Astfel, în legătură cu discuția din data de 13 iunie 2003, inculpatul a susținut că aceasta avea ca obiect vânzarea unor cauciucuri uzate la prețul de 2.000.000 ROL bucata. Această explicație, evident, nu poate fi primită. După cum rezultă și din restul discuțiilor, prin „mardei” inculpatul R.V. înțelegea dolari, fiind greu de crezut că acesta ar fi vândut un cauciuc, chiar uzat fiind, cu suma de doar 2 dolari S.U.A. Totodată, Tribunalul poate cu greu să își imagineze situația în care inculpatul D.C. ar fi putut să „ronțăie” două „cauciucuri” în înțelesul propriu al cuvântului.

La fel de puțin credibile sunt susținerile inculpatului R. din aceeași declarație în care arată că discuțiile purtate cu U.R.S. sau K.A. aveau ca obiect parfumuri contrafăcute sau valută falsificată, conversațiile citate anterior fiind suficient de clare în acest sens, la fel ca referirea la „o sută de pastile sunt trei sute de parai”.

În ceea ce privește declarațiile inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C. din prezentul ciclu procesual referitoare la faptul că toate tranzacțiile menționate au vizat pastile de Viagra și că au fost constrânși să dea declarațiile de recunoaștere din faza de urmărire penală, Tribunalul urmează să le înlăture din materialul probator. În primul rând, se constată că în cazul inculpatului T.Ș.M. toate declarațiile acestuia din faza de urmărire penală au fost date în prezența unui apărător ales, care nu a ridicat nicio obiecție cu privire la modul în care a decurs audierea. De asemenea, deși declarația inculpatului R.V. în care acesta a recunoscut implicarea sa în activitățile mai sus descrise a fost dată în prezența unui apărător din oficiu, prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc în prezența unui apărător ales, acesta menținându-și cu acea ocazie poziția de recunoaștere, aceeași fiind și situația inculpatului D.C.

În plus, după cum s-a arătat anterior, în Dosarul nr. 5729/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală, cei 3 inculpați au păstrat, în general, aceeași atitudine de recunoaștere a implicării în traficul cu droguri de mare risc, cu precizarea că inculpatul R.V. a fost asistat de același avocat ca în prezentul ciclu procesual, fără ca la acel moment inculpații să susțină faptul că s-ar fi exercitat presiuni asupra lor.

Susținerile inculpaților R.V. și T.Ș.M., făcute pentru prima dată la un interval de peste 6 ani de la prima audiere a acestora, referitoare la faptul că ar fi fost amenințați cu privire la arestarea preventivă a soțiilor lor apar astfel ca puțin plauzibile, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul D.C. acesta nu a prezentat nici un motiv pentru revenirea asupra declarațiilor din faza de urmărire penală. Totodată, nu poate fi ignorat faptul că la momentul la care inculpatul T.Ș.M. a dat declarațiile din Dosarul nr. 5729/2004 al Tribunalului București soția sa - M.D.A. - fusese deja achitată definitiv în dosarul în care a fost trimisă în judecată alături de inculpat, astfel încât invocata stare de temere nu mai avea cum să existe.

De asemenea, Tribunalul a apreciat ca dovedite și acuzațiile aduse inculpaților R.V. și T.Ș.M. referitoare la deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, precum și oferirea de astfel de droguri de către inculpatul R.V. altor persoane pentru consum. În acest sens sunt declarațiile inculpaților R.V. și T.Ș.M. de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii din cursul urmăririi penale, dar și din Dosarul nr. 5729/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală.

Astfel, la data de 14 ianuarie 2004, inculpatul T.Ș.M. preciza faptul că a consumat împreună cu inculpatul R.V. o parte din pastilele de ecstasy deținute, aceeași poziție păstrând-o și la data de 07 aprilie 2004 și 15 aprilie 2004. La data de 15 aprilie 2004, inculpatul a mai arătat că a consumat împreună cu inculpatul R.V. cocaină ce îi fusese pusă la dispoziție de acesta, precizând faptul că discuția din data de 31 mai 2003, ce va fi redată în continuare se referă la consumul de cocaină.

În discuția menționată, inculpatul T. îl întreba pe inculpatul R. dacă „mai are ceva la pachet”, acesta răspunzându-i că „mai am, ce (...) ce-a rămas pe farfurie... ce-a rămas pe farfurie, strâng și îți aduc... nu știu... unu jumătate... nu știu”. În ciuda revenirii inculpatului asupra acestor afirmații în fața prezentei instanțe, acesta nu a putut indica „adevărata” semnificație a acestei discuții.

Inculpatul R.V. a recunoscut și el deținerea de cocaină în vederea consumului propriu încă din prima declarație din faza de urmărire penală, menținând poziția de recunoaștere și în celelalte declarații, inclusiv în declarația de la data de 18 octombrie 2005. S-a mai avut în vedere de instanță și conversația purtată de inculpat la data de 17 iunie 2003, în perioada în care se afla în Turcia, și în care acesta îi solicită interlocutorului să îi spună dacă are niște prieteni în zonă de la care să poată să cumpere „un gram, două” de „coca, coca”. Deși inculpatul R.V. a negat că ar fi consumat în mod obișnuit ecstasy, declarațiile inculpatului T. în acest sens se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în cauză, în care acesta dă asigurări cu privire la calitatea mărfii pornind de la propriile sale experiențe, convorbiri redate anterior.

De asemenea, deși Tribunalul a apreciat că declarațiile date de inculpatul D.C. în cursul urmării penale, în special cea din data de 13 iulie 2004, este posibil să conțină exagerări, iar unele aspecte relatate de acest inculpat nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză și nici nu au fost reținute de Parchet în actul de inculpare, declarațiile acestuia confirmă cele recunoscute de inculpatul R.V. cu privire la deținerea de droguri în vederea consumului propriu.

În ceea ce privește acuzațiile aduse celorlalți inculpați:

Cu referire la inculpatul S.F., Parchetul a formulat următoarele acuzații:

- implicarea alături de inculpații V.O.M. și S.V.A. în transportul a 10.000 comprimate ecstasy pe ruta București-Cluj în vara anului 2003;

- implicarea în tranzacția încheiată de inculpatul S.I.N. cu inculpatul T.Ș.M., în urma căreia acesta a primit 8.000 de comprimate de ecstasy;

- vânzarea către M.D. a mai multor comprimate de ecstasy.

Prima acuzație adusă inculpatului S.F. se sprijină doar pe declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.”, care a precizat că „în vara anului 2003, V.O. a adus de la București un număr de aproximativ 10.000 pastile pe care cu ajutorul lui S.M. și S.F. i le-a dat lui S.A.V., la Cluj, fiind plătiți de acesta cu câteva sute de euro pentru transportul efectuat”. Trecând peste caracterul extrem de vag al acestei acuzații (în rechizitoriu nu se menționează momentul exact când a avut loc acest transport, de unde au fost preluate aceste droguri, cum au fost transportate, unde au fost depozitate sau ce s-a întâmplat cu acestea și nici de ce nu a fost trimis în judecată și S.M. dacă declarația martorului era considerată atât de credibilă), care îl împiedică în mod efectiv pe acest inculpat, dar și pe ceilalți doi, să își realizeze o apărare corespunzătoare, se constată faptul că potrivit dispozițiilor art. 861 alin. (6) C. proc. pen. declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate nu pot servi aflării adevărului decât în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Or, declarația martorului cu identitate atribuită „V.G.” referitoare la transportul de către inculpatul S.F. a 10.000 pastile ecstasy de la București la Cluj-Napoca nu se coroborează cu nici un alt element probator.

Deși dispozițiile dreptului intern sunt suficient de clare sub acest aspect, pentru întărirea și lămurirea conținutului acestora se impune amintirea jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură cu martorii „anonimi”, și anume a faptului că o hotărâre de condamnare nu se poate fonda exclusiv sau într-o manieră determinantă pe declarațiile unor astfel de persoane (Van Mechelen și alții împotriva Olandei, hotărârea din data de 23 aprilie 1997; Birutis și alții împotriva Lituaniei, hotărârea din data de 28 martie 2002).

În ceea ce privește cea de a doua acuzație adusă inculpatului S.F., aceasta se bazează exclusiv pe declarațiile coinculpatului T.Ș.M. din cursul urmăririi penale. În cuprinsul acestor declarații, inculpatul T.Ș.M. a arătat că prima cantitate de pastile ecstasy preluată i-a fost lăsată într-un coș de gunoi de la gara din Râmnicu Vâlcea, de către o persoană trimisă de inculpatul S.I.N., cu care a ținut legătura telefonic și pe care a văzut-o și în gară. Inculpatul T.Ș.M. a recunoscut această persoană ca fiind inculpatul S.F. Aceste declarații ale inculpatului T.Ș.M., asupra cărora, de altfel, inculpatul a revenit încă de la data de 18 octombrie 2005, negând implicarea inculpatului S.F. în transportul celor 2.000 de pastile de ecstasy, nu sunt sprijinite de nicio altă probă administrată în cauză, fiind incidente pe deplin dispozițiile art. 69 C. proc. pen., potrivit cărora declarațiile învinuitului sau inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Parchetul a susținut că declarațiile inițiale ale inculpatului T.Ș.M. se coroborează cu declarațiile coinculpaților R.V. și D.C., dar Tribunalul constată că aceste două persoane nu au fost implicate în preluarea primei cantități de pastile de ecstasy de către inculpatul T.Ș.M. și nici nu au menționat numele inculpatului S.F. în declarațiile lor.

Similară este și situația în ceea ce privește cea de-a treia acuzație adusă inculpatului S.F. bazată doar pe declarațiile martorului M.D. Tribunalul a constatat că deși acesta a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză, declarația sa din data de 22 septembrie 2004 în care afirma, că în perioada mai - septembrie 2003 inculpatul S.F. i-ar fi vândut aproximativ 3-5 pastile de ecstasy/săptămână a fost dată în condițiile în care la acel moment numitul M.D. avea calitatea de inculpat, cercetat în stare de arest, în Dosarul nr. 36/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției, secția de combatere a criminalității organizate și antidrog, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. În aceste condiții, declarațiile numitului M.D., date la un moment la care acesta avea calitatea de inculpat și pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, au, în opinia Tribunalului, o valoare probatorie condiționată de coroborarea cu alte mijloace de probă.

Or, niciuna din celelalte probe administrate în cauză nu confirmă vânzarea de către inculpatul S.F. a unor pastile de ecstasy. Totodată, singurul acuzator al inculpatului S.F. în această privință a revenit asupra poziției sale inițiale cu ocazia declarațiilor date la 08 noiembrie 2005 și la 06 octombrie 2011, precizând că declarațiile din fața organelor de cercetare penală au fost date sub influența unor medicamente foarte puternice administrate pentru afecțiunile psihice de care suferea și că nu are cunoștință ca inculpatul S.F. să fi fost implicat în activități de trafic de droguri.

În plus, în condițiile în care M.D. era cercetat pentru faptul că în perioada 2003-2004 ar fi vândut, intermediat vânzarea și ar fi oferit cu titlu gratuit cantități de droguri de mare risc (LSD, cocaină, MDMA), susținerea acestuia că ar fi cumpărat 3-5 comprimate săptămânal de la inculpatul S.F. pentru consumul propriu apare cel puțin suspectă.

Nu se poate reține nici că ar exista elemente comune între declarațiile celor trei persoane menționate - „V.G.”, T.Ș.M. și M.D. - care să ducă la coroborarea acestora, cu consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare.

În aceste condiții, este opinia Tribunalului că nu a fost înlăturată prezumția de nevinovăție a inculpatului S.F. în legătură cu niciuna din acuzațiile ce i se aduc, motiv pentru care se va dispune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu referire la inculpatul S.V.A., Parchetul a formulat următoarele acuzații:

- preluarea în vara anului 2003 a 10.000 pastile ecstasy transportate pe ruta București-Cluj de inculpații V.O.M. și S.F.;

- vânzarea a 400 comprimate ecstasy, împreună cu inculpatul V.O.M., martorului S.V.M. în cursul lunii mai 2003.

La fel ca în cazul inculpatului S.F. prima acuzație adusă inculpatului S.V.A. se sprijină doar pe declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.” și pentru aceleași motive ca în cazul inculpatului S.F. instanța apreciază că această singură declarație, necoroborată cu nici un alt element probator, nu poate constitui temeiul pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

Cu referire la cea de a doua acuzație, aceasta se sprijină în exclusivitate pe denunțul și declarația numitului S.V.M., dată în condițiile în care acesta era cercetat în stare de arest preventiv cu începere de la 31 octombrie 2003 în Dosarul nr. 101/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, denunțul fiind făcut pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, dispoziții ce au fost și reținute în încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.

Astfel, în cuprinsul denunțului din data de 25 noiembrie 2003, inculpatul (la acea dată) S.V.M. preciza că în cursul lunii aprilie-mai 2003 a luat legătura cu numitul S.I.N., aflat în Olanda, pentru ca acesta să îi furnizeze comprimate de ecstasy; după câteva zile inculpatul S. i-ar fi trimis prin intermediul inculpatului V.O.M. un număr de 400 de pastile ecstasy care i-au fost înmânate de către inculpatul S.V.A.

A mai arătat S.V.M. că în luna iunie 2003 a convenit din nou cu S.I.N. să îi trimită 1.000 de comprimate de ecstasy prin intermediul inculpatului V.O.M., comprimatele primindu-le efectiv de la o cunoștință a inculpatului V. într-o parcare de pe raza localității Mărtinești.

În declarația dată la 09 martie 2004, S.V.M. prezintă o variantă diferită cu privire la cele întâmplate, arătând că în cursul lunii aprilie-mai 2003 a luat legătura cu inculpatul S.V.A., stabilit în Germania, solicitându-i să îi facă rost de pastile de ecstasy; după circa 3-4 săptămâni, la venirea inculpatului S.V.A. în țară, între cei doi a avut loc o întâlnire, iar inculpatul S.V.A. l-a sunat de numitul „B.”, cu care s-a întâlnit, preluând 400 de pastile pe care i le-a dat martorului în schimbul sumei de. 800 euro. Martorul a precizat că în cursul lunii iulie 2003 l-a contactat din nou pe inculpatul S.V.A. care l-a direcționat înspre inculpatul S.I.N., ce se afla în Olanda sau Germania, și pe care l-a contactat telefonic. Potrivit celor arătate de martor, inculpatul S. l-a sunat în aceeași zi și i-a comunicat un număr de telefon. În urma apelării acelui număr, martorul ar fi fost direcționat înspre localitatea Mărtinești, unde s-a întâlnit cu o persoană necunoscută căreia i-a predat suma de 2.000 euro, după care, la indicațiile acesteia, s-a deplasat în celălalt capăt al comunei, unde drogurile - 1.000 pastile ecstasy - erau lăsate la piciorul unui indicator rutier.

Trecând peste diferențele evidente dintre cele două declarații (persoana cu care a luat legătura pentru realizarea primei tranzacții - inculpatul S. sau inculpatul S., momentul la care ar fi avut loc preluarea celor 400 de pastile - la câteva zile de la telefonul inițial sau la 3-4 săptămâni, gradul de implicare al inculpatului V.O.M., modalitatea în care s-ar fi realizat cea de a doua tranzacție - contact direct sau lăsarea drogurilor la piciorul unui indicator rutier), la fel ca în cazul declarațiilor martorului M.D., instanța constată că martorul S.V.M. are calitatea de persoană interesată în prezenta cauză, denunțul formulat de acesta împotriva inculpaților S.V.A., S.I.N. și V.O.M. aducându-i beneficii, în sensul reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu consecința reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile de care acesta era acuzat. În aceste condiții, credibilitatea acestui martor este una limitată, fiind necesar pentru reținerea declarației acestuia ca aceasta să se coroboreze cu alte mijloace de probă, condiție care nu este îndeplinită în cauza de față.

În plus, nici această acuzație nu este plasată clar în timp, ceea ce îl împiedică pe inculpatul S.V.A., domiciliat în Germania și cu prezențe doar sporadice pe teritoriul României, să își realizeze apărarea.

Deși instanța, față de elementele prezentate mai sus, a apreciat că nu au fost probate acuzațiile aduse de Parchet inculpatului S.V.A., trebuie menționat că nu vor fi reținute nici apărările formulate de acesta referitor la imposibilitatea deplasării în cursul anului 2003 pe teritoriul României. Astfel, procesul-verbal întocmit la data de 16 martie 2004 de organele de cercetare penală confirmă prezența inculpatului pe teritoriul României, acesta intrând în țară la data de 17 aprilie 2003 și părăsind teritoriul național la data de 27 aprilie 2003. Același proces-verbal a precizat posibilitatea ca intrările/ieșirile din țară ale inculpatului să nu fi fost înregistrate, dovadă în acest sens fiind și procesul-verbal de executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, în care se consemnează declarația mamei acestuia referitoare la faptul că ultima vizită a inculpatului în România a avut loc în luna august 2003. De altfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse de apărătorul inculpatului o dată cu concluziile scrise, nerecunoașterea de către acesta a prezenței în România în lunile aprilie și august 2003 s-a datorat, probabil, unei consilieri inițiale defectuoase. Trebuie însă menționat nu există probe certe care să ateste prezența inculpatului în România în intervalul în care martorul susținea că a avut loc întâlnirea în vederea predării drogurilor.

Cu referire la inculpatul V.O.M., Parchetul a reținut următoarele acuzații:

- implicarea, alături de inculpatul S.F., în tranzacția pe care inculpatul S.I.N. a încheiat-o cu inculpatul T.Ș.M. și în urma căreia au ajuns la rețeaua din Râmnicu Vâlcea un număr de 8.000 de pastile ecstasy, în partea descriptivă a rechizitoriului reținându-se doar faptul că inculpatul V.O.M. ar fi preluat autoturismul marca C., reprezentând contravaloarea primelor 2.000 de comprimate de la inculpatul T.Ș.M.;

- distribuirea în cursul lunii mai 2003, împreună cu inculpatul S.V.A., a unei cantități de 400 pastile ecstasy martorului S.V.M. și implicarea în predarea către acest martor a cantității de 1.000 comprimate ecstasy;

- implicarea în vara anului 2003, împreună cu inculpatul S.F., în transportul a 10.000 pastile ecstasy pe ruta București-Cluj unde au fost predate inculpatului S.V.A.;

- punerea în legătură a martorului M.A. cu inculpatul S.I.N. la începutul anului 2003 pentru încheierea unor tranzacții legate de droguri și oferirea către același martor în vara anului 2003 (probabil după preluarea celor 10.000 de comprimate) a posibilității de a achiziționa pe plan local orice cantitate de cocaină și comprimate de ecstasy și a unei mostre de 10 pastile ecstasy.

Prima acuzație este reținută în exclusivitate pe baza declarațiilor inculpatului T.Ș.M. Dacă preluarea mașinii de către inculpatul V.O.M. de la inculpatul T. pentru inculpatul S. este recunoscută de toate cele trei persoane implicate, implicarea acestuia într-o tranzacție ilegală este susținută doar de declarațiile inculpatului T.Ș.M., din cursul urmăririi penale. Astfel, audiat la data de 14 ianuarie 2004, inculpatul T.Ș.M. a arătat că „B. a venit la Râmnicu Vâlcea unde i-am și predat autoturismul marca C., fără însă să-mi fie predate și drogurile. Întrebându-l pe B. despre modalitatea în care voi intra în posesia pastilelor de ecstasy acesta mi-a spus că este treaba mea și a lui M., pe el interesându-l doar autoturismul”. Aceasta este singura afirmație care ar sprijini ideea că inculpatul V.O.M. ar fi cunoscut faptul că urma să aibă loc o tranzacție ilicită, fiind și în acest caz incidente dispozițiile art. 69 C. proc. pen., potrivit cărora declarațiile învinuitului sau ale inculpatului pot servi aflării adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Parchetul a susținut că declarațiile inculpatului T.Ș.M. se coroborează cu declarațiile inculpaților R.V. și D.C., dar Tribunalul a constatat că numele inculpatului V.O.M. nu apare în niciuna din declarațiile acestora, iar declarația martorului cu identitate atribuită „V.G.” - potrivit căreia „mai cunosc că la începutul verii anului 2003 V.O., a luat un autoturism marca C., culoare verde, de la un anume T.Ș.M., din Râmnicu Vâlcea, implicat și el în activități de trafic și consum de droguri” - nu face decât să confirme faptul că inculpatul V.O.M. a preluat autoturismul marca C., activitate ce nu are nimic ilegal în sine.

A doua acuzație se bazează doar pe declarațiile martorului S.V.M., prezentate anterior, acestea urmând a fi înlăturate pentru aceleași motive ca în cazul inculpatului S.V.A. În plus, Tribunalul a constatat că în niciuna din variantele prezentate, martorul S.V.M. nu a precizat că ar fi avut vreun contact direct cu inculpatul V.O.M., arătând, în ceea ce privește prima tranzacție, că inculpatul S. l-ar fi sunat în prezența sa pe „B.” și că întâlnirea la care ar fi fost predate cele 400 de comprimate de ecstasy ce au intrat în posesia sa ar fi avut loc doar între cei doi, iar în ce privește cea de-a doua tranzacție că ar fi aflat ulterior că persoana cu care s-a întâlnit în comuna M. ar fi fost trimisă de „B.”. În aceste condiții, fiind vorba de o probă mediată, posibilitatea ca aceasta să constituie singurul temei al condamnării inculpatului pentru acest act material este cu atât mai redusă.

Parchetul a susținut și faptul că declarațiile martorului S.V.M. se coroborează cu declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.” referitoare la modalitatea în care proceda gruparea din zona Cluj-Turda în distribuirea drogurilor, prin lăsarea acestora în zone publice, pentru a evita prinderea în flagrant. Or, Tribunalul constată că declarațiile martorului S.V.M. cu referire la modul în care a intrat în posesia celor 1.000 de comprimate de pastile sunt confuze, acesta reprezentând un alt motiv pentru înlăturarea lor. Astfel, în procesul-verbal din data de 25 noiembrie 2003, nesemnat de martor, se menționează că acesta ar fi preluat cele 1.000 de pastile de la un cunoscut al lui „B.”, într-o parcare de pe raza localității M. Într-o altă declarație nedatată, martorul arată că s-a întâlnit cu o persoană necunoscută în localitatea M., aceasta spunându-i să pună suma de 2.000 euro lângă un stâlp, pastilele urmând să le ia de lângă un alt stâlp, abia în cursul lunii august 2003 aflând că persoana care i-a adus pastilele a fost trimisă de „B.”, pentru ca în declarația din data de 09 martie 2004 să arate că suma de 2.000 euro a fost dată direct persoanei necunoscute, care l-a îndrumat spre indicatorul cu ieșirea din localitate, la piciorul căruia a găsit punga cu comprimatele de ecstasy. Nu rezultă care dintre cele trei variante a fost considerată de Parchet ca reflectând adevărul și care au fost motivele care au stat la baza acestei alegeri.

În ceea ce privește cea de a treia acuzație aceasta se bazează exclusiv pe declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.”, considerentele exprimate în cazul inculpaților S.F. și S.V.A. fiind valabile și pentru inculpatul V.O.M.

Ultima acuzație adusă de Parchet se bazează iarăși pe o singură declarație, cea a numitului M.A., arestat preventiv la data de 28 martie 2004 și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 263/P/2003 din data de 12 august 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de droguri.

Variantele prezentate de numitul M.A. în cursul urmăririi penale diferă semnificativ de la o declarație la alta. Astfel, în prima declarație din data de 27 martie 2004, înainte de luarea vreunei măsuri preventive, M.A. a recunoscut acuzațiile de consum de droguri, negând însă acuzațiile de trafic. La data de 28 martie 2004, după reținea sa, M.A. a precizat, în legătură cu faptele ce fac obiectul prezentului dosar, că la începutul anului 2003 împreună cu numitul M.T. a fost în Olanda de unde a cumpărat 2.000 de comprimate ecstasy, din care 1.200 au fost vândute în Austria, iar 100 de bucăți au fost aduse în România, 50 din acestea fiind păstrate de M.T., iar alte 50 date unei persoane. Inculpatul a mai recunoscut faptul că a cumpărat din Spania împreună cu M.T. 10 grame de cocaină, din care M.T. a introdus în țară 5 grame și că ulterior acestui moment, aflând că persoana căreia i-ar fi fost vândute drogurile ar fi cercetată de organele de poliție, a plecat împreună cu M.T. în Spania unde a rămas aproximativ 6 luni până la sfârșitul lunii august 2003.

Tot la data de 28 martie 2004, a fost întocmit un proces-verbal de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, nesemnat de către numitul M.A., în care se arată că acesta, având în vedere dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, dorește să denunțe și alte persoane. La acel moment, M.A. a precizat că M.T., după ce a luat legătura cu inculpatul V.O.M., care avea cunoștințe în Germania care puteau furniza comprimate de ecstasy la un preț bun, a insistat să se deplaseze în această țară și că, în momentul în care se aflau în Austria, V.O.M. l-a sunat pe M.T. și i-a comunicat un număr de telefon la care acesta a vorbit cu o persoană numită N. care i-a direcționat spre Nurnberg. În Nurnberg cei doi s-ar fi întâlnit cu N., care i-a dus la o casă închiriată din Olanda și a intermediat cumpărarea a 2.000 de comprimate ecstasy de la un cetățean olandez, droguri din care 50 de comprimate i-ar fi fost date lui V.O.M., la întoarcerea în țară, de către M.T. pentru intermediere. A mai arătat M.A. că V.O.M. ar fi trebuit să primească și suma de 500 euro, pe care însă nu i-a mai dat-o, întrucât potrivit înțelegerii inițiale V.O.M. ar fi trebuit să meargă până în Austria pentru a trece frontiera cu comprimatele de ecstasy, și că în luna mai-iunie 2003 V.O.M. i-ar fi spus că nu mai este nevoie să meargă în Spania pentru a cumpăra cocaină și că sunt pe piață, de vânzare, 10.000 comprimate ecstasy la prețul de 1-1,5 euro/bucata, oferindu-i 10 pastile ca mostră. Aceeași variantă este prezentată și în declarația din data de 30 martie 2004, cu diferența că potrivit înțelegerii inițiale V.O.M. ar fi trebui să meargă în Olanda pentru a trece drogurile în Austria și că cele 2.000 de comprimate i-ar fi fost vândute de numitul N.

Audiat la data de 15 iunie 2004, în calitate de inculpat, M.A. a revenit asupra declarațiilor din datele de 28 martie 2004 și 30 martie 2004, precizând că i s-a solicitat să ajute la prinderea „teroriștilor care terorizează Turda”; trebuie menționat că la acel moment inculpatul V.O.M. era cercetat în stare de arest în legătură cu aruncarea unei grenade în localul P. din municipiul Turda, dosar în care acesta a fost achitat în primă instanță și apel.

După cum s-a arătat și în cazul declarațiilor numiților M.D. și S.V.M., declarațiile numitului M.A. sunt declarațiile unei persoane interesate în cauză, interesul fiind dat de obținerea beneficiului reducerii limitelor pedepselor cu jumătate în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. În plus, aceste declarații sunt declarațiile unei persoane care, deși în alt dosar, avea calitatea de inculpat pentru săvârșirea aceleiași fapte ca cele reținute în prezentul dosar în sarcina inculpaților V.O.M. și S.I.N., iar efectuarea mai multor disjungeri nu este de natură să schimbe această calitate și să transforme declarațiile lui M.A. în declarațiile unui martor obiectiv.

Un alt element care ridică suspiciuni în legătură cu susținerile numitului M.A. este dat de susținerea acestuia că, potrivit înțelegerii inițiale, inculpatul V.O.M. ar fi trebuit să se deplaseze în Olanda pentru a proceda la trecerea drogurilor în Austria. Din modul în care este prezentat inculpatul V.O.M. în rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a lui M.A., rezultă însă faptul că inculpatul V.O.M. ar fi fost o persoană cu o influență considerabilă în zona Turda (în rechizitoriu se vorbește despre faptul că acesta ar fi avut „locotenenți” și că ar fi ordonat un atentat asupra numitului „G.” care ar fi condus o grupare rivală). Dacă situația este astfel cum a susținut Parchetul, Tribunalul a apreciat ca puțin probabil ca o persoană, lider al unei grupări interlope, să își asume obligația de a efectua personal o activitate precum cea de trecere a unei cantități de droguri dintr-o țară în alta, activitate ce implică riscuri considerabile și care se realizează, de obicei, de cei care ocupă pozițiile inferioare în cadrul ierarhiilor unor astfel de grupări, sau ca M.A. să își asume riscul de a nu plăti suma de bani pe care i-ar fi datorat-o inculpatului V.O.M., iar ulterior unei asemenea fapte, să i se ofere posibilitatea de a achiziționa droguri de la cel față de care nu și-a îndeplinit anterior obligațiile.

Este de remarcat că deși în cazul numitului M.A. Parchetul a considerat că declarațiile acestuia sunt suficiente pentru a dispune trimiterea în judecată pentru acest act material a inculpaților V.O.M. și S.I.N., acesta nu a considerat că aceleași declarații ar fi suficiente pentru trimiterea în judecată a numitului M.T., - față de care se dispusese începerea urmăririi penale în același dosar și care este menționat doar ca martor în cuprinsul rechizitoriului. De altfel, audiat în cursul urmăririi penale, în calitate de învinuit, dar și în fața prezentei instanțe, M.T. a negat constant cele relatate de M.A. referitor la deplasările în străinătate în scopul cumpărării de droguri sau la implicarea inculpatului V.O.M. în comerțul cu ecstasy, iar probele biologice recoltate de la acest martor au arătat faptul că acesta nu a consumat cocaină sau ecstasy cum susținuse M.A., ci doar cannabis.

De asemenea, Tribunalul a reținut că niciuna din celelalte persoane audiate în legătură cu faptele reținute în sarcina numitului M.A. nu a dat vreun detaliu de natură a permite stabilirea unei legături între acesta și inculpatul V.O.M. (a se vedea declarațiile numiților G.M., M.M.G., S.A.E.).

Cu referire la inculpatul S.I.N., Parchetul a reținut următoarele acuzații:

- vânzarea către M.A. a 2.000 de comprimate ecstasy la începutul anului 2003;

- vânzarea către numitul S.V.M. în vara anului 2003 a 1.000 comprimate ecstasy în urma unei tranzacții care a avut loc în localitatea M.;

- vânzarea către inculpatul T.Ș.M. a 8.000 comprimate ecstasy în lunile mai - iunie 2003.

În legătură cu prima faptă, acuzațiile se sprijină exclusiv pe declarațiile numitului M.A., a căror valoare probatorie a fost analizată anterior cu referire la inculpatul V.O.M., fiind necesare însă și unele precizări suplimentare. Astfel, singurele detalii date de M.A. cu privire la persoana cu care s-a întâlnit în Germania sunt cele referitoare la numele acesteia „N.”, la faptul că ar fi avut închiriată o locuință în Olanda și că ar fi fost o cunoștință a inculpatului V.O.M. Nu rezultă însă, dincolo de orice dubiu, că acest „N.” este inculpatul S.I.N., trebuind remarcat că, în niciuna din cele două declarații din faza de urmărire panel, M.A. nu face o descriere a persoanei numite N., iar Parchetul a omis să realizeze o recunoaștere de pe planșe foto a acestuia.

A doua acuzație s-a bazat pe declarațiile numitului S.V.M. ce au făcut deja obiectul analizei instanței în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpaților S.V.A. și: V.O.M., aceleași elemente fiind valabile și în cazul inculpatului S.I.N.

În ceea ce privește declarația martorului S.P.M., invocată și ea de Parchet în susținerea celei de a doua acuzații aduse inculpatului S.I.N., Tribunalul a constatat că aceasta are un caracter extrem de vag, martorul precizând în concret că la finalul anului 2002, în Cluj-Napoca, inculpatul S. l-ar fi întrebat „de unde poate face rost de droguri ce se inhalează pe nas”, că în primăvara anului 2003 s-a întâlnit cu inculpatul S. la Nurnberg, acesta având o situație materială bună (fapt ce l-a determinat să creadă că ar fi fost implicat în afaceri cu droguri) și că în august sau septembrie 2003 S.V.M. i-ar fi solicitat numărul de telefon al inculpatului S. din Olanda. S-a remarcat și contradicțiile existente între declarațiile acestui martor și declarațiile martorului S.V.M., invocate de Parchet, pentru susținerea aceleiași acuzații. Astfel, conform celor menționate în procesul-verbal din data de 25 noiembrie 2003, S.V.M. l-ar fi contactat telefonic pe inculpatul S.I.N. în luna aprilie-mai 2003, fiind aranjată trimiterea a 400 de comprimate ecstasy (acuzație ce nu este însă reținută în rechizitoriu), iar ulterior în luna iunie 2003 pentru obținerea a altor 1.000 comprimate. În varianta prezentată la 09 martie 2004, S.V.M. arată că prima tranzacție a fost realizată după contactarea lui S.V.A., fără implicarea lui S.I.N., dar că pentru a doua tranzacție l-a contactat telefonic în luna iulie 2003 pe acesta din urmă. Or, dacă S.V.M. deținea numărul de telefon al inculpatului S.I.N. încă din luna aprilie-mai 2003 (într-una din variante), sau iunie-iulie 2003 (în cealaltă variantă), nu existau motive pentru care acesta să solicite același număr de telefon martorului S.P.M. în august-septembrie 2003.

Referitor la cea de-a treia acuzație, de vânzare către inculpatul T.Ș.M. a 8.000 pastile ecstasy, aceasta se bazează în cea mai mare parte pe declarațiile coinculparului T., declarații ce urmează a fi prezentate în continuare.

Astfel, audiat la data de 14 ianuarie 2004, inculpatul T.Ș.M. preciza faptul că în anul 2003 a cumpărat din Spania o mașină marca C. pe care a încercat să o vândă, contactându-l pe inculpatul S., aflat în Olanda, pentru cumpărarea acesteia. Deși potrivit înțelegerii inițiale, inculpatul S. urma să plătească suma de 3.500-4.000 euro pentru mașina respectivă, acesta i-ar fi propus inculpatului T. să îi trimită 2.000 comprimate ecstasy în schimbul mașinii. Potrivit celor arătate de inculpat, mașina a fost preluată de V.O.M. și, ulterior acestui moment, drogurile ar fi fost lăsate într-un coș de gunoi din gara Râmnicu Vâlcea de către inculpatul S.F. trimis de S.I.N. La ceva timp după această primă tranzacție, inculpatul T. l-ar fi contactat, iar telefonic pe inculpatul S., acesta oferindu-i 20.000 de pastile de ecstasy, cantitate ce a fost considerată prea mare, cu atât mai mult cu cât inculpatul T., în înțelegere cu inculpatul R.V., intenționa să îl „păcălească” pe inculpatul S. și să nu îi plătească drogurile. Potrivit noii înțelegeri, inculpatul S. ar fi trimis printr-o persoană necunoscută drogurile, acestea fiind lăsate la piciorul unui pod, constatându-se ulterior că ar fi fost vorba de 1.050 de pastile.

În declarația din data de 07 aprilie 2004, inculpatul T.Ș.M. a precizat că, în urma celei de a doua tranzacții, a intrat în posesia a 6.000 de pastile și că în prima declarație a menționat că era vorba de 1.000 de pastile întrucât îi era teamă că prin declararea realității integrale și-ar fi atras răzbunarea persoanelor implicate în activități de narcotrafic.

Declarațiile inculpatului T.Ș.M. cu privire la persoana de la care au provenit pastilele de ecstasy par a fi susținute de declarațiile coinculparului R.V., care a relatat cele cunoscute de la primul inculpat, el neintrând în contact direct cu inculpatul S.I.N.

Astfel, la data de 23 ianuarie 2004, inculpatul R.V. arăta că T.Ș.M. i-ar fi spus că la sfârșitul lunii aprilie 2003, în schimbul unui autoturism marca C. adus din Italia, ar fi procurat de la oamenii din Turda ai numitului „M.”, care locuia în Olanda, 3.000 de pastile ecstasy, ce îi fuseseră lăsate într-un coș de gunoi din gara din Râmnicu Vâlcea, iar, după circa o lună, în intervalul 15-20 mai 2003, ar mai fi intrat în posesia a câtorva sute de pastile ecstasy de la aceeași grupare, acestea fiindu-i lăsate la piciorul unui pod de la intrarea în Râmnicu Vâlcea.

La data de 19 iulie 2004, inculpatul R.V. și-a modificat și el declarațiile, precizând că după prima tranzacție, care ar fi vizat 2.500 de pastile, ar fi convenit cu inculpatul T. să „îl păcălească” pe „M.”, urmând a da o comandă de 20.000 de pastile pe care nu urmau să le plătească, din care inculpatul T. a intrat în posesia a 6.000 de pastile în luna iunie 2003, în perioada în care el se afla în Turcia (perioada fiind confirmată și de declarațiile inculpatului D.C., cel care a arătat că ar fi preluat pachetul de la piciorul podului). A mai precizat inculpatul că în declarațiile anterioare nu a spus adevărul întrucât îi era teamă de persoanele implicate în activitățile de trafic de droguri, persoane ce fac parte din grupuri criminale organizate.

Tribunalul a constatat, în primul rând, că dintre cei doi inculpați doar T.Ș.M. a susținut că a luat legătura direct cu inculpatul S.I.N., inculpatul R.V. limitându-se la a reda cele pretins relatate de inculpatul T., modelându-și, totodată, declarațiile după declarațiile acestuia (semnificativă este folosirea termenului „a păcăli” în legătură cu cea de-a doua tranzacție și creșterea importantă a numărului de pastile obținut în urma acesteia).

În al doilea rând, varianta susținută de inculpatul T.Ș.M. referitoare la faptul că ar fi contactat o persoană aflată în Olanda pentru vânzarea unui autoturism aflat în România pare puțin plauzibilă, situația descrisă de către inculpații S.I.N. și V.O.M. referitoare la preluarea acestei mașini în contul unei datorii anterioare fiind mult mai credibilă.

În al treilea rând, și susținerea celor doi inculpați în legătură cu faptul că nu au arătat inițial cantitatea de pastile ce ar fi făcut obiectul celei de a doua tranzacții datorită faptului că le-ar fi fost teamă că prin declararea realității integrale și-ar fi atras răzbunarea persoanelor implicate în activități de narcotrafic este și ea puțin plauzibilă. Inculpaților pare să nu le fi fost frică să „îl păcălească” pe inculpatul S.I.N. în legătură cu cea de-a doua tranzacție, deși cunoșteau, potrivit propriilor lor declarații, implicarea acestuia într-o grupare infracțională organizată, care ar fi putut foarte ușor să îi identifice chiar și în condițiile schimbării numărului de telefon de către inculpatul T.

În al patrulea rând, după cum s-a arătat deja în analiza activității infracționale a inculpaților T.Ș.M. și R.V., aceștia s-au aflat și anterior plecării inculpatului R.V. în Turcia (14 iunie 2003) și a presupusei primiri a cantității de 6.000 de pastile ecstasy în posesia unor cantități de comprimate superioare celei despre care s-a afirmat că ar fi făcut obiectul primei tranșe. Astfel, la 13 iunie 2003, inculpatul R.V. își manifesta disponibilitatea de a vinde unei persoane necunoscute „o sută, două, trei, cinci, șapte. Cât trebuie”, în aceeași zi sugerându-i inculpatului U.R.S. să se asocieze cu cineva și să cumpere cantități mai mari de „o mie, două, trei”. Totodată, o altă discuție a inculpatului R.V. purtată la data de 17 mai 2003 cu inculpatul U.R.S. sugerează faptul că inculpații s-au aflat în posesia unor comprimate de ecstasy.

De asemenea, potrivit variantei prezentate de inculpatul T.Ș.M. și susținută și de inculpatul R.V., inculpatul T.Ș.M. ar fi intrat în posesia unui prim lot de 2.000 de pastile după sărbătorile pascale din anul 2003 (27 aprilie 2003) și, necunoscând persoane cărora să le poată comercializa, l-ar fi contactat pe inculpatul M.D.C., care a încercat să le plaseze la București. Or, încercarea de vânzare a pastilelor către inculpatul G.F. a avut loc la data de 21 mai 2003, ceea ce ar presupune că în tot intervalul dintre preluarea acestora și data menționată inculpații T.Ș.M. și R.V. să nu fi vândut niciuna din aceste pastile, variantă infirmată însă de discuțiile redate anterior purtate de inculpatul R.V. cu inculpatul U.R.S. la datele de 17 și 19 mai 2003.

O altă inadvertență rezultă din faptul că inculpatul T.Ș.M. a susținut și faptul că al doilea lot de pastile l-ar fi preluat în a doua jumătate a lunii mai 2003, în timp ce inculpații R.V. și D.C. plasează primirea celui de-al doilea lot de pastile ulterior datei plecării inculpatului R.V. în Turcia - 14 iunie 2003.

În ultimul rând, Tribunalul a mai observat că din discuțiile telefonice purtate de inculpatul R.V. și redate anterior rezultă că acesta era cel care avea rolul principal, el fiind cel care stabilea prețul de vânzare al comprimatelor de ecstasy către diferiții clienți, inculpatul T.Ș.M. ocupându-se de această „afacere” mai mult în perioada în care inculpatul R.V. nu se afla în țară. Or, în condițiile în care inculpatul T. ar fi fost sursa acestor comprimate, iar inculpatul R.V. nu ar fi fost implicat în obținerea lor, modul de a proceda ar fi fost cu siguranță altul.

Declarațiile menționate conțin astfel o serie de elemente ce ridică dubii serioase cu privire la veridicitatea lor, dubii care, având în vedere și dispozițiile art. 69 C. proc. pen., împiedică instanța să considere că acestea dovedesc implicarea inculpatului S.I.N. în tranzacționarea a 8.000 de pastile de ecstasy către inculpatul T.Ș.M. în perioada mai-iunie 2003.

S-a impus a se preciza că declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.” nu sunt nici ele de natură să susțină cele 3 acuzații concrete aduse inculpatului S.I.N., martorul precizând doar unele elemente generale: „se cunoaște că S.I.N., zis „M.”, în cursul anului 2003, a introdus în România, prin curieri, importante cantități de ecstasy, în special din cele cu sigla cireșe (cele mai multe), elefanți, smile și fluturași” sau că „am cunoștință că în 2003 V.O.M., S.F., M.S., A.A., M.M., împreună cu S.A.V., cetățean german ce conducea un autoturism marca M., albastru, făceau parte dintr-o rețea de narcotraficanți ce erau conduși de S.I.N., stabilit în Olanda”.

Cu referire la inculpatul M.I., Parchetul a reținut că acesta a fost beneficiarul a 7.000 de comprimate ecstasy primite de la inculpații R.V. și T.Ș.M., prin intermediul inculpatului D.C., dar și implicarea acestuia în tranzacții cu cocaină pe parcursul anilor 2002-2003, acuzații cu privire la care Tribunalul apreciază că nu au fost dovedite dincolo de orice dubiu.

După cum s-a arătat mai sus, varianta prezentată de inculpatul T.Ș.M. cu privire la modul în care atât el, cât și inculpatul R.V. au intrat în posesia comprimatelor de ecstasy puse în circulație nu este credibilă.

Toate convorbirile telefonice interceptate demonstrează faptul că inculpatul R.V. era, în fapt, proprietarul acestor comprimate, el fiind cel care stabilea și prețul de vânzare al acestora și cel care era contactat de potențialii cumpărători. Aceasta este situația și cu privire la cele 2.000 de comprimate ecstasy care au făcut obiectul tranzacției cu inculpatul G.F., despre care inculpatul R.V. arată că „sunt obiectele mele” sau „ale mele sunt biletele”, considerându-l, totodată, vinovat pe inculpatul T.Ș.M. pentru că a încercat să realizeze tranzacția fără a i-o aduce la cunoștință. În aceste condiții, apare puțin probabil ca aceste comprimate să fi fost obținute de către inculpatul T.Ș.M. în varianta descrisă de acesta.

În plus, Tribunalul a reținut deja că inculpații T.Ș.M. și R.V. s-au aflat încă anterior momentului la care au susținut că au avut loc tranzacțiile cu inculpatul S.I.N. în posesia unor cantități importante de pastile de ecstasy.

Deși cele redate anterior nu au legătură directă cu faptele reproșate inculpatului M.I., acestea au legătură cu credibilitatea inculpaților în condițiile în care declarațiilor lor nu se coroborează cu alte mijloace de probă (cum este cazul tranzacțiilor realizate cu inculpații G.F., U.R.S. și cu numitul K.A.).

Revenind la cele reținute în sarcina inculpatului M.I., Tribunalul constată că și în privința acestuia declarațiile coinculpaților variază semnificativ.

În prima declarație din data de 14 ianuarie 2004, inculpatul T.Ș.M. nu menționează nimic despre o eventuală vânzare a unor pastile de ecstasy către acesta, rn a doua declarație din data de 07 aprilie 2004, inculpatul T. susține că, la indicațiile inculpatului R.V., a trimis la Brașov inculpatului M.I., prin inculpatul D.C., o cantitate de aproximativ 5.000 pastile ecstasy, fără a indica momentul la care a avut loc această acțiune. În a treia declarație din 15 aprilie 2004, inculpatul T. arată că a trimis inculpatului M.I., la indicațiile inculpatului R.V., o cantitate de 7.000 de pastile ecstasy, urmând ca M. să plătească, după cum îi spusese inculpatul R.V., suma de 14.000 dolari S.U.A.

Inculpatul R.V. a precizat și el în declarația din data de 19 iulie 2004 (aspecte ce nu apar în declarațiile sale din 23 ianuarie 2004 și 15 iulie 2004) că, după revenirea sa din Turcia, a împrumutat de la inculpatul M.I. un autoturism marca B., care i-a plăcut inculpatului T.Ș.M., astfel încât i-a pus în legătură pe cei doi, aceștia stabilind printr-o convorbire ce a avut loc de pe telefonul său mobil ca mașina să fie vândută în schimbul a 1.300 pastile de ecstasy. Potrivit celor arătate de inculpatul R.V., ulterior inculpatul M.I. și-ar fi exprimat disponibilitatea de a prelua și restul de pastile aflat în posesia inculpaților R.V. și T.Ș.M. până la cele 7.000 de comprimate pe care aceștia le aveau în schimbul sumei de 9.000 dolari S.U.A., pastilele fiind expediate prin intermediul inculpatului D.C.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D.C., acesta a arătat la data de 26 aprilie 2004 că, în perioada în care inculpatul R.V. s-a aflat în Turcia, a fost trimis de inculpatul T.Ș.M. să ridice un pachet de la piciorul unui pod, pachet pe care la câteva zile distanță a fost trimis, tot de inculpatul T.Ș.M., să îl ducă la Brașov unde l-a predat unei persoane necunoscute, alta decât inculpatul M.I. la care face referire în aceeași declarație. La 11 iunie 2004 și 06 iulie 2004, D.C. revine asupra poziției anterioare și precizează că persoana căreia i-a predat pachetul ridicat de la piciorul podului, a doua zi după ridicarea acestuia, era M.I. La data de 13 iulie 2004, inculpatul D.C. aduce noi precizări, arătând că, după ce a ridicat pachetul de la piciorul podului, inculpatul T.Ș.M. a discutat cu inculpatul R.V., care se afla încă în Turcia, și în urma acestei discuții i-a spus să ducă pachetul la Brașov la M.I., ulterior, din discuțiile dintre inculpații T. și R., înțelegând că acest pachet conținea 8.000 de comprimate de ecstasy și că M.I. ar fi urmat să îi plătească inculpatului R.V. suma de 14.000 dolari S.U.A.

Deși toți trei inculpații au susținut la un moment dat că a avut loc o vânzare de comprimate ecstasy către inculpatul M.I., declarațiile acestora conțin inadvertențe cu privire la momentul la care a avut loc această vânzare (în timpul în care inculpatul R. se afla în Turcia sau după întoarcerea acestuia), la cantitatea de pastile ce a făcut obiectul acesteia, inculpatul D.C. sugerând că pachetul transportat la Brașov era același cu pachetul ridicat de la piciorul podului, iar ceilalți doi inculpați arătând că acest pachet ar fi conținut tot restul de pastile aflat în posesia lor, inclusiv pastilele nevândute din prima tranșă de 2.000 de pastile recuperate de la inculpatul G.F. De asemenea, se remarcă faptul ca declarațiile inculpaților R. și D. par să le urmeze pe cele ale inculpatului T.Ș.M.

Aceste elemente, deși pot părea doar detalii care nu influențează asupra existenței faptei, sunt esențiale în condițiile în care declarațiile acestor coinculpați sunt singurele probe care sprijină acuzațiile aduse de Parchet, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre inculpați nu a susținut de la început implicarea inculpatului M.I. în tranzacțiile ilegale, inculpatul D.C. precizând chiar că a predat pachetul menționat unei alte persoane din Brașov. În plus, stabilirea cu exactitate a datei la care se presupune că a avut loc tranzacția, aspect imposibil de realizat pe baza probelor menționate, având în vedere și poziția inculpaților din fața instanței de judecată, este cu atât mai importantă cu cât, după cum rezultă din procesul-verbal din data de 20 iulie 2004, inculpatul M.I. a avut în perioada 2002-2004 dese intrări și ieșiri din țară.

Mai mult, Tribunalul a constatat că atât potrivit variantei inculpatului R.V., cât și potrivit uneia dintre variantele prezentate de inculpatul D.C., modalitatea în care inculpatul M.I. ar fi intrat în posesia unor comprimate de ecstasy ar fi fost stabilită prin folosirea telefonului inculpatului R.V., telefon ce a fost interceptat începând cu data de 15 mai 2003 și până la arestarea preventivă a acestuia la data de 21 iulie 2003. Or, la dosarul cauzei nu se regăsește niciuna din aceste convorbiri, neexistând, în plus, nicio discuție cu inculpatul M.I. și nici măcar vreo referire la tranzacția despre care se vorbește în rechizitoriu, deși inculpatul R. nu s-a ferit să folosească telefonul pentru alte tranzacții de acest gen.

Tribunalul a constatat și faptul că urmărirea penală în ceea ce privește acuzațiile aduse inculpatului M.I. apare ca nefinalizată. Astfel, deși în actele de urmărire penală se menționează că inculpatul M.I. era cunoscut ca fiind consumator de cocaină, din anturajul său făcând parte dealeri și consumatori de droguri din Brașov, precum „M.B.”, „A.”, „R.”, aceste persoane nu au fost identificate și nu s-a stabilit ce s-ar fi putut întâmpla cu cantitatea destul de importantă de pastile de ecstasy despre care se afirmă că ar fi fost preluată de inculpat, identificarea lor de către instanță la un interval de peste 7 ani de la data la care faptele ar fi avut loc fiind imposibilă.

Față de cele arătate, având în vedere caracterul contradictoriu al declarațiilor inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C., faptul că nu există niciun element obiectiv care să sprijine acuzațiile aduse inculpatului M.I., instanța a apreciat că există dubii cu privire la realitatea tranzacției implicând 7.000 comprimate ecstasy reținută în sarcina acestuia, dubii care profită inculpatului.

Situația este cu atât mai evidentă în cazul acuzațiilor referitoare la implicarea inculpatului M.I. în tranzacții cu cocaină, acuzație bazată în exclusivitate pe declarațiile inculpatului D.C. din data de 13 iulie 2004: „Tot de la M.I., R.V. m-a trimis în două rânduri pentru a prelua 2 colete cu cocaină, pe care le-am transportat la Râmnicu Vâlcea unde i le-am dat lui R.”, declarații ce nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă. Aceeași este situația și cu privire la susținerea inculpatului D.C. referitoare la faptul că, în primăvara anului 2003, ar fi preluat de la inculpatul M.I. un pachet de circa 15 cm în care se aflau 400 de pastile ecstasy având o culoare cu tentă roz, pe care le-ar fi transportat la Râmnicu Vâlcea, 200 din acestea fiind luate de inculpatul U.R.S., iar restul de R.V.

În raport de cele reținute cu privire la inculpații S.F., S.V.A., V.O.M., S.I.N. și M.I., Tribunalul nu poate să considere dovedite nici actele corelative reținute în sarcina inculpaților T.Ș.M., R.V. și D.C. referitoare la modalitatea în care aceștia ar fi intrat în posesia drogurilor traficate și a actului material referitor la vânzarea a 7.000 de comprimate.

În ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C.:

Tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 „persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de. droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.

Față de situația de fapt reținută de instanță este evident că inculpații nu pot beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 decât prin raportare la persoanele față de care se va pronunța o soluție, de tragere la răspundere penală și nu prin raportare la inculpații față de care instanța a apreciat că acuzațiile formulate de Parchet nu sunt dovedite. În plus, nu poate beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 decât inculpatul care formulează un denunț, adică o înștiințare cu privire la săvârșirea unei infracțiuni înainte ca organele de urmărire penală să aibă cunoștință de săvârșirea acesteia, condițiile referitoare la denunțare și facilitarea identificării și tragerii la răspundere penală fiind condiții cumulative.

Or, aceste condiții sunt îndeplinite doar în cazul inculpatului T.Ș.M., acesta fiind cel care prin declarațiile sale a adus pentru prima dată la cunoștința organelor de urmărire penală la 14 ianuarie 2004 participarea inculpaților M.D.C. și D.C. la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată. Tot acest inculpat a fost cel care a adus pentru prima dată la cunoștința autorităților implicarea inculpaților U.R.S. și G.F. în activitățile de trafic de droguri la datele de 07 aprilie 2004 și 15 aprilie 2004, anterior începerii urmăririi penale față de acești inculpați.

Declarațiile inculpatului R.V. în care acesta a dat detalii referitoare la participarea inculpaților indicați la infracțiuni de trafic de droguri sunt ulterioare sesizării organelor de cercetare penală cu aceste aspecte, neavând valoarea unui denunț. De altfel, în prima declarație dată, la 23 ianuarie 2004, inculpatul R. s-a limitat la a relata cele presupus cunoscute din spusele inculpatului T. în legătură cu participarea inculpaților S.I.N., D.C., M.D.C., abia la data de 19 iulie 2004, după începerea urmăririi penale față de toți inculpații din prezentul dosar (16 aprilie 2004 și 17 iunie 2004), acesta dând detalii cu privire la alte persoane implicate.

În ceea ce îl privește pe inculpatul D.C., Tribunalul a constatat că prin declarațiile sale din cursul urmăririi penale acesta a dat detalii cu privire la activitatea inculpaților R.V., T.Ș.M., dar după începerea urmăririi penale față de aceștia, M.I., cu privire la care Tribunalul a apreciat că nu sunt dovedite acuzațiile aduse, și U.R.S. Cu referire la acest ultim inculpat, prima declarație incriminatoare a lui D.C. este cea din data de 13 iulie 2004 (ulterioară începerii urmăririi penale față de inculpatul U. la 17 iunie 2004), în declarațiile din datele de 11 iunie 2004 și 06 iulie 2004 acesta afirmând doar că îl cunoaște. Nu se poate considera astfel că acest inculpat a realizat un denunț în sensul art. 223 C. proc. pen.

În consecință, Tribunalul a reținut aplicabilitatea art. 16 din Legea nr. 143/2000 doar în cazul inculpatului T.Ș.M.

Instanța de fond a constatat că ulterior trimiterii inculpaților în judecată, prin Legea nr. 522/2004, a avut loc o modificare a textului art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel, în forma în vigoare înainte de modificările aduse prin Legea nr. 522/2004, art. 4 din Legea nr. 143/2000 conținea doar un alineat care sancționa cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani deținerea sau alte operațiuni vizând atât drogurile de risc, cât și drogurile de mare risc, în vederea consumului propriu. După intrarea în vigoare a Legii nr. 522/2004, art. 4 din Legea nr. 143/2000 conține două alineate, primul sancționând deținerea și alte operațiuni ce vizează droguri de risc în vederea consumului propriu, cel de-al doilea alineat cuprinzând sancțiunea aplicabilă în ipoteza în care operațiunile de la alin. (1) vizează droguri de mare risc, sancțiune identică cu cea prevăzută anterior de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În consecință, fapta inculpaților T.Ș.M. și R.V. de a deține droguri de mare risc în vederea consumului propriu este prevăzută la data pronunțării prezentei hotărâri de dispozițiile art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, instanța urmând a proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.

În privința inculpatului S.I.N., prin rechizitoriu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. prin raportare la condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1243 din 08 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. și art. 215 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Din datele comunicate, rezultă faptul că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani prin sentința penală nr. 1243 din 08 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 2801/R din 03 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. În dosarul în care a fost pronunțată sentința penală menționată inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 03 octombrie 2001 la 10 iulie 2002.

Din cuprinsul rechizitoriului și a declarațiilor persoanelor audiate în cursul urmăririi penale, se constată că faptele reținute în sarcina inculpatului S.I.N., în prezentul dosar, sunt localizate în timp în vara anului 2003, neexistând nici un act material despre care să se rețină că ar fi fost săvârșit ulterior lunii decembrie 2003.

În consecință, Tribunalul a constatat că faptele de care este acuzat inculpatul apar ca fiind săvârșite anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1243 din 08 iulie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 București, nefiind incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. referitoare la starea de recidivă postcondamnatorie, urmând a se schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului în sensul arătat.

De asemenea, în cazul inculpatului U.R.S. starea de recidivă a fost reținută prin raportare la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 783 din 01 aprilie 2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 27 mai 2002 prin decizia nr. 252 din 07 mai 2002 a Tribunalului Brăila.

Analizând însă conținutul sentinței penale menționate, Tribunalul a constatat că prin aceasta s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 (faptă din data de 05 septembrie 2001) și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 36 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 (faptă din data de 08 octombrie 2001). În baza art. 33-34 C. pen. au fost contopite cele două pedepse și i s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. În baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea beneficiului grațierii cu privire la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. prin sentința penală nr. 3279 din 26 noiembrie 1998 a Judecătoriei Pitești, stabilindu-se ca inculpatul U.R.S. să execute pedeapsa finală de 2 ani închisoare. Executarea pedepsei a început la data de 29 ianuarie 2002, inculpatul fiind pus în libertate la data de 04 octombrie 2002 cu un rest de 481 de zile de executat urmare a Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.

A rezultat astfel că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 783 din 01 aprilie 2002 a Judecătoriei Brăila este alcătuită dintr-o pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune intenționată și o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru o infracțiune din culpă. Or, pentru a se reține starea de recidivă este necesar ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv anterior săvârșirii noii infracțiuni la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni (art. 37 C. pen.) pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate [art. 38 lit. a)1 C. pen.], situație ce nu este incidentă în speța de față.

În consecință, Tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului U.R.S. prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

În drept, deși instanța nu a considerat dovedite acuzațiile aduse de Pachet inculpatului S.I.N. referitoare la tranzacționarea către inculpatul T.Ș.M. în vara anului 2003 a unei cantități de 8.000 de pastile ecstasy, probele administrate au dovedit după cum s-a arătat mai sus faptul că în vara acelui an inculpații T.Ș.M. și R.V. s-au aflat în posesia unor cantități importante de astfel de droguri pe care le-au comercializat sau au încercat să le comercializeze prin implicarea și a altor persoane.

În acest sens sunt încercarea de plasare a 2.000 de pastile ecstasy către inculpatul G.F. la data de 21 mai 2003 prin intermediul inculpatului M.D.C., urmată de recuperarea acestora, pastile evaluate de 4.000 dolari S.U.A.; vânzarea a 50 de comprimate ecstasy numitului K.A. la data de 20 iunie 2003 prin intermediul inculpatului D.C. în schimbul sumei de 200 dolari S.U.A.; vânzarea unei cantități de peste 100 de pastile de ecstasy inculpatului U.R.S. în cel puțin trei ocazii - o dată în jurul datei de 17 mai 2003, când inculpatul D.C. a primit în schimbul cantității de 83 de pastile de ecstasy suma de 200 dolari S.U.A. și un telefon mobil, o dată în perioada 14 iunie 2003 - 22 iunie 2003 și altă dată în cursul lunilor mai-iunie 2003.

De asemenea, în cazul inculpatului R.V. sunt dovedite și acuzațiile referitoare la oferirea de cocaină altor persoane pentru consum, faptă de se circumscrie tot conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Faptele inculpaților T.Ș.M. și R.V. astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpatului T. și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului R.

Cei doi inculpați au realizat la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin implicarea și a altor persoane, tranzacții cu comprimate de ecstasy conținând substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine, înscrisă în Tabelul I al Legii nr. 143/2000, după cum a dovedit raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în Dosarul nr. 949/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș. Potrivit acestui raport, pastilele identificate conțineau substanța menționată, înscrisă și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 522/2004 în Tabelul nr. I anexă la Legea nr. 143/2000 și nu săruri de MDMA, cum a susținut apărătorul inculpatului M.D.C.

Cei doi inculpați au acționat, în opinia Tribunalului, cu intenție, dându-și seama de consecințele periculoase ale faptelor lor și acceptând producerea acestora.

De asemenea, faptele inculpaților T.Ș.M. și R.V. care în vara anului 2003 (cel mai târziu până la data de 21 iulie 2003, data arestării preventive a acestora) au deținut la diferite intervale de timp droguri de mare risc în vederea consumului propriu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpatului T. și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului R., și în acest caz Tribunalul apreciind că inculpații au acționat cu intenție.

Cu privire la această infracțiune Tribunalul a constatat însă că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale. După cum s-a arătat infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 5 ani, s-a epuizat cel mai târziu la data de 21 iulie 2003, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție calculat prin raportare la dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 124 C. pen. Acest termen de 7 ani și 6 luni s-a împlinit la data de 20 ianuarie 2011, instanța urmând să dispună încetarea procesului penal în baza art. 13 alin. (3) C. proc. pen. (având în vedere cererea inculpaților de continuare a procesului penal) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul R.V., reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. se impune prin raportare la condamnarea la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată prin sentința penală nr. 1183 din 10 septembrie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 299 din 20 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Faptele ce fac obiectul prezentului dosar apar ca fiind . săvârșite în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei anterior menționate (termen ce s-ar fi împlinit la data de 19 octombrie 2003) și au fost descoperite în interiorul termenului de încercare, după cum rezultă și din rechizitoriul nr. 163/P/2003 din data de 29 august 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, prin care s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar referitor la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000 de către inculpatul R.V.

În cazul inculpatului D.C., faptele acestuia care în cursul lunilor mai-iunie 2003 a fost implicat împreună cu inculpații T.Ș.M. și R.V. în transportul și predarea mai multor cantități de pastile de ecstasy către inculpatul U.R.S. și către numitul K.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Cunoașterea de către inculpat a naturii bunurilor transportate rezultă chiar din declarațiile acestuia date atât în cursul urmăririi penale, cât și în Dosarul nr. 5729/2004 al Tribunalului București. Deși inculpatul a arătat cu ocazia audierii din prezentul dosar că nu avea cunoștință de bunurile transportate și că ar fi fost supus unor presiuni în cursul urmăririi penale, iar ceilalți inculpați au încercat să susțină varianta acesta, Tribunalul reamintește faptul că prezentarea materialului de urmărire penală față de acest inculpat a avut loc în prezența unui apărător ales, fără ca acesta să invoce vreo presiune la care ar fi fost supus inculpatul, și că acesta și-a menținut poziția de recunoaștere a săvârșirii faptei și în primul ciclu procesual, cu ocazia declarației date în fața instanței și, inclusiv, prin motivele sale de apel. Revenirea sa asupra declarațiilor anterioare apare, astfel, ca nejustificată. În consecință, rezultă că și acest inculpat a acționat cu intenție, cunoscând rezultat faptelor sale și acceptând producerea lor.

Faptele inculpatului U.R.S. care în perioada mai-iunie 2003 a realizat cel puțin trei tranzacții implicând achiziția de peste 100 de pastile de ecstasy de la inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C., în vederea distribuirii ulterioare a acestora întrunește elementele constitutive al infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Natura bunurilor ce au făcut obiectul tranzacțiilor rezultă din coroborarea declarațiilor celorlalți inculpați menționați cu procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate, afirmațiile inculpatului în sensul că acestea ar fi avut ca obiect pastile de Viagra negăsindu-și susținerea în materialul probator. Convorbirile telefonice redate anterior dovedesc și faptul că pastilele de ecstasy au fost achiziționate de către inculpat atât în vederea consumului propriu (nereținut însă de Parchet), cât și în vederea revânzării, în scopul obținerii unui profit.

Și în cazul acestui inculpat se impune concluzia că actele materiale reținute au fost unite de o rezoluție infracțională unică și că acesta a acționat cu intenție în sensul art. 19 C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului M.D.C. care la data de 21 mai 2003 a fost implicat în transportul unui pachet conținând 2.000 de pastile de ecstasy de la inculpatul T.Ș.M. la inculpatul G.F. în vederea comercializării acestora întrunesc elementele constitutive al infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Instanța a prezentat mai sus probele în baza cărora a reținut faptul că pachetul transportat de inculpatul M.D.C. conținea pastile de ecstasy și cunoașterea de către acest inculpat, a naturii bunurilor transportate, cunoaștere în lipsa căreia nu putea realiza operațiunea de intermediere. În acest context, instanța va reține și în cazul acestui inculpat săvârșirea infracțiunii cu intenție.

Fapta inculpatului G.F. care la data de 21 mai 2003 a preluat de la inculpatul M.D.C. un pachet conținând cantitatea de 2.000 de pastile de ecstasy, pachet pe care l-a restituit ulterior inculpaților R.V. și T.Ș.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Chiar dacă inculpatul nu a intenționat să comercializeze cantitatea de droguri menționată, ci a acceptat primirea pachetului doar în vederea determinării inculpatului M.D.C. să restituie o datorie pe care acesta o avea față de el, primirea acestui pachet și restituirea lui, cunoscând faptul că drogurile vor fi puse în circulație, reprezintă operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, realizate în alt scop decât cel al consumului propriu, elemente ce se circumscriu conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă săvârșită de inculpat cu intenție indirectă.

În ceea ce privește situația inculpatului L.I., după cum s-a arătat anterior, Tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu faptul că acesta avea cunoștință de natura bunurilor preluate și, ulterior, restituite de inculpatul G.F., condiții în care deși acesta a fost prezent la cele două întâlniri nu se poate reține că în cazul lui ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., lipsind intenția, motiv pentru care se va dispune achitarea acestuia în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În cazul inculpaților S.F., V.O.M., S.V.A., S.I.N. și M.I., instanța a apreciat că probele administrate nu au dovedit existența infracțiunilor reținute în sarcina acestora, urmând a se pronunța o soluție de achitare a acestora în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Se mai impune precizarea că în cazul unei infracțiuni continuate este necesar ca fiecare act material ce intră în conținutul acesteia să fi dovedit cu respectarea regulilor de probațiune, condiție ce nu este îndeplinită în cauza de față, fiecare act material în cazul inculpaților menționați încercând a fi dovedit de parchet prin trimitere la un singur alt mijloc de probă cu o valoare probatorie condiționată (declarații ale unor inculpați, chiar și în alte cauze, declarațiile unui martor cu identitate atribuită).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților T.Ș.M., R.V., M.D.C., D.C., U.R.S. și G.F., instanța de fond a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, rolul pe care fiecare dintre aceștia l-a avut în desfășurarea activității infracționale, neputând însă a se face abstracție de faptul că de la data săvârșirii infracțiunilor a trecut un interval de aproape 9 ani, interval în care aceștia nu au mai săvârșit infracțiuni de genul celor ce fac obiectul prezentului dosar.

În aceste condiții, pornind și de la scopul pedepsei, de la faptul că pe lângă sancționarea persoanei vinovate, aceasta urmărește și reeducarea inffactorului și protejarea societății de riscul săvârșirii de noi infracțiuni, risc redus în condițiile de față, Tribunalul apreciind că se impune în cazul tuturor inculpaților reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul de 10 ani închisoare.

În cazul inculpatului D.C., instanța de fond a avut în vedere rolul subordonat deținut de acesta, faptul că acesta s-a limitat la a îndeplini sarcinile impuse de angajatoml său, inculpatul R.V., fără a beneficia de sume de bani importante din activitatea desfășurată. în cazul acestui inculpat, Tribunalul a avut în vedere și lipsa de antecedente penale și faptul că arestul preventiv executat în prezentul dosar în perioada 26 aprilie 2004 - 03 februarie 2007 pare să fi îndreptat comportamentul inculpatului, în cei 5 ani care au urmat acesta având o conduită conformă normelor penale și fiind integrat pe deplin în societate. Astfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, din cursul anului 2007 acesta a deținut un loc de muncă în cadrul societății SC K. SRL și a avut un comportament conform regulilor de conviețuire socială.

Astfel, Tribunalul a dispus condamnarea acestuia la minimul de pedeapsă rezultat în urma aplicării circumstanțelor atenuante și la pedeapsa de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și a dedus durata arestului preventiv.

Pentru inculpatul M.D.C., Tribunalul a reținut că acesta a fost cercetat pentru un singur act material de intermediere, că nu există elemente care să ducă la concluzia că inculpatul ar mai fi fost implicat în alte fapte de același gen și că, și în cazul acestuia, arestul preventiv din perioada 26 aprilie 2004 - 03 februarie 2007 pare să fi dus la îndreptarea comportamentului acestuia. De altfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, atât anterior faptei din cursul anului 2003, cât și ulterior eliberării din starea de arest, inculpatul M.D.C. și-a obținut sursele de venit în mod licit, fiind și el o persoană integrată pe deplin în societate.

În consecință, Tribunalul a dispus condamnarea acestuia la minimul de pedeapsă rezultat în urma aplicării circumstanțelor atenuante și la pedeapsa de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și s-a dedus durata arestului preventiv.

Pentru inculpatul T.Ș.M., instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse în conformitate cu dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74-76 C. pen., având în vedere și în cazul acestui inculpat lipsa oricăror alte contacte cu legea penală de la data liberării condiționate din executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, - 05 iulie 2006. Nu poate fi ignorat însă rolul esențial pe care acest inculpat l-a avut în activitatea ce face obiectul prezentului dosar, dar și atitudinea sa din cursul judecății, acesta prezentându-se în fața instanței doar după emiterea a numeroase mandate de aducere (spre deosebire de inculpații M.D.C. și D.C. care au fost prezenți la numeroase termene de judecată și pentru care se poate considera că procesul penal în sine a atins în mare parte scopul educativ). În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani și 11 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

După cum s-a arătat deja, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni concurente cu cea ce face obiectul prezentului dosar prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (faptă din data de 20 iulie 2003). Inculpatul a executat pedeapsa menționată de la data de 21 iulie 2003 la data de 05 iulie 2006 când a fost liberat condiționat, cu un rest de 380 de zile.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului T.Ș.M. prin prezenta hotărâre cu cele aplicate prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acesta urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și11 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei deja executate de la 21 iulie 2003 la 05 iulie 2006.

Pentru inculpatul R.V., Tribunalul a avut, de asemenea, în vedere rolul important al inculpatului, faptul că acesta este persoana care a intermediat majoritatea tranzacțiilor ce fac obiectul prezentului dosar, el fiind și cel care stabilea prețul, inclusiv pe perioada în care s-a aflat în străinătate. Toate aceste elemente justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum superior față de cele aplicate anterior, acesta urmând a fi condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

După cum s-a arătat deja, faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite de către inculpat în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1183 din 10 septembrie 1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 299 din 20 aprilie 2000 a Curții de Apel Pitești, fiind și descoperite în interiorul termenului de încercare. În consecință, în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa menționată care va fi dată spre executare alăturat de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa indivizibilă de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Totodată, cu referire la inculpatul R.V., Tribunalul a constatat că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2573 din 18 aprilie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 282 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 284 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din data de 20 iulie 2003). În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 1 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1183/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, pedeapsă ce a fost dată spre executare alăturat de pedeapsa aplicată în cauză, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 6 ani și 6 luni închisoare.

Inculpatul a executat pedeapsa menționată de la data de 21 iulie 2003 la data de 21 februarie 2007, când a fost liberat condiționat cu un rest de executat de 1064 de zile.

Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. urmând a se dispune contopirea pedepselor indivizibile (rezultate în urma revocării suspendării condiționate) aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei deja executate de la 21 iulie 2003 la 21 februarie 2007.

Pentru inculpatul G.F., Tribunalul a avut în vedere la stabilirea pedepsei cantitatea însemnată de comprimate de ecstasy în traficarea cărora acesta a fost implicat, chiar dacă se acceptă teza că scopul pentru care inculpatul a primit aceste comprimate a fost doar aceia de a-și asigura recuperarea unei datori, dar și atitudinea acestuia pe parcursul desfășării procesului. Astfel, deși acesta a avut cunoștință de existența dosarului, procedând la angajarea unui apărător ales, inculpatul nu s-a prezentat niciodată în fața instanței sustrăgându-se, în plus, de la punerea în executare a mandatului de arestare preventivă din 20 august 2004 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală.

Față de aceste elemente, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 123 din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, infracțiunile pentru care a fost condamnat fiind concurente cu cele ce fac obiectul prezentului dosar.

În consecință, s-a contopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 114 din 03 februarie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în pedepsele componente de 6 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și c) C. pen. și 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 189 alin. (1), (2) și (5) C. pen.

S-a dispus contopirea pedepselor anterior menționate, repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dispus și anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 150 din 29 aprilie 2011 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, și emiterea unor noi forme de executare și s-a constatat că față de inculpat a fost emis mandatul de arestare preventivă în lipsă din 20 august 2004.

Pentru inculpatul U.R.S., Tribunalul a avut în vedere faptul că acest inculpat a fost implicat în mai multe tranzacții ilicite, fiind la rândul său, după cum rezultă din convorbirile interceptate, distribuitor de substanțe stupefiante, dar și faptul că ulterior săvârșirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar acesta nu a mai avut contacte cu legea penală. Totodată, inculpatul pare să fi conștientizat necesitatea respectării normelor penale, fiind în prezent angajat cu un contract de muncă ce îi permite obținerea pe căi licite a mijloacelor de existență.

Față de aceste aspecte, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă ce apare ca suficientă având în vedere că potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002 trebuie să se procedeze la revocarea beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 783 din 01 aprilie 2002 a Judecătoriei Brăila, definitivă la data de 27 mai 2002 prin decizia nr. 252 din 07 mai 2002 a Tribunalului Brăila.

Din executarea pedepsei menționate, inculpatul a fost liberat în baza Legii nr. 543/2002 la data de 04 octombrie 2002 cu un rest de 481 de zile de executat, faptele ce fac obiectul prezentului dosar fiind săvârșite în termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Urmare a revocării grațierii condiționate, inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani și 481 de zile (restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a Legii nr. 543/2002) și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și, în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției de la data de 02 octombrie 2009 la 11 decembrie 2009.

Având în vedere soluția adoptată de instanță, dar și considerentele exprimate în încheierile date în cursul judecății cu privire la cereri similare formulate de inculpat, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea acestuia de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 „(1) Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. (2) Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”.

În cauza de față s-a stabilit cu certitudine faptul că a avut loc o vânzare a cantității de 50 de pastile de ecstasy către numitul K.A. contra sumei de 200 dolari S.U.A., banii fiind predați inculpatului T.Ș.M., o altă tranzacție implicând 83 de pastile de ecstasy către inculpatul U.R.S. contra sumei de 200 dolari S.U.A. și a unui telefon mobil (a cărui valoare nu poate fi stabilită), bunuri ce au intrat în posesia inculpatului R.V. Față de dispozițiile citate se impune confiscarea de la inculpați a sumelor obținute în urma realizării tranzacțiilor frauduloase.

Totodată, Tribunalul a mai reținut faptul că inculpații R.V. și T.Ș.M. s-au mai aflat în posesia unei cantități de 2.000 de pastile de ecstasy pe care aceștia au evaluat-o în conversațiile telefonice la 4.000 dolari S.U.A., sumă a cărei confiscare se impune. În lipsa unor probe clare cu privire la modalitatea în care inculpații au procedat la împărțirea beneficiilor obținute din comercializarea acestor comprimate, se va proceda la împărțirea în mod egal a sumei de 4.000 dolari S.U.A., a cărei confiscare se va dispune, între cei doi participanți principali și beneficiari ai tranzacțiilor ilicite.

Probele administrate au confirmat și efectuarea altor tranzacții, dar necunoscându-se cu exactitate cantitățile ce au făcut obiectul acestora sau sumele obținute, Tribunalul nu a dispus confiscarea unor sume suplimentare.

La stabilirea cheltuielilor judiciare, instanța de fond a avut în vedere partea din acestea care a fost cauzată de fiecare inculpat în parte, cheltuielile în cazul inculpaților pentru care s-au dispus soluții de achitare urmând a fi suportate de către stat.

Împotriva acestei decizii au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C. și U.R.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de apel ale Parchetului au vizat greșita achitare a inculpaților S.I.N., L.I., S.V., V.O.M., S.F. și M.I., precum și greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C., U.R.S. și G.F., sub aspectul reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante.

Apelantul inculpat M.D.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. întrucât la data de 17 decembrie 2004, fapta nu era prevăzută de legea penală, întrucât Legea nr. 143/200, în forma anterioară modificărilor intervenite prin intrarea în vigoare a Legii nr. 544/2004, nu prevedea și sărurile substanțelor chimice enumerate în Tabelul I, doar substanța chimică MDMA, în stare pură, fiind prohibită. Prin urmare, a susținut că nu există obiect al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

În subsidiar, a solicitat instanței să constate că nu a cunoscut că obiectul traficului îl reprezenta drogurile, știind ca este vorba despre pastile Viagra. De aceea, apreciază aplicabil principiul „in dubio pro reo” și solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În final, solicită a se da eficienta circumstanțelor sale personale și aplicarea unei pedepse spre minimul special prevăzut de lege.

Apelantul inculpat U.R.S. a susținut că, în mod incorect, s-a dispus condamnarea sa în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fiind greșit reținută situația de fapt în baza declarațiilor date de coinculpați în cursul urmăririi penale, aceștia fiind forțați să recunoască faptele și a convorbirilor telefonice. Susține ca inculpații T. și R. au revenit asupra declarațiilor, la instanța de fond, la termenul din 16 septembrie 2010, au relatat adevărul, și solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât nu este vorba despre pastile ecstasy, ci pastile Viagra.

Solicită, de asemenea, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, în raport de fișa postului și atribuțiile de serviciu, care impun deplasări în afara țării.

Apelantul inculpat D.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și pe fond, rejudecând, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există, întrucât în Legea nr. 143/2000, în forma anterioară Legii nr. 544/2004, substanța chimică MDMA nu era prohibită.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74-76 C. pen., deducerea perioadei arestării de la 26 aprilie 2004 la 03 februarie 2007, constatându-se ca executat 3 ani, fiind încadrat în muncă în prezent, iar ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Apelantul inculpat R.V. a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta prevăzută de legea penală nu există. Solicită Curții să cenzureze înregistrările convorbirilor telefonice, care nu sunt redate corect, fiind trunchiate, și susține că din declarațiile date de către coinculpați la instanța de fond a rezultat o activitate comercială cu pastile de potentă.

Având în vedere conținutul specific al substanței și lipsa încriminării, respectiv sărurile din conținutul substanței nu erau încriminate prin legea specială, stabilindu-se ca MDMA era o substanța activă, care nu se poate deține în stare pură, sunt aplicabile disp. art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În subsidiar, a criticat hotărârea față de greșita modalitate tehnică privind efectuarea contopirii pedepselor, deși pedeapsa rezultantă ar fi tot de 7 ani și 6 luni închisoare, și solicită aplicarea unei pedepse sub limita de 6 ani, să se mențină beneficiul revocării suspendării, să se deducă perioada executata de la 21 iulie 2003 - 21 februarie 2007, să se facă aplicarea disp. art. 74-76 C. pen., art. 16 din legea specială, art. 37 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen. și să nu mai fie încarcerat.

Apelantul inculpat T.Ș.M. a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta prevăzută de legea penală nu există. Arată că în cauză nu există un raport de constatare tehnico-științifică, nu există suporții magnetici în original, transcrierile înregistrărilor sunt trunchiate, iar acuzarea se bazează pe declarațiile martorului cu identitate protejată V.G., care nu a mai fost audiat la instanța de fond, în urma percheziție domiciliare efectuate nu s-a găsit nimic, iar deținerea substanțelor interzise nu este probată.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei reținerea circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare a pedepsei, aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 381/A din 07 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C. și U.R.S.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul U.R.S.

A obligat apelantul inculpat M.D.C. la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

I-a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați T.Ș.M. și D.C. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

I-a obligat pe fiecare dintre apelanții inculpați R.V. și U.R.S. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchet au rămas în sarcina statului.

Onorariul în cuantum de câte 400 RON cuvenit apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați V.O.M., S.F., M.I., L.I. și G.F. precum și onorariul parțial în cuantum de 100 RON cuvenit apărătorilor din oficiu pentru intimații inculpați S.I.N. și Ș.V.A. se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată dată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele:

Instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Cu privire la temeinicia soluțiilor de condamnare și achitare pronunțate s-a arătat că:

Inculpații R.V., T.Ș.M., M.D.C., D.C. și U.R.S. au formulat critici sub aspectul temeiniciei soluției de condamnare, invocând în apărare că probele nu au fost legal obținute, fiind obligați în faza de urmărire penală să dea declarații necorespunzătoare adevărului, convorbirile telefonice au fost redate trunchiat, acuzarea se bazează pe declarațiile martorului cu identitate protejată V.G., care nu a mai fost audiat la instanța de fond, nu au cunoscut că obiectul traficului îl reprezentau pastilele de ecstasy, ci de Viagra, drogul traficat nu era menționat în Tabelul I, anterior modificării Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 532/2004, apărări ce vor fi analizate în cuprinsul prezentei decizii.

Parchetul a criticat netemeinicia soluției de achitare dispusă față de inculpații L.I., S.F., V.O.M., Ș.V.A., S.I.N. și M.I.

Cu privire la soluția de condamnare a inculpaților R.V., T.Ș.M., M.D.C., D.C., U.R.S. și G.F.

Instanța de fond a pronunțat soluții de condamnare a acestora pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, apreciind că probele administrate în cauză au dovedit faptul că în perioada mai-iunie 2003, inculpații R.V. și T.Ș.M. s-au aflat în posesia unor importante cantități de pastile de ecstasy, pastile ce au fost comercializate de aceștia prin intermediul inculpatului D.C. către inculpatul U.R.S., către numitul K.A., dar și către alte persoane rămase neidentificate. De asemenea, inculpații R.V. și T.Ș.M. au fost implicați și într-o tranzacție vizând o cantitate de 2.000 de pastile de ecstasy ce a fost predată de inculpatul M.D.C. inculpatului G.F.

În concret, în sarcina inculpaților R.V. și T.Ș., instanța de fond a reținut remiterea a 2.000 de pastile ecstasy către inculpatul G.F. la data de 21 mai 2003 prin intermediul inculpatului M.D.C., urmată de recuperarea acestora, pastile evaluate la 4.000 dolari S.U.A.; vânzarea a 50 de comprimate ecstasy numitului K.A. la data de 20 iunie 2003 prin intermediul inculpatului D.C. în schimbul sumei de 200 dolari S.U.A.; vânzarea unei cantități de peste 100 de pastile de ecstasy inculpatului U.R.S. în cel puțin trei ocazii - o dată în jurul datei de 17 mai 2003, când inculpatul D.C. a primit în schimbul cantității de 83 de pastile de ecstasy suma de 200 dolari S.U.A. și un telefon mobil, o dată în perioada 14 iunie 2003 - 22 iunie 2003 și altă dată în cursul lunilor mai-iunie 2003.

De asemenea, în cazul inculpatului R.V. s-a reținut și oferirea de cocaină altor persoane pentru consum, faptă de se circumscrie tot conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Curtea, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelurilor declarate, a constatat că săvârșirea, cu vinovăție, a infracțiunilor deduse judecății în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond de către inculpații R.V., T.Ș.M., M.D.C., D.C., U.R.S. și G.F. este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

Astfel, remiterea de către inculpații R.V. și T.Ș. a 2.000 de pastile ecstasy către inculpatul G.F. la data de 21 mai 2003 prin intermediul inculpatului M.D.C., urmată de recuperarea acestora rezultă din coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților implicați, mai puțin a inculpatului G.F., care nu a putut fi audiat în ciuda numeroaselor demersuri efectuate.

Fapta inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C. de a vinde numitului K.A., la data de 20 iunie 2003, a cantității de 50 de comprimate ecstasy rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare a numitului K.A. având în posesia sa 50 de comprimate de culoare albă, raportul de constatare al Laboratorului de Analize Fizico-Chimice Droguri, din care rezultă că cele 50 de comprimate conțineau substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce făcea parte din Tabelul I, anexă la Legea nr. 143/2000, în amestec cu cafeină, declarațiile martorului G.C.B., ale inculpaților D.C., T.Ș.M., R.V., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 14 iunie 2003 dintre inculpatul R.V. și K.A., din 22 iunie 2003 dintre inculpații U.R.S. și R.V.

Vânzarea de către inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C. a unei cantități de peste 100 de pastile de ecstasy inculpatului U.R.S. în cel puțin trei ocazii - o dată înjurai datei de 17 mai 2003, când inculpatul D.C. a primit în schimbul cantității de 83 de pastile de ecstasy suma de 200 dolari S.U.A. și un telefon mobil, o dată în perioada 14 iunie 2003 - 22 iunie 2003 și altă dată în cursul lunilor mai-iunie 2003 rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților T.Ș.M. și R.V. și D.C. și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 17 mai 2003, 12 iunie 2003, 13 iunie 2003, 20 iunie 2003 dintre inculpații R.V. și U.R.S., din data de 14 iunie 2003 dintre inculpatul R.V. și T.Ș.M.

Acuzațiile aduse inculpaților R.V. și T.Ș.M. referitoare la deținerea de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, precum și oferirea de astfel de droguri de către inculpatul R.V. altor persoane pentru consum sunt dovedite prin coroborarea declarațiilor inculpaților R.V. și T.Ș.M. de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, declarațiile inculpatului D.C. care confirmă cele recunoscute de inculpatul R.V. cu privire la deținerea de droguri în vederea consumului propriu și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 31 mai 2003 dintre inculpații R. și T. și din 17 iunie 2003.

Faptele inculpaților T.Ș.M. și R.V. astfel cum au fost descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în cazul inculpatului T. și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului R.

În cazul inculpatului D.C., faptele acestuia care în cursul lunilor mai-iunie 2003 a fost implicat împreună cu inculpații T.Ș.M. și R.V. în transportul și predarea mai multor cantități de pastile de ecstasy către inculpatul U.R.S. și către numitul K.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului U.R.S. care în perioada mai-iunie 2003 a realizat cel puțin trei tranzacții implicând achiziția de peste 100 de pastile de ecstasy de la inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C., în vederea distribuirii ulterioare a acestora întrunește elementele constitutive al infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului M.D.C. care la data de 21 mai 2003 a fost implicat în transportul unui pachet conținând 2.000 de pastile de ecstasy de la inculpatul T.Ș.M. la inculpatul G.F. în vederea comercializării acestora întrunesc elementele constitutive al infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului G.F. care la data de 21 mai 2003 a preluat de la inculpatul M.D.C. un pachet conținând cantitatea de 2.000 de pastile de ecstasy, pachet pe care l-a restituit ulterior inculpaților R.V. și T.Ș.M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Apelanții inculpați R.V., T.Ș.M., M.D.C., D.C. și U.R.S. au susținut prin motivele de apel că faptele de trafic de droguri de mare risc nu există întrucât probele nu au fost legal obținute, fiind obligați în faza de urmărire penală să dea declarații necorespunzătoare adevărului, convorbirile telefonice au fost redate trunchiat, acuzarea se bazează pe declarațiile martorului cu identitate protejată V.G., care nu a mai fost audiat la instanța de fond. Contrar celor susținute de apelanții inculpați, examinând actele dosarului Curtea a constatat că probele au fost legal administrate și, în mod just, evaluate și interpretate de către instanța de fond.

Astfel, audierea inculpaților în faza de urmărire penală s-a realizat în prezența apărătorilor acestora, cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege, astfel că susținerile acestora potrivit cărora ar fi fost amenințați și forțați să dea declarații sunt neverosimile și au fost, în mod just, înlăturate de instanța de fond.

Cu privire la interceptarea convorbirilor telefonice, inculpații nu au înțeles să le conteste și nici nu au invocat existența unor intervenții în conținutul acestora.

Astfel, cu privire la expertiza tehnică a convorbirilor interceptate solicitată de inculpații M.D.C. și R.V., instanța de fond a constatat, în mod just, că inculpații au avut acces la transcrierile convorbirilor încă din cursul urmăririi penale, acestora fiindu-le dată și posibilitatea de a proceda la ascultarea înregistrărilor. Mai mult după ascultarea înregistrărilor în cursul urmăririi penale, inculpații nu au înțeles să le conteste și nici nu au invocat existența unor intervenții (prin suprimarea unor cuvinte sau adăugarea altora) în conținutul acestora (a se vedea declarațiile inculpaților aflate la dosarul de urmărire penală, date cu referire expresă la înregistrările convorbirilor telefonice, ambele declarații date în prezența apărătorilor aleși).

Inculpații nu au contestat înregistrările nici cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nici la momentul audierii lor în Dosarul nr. 5729/2004 al Tribunalului București, secția a II-a penală.

În aceste condiții, având în vedere și faptul că inculpații nu au precizat concret ce anume contestă din cuprinsul înregistrărilor, unde și în ce fel s-ar fi realizat posibilele intervenții asupra acestora, instanța de fond a apreciat că nu se impune efectuarea unei expertize tehnice.

Faptul că martorul cu identitate protejată V.G. nu a fost reaudiat în mod nemijlocit în cursul judecății nu relevă inechitatea procedurii, cât timp o atare omisiune a fost justificată de imposibilitatea obiectivă de aducere în fața instanței.

Prin urmare, solicitarea inculpaților de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. este neîntemeiată.

Totodată, susținerile apelanților inculpați referitoare la faptul că pastile vândute erau pastile de Viagra au fost înlăturate în mod corect de instanța de fond care a reținut că aceste apărări sunt infirmate de probele administrate, în special de transcrierile convorbirilor telefonice interceptate.

De asemenea, prin sentința penală apelată s-a reținut că tranzacțiile au avut că obiect comprimate de ecstasy conținând substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine, înscrisă în Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în Dosarul nr. 949/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș.

Substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine este menționată în Tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 atât anterior, cât și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 522/2004. Este adevărat că urmare a modificării Legii nr. 143/2000 prin Legea nr. 522/2004 au fost menționate și sărurile de MDMA. Aceasta nu înseamnă că dacă substanța traficată de inculpați nu era în stare pură, ci într-o combinație cu alte substanțe chimice rezultând o sare, era permisă de lege. Intenția legiuitorului a fost aceea de a interzice substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine indiferent de combinația chimică în care aceasta se prezenta. Împrejurarea că în comprimatele de ecstasy traficate de inculpați s-a găsit această substanță activă în combinație cu alte substanțe nu exclude răspunderea acestora.

Prin urmare, cererile de achitare privind lipsa obiectului material al infracțiunii de trafic de droguri sau eroarea în care s-au aflat cu privire la substanța traficată, formulate de apelanții inculpați sunt neîntemeiate.

Apreciind că probele administrate confirmă săvârșirea infracțiunilor pentru care apelanții inculpați au fost condamnați, Curtea a constatat că faptele există și au fost comise cu vinovăție sub forma intenției de către apelanții inculpați R.V., T.Ș.M., M.D.C., D.C. și U.R.S. și intimatul inculpat G.F.

Din această perspectivă, a apreciat că sunt neîntemeiate susținerile acestora vizând inexistența faptelor, împrejurarea că acestea nu sunt prevăzute de legea penală, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc ori că au fost în eroare cu privire la obiectul infracțiunii de trafic de droguri, fiind astfel lipsite de suport solicitările de achitare.

Parchetul a formulat o primă critică în apel vizând netemeinicia soluției de achitare dispusă față de inculpații L.I., S.F., V.O.M., S.V.A., S.I.N. și M.I.

Cu privire la inculpatul L.I. instanța de fond a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., reținând că deși probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile sale de recunoaștere, confirmă prezența sa la ambele tranzacții efectuate, niciuna dintre acestea nu dovedesc cunoașterea de către acesta a naturii bunurilor pe care inculpatul G.F. le-a primit de la inculpatul M.D.C. și, ulterior le-a restituit inculpaților R.V. și T.Ș.M.

Sub aspect probator, instanța de fond a făcut referire, în primul rând, la convorbirile telefonice dintre inculpații M.D.C. și R.V., implicați în ambele tranzacții la care a asistat și inculpatul L.I., din care nu rezultă vreo contribuție a acestuia din urmă la realizarea elementului material al faptei de trafic de droguri de mare risc.

Astfel, în mod just, a reținut că în prima din aceste convorbiri, purtată la data de 22 mai 2003, ora 01.27, inculpatul M.D.C. îi aduce la cunoștință inculpatului R.V. că cel care a reținut „obiectele” este „G.F. e tovarăș cu B.I. la firma aia de bodyguarzi - G.”, iar la întrebarea inculpatului R.V., „dar cine a venit la întâlnire, cine a luat marfa?” inculpatul M. răspunde „el, el”. Așadar, cel care a primit drogurile a fost inculpatul G.F. și nu inculpatul L.I.

De asemenea, instanța de fond a reținut că o altă convorbire, purtată la 20 de minute după cea prezentată anterior, demonstrează și ea lipsa de implicare activă a inculpatului L.I. în tranzacția efectuată:

„R.V.: Deci, fii atent! Ăsta, G.F. a fost cu I.

M.D.C.: Cu cine?

R.V.: A mai fost cu unul, cu I., I.

M.D.C.: Când, în seara asta?

R.V.: A fost singur G.F.?

M.D.C.: Nu. A mai venit unul cu el.

R.V.: Unu', da, un băiat, așa, înalt, cu cioc.

M.D.C.: Cu cioc, da, bravo.

R.V.: Așa. Ăla e I.”

Pe baza conținutului celor două convorbiri, instanța de fond a conchis, în mod just, că dacă inculpatul L.I. ar fi avut o contribuție sau ar fi fost una din persoanele cu care inculpatul M.D.C. ar fi negociat comercializarea pastilelor, cum susține Parchetul, este evident că acesta din urmă nu și-ar fi manifestat mirarea, în momentul în care inculpatul R. i-a adus la cunoștință și prezența inculpatului L.I. la întâlnire și ar fi știut imediat despre cine vorbește acesta.

Prin motivele de apel Parchetul a considerat această apreciere a instanței de fond că fiind „subiectivă și în același timp greșită”, întrucât simpla menționare în cursul convorbirii telefonice a prenumelui inculpatului L. constituie un indiciu clar că inculpatul M.D.C. îl cunoștea destul de bine pe acest din urmă inculpat, ale cărui semnalmente îi erau cunoscutej așadar știa foarte bine despre ce persoană era vorba.

Reluând raționamentul instanței de fond, în contextul criticii formulate de Parchet, Curtea a constatat că ceea ce instanța de fond a pus în evidență în convorbirile telefonice redate este reacția inculpatului M., de surprindere la aflarea veștii că la întâlnirea dintre inculpații R. și G. a mai participat o persoană, respectiv inculpatul L.I., pe care, fără îndoială, l-a recunoscut pe baza descrierii făcute de inculpatul R. În opinia Curții, împrejurarea relevată și anume faptul că inculpatul M.D.C. a aflat în cursul acelei convorbiri telefonice, purtate cu inculpatul R., despre participarea inculpatului L.I. la tranzacție, a demonstrat că acesta din urmă nu făcea parte din grupul celor implicați în traficul de droguri, participația lui fiind una de conjunctură, ocazională și nu una obișnuită. Prin urmare, chiar dacă inculpatul M.D.C. îl cunoștea pe L.I., în mod cert cu prilejul convorbirii telefonice redate anterior a aflat despre participarea acestuia la traficul de droguri.

Un alt argument al Parchetului în susținerea tezei potrivit căreia inculpatul L.I. a cunoscut că participă la traficul de droguri ar fi împrejurarea că, așa cum rezultă din declarația inculpatului R. din 19 iulie 2004, inculpatul G. i-ar fi spus că a fost însoțit de inculpatul L. cu prilejul ambelor întâlniri și acesta din urmă a asistat la momentul încasării sumei de 700-800 dolari S.U.A., astfel că fiind prezent la discuțiile purtate în legătură cu acel colet „este greu de crezut că nu a aflat conținutul acestuia”.

În aprecierea Curții, declarația inculpatului R. care relata ceea ce i-a spus inculpatul G. despre inculpatul L. atestă, în fapt, că inculpatul L. a asistat la ambele tranzacții, împrejurare pe care, de altfel, nici nu a negat-o.

A concluziona că asistența la comiterea faptelor ar echivala cu faptul cunoașterii obiectului tranzacției este doar o prezumție, pe care nu se poate fundamenta, în mod exclusiv, soluția de condamnare a inculpatului L.I.

În continuare, Parchetul a susținut că din declarația inculpatului Lungu rezultă că îl cunoaște pe G. „de cca. 20 de ani din cartierul Ferentari” și că după prima întâlnire la care a asistat a aflat că în colet se aflau pastile de ecstasy, împrejurări care au importanță mai ales cu privire la cea de-a doua tranzacție.

Analizând contextul în care s-a derulat cea de-a doua tranzacție, moment în care inculpatul L. ar fi aflat deja că obiectul primei tranzacții l-au constituit drogurile, Curtea nu a constatat existența vreunor elemente probatorii care ar putea conduce la concluzia că pachetului remis de inculpatul G. inculpaților R. și T. este același cu cel care a făcut obiectul primei tranzacții.

Chiar dacă inculpatul L.I. a declarat că după prima întâlnire a aflat că în colet se aflau pastile de ecstasy, la cea de-a doua întâlnire nu menționează că obiectul tranzacției l-a constituit același colet, pentru a putea trage concluzia că a cunoscut conținutul acestuia.

Astfel, din declarația acestuia, l-a care procurorul face referire în motivele de apel, rezultă că inculpatul menționat a fost de față când „R.V. s-a întâlnit cu G.F. și i-a spus acestuia că a venit să-i dea datoria pe care o avea M.D.C... Toți patru ne-am deplasat în zona în care se afla o casă a lui G.F. din cartierul Ferentari... ajunși în acea zonă eu am rămas lângă mașină... R.V. și T.Ș.M. au rămas lângă mașina lor, iar G.F. s-a deplasat până la acea casă a lui și după câteva minute a revenit cu o pungă din plastic ce avea un conținut nu prea voluminos, fără să îmi dau seama ce ar putea conține...”.

Reexaminând probatoriul administrat cu referire la acuzația formulată față de inculpatul L.I., Curtea a constatat că ceea ce s-a dovedit în mod indubitabil este prezența acestuia la comiterea unei infracțiuni de trafic în formă continuată, dar nu și participația sa.

Cooperarea la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală constituie act de participare numai dacă se concretizează într-unul din modurile prevăzute de lege: efectuarea de acte prin care se realizează material, în mod nemijlocit, fapta prevăzută de legea penală - autorat -, efectuarea de acte prin care se înlesnește sau se ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală - complicitate - sau efectuarea de acte prin care se determină o persoană să comită fapta prevăzută de legea penală - instigare.

Prezența inculpatului L.I. la locul și momentul remiterii unui pachet, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte efectuarea de către acesta a unor acte materiale de executare sau de ajutor ori înlesnire la comiterea faptei, a acțiunilor tipice constitutive a infracțiunii de trafic de droguri, nu are semnificația unei participații sub forma coautoratului sau a complicității.

Probele anterior menționate nu sunt în măsură să înlăture dubiul privind participația inculpatului L. la comiterea infracțiunii, să răstoarne prezumția de nevinovăție a acestuia. Dubiul nu poate fi interpretat decât în favoarea inculpatului și nu în defavoarea acestuia așa cum solicită parchetul prin motivele de apel exprimat prin sintagma „este greu de crezut că nu a aflat conținutul acestuia”.

Așadar, Tribunalul a reținut în mod just că inculpatul nu a avut o participare de natură a dovedi dincolo de orice dubiu cunoașterea naturii bunurilor tranzacționate și a dispus achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. [și nu art. 10 lit. a) cum a reținut pentru ceilalți inculpați achitați în prezenta cauză].

Prin urmare, critica Parchetului cu privire la soluția de achitare a inculpatului L.I. a fost apreciată ca neîntemeiată.

Cu privire la inculpații S.F., V.O.M., S.V.A., S.I.N. și M.I. instanța de fond a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât probele administrate nu au dovedit existența infracțiunilor reținute în sarcina acestora, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.

Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut că fiecare act material în cazul inculpaților menționați a fost dovedit de Parchet prin trimitere la un singur alt mijloc de probă cu o valoare probatorie condiționată.

Examinând motivele de apel ale Parchetului cu privire la acești inculpați, Curtea a observat că nu a fost invocată existența unor probe de care instanța de fond să nu fi ținut seama, ci a fost reiterat conținutul aceluiași probatoriu analizat, în mod exhaustiv, în considerentele sentinței atacate. Reiterarea unui probatoriu deja analizat nu a fost însoțită de argumente care să contrazică raționamentele instanței de fond, să conducă la concluzia că în mod greșit au fost înlăturate probe, că interpretarea lor a fost greșită, ci s-a limitat la constatarea că a fost realizată o apreciere subiectivă a acestora.

Astfel, în ceea ce privește implicarea inculpaților S.F., V.O.M. și S.V.A. în transportul a 10.000 comprimate ecstasy pe ruta București-Cluj, în vara anului 2003, s-a reținut că singura probă este declarația martorului cu identitate atribuită „V.G.” care nu se coroborează cu nici un alt element probator.

Prin motivele de apel, Parchetul a reiterat probatorii care au făcut obiectul analizei instanței de fond, și anume cu privire la existența faptei comise de inculpatul V., relevante sunt declarația martorului cu identitate atribuită „V.G.”, dar și cea a martorului M.A., care a fost înlăturată de instanța de fond.

Astfel, încă din faza de urmărire penală, Parchetul a susținut că martorul M.A., cercetat într-un alt dosar, în care avea calitate de inculpat, a declarat că în cursul anului 2003, în luna mai sau iunie, V.O.M. i-a spus că nu mai este nevoie să se deplaseze. În străinătate pentru a aduce droguri, oferindu-i posibilitatea să achiziționeze 10.000 comprimate de ecstasy, droguri care se aflau în România, ceea ce conturează ideea existenței indubitabile a celor 10.000 comprimate în posesia acestuia și implicit a inculpaților S.F. și S.V.A.

Deși instanța de fond a analizat detaliat, în considerentele hotărârii apelate, declarațiile martorului M.A., persoană interesată în cauză pentru a obține beneficiile prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000, apreciind că depozițiile acestuia sunt infirmate de declarațiile martorului M.T., audiat în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, care a negat constant cele relatate de M.A. referitor la implicarea inculpatului V.O.M. în comerțul cu ecstasy, Parchetul nu a demonstrat netemeinicia acestor argumente.

De asemenea, Parchetul nu a demonstrat netemeinicia celor reținute de instanța de fond cu privire la faptul că niciuna dintre persoanele audiate în legătură cu faptele reținute în sarcina numitului M.A. nu a dat vreun detaliu de natură a permite stabilirea unei legături între acesta, și inculpatul V.O.M. (a se vedea declarațiile numiților G.M., M.M.G., S.A.E.).

Așadar, Curtea a constatat că prin motivele de apel nu au fost aduse argumente suplimentare care să conducă la concluzia realizării de către instanța de fond a unei greșite evaluări și interpretări a materialului probator.

Astfel, în mod just, instanța de fond nu a ținut seama de declarațiile martorului M.A. și a apreciat că declarația martorului cu identitate atribuită „V.G.” nu se coroborează cu nicio altă probă administrată.

Prin urmare, critica Parchetului apare, în opinia Curții, ca fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește implicarea inculpaților S.F. și V.O.M. în tranzacția încheiată de S.I.N. cu inculpatul T.Ș.M., constând în remiterea a 8.000 de comprimate de ecstasy, aceasta se bazează exclusiv pe declarațiile coinculpatului T.Ș.M. date în cursul urmăririi penale.

Prin motivele de apel, Parchetul a reiterat susțineri formulate și în fața instanței de fond și anume, că declarațiile coinculpatului T.Ș.M. se coroborează cu cele ale inculpaților R.V. și D.C. în ceea ce-i privește pe inculpații V.O.M. și S.F. și cu ale martorului cu identitate atribuită „V.G.”, în ceea ce-l privește pe inculpatul S.I.N.

Examinând depozițiile martorului cu identitate atribuită „V.G.”, Curtea a constatat că, în mod corect, s-a apreciat de către instanța de fond că nu sunt de natură să susțină acuzația concretă adusă inculpatului S.I.N., martorul precizând doar unele elemente generale.

De asemenea, examinând declarațiile inculpaților R.V. și D.C., Curtea a constatat că numele inculpaților V.O.M. și S.F. nu apar în niciuna din declarațiile acestora și cei doi inculpați nu au fost implicați în preluarea primei cantități de pastile de ecstasy de către inculpatul T.Ș.M., astfel cum în mod just a reținut instanța de fond.

Parchetul nu a susținut existența unor date rezultând din declarațiile celor doi inculpați care să dovedească contrariul celor reținute de instanța de fond, ceea ce conduce la concluzia că susținerile sale sunt neîntemeiate.

De asemenea, acuzația formulată împotriva inculpatului S.F. privind vânzarea către M.D. a mai multor comprimate de ecstasy a fost probată doar cu declarațiile numitului M.D., date la un moment la care acesta avea calitatea de inculpat și pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la declarația martorului M., prin motivele de apel, procurorul a susținut că declarația acestui martor are o putere probantă, necondiționată de coroborarea cu alte mijloace de probă.

Sub acest aspect, în acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că credibilitatea declarațiilor martorului M. este condiționată de coroborarea cu alte mijloace de probă, martorul fiind o persoană interesată în cauză, interesul fiind dat de obținerea beneficiului reducerii limitelor pedepselor cu jumătate în condițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Vânzarea de către inculpații S.V.A. și V.O.M., a 400 comprimate ecstasy, martorului S.V.M. în cursul lunii mai 2003, precum și vânzarea de către inculpatul S.I.N. către numitul S.V.M., în vara anului 2003 a 1.000 comprimate ecstasy, în care a fost implicat și inculpatul V.O.M., au fost probate exclusiv cu denunțul și declarația martorului S.V.M., dată în condițiile în care acesta era cercetat în stare de arest preventiv într-o altă cauză pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, denunțul fiind făcut pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Prin motivele de apel, procurorul a susținut că nu se poate considera că martorul S.V.M. a mai avut vreun interes câtă vreme dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 i-au fost deja aplicate, beneficiind de reducere la jumătate a pedepsei, iar declarațiile sale nu s-au modificat semnificativ.

Sub acest aspect, Curtea a reținut că instanța de fond a avut în vedere existenței unui interes al martorului S.V.M. la momentul formulării denunțului și a declarațiilor și în raport cu această împrejurare credibilitatea depozițiilor sale este condiționată de coroborarea cu alte mijloace de probă. Obținerea beneficiului urmărit, încetarea stării de interes și menținerea declarațiilor nu conferă acestora putere probantă absolută și deci necondiționată.

În ceea ce privește declarația martorului S.P.M., invocată și ea de Parchet în susținerea acuzației aduse inculpatului S.I.N., Tribunalul a constatat că aceasta are un caracter extrem de vag, apreciindu-se că conține o serie de elemente ce ridică dubii serioase cu privire la veridicitatea ei, dubii care, având în vedere și dispozițiile art. 69 C. proc. pen., împiedică instanța să considere că acestea dovedesc implicarea inculpatului S.I.N.

Tot astfel, declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.” nu sunt nici ele de natură să susțină această acuzație concretă adusă inculpatului S.I.N., martorul precizând elemente generale.

Martorul S.V.M. a negat orice implicare a inculpatului V.O.M. în cele două tranzacții.

Fapta inculpatului V.O.M. de a pune în legătură pe martorul M.A. cu inculpatul S.I.N., la începutul anului 2003, pentru încheierea unor tranzacții legate de droguri și oferirea către același martor în vara anului 2003 (probabil după preluarea celor 10.000 de comprimate) a posibilității de a achiziționa pe plan local orice cantitate de cocaină și comprimate de ecstasy și a unei mostre de 10 pastile ecstasy, precum și fapta inculpatului S.I.N. de a vinde martorului M.A. 2.000 de comprimate ecstasy la începutul anului 2003, se bazează sub aspect probator pe o singură declarație, cea a numitului M.A., arestat preventiv la data de 28 martie 2004 și trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 263/P/2003 din data de 12 august 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru săvârșirea de infracțiuni legate de traficul de droguri.

Astfel, așa cum s-a menționat anterior, declarațiile martorului M.A., persoană interesată în cauză pentru a obține beneficiile prev. de art. 16 din Legea nr. 143/2000, au fost infirmate de declarațiile martorului M.T., audiat în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, care a negat constant cele relatate de M.A. referitor la implicarea inculpatului V.O.M. în comerțul cu ecstasy, iar Parchetul nu a demonstrat netemeinicia acestor argumente.

De asemenea, Parchetul nu a demonstrat netemeinicia celor reținute de instanța de fond cu privire la faptul că niciuna dintre persoanele audiate în legătură cu faptele reținute în sarcina numitului M.A. nu a dat vreun detaliu de natură a permite stabilirea unei legături între acesta și inculpatul V.O.M. (a se vedea declarațiile numiților G.M., M.M.G., S.A.E.).

Tot astfel, declarațiile martorului cu identitate atribuită „V.G.” nu sunt nici ele de natură să susțină această acuzație concretă adusă inculpatului S.I.N., martorul precizând elemente generale.

Inculpatul M.I. a fost acuzat că a primit 7.000 de comprimate ecstasy, prin intermediul inculpatului D.C., de la inculpații R.V. și T.Ș.M., dar și de faptul că s-a implicat în tranzacții cu cocaină pe parcursul anilor 2002-2003, acuzații pe care instanța de fond le-a apreciat ca nefiind dovedite.

Caracterul contradictoriu și lipsit de credibilitate al declarațiilor inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C., împrejurarea că acestea nu se coroborează cu alte mijloace de probă, faptul că nu există niciun element obiectiv care să sprijine acuzațiile aduse inculpatului M.I., au determinat instanța de fond să aprecieze că există dubii cu privire la realitatea tranzacției implicând 7.000 comprimate ecstasy reținută în sarcina acestuia, dubii care profită inculpatului.

Prin urmare, în mod just a reținut instanța de fond că, deși toți trei inculpații au susținut la un moment dat că a avut loc o vânzare de comprimate ecstasy către inculpatul M.I., declarațiile acestora conțin inadvertențe cu privire la momentul la care a avut loc această vânzare (în timpul în care inculpatul R. se afla în Turcia sau după întoarcerea acestuia), la cantitatea de pastile ce a făcut obiectul acesteia, inculpatul D.C. sugerând că pachetul transportat la Brașov era același cu pachetul ridicat de la piciorul podului, iar ceilalți doi inculpați arătând că acest pachet ar fi conținut tot restul de pastile aflat în posesia lor, inclusiv pastilele nevândute din prima tranșă de 2.000 de pastile recuperate de la inculpatul G.F.

Împrejurările relevate de aceste declarații sunt singurele probe pe care se sprijină acuzațiile aduse de Parchet, în contextul în care niciunul dintre inculpați nu a susținut de la început implicarea inculpatului M.I. în tranzacțiile ilegale.

Acuzația referitoare la implicarea inculpatului M.I. în tranzacții cu cocaină, se bazează .în exclusivitate pe declarațiile inculpatului D.C. din data de 13 iulie 2004 și nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă.

Prin motivele de apel, procurorul nu a susținut existența altor probe în afara celor analizate de instanță și nu a lămurit aspectele contradictorii din declarațiile. inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C., ci s-a limitat la a reda din declarațiile acestora unele pasaje pe care instanța de fond le-a analizat în considerentele sentinței atacate.

În consecință, Curtea a apreciat ca neîntemeiate susținerile Parchetului privind existența unui probatoriu apt de a conduce la concluzia existenței faptelor reținute în sarcina inculpaților S.F., V.O.M., S.V.A., S.I.N. și M.I.

Exigențele dreptului la un proces echitabil impun ca instanța să nu își întemeieze hotărârea de condamnare, în mod exclusiv sau determinant, pe declarațiile unor martori cu identitate atribuită sau interesați, fiind necesar ca declarațiile acestora să se coroboreze și cu alte probe administrate în cauză.

În privința individualizării pedepselor aplicate, Curtea a apreciat ca nefondate criticile Parchetului vizând greșita reținere în favoarea inculpaților R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C. U.R.S. și G.F. a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Sub acest aspect, instanța de fond constatând că de la data săvârșirii infracțiunilor au trecut 9 ani, interval de timp în care inculpații nu au mai săvârșit alte infracțiuni, că prin aplicarea unei pedepse se urmărește nu numai sancționarea persoanei vinovate, ci și reeducarea acesteia și protejarea societății de riscul săvârșirii de noi infracțiuni, risc redus în condițiile de față, a apreciat că se impune în cazul tuturor inculpaților reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința coborârii pedepsei sub minimul de 10 ani închisoare.

Examinând critica formulată Curtea a avut în vedere că executarea unei pedepse de minim 10 ani închisoare după mai mult de 9 ani de la comiterea faptelor nu mai corespunde funcțiilor pe care executarea pedepsei ar trebui să o aibă în conformitate cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Din această perspectivă, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse sub minimul special, de 10 ani închisoare, întrucât după trecerea unei perioade de timp îndelungată de la data comiterii faptelor, pedeapsa nici nu își mai poate realiza pe deplin funcțiile de exemplaritate, promptitudine și oportunitate.

Prin urmare, instanța de fond în mod just a apreciat că se impune reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpaților R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C. U.R.S. și G.F.

Totodată, Curtea a apreciat ca nefondate și celelalte critici ale apelanților vizând individualizarea pedepselor, constatând că pedepsele aplicate, prin cuantum și modalitate de executare, reflectă în mod just particularitățile contribuției fiecărui inculpat la desfășurarea activității infracționale, și diferențierea necesară între datele personale ale acestora.

Considerațiile instanței de fond referitoare la gradul de pericol social al faptelor sunt pertinente, așa încât Curtea a constatat că pedepsele aplicate reflectă acest criteriu de individualizare, tinzând la realizarea funcțiilor de constrângere și reeducare.

Contrar susținerilor Parchetului, gradul de pericol social al faptelor comise de inculpații R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C., U.R.S. și G.F. a fost în mod just evaluat.

Așadar, reevaluând pedepsele aplicate fiecărui inculpat, Curtea a constatat că, în privința inculpaților D.C., M.D.C. și U.R.S. aplicarea unor pedepse în cuantumul minim prevăzut de lege este suficientă pentru constrângerea și reeducarea lor, având în vedere limita minimă ridicată prevăzută de lege pentru traficul de droguri de mare risc, dar și ansamblul elementelor relevante în procesul de individualizare.

Astfel, inculpatul D.C. a avut un rol subordonat, limitat la îndeplinirea sarcinilor impuse de inculpatul R.V., fără a beneficia de sume de bani importante din activitatea desfășurată. În privința datelor personale s-a reținut lipsa de antecedente penale și din cursul anului 2007 acesta a deținut un loc de muncă în cadrul societății SC K. SRL și a avut un comportament conform regulilor de conviețuire socială.

Inculpatul M.D.C. a fost implicat în comiterea unui singur act material de intermediere și atât anterior faptei, cât și ulterior eliberării din starea de arest și-a obținut sursele de venit în mod licit.

Inculpatul U.R.S., deși implicat în mai multe tranzacții ilicite, având rol de distribuitor de substanțe stupefiante, a conștientizat necesitatea respectării normelor penale, fiind în prezent angajat cu un contract de muncă ce îi permite obținerea pe căi licite a mijloacelor de existență.

Cu privire la inculpatul T.Ș.M. instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată către minim, de 4 ani și 11 luni închisoare. Reevaluând cuantumul pedepsei aplicate acestui inculpat Curtea a reținut că din actele dosarului rezultă că a avut o atitudine sinceră, contribuind la lămurirea cauzei și la identificarea altor participanți (beneficiind de aplicare art. 16 din Legea nr. 143/2000), ceea ce evidențiază cel puțin inițierea unui proces de conștientizare a consecințelor socialmente periculoase ale faptei sale. Această atitudine relevă posibilitatea reală de reeducare a apelantului, chiar în condițiile aplicării unei pedepse mai reduse, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale. Circumstanțele favorabile menționate au fost valorificate în procesul de individualizare în aceeași măsură ca și gravitatea faptei, deoarece ele au relevanță asupra conturării personalității inculpatului și aptitudinii pedepsei de a permite în concret atingerea scopului său preventiv-educativ.

Inculpatului G.F. i s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare, proporționată în mod just prin raportare la cantitatea însemnată de comprimate de ecstasy în traficarea cărora acesta a fost implicat, dar și atitudinea acestuia pe parcursul desfașării procesului. Drept urmare, punând în balanță împrejurările prezentate anterior, Curtea a apreciat că pedeapsa de 5 ani închisoare, este adaptată particularităților cauzei, luând în considerare atât gravitatea concretă a faptelor (raportată mai ales la cantitatea semnificativă de droguri), cât și datele personale ale acestuia.

Inculpatului R.V. instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 6 ani închisoare, evaluând în mod just contribuția importantă a inculpatului la comiterea infracțiunii, faptul că acesta este persoana care a intermediat majoritatea tranzacțiilor ce fac obiectul prezentului dosar, fiind și cel care stabilea prețul. Toate acestea, dar și perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul au condus în mod corect la stabilirea cuantumului pedepsei.

Constatându-se că faptele ce fac obiectul prezentului dosar au fost săvârșite de către inculpat în interiorul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, în baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa menționată și s-a dispus executarea alăturat de pedeapsa aplicată în cauză.

Totodată, constatându-se că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar sunt concurente cu infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 395 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor indivizibile aplicate, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare.

Curtea a reținut, cu privire la același inculpat, că atât tratamentul sancționator al recidivei, cât și cel a concursului de infracțiuni au fost corect aplicate.

Curtea nu a apreciat ca fiind întemeiată o eventuală valorificare a altor circumstanțe personale ale inculpaților R.V., T.Ș.M., D.C., M.D.C., U.R.S. și G.F. în raport de dispozițiile art. 74 C. pen., deoarece conduita anterioară a apelanților nu a fost constant conformă normelor de drept, iar manifestările acestora în plan social nu rezultă a fi substanțial pozitive, într-o asemenea măsură încât să justifice reținerea și a altor circumstanțe atenuante, în afara celei prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

În privința modalității de executare, în acord cu instanța de fond, Curtea a apreciat că nu pot fi ignorate elementele obiective, anterior menționate care imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat și justifică aplicarea unor pedepse care să reflecte această periculozitate și în plan sancționator.

Prin urmare, numai executarea în regim de detenție a pedepselor este în măsură să asigure realizarea scopului sancțiunii.

Din această perspectivă, solicitarea apelanților inculpați de a se face aplicarea art. 81 sau 86 C. pen. este neîntemeiată.

Având în vedere soluția adoptată de instanța de fond, menținută în apel, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului U.R.S. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.C., R.V., T.Ș.M., U.R.S. și M.D.C.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat ambele hotărâri pentru netemeinicie, respectiv pentru greșita achitare a inculpaților S.I.N., S.V.A., V.O.M., S.F. și M.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, respectiv a inculpatului L.I., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.

Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a susținut parțial motivele de recurs, respectiv doar pe cele privind greșita achitare a inculpatului L.I.

Recurentul inculpat M.D.C. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, arătând că a fost condamnat pentru o faptă, care la data comiterii pretinsei infracțiuni, nu era prevăzută de legea penală, în condițiile în care Legea nr. 143/2000, în forma anterioară Legii nr. 522/2004, nu încrimina „sărurile” substanțelor chimice enumerate în tabelele anexă, astfel încât substanța chimică ce se găsea în toate tabletele de ecstasy, respectiv MDMA Hidrocloric, nu era prohibită. Totodată, a mai solicitat achitarea și în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte conținutul pachetului, singurele probe la care se face referire, atât în considerentele hotărârii instanței de fond, cât și în cele ale instanței de apel, sunt declarațiile inculpaților. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi demonstrat că acel pachet conținea pastile de ecstasy, nu a cunoscut niciodată conținutul acestuia și, în aceste condiții, latura subiectivă a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc nu este întrunită. În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, s-a arătat că deși limitele de pedeapsă prevăzute în legea nouă sunt mai mici, date fiind condițiile privind aplicarea circumstanțelor atenuante și a celor agravante în cauza de față, legea penală mai favorabilă este tot legea penală anterioară.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 13 C. proc. pen. anterior.

Prin motivele de recurs formulate de către apărătorul din oficiu, anterior prezentării în cauză a apărătorului ales al recurentului, s-a solicitat să se dea o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante deja reținute și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus, respectiv stabilirea unei modalități de executare a pedepsei neprivativă de libertate. Cazul de casare invocat a fost cel prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat D.C. a reiterat solicitarea de achitare, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, arătând ca fapta comisă nu era prevăzută de legea penală. De asemenea, a mai invocat dispozițiile art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, sens în care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen. anterior, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată prin dispozițiile art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2002 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., cu păstrarea dispozițiilor prev. în art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen. anterior.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 13 și 14 C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat R.V. a arătat că pentru infracțiunea reținută în sarcina sa nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsă fiind chiar obiectul material al acesteia. S-a mai criticat modalitatea de individualizare a pedepsei, solicitându-se aplicarea unei pedepse egale cu cea avută anterior, respectiv de 5 ani închisoare.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 și 14 C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat T.Ș.M. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, arătând ca fapta comisă nu era prevăzută de legea penală, reiterând aceleași motive ca și recurenții coinculpați. Totodată, în subsidiar, a solicitat achitarea, întrucât fapta nu există, probele administrate în cauză fiind interpretate trunchiat. Având în vedere legea penală mai favorabilă și modificările intervenite prin Legea nr. 187/2012, prin care art. 2 din Legea nr. 143/2000 a fost modificat în sensul micșorării limitelor de pedeapsă de la 5 la 12 ani, a solicitat ca pedeapsa să fie aplicată între noile limite prevăzute, cu menținerea art. 74, art. 76 C. pen. și art. 41 C. pen. anterior.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 13, 14 și 18 C. proc. pen. anterior.

Recurentul inculpat U.R.S. a arătat că se impune achitarea sa, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, fiind vorba despre pastile de viagra și nu de ecstasy, intenția sa nefiind una de a trafica droguri de mare risc.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru motivele ce se vor expune în continuare.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs, situație incidență în prezenta speță.

Referitor la recursul declarat de parchet, se constată că s-a criticat soluția de achitare a inculpaților S.I.N., S.V.A., V.O.M., S.F., M.I. și L.I., prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.

În esență, în motivele scrise atașate la dosar s-a arătat că instanțele de fond și de apel „au făcut o interpretare eronată a materialului probator”. Totodată, prin concluziile orale din data de 21 februarie 2014, s-a apreciat de către parchet că există o eroare gravă de fapt a instanței de apel în ceea ce-l privește pe inculpatul L.I., criticându-se, în esență, aprecierea Curții referitoare la cunoașterea de către inculpat a conținutului pachetului ce a făcut obiectul tranzacției infracționale din luna mai 2003.

Potrivit art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, cazul de casare este incident atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.

În literatura de specialitate, s-a arătat că motivul de casare este incident ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, în natura sau în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Așadar, prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate de către instanță, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când se consideră că o anumită probă demonstrează existența unei împrejurări, când în realitate, din aceasta rezultă contrariul.

Eroarea gravă de fapt nu înseamnă o greșită apreciere dată faptelor de către instanța de fond, ci o constatare a reținerii unei împrejurări esențiale fără ca probele administrate să o susțină sau a nereținerii unei astfel de împrejurări esențiale, deși probele administrate o confirmau.

Or, eroarea gravă de fapt la care dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior fac referire nu se confundă cu greșita apreciere a probatoriului, ci implică existența unei contrarietăți evidente și necontestabile între ceea ce rezultă din actele cauzei și mențiunile din hotărâre cu privire la existența concretă a faptei, a unui act sau a altui element probatoriu, contrarietate ce trebuie să fie nu doar evidentă, ci să și influențeze hotărâtor soluția dispusă în cauză.

Având în vedere că instanța de recurs nu poate da o nouă apreciere probelor, nu există eroare gravă de fapt dacă se cere instanței de recurs să dea o apreciere diferită probelor administrate în cauză.

Soluțiile expuse în doctrină au fost preluate și în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care amintim cu titlu de exemplu, deciziile de speță pronunțate de secția penală nr. 107 din 18 ianuarie 2010 și nr. 3559 din 2 noiembrie 2012 (decizii publicate), precum și decizia nr. 8 din 09 februarie 2009, pronunțată în recurs în interesul legii.

Aplicând considerațiile teoretice menționate anterior, se constată că motivele expuse în scris de către Parchet prin care se critică modalitatea de interpretare a probelor nu se circumscriu cazului de casare art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior.

Mai mult, se constată că însuși reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia dezbaterilor, nu a mai criticat soluția de achitare a inculpaților S.I.N., S.V.A., V.O.M., S.F. și M.I., arătând că probele în susținerea unei astfel de soluții sunt insuficiente din punct de vedere legal.

Referitor la soluția de achitare a inculpatului L.I., se constată că deși este invocată comiterea unei erori grave de fapt de către instanța de apel, Parchetul critică, în esență, modul de interpretare a probelor de către instanța de judecată. Din mijloacele de probă enumerate, respectiv anumite declarații date de inculpații R.V., L.I. și T.Ș.M., în cursul urmăririi penale nu rezultă neechivoc, astfel cum se susține, cunoașterea de către inculpatul L.I. a conținutului pachetului în speță. Solicitarea Parchetului vizează, de fapt, aprecierea că inculpatul cunoștea conținutul pachetului, reprezentantul Ministerului Public arătând că „este neverosimil ca L.I. să fi participat la trei întâlniri, în care inițial se reține un pachet de droguri în contul unei datorii, ulterior, se discută despre recuperarea datoriei, se recuperează datoria, iar el să nu fi știut niciodată despre ce este vorba”.

Având în vedere considerațiile teoretice deja expuse cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, aplicabile și în ceea ce privește al doilea motiv de recurs al Parchetului, susținut oral cu ocazia dezbaterilor, Înalta Curte apreciază că motivul de recurs invocat nu este incident în cauză.

Referitor la solicitarea recurenților inculpați M.D.C., D.C. și T.Ș.M. de achitare pe considerentul că fapta comisă nu era prevăzută de legea penală, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.

În acord cu instanțele de fond și de apel, Înalta Curte nu poate primi apărarea inculpaților în sensul că substanța traficată era permisă de lege. Chiar dacă prin Legea nr. 522/2004 au fost menționate ca substanțe prohibite și sărurile de MDMA, această împrejurare nu este de natură a înlătura răspunderea inculpaților. Fapta comisă de inculpați era prevăzută de lege ca infracțiune, dispozițiile Legii nr. 143/2000 interziceau traficarea substanței chimice în speță indiferent dacă era în stare pură sau într-o combinație cu alte substanțe chimice rezultând o sare. Ori, este evidentă intenția legiuitorului de a interzice substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine indiferent de combinația chimică în care aceasta se prezenta. Substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine este menționată în Tabelul anexă la Legea nr. 143/2000 atât anterior cât și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 522/2004, iar împrejurarea că în comprimatele de ecstasy traficate de inculpați s-a găsit această substanță activă în combinație cu alte substanțe nu exclude răspunderea acestora.

De asemenea, criticile recurenților inculpați M.D.C., R.V. și U.R.S., prin care se contestă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, sub aspectul lipsei obiectului material al infracțiunii, respectiv lipsa laturii subiective, motivate de greșita apreciere a materialului probator nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Motivul de casare este incident în situația în care instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare, reținând o situație de fapt corectă, însă în mod greșit a apreciat că fapta constituie o anumită infracțiune, deși în realitate lipsește unul din elementele constitutive ale acesteia, soluția fiind contrară legii. În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte, Secția penală prin decizia nr. 815 din 20 martie 2012.

Ori, se constată că aprecierile recurenților exced dispozițiilor legale invocate și nu pot conduce la casarea hotărârilor atacate.

Nici solicitarea recurentului inculpat T.Ș.M. de achitare, întrucât fapta nu există, probele administrate în cauză fiind interpretate trunchiat nu poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, pentru argumentele deja expuse în cadrul analizării recursului declarat de Parchet.

Înalta Curte constată că soluțiile de condamnare, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri, a recurenților inculpați D.C., R.V., T.Ș.M., U.R.S. și M.D.C., de către instanțele de fond și de apel, au la bază interpretarea coroborată a unui amplu material probator, situația de fapt reținută în cauză fiind în concordanță cu probele administrate.

Astfel, s-a arătat că remiterea de către inculpații R.V. și T.Ș. a 2.000 de pastile ecstasy către inculpatul G.F. la data de 21 mai 2003 prin intermediul inculpatului M.D.C., urmată de recuperarea acestora rezultă din coroborarea declarațiilor tuturor inculpaților implicați, cu excepția inculpatului G.F. care nu a putut fi audiat în ciuda numeroaselor demersuri efectuate.

De asemenea, s-a apreciat că fapta inculpaților R.V., T.Ș.M. și D.C. de a vinde numitului K.A., la data de 20 iunie 2003, 50 de comprimate ecstasy rezultă din coroborarea procesului-verbal de depistare a numitului K.A. având în posesia sa 50 de comprimate de culoare albă, raportului de constatare al Laboratorului de Analize Fizico-Chimice Droguri, din care a rezultat că cele 50 de comprimate conțineau substanța activă 3,4 Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce făcea parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000, în amestec cu cafeină, declarațiilor martorului G.C.B., declarațiilor inculpaților D.C., T.Ș.M., R.V., proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 14 iunie 2003 dintre inculpatul R.V. și K.A., din 22 iunie 2003 dintre inculpații U.R.S. și R.V.

Totodată, vânzarea de către inculpații T.Ș.M. și R.V., prin intermediul inculpatului D.C. a unei cantități de peste 100 de pastile de ecstasy inculpatului U.R.S. în cel puțin trei ocazii - o dată în jurul datei de 17 mai 2003, când inculpatul D.C. a primit în schimbul cantității de 83 de pastile de ecstasy suma de 200 dolari S.U.A. și un telefon mobil, o dată în perioada 14 iunie 2003 - 22 iunie 2003 și altă dată în cursul lunilor mai-iunie 2003 a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpaților T.Ș.M., R.V., D.C. și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din 17 mai 2003, 12 iunie 2003, 13 iunie 2003, 20 iunie 2003 dintre inculpații R.V. și U.R.S., din data de 14 iunie 2003 dintre inculpatul R.V. și T.Ș.M.

Față de cele arătate mai sus, raportat și la împrejurarea că recurenții inculpați nu au reliefat existența în cauză a unei erori grave de fapt, eroare care nu a fost constată nici de către instanța de recurs, aceștia criticând modalitatea de interpretare a probatoriului, critică ce nu poate face obiectul cenzurii în al treilea grad de jurisdicție, Înalta Curte nu poate primi solicitările de achitare formulate.

În ceea ce privește solicitările de individualizare a pedepselor aplicate cu privire la cuantum și modalitate de executare, Înalta Curte, raportat la împrejurarea că la data de 01 februarie 2014 au intrat în vigoare dispozițiile noului C. pen., va stabili inițial legea penală mai favorabilă fiecăruia dintre recurenții inculpați, urmând a analiza ulterior criticile recurenților prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior.

Astfel, Înalta Curte apreciază că legea penală mai favorabilă nu se aplică în abstract, ci în concret, ținând cont de toate împrejurările cauzei.

În acest sens, constată că prin Legea nr. 187/2012 s-au redus limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 între 5 și 12 ani închisoare.

Deși, teoretic, se constată că limitele de pedeapsă pentru infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea recurenților sunt mai favorabile, raportat la datele speței, Înalta Curte apreciază că legea mai favorabilă inculpaților este legea veche.

Concluzia instanței a avut în vedere împrejurarea că circumstanțele atenuante nu sunt instituții susceptibile de a funcționa autonom. Astfel, aplicarea legii mai favorabile nu se face în doi pași, ci pe baza aprecierii globale. Pe cale de consecință, nu este posibilă aplicarea separată a dispozițiilor legale din legile succesive privind încadrarea juridică a faptei și a circumstanțelor atenuante. Acestea se rețin conform legii determinate ca fiind mai favorabilă pentru inculpat.

În concret, în ceea ce-i privește pe recurenții inculpați D.C., U.R.S. și M.D.C., Înalta Curte constată că pedepsele aplicate acestora sunt inferioare limitei minime a pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012. Circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpaților nu au corespondent în dispozițiile noului C. pen., așa încât acestea nu mai pot fi reținute în favoarea inculpaților. În consecință, legea mai favorabilă inculpaților D.C., U.R.S. și M.D.C. este legea veche, sub imperiul căreia aceștia beneficiază de pedepse mai mici decât limita minimă prevăzută în prezent de legea penală specială.

În ceea ce-l privește pe inculpatul R.V. deși pedeapsa aplicată este mai mare decât limita minimă prevăzută de legea penală în vigoare, reținerea în sarcina sa a recidivei postcondamnatorii și a concursului de infracțiuni, ce au un tratament sancționator mai sever pe dispozițiile noului C. pen., conduce la stabilirea unei pedepse rezultante majorată față de cea aplicată recurentului prin hotărârea atacată (chiar în condițiile aplicării unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de trafic de droguri din cauză). Față de cele arătate, și în cazul acestui inculpat, Înalta Curte apreciază că legea veche îi este mai favorabilă.

Situația este similară și în cazul inculpatului T.Ș.M., reținerea tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, defavorabil pe legea nouă, conduce la aplicarea unei pedepse sensibil egale cu pedeapsa deja aplicată acestuia prin hotărârile recurate, Înalta Curte apreciind și în ceea ce-l privește că legea veche îi este mai favorabilă, prin efectul circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Analizând, prin raportare la dispozițiile C. pen. anterior, pedepsele aplicate recurenților inculpați, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a procedat la o justă individualizare a acestora, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, impunându-se menținerea soluțiilor pronunțate de instanțele de fond și de apel.

În cazul inculpaților D.C., U.R.S. și M.D.C., cărora li s-au.aplicat pedepsele minime prevăzute de lege, efectul circumstanțelor atenuante prev. de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior este limitat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În ceea ce-i privește pe inculpații T.Ș.M. și R.V., și acestora li s-au aplicat pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, neputându-se face abstracție și de antecedentele penale ale acestora, ambii fiind condamnați prin hotărâri judecătorești definitive.

Mai mult, în cazul inculpaților U.R.S., T.Ș.M. și R.V. cuantumul pedepsei rezultante îi exclude pe aceștia de la beneficiul unei pedepse neprivative de libertate.

Referitor la inculpații D.C. și M.D.C., Înalta Curte apreciază că nu justifică schimbarea modalității de executare, scopul pedepselor neputând fi realizat prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepselor, raportat la natura faptelor comise, gravitatea deosebită a acestora, obiectul activității infracționale, cantitatea de droguri de mare risc traficată de inculpați, timpul scurs de la data comiterii faptelor neputând constitui un motiv singular în acest sens.

Față de cele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen. anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații D.C., R.V., T.Ș.M., U.R.S., M.D.C. împotriva deciziei penale nr. 381/A din 07 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați R.V. și M.D.C. la plata sumei de câte 400 RON, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați D.C.,T.Ș.M. și U.R.S., la plata sumei de câte 700 RON, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați L.I., S.F., V.O.M., M.I., G.F., Ș.V.A. și S.I.N. în sumă de câte 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 07 martie 2014.