Validity of penalty clauses in informal commercial confirmations and orders deemed contracts under the Commercial Code
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the defendant’s appeal, thereby upholding the Court of Appeal’s partial reversal of the first-instance judgment, which had already removed the award for the value of goods but retained the liability for late-payment penalties and litigation costs. The dispute arose from a commercial contract where the plaintiff claimed unpaid invoices and associated penalties, while the defendant challenged the applicability of the penalty clause to specific pre-contract invoices and the award of attorney fees for the appellate level. The Court held that the penalty clause was validly incorporated by referencing specific confirmation and order documents signed by the parties, which constituted the contract under the Commercial Code, and that the appellate court correctly awarded justified litigation costs pursuant to the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 274 C. proc. civ, art. 316 C. proc. civ, art. 296 C. proc. civ; Validity of penalty clauses in informal commercial confirmations and orders deemed contracts under the Commercial Code: The dispute arose from a commercial contract where the plaintiff claimed unpaid invoices and associated penalties, while the defendant challenged the applicability of the penalty clause to specific pre-contract invoices and the award of attorney fees for the appellate level. The Court held that the penalty clause was validly incorporated by referencing specific confirmation and order documents signed by the parties, which constituted the contract under the Commercial Code, and that the appellate court correctly awarded justified litigation costs pursuant to the Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the primary procedural basis for rejecting the appeal as unfounded in the dispositive.
Applied in combination with Article 316 to formally execute the rejection of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 568 din 14 martie 2001, Tribunalul Bistrița Năsăud a admis acțiunea reclamantei SC M.E. SA Bistrița și obligat-o pe pârâta, SC S.I. SA Galați, la plata sumelor de 123.186.710 lei, reprezentând contravaloare marfă, precum și 13.796.113 lei, reprezentând penalități de întârziere, plus 10.463.970 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 835 din 4 septembrie 2001 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința și a înlăturat obligarea acesteia de la plata sumei de 123.186.710 lei, reprezentând contravaloare marfă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie numai cu privire la soluționarea capetelor de cerere referitoare la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.
Recurenta a susținut, în esență, că sancțiunea penală nu operează pentru facturile nr. 01855815/2000, 01855816/2000, 02024236/2000, întrucât au fost emise anterior contractului încheiat, iar cu privire la cheltuieli de judecată, arată că nu datorează și suma de 2.500.000 lei, reprezentând onorariu avocat pentru instanța de apel.
Recursul nu este fondat.
În mod corect instanțele au calculat penalitățile de întârziere și pentru facturile în litigiu, întrucât, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de fond și intitulate „Confirmare” și „Comandă”, părțile au prevăzut clauza penală (pct. 5), stipulând, în mod expres, la pct. 6, că aceste înscrisuri reprezintă „contract, conform art. 35 C. com.”.
Aceste înscrisuri au fost confirmate și semnate de către recurenta-pârâtă odată cu ridicarea mărfurilor solicitate.
De altfel, în întâmpinarea depusă la instanța de fond, pârâta-recurentă nu contestă existența clauzei penale, ci doar faptul că nu s-a stabilit data scadenței, împrejurare infirmată de probele dosarului.
Nici ultima critică nu este fondată, instanța a acordat intimatei cheltuielile de judecată, astfel cum au fost justificate de aceasta și în raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Așa fiind, față de considerentele expuse, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în conformitate cu art. 316 C. proc. civ., combinat cu art. 296 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC S.I. SA Galați, împotriva deciziei nr. 835 din 4 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.