Decizia nr. 748/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 5159/90/2007 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în ce privește pe inculpatul I.D., din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.D., la 5 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 25 raportat la art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul I.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., județul Vâlcea, terenurile în suprafață de 1500 mp, 900 mp și 600 mp, precum și casa de locuit în suprafață de 839,25 mp, toate situate în orașul H., județul Vâlcea.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul J.I., la 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 20 raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b) C. pen. raportat la art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul J.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul din R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.C., la 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul L.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv un teren de 5.700 mp și o casă de locuit în suprafață utilă de 279 mp, situată în B.G., județul Vâlcea.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.D., la 4 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art. 57 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa în regim de detenție.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 12 iulie 2007 - 22 martie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C., , la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 292 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen., a fost condamnat inculpatul la 1 an închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul F.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Aplică art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 343 alin. (3) C. proc. pen. și art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura asigurătorie luată asupra bunurilor imobile ale inculpatului, respectiv apartamentul situat în R.V., județul Vâlcea.

În baza art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.C.G., , la 3 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a computat perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V., la 2 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. compută perioada arestării preventive cuprinsă între 9 iulie 2007 - 5 decembrie 2008 și 11 martie 2009 - 21 decembrie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus dispus revocarea măsurii preventive prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., respectiv obligația de a nu părăsi țara.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 10.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.

În baza art. 14 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL la 631.919.160 RON către A.N.A.F.

Au fost obligați inculpații I.D. la plata sumei de 11.800 RON și L.C. la plata sumei de 4.187 RON, reprezentând onorariul rămas neachitat către doamna expert D.C.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

1) În cursul anului 2002, partea vătămată V.O.V. a înființat SC "B." S.R.L, cu sediul social în comuna T., județul Vâlcea, societate care avea ca obiect de activitate, în principal, activitatea de transporturi, și care era administrată de victimă. Activitatea în cadrul firmei a debutat foarte bine în anul 2002 și s-a dezvoltat în condiții optime în cursul anilor 2003 - 2004, când s-a obținut profit, având în vedere, pe de o parte, că tot timpul societatea dispunea de trei autovehicule de capacitate mare, iar pe de altă parte, avea contracte de transport cu F.N.C.B. și SC "C." SA R.V.

În cursul lunii iunie 2003, la solicitarea părții vătămate, tatăl acesteia, V.V., urma să plece într-o cursă spre municipiul Brăila, pentru a achiziționa furaje pentru F.N.C.B. și a profitat de acest lucru în scopul de a cumpăra un cap tractor din municipiul Galați, la prețul de 156 milioane ROL.

Pentru realizarea acestui scop, avea pregătită o fila cec completată în partea ei dreaptă, inclusiv la rubrica prevăzută pentru suma de bani care constituia plata autovehiculului ce urma a fi achiziționat. La un moment dat, a observat că a dispărut fila cec, motiv din pricina căruia cursa spre Brăila nu s-a mai efectuat.

După câteva zile, a fost încunoștințat de conducerea B.C.R. H. că a fost introdus în circuitul bancar un cec, din cuprinsul căruia rezulta că are de plătit suma de 156 milioane ROL, în condițiile în care în bancă avea o provizie insuficientă, de doar 18 milioane ROL; cecul trebuia plătit imediat, altfel intra în incidența bancară și risca să fie cercetat penal.

După ce a constatat că persoane rău intenționate i-au sustras fila cec, în cuprinsul căreia era consemnată o valoare de 156 milioane ROL și apoi au introdus-o în circuitul bancar, V.O.V. a apelat inițial la organele de poliție din R.V., pentru soluționarea acestei probleme însă, constatând că un anumit polițist manifestă inerție în abordarea cazului, a revenit în orașul H., pentru a căuta alte soluții.

În prima fază, a împrumutat de la o persoană fizică suma de 150 milioane ROL, cu o dobândă exorbitantă, respectiv de 30% pe lună, apoi a depus această sumă în bancă, pentru a constitui provizia necesară plății cecului. În cursul lunii august 2003, în scopul achitării împrumutului obținut în condițiile descrise anterior, V.O.V. a apelat la inculpatul I.D., de la care a obținut un împrumut de 3800 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 22%.

În cursul lunilor septembrie și octombrie 2003, a restituit suma totală de 2200 dolari SUA, însă în luna decembrie a aceluiași an a împrumutat, în aceleași condiții, de la inculpat suma de 4000 dolari SUA, în ideea de a cumpăra un autovehicul pentru dezvoltarea activității de transport desfășurate în cadrul firmei. Până în acest moment, I.D. nu i-a impus lui V.O.V. să garanteze împrumuturile cu bunuri mobile sau imobile și nici să încheie vreo chitanță care să statueze această stare de lucruri.

În data de 14 ianuarie 2004, inculpatul I.D. l-a convocat pe V.O.V. și l-a determinat să redacteze un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanță", din cuprinsul căruia a rezultat că victima ar fi luat cu titlu de împrumut suma de 17000 dolari SUA de la inculpat, pe o perioadă de un an, pe care s-a obligat să o restituie în rate lunare, compuse din suma de 2500 dolari SUA fiecare. În chitanță se menționează că împrumutul este garantat cu apartamentul din orașul H. și cu mașinile personale aparținând victimei. Ratele lunare ce trebuiau restituite în decursul unui an sunt de 2.500 dolari SUA fiecare, ceea ce înseamnă că V.O.V. ar fi trebuit să restituie 30.000 dolari SUA, în loc de 17 000 dolari SUA De fapt, s-a constatat că suma menționată în chitanță cuprindea atât împrumutul propriu zis cât și dobânzile trecute și viitoare calculate de inculpat.

În luna următoare, I.D. l-a determinat pe V.O.V. să încheie un contract de ipotecă în formă autentică pentru împrumutul obținut de la inculpat în luna decembrie 2003, în cuantum de 4.000 dolari SUA, astfel că în data de 11 februarie 2004, prin încheierea cu nr. 388 a notarului public S.V.Z., se autentifica un contract de împrumut cu garanție imobiliară, din cuprinsul căruia a rezultat ca F.C. i-ar fi împrumutat pe V.O.V. și pe soția acestuia, V.F., cu suma de 4.000 dolari SUA, ce trebuia restituită până în data de 10 noiembrie 2004. Împrumutul a fost garantat prin constituirea dreptului de ipotecă asupra apartamentului situat în H., aparținând debitorilor garanți. De fapt, împrumutul a fost acordat de I.D., însă a apelat la omul său de încredere F.C. pentru a participa la încheierea contractului menționat, în scopul de a nu se putea demonstra mai târziu activitatea susținută de cămătărie ce o desfășura.

Cu toate că, în perioada mai - octombrie 2004, partea vătămată V.O.V. a restituit, direct sau indirect, prin intermediari sau acte contabile, diferite sume de bani în RON și valută inculpatului I.D., a fost supusă unor amenințări nemijlocite sau prin intermediul celor două înscrisuri să plătească în continuare inculpatului sau să remită acestuia autovehicule din cadrul SC "B." SRL, până când societatea a ajuns în incapacitate de a mai funcționa.

Astfel, au fost puse în operă acțiuni concertate derulate chiar prin intermediul justiției, de natură să se obțină un profit maxim de la partea vătămată. De exemplu, în data de 23 august 2004, I.D. împreună cu F.C., D.V., T.F. și V.M.F. au confiscat de la martorul R.G., ce avea calitatea de conducător auto la SC "B." SRL, camionul cu numărul de înmatriculare X și cantitatea de 250 l motorină existentă în rezervor, în condițiile în care autovehiculul era pregătit în scopul de a se efectua o deplasare importantă pentru interesele firmei. În aceste circumstanțe, inculpatul I.D. i-a impus lui V.O.V. să completeze factura fiscală seria VLVED nr. Z1 din 23 august 2004, prin intermediul căreia SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL autoutilitara R. înmatriculată sub nr. X, autotractorul R. TIR cu nr. X1, precum și semiremorca X2, valoarea totală menționată în factură fiind de 392.900.000 ROL.

Totodată, I.D. i-a luat prin constrângere un chitanțier cu 12 chitanțe, în alb, seria VLALC de la nr. Z2 la nr. Z3, ce nu i-au fost restituite până în prezent, pentru recuperarea cărora victima a făcut o adresă către SC "A.A." SRL, în data de 19 iulie 2005. Instanța de fond a constatat că, de fapt, I.D. i-a impus părții vătămate să întocmească această factură cu titlu de garanție pentru restituirea ratelor lunare, iar în ipoteza în care plătea la scadență ceea ce pretindea el, urma să anuleze factura și să fie emisă de către victimă o nouă factură.

Așa s-a întâmplat că factura menționată anterior a fost anulată, însă acțiunile de amenințare care vizau integritatea sănătății sale au devenit tot mai dese și mai virulente, așa încât în luna următoare, și anume septembrie 2004, a luat hotărârea de a-i plăti lui I.D. toată suma pretinsă de el, în așa fel încât să stingă litigiul și să scape de amenințările care îi induceau un stres și o stare de teamă continuă, atât lui cât și membrilor familiei sale, respectiv soției și părinților.

I.D. și membrii grupării sale îl urmăreau și îl căutau tot timpul, atât în mod nemijlocit, cât și prin telefon, și îi cereau tot timpul bani, dovedind exces de zel sub acest aspect inculpatul F.C. Aceste aspecte au rezultat atât din declarațiile victimei și ale martorilor, dar mai ales din interceptările convorbirilor telefonice consemnate în anexele 14/2, 5/4, 11/4, 2/5, 3/5, 7/5, 1/6, 2/6.

Prima instanță a constatat că edificatoare sub aspectul exercitării acțiunilor de constrângere psihică în cadrul unui sistem coordonat este convorbirea telefonică consemnată în anexa 11/4 din data de 29 martie 2005 începând cu orele 19.53, când, după ce F.C. l-a găsit pe V.O.V., discuția a fost continuată de victimă și I.D. În cadrul acestei discuții, după ce i-a cerut să îi transfere proprietatea asupra apartamentului său să-i remită suma de 10.000 euro, și nu 4.000 euro cât prevedea contractul, I.D. l-a amenințat virulent pe V.O.V. că îl desființează, că îi rupe picioarele, că îl trimite la urgență, că intră peste el în casă și îi dă foc.

Instanța a apreciat că asemenea amenințări, rostite de un lider de necontestat al lumii interlope, sunt de natură să producă o stare de teamă continuă, chiar și unei persoane mult mai puternice sau cu o poziție socială superioară. Inculpatul deja ajunsese la un nivel atât de mare, încât un oponent solitar trebuia să se gândească de două ori înainte de a-l contrazice.

Din cauza acestor motive, în data de 26 septembrie 2004 V.O.V. a emis factura cu seria VLVED cu nr. Z1 prin care a înstrăinat autotractorul Român TIR X1 și semiremorca X2 de la SC "B." SRL către SC "A.A." S.R.L, fără ca plata să fi fost efectuată, valoarea acestora fiind de 216.000.470 ROL.

De asemenea, a reținut prima instanță, în data de 26 octombrie 2004, datorită presiunilor și amenințărilor exercitate de I.D. și a membrilor grupării sale, a emis și factura cu seria VLVED nr. Z4, prin care SC "B." SRL înstrăina către SC "A.A." SRL, fără efectuarea plății, autoutilitara Român cu nr. X. Cât privește această factură, I.D. i-a impus să consemneze în cuprinsul ei o valoare de sub 50 milioane ROL, în așa fel încât să poată dovedi că plata acesteia s-a efectuat cu numerar.

Totodată, prima instanță a constatat că I.D. i-a promis că va stinge toate datoriile ce pretindea că le mai are de recuperat de la el, având ca bază de calcul valoarea din factura anulată, ceea ce nu s-a întâmplat. Aceste lucruri au fost dovedite și prin raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2007, din care a rezultat că anumite chitanțe au fost încheiate înainte de data emiterii facturii la care se referă, ceea ce a pus în lumină sinceritatea declarației victimei.

Mai exact, la capitolul consacrat analizei relației comerciale dintre SC "B." SRL și SC "A.A." SRL se arată că, deși facturile aferente celor două mijloace de transport datează din 26 septembrie 2004 și 26 octombrie 2004, plata se efectuează cu numerar pe bază de chitanțe în intervalul 08 septembrie 2004 - 26 octombrie 2004, fără să se specifice sau să existe factura de avans marfă. De asemenea, caracterul ilicit al operațiunilor a rezultat și din faptul că aceste chitanțe de plată sunt emise haotic, fără a respecta cronologia. Astfel, chitanța cu nr. Z2 datează din 25 septembrie 2004 în timp ce chitanța cu nr. Z1 datează din 08 septembrie 2004. Instanța de fond a remarcat comportamentul aparent inexplicabil al patronului unei societăți de transport auto, care vinde toate autovehiculele cu care efectua transporturi în beneficiul firmei și al lui personal.

S-a punctat că suferința părții vătămate nu s-a terminat aici pentru că, după alte amenințări și plăți efectuate în beneficiul inculpatului în luna ianuarie 2005, F.C. instigat de I.D. a introdus la Judecătoria H. o acțiune pentru executarea silită asupra apartamentului, având în vedere contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 388/2004, suma pretinsă de acesta fiind de 4000 dolari SUA

S-au făcut demersurile judiciare necesare pentru vânzarea silită a apartamentului cu care s-a garantat împrumutul, prin intermediul executorului judecătoresc V.I. Conform procesului-verbal din 21 martie 2005, victima i-a plătit lui F.C., prin intermediul executorului judecătoresc, suma de 4000 dolari SUA, iar în data de 30 martie 2005 apartamentul a fost scos de sub ipotecă. A susținut victima că, pentru a obține aceasta sumă, a fost nevoită să vândă ultimul camion pe care îl mai deținea pe societate, înmatriculat sub nr. X3.

Judecătorul fondului a constatat că, așa cum rezultă și din interceptările convorbirilor telefonice, F.C. era un simplu executant al dispozițiilor date de I.D., pentru că banii acordați cu titlu de împrumut aparțineau acestui din urmă inculpat, chiar dacă cel dintâi a participat la încheierea contractului menționat. Din interceptări s-au desprins elemente clare că inculpații intenționau de fapt să-l deposedeze pe V.O.V. de apartament, și nu să recupereze suma de 4.000 de euro, ceea ce a demonstrat modul cu care inculpații își tratau victimele, efectele produse fiind mult mai dureroase decât spre exemplu o agresiune fizică.

În data de 19 iulie 2005, V.O.V. a primit o notificare de la I.D. trimisă prin executorul judecătoresc B.V., prin care inculpatul îl soma ca în termen de cinci zile să îi achite suma de 17 000 dolari SUA, conform chitanței de mână încheiate în data de 14 ianuarie 2004. Mai târziu, în data de 05 septembrie 2005, acesta a fost chemat în judecată la Judecătoria H., Dosarul nr. 2443/2005, de inculpatul I.D. care a solicitat instanței de judecată să fie obligat să îi restituie suma de 7.600 dolari SUA, cu mențiunea că până la acea dată s-au plătit 9400 dolari SUA din suma totală de 17000 dolari SUA. Așadar, chiar prin cererea de chemare în judecată, inculpatul a recunoscut că a primit de la V.O.V. 9400 dolari SUA, ceea ce a demonstrat din nou buna-credință a acestuia din urmă, manifestată în contextul audierii sale.

În procesul civil, I.D. a folosit chitanța de mână din data de 14 ianuarie 2004, care cuprinde mențiuni necorespunzătoare adevărului, anume că martorii P.V. și C.A.I. ar fi asistat la încheierea ei și ar fi semnat acea chitanță. În realitate, la întocmirea chitanței nu a fost prezent nici J.I., însă numele acestuia a fost scris de victimă la indicația lui I.D.

Așa cum a rezultat din interceptările convorbirilor telefonice, din dispoziția lui I.D., inculpatul F.C., în cursul lunii martie 2005, a procedat la contrafacerea înscrisului sub semnătură privată, redactat de V.O.V. în data de 14 ianuarie 2004, la presiunea exercitată de primul inculpat, în sensul că, pentru a acorda valoare probatorie în justiție acestui înscris, a adăugat în cuprinsul lui numele unor martori care ar fi asistat la încheierea tranzacției respective.

Prin Sentința civilă nr. 974 din 2005, Judecătoria H. a respins ca inadmisibilă cererea formulată de I.D.

Pentru suma de 9000 dolari SUA, reprezentând 260 milioane ROL împrumutată de la I.D., partea vătămată a plătit aproximativ 750 milioane ROL, motiv pentru care s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu suma de 400 milioane ROL.

2) În cursul anului 1994, partea vătămată V.R. a înființat SC "V." SRL, care avea ca obiect de activitate, în principal, construcții civile și de drumuri, iar în secundar o paletă largă de activități, inclusiv operațiuni comerciale.

În cadrul firmei menționate, partea vătămată deținea atât calitatea de administrator, cât și pe aceea de asociat unic. Conform susținerilor părții vătămate, până să intre în legătură cu gruparea condusă de I.D., activitatea în cadrul firmei se desfășura în condiții optime, în sensul că societatea obținea profit și avea o cifră de afaceri rezonabilă. De altfel, partea vătămată a susținut că, în perioada 2000 - 2003, SC "V." S.R.L a fost premiată în contextul clasamentelor efectuate de Camera de Comerț și Industrie a Județului Vâlcea la categoria societăților mici și mijlocii și că infrastructura acestei firme cuprindea baze de producție, stație PECO, autovehicule, diverse utilaje, etc.

În vara anului 2002, SC "V." SRL, reprezentată de partea vătămată, s-a înscris la o licitație așa încât, pentru a plăti în condiții de urgență contribuțiile la bugetul statului, V.R. împrumută prin intermediul lui L.C. suma de 5 000 dolari SUA cu dobândă lunară de 15%, neștiind identitatea creditorului. Suma de bani împrumutată a restituit-o după o lună și două zile, însă inculpatul i-a adus la cunoștință un alt cuantum al dobânzii, de 25%, considerând debitul nerestituit în totalitate.

În aceleași împrejurări, L.C. i-a formulat propunerea de a-i prezenta pe I.D. și D.D., de la care provenea o parte din suma împrumutată, însă victima a respins propunerea.

Din cauza unor probleme legate de relația cu B.R.D., victima a apelat din nou la L.C., de la care a împrumutat, în cursul lunii iunie 2003, suma de 10 000 dolari SUA, cu o dobândă lunară de 20% acceptată de V.R., considerând că va fi în măsură să restituie împrumutul în scurt timp, având în vedere activitatea profitabilă desfășurată în firmă.

În aceeași împrejurare, acesta a luat cunoștință de la inculpat că suma de bani acordată cu titlu de împrumut nu provine de la el, ci de la ceilalți doi inculpați, I.D. și D.D. De altfel, la prima scadență, sub pretextul că banii provin de la I.D., L.C. a refuzat să primească banii, motivând că primul inculpat era plecat în străinătate însă, în luna august 2003, la a doua lună de plată, I.D. și L.C. i-au impus să plătească dobândă la dobândă, respectiv 4 400 dolari SUA

Tribunalul a constatat că această metodă de a amâna intenționat încasarea ratelor lunare și apoi de a veni cu alte pretenții ce nu au fost convenite inițial, de exemplu de a se calcula dobândă la dobândă, reprezintă o metodă des întâlnită în modul de operare al cămătarilor, care în acest fel aduc victimele în stare de insolvabilitate, așa încât să confiște în contul datoriei pecuniare imobile, societăți comerciale, autovehicule etc.

În aceeași perioadă, pentru a evita intrarea în incidență bancară, V.R. a împrumutat din nou de la L.C., suma de 11.000 dolari SUA însă, întrucât avea alte urgențe, iar cei trei inculpați, respectiv L.C., I.D. și D.D. i-au creat iluzia că nu insistă în plata la termen a ratelor lunare până în luna decembrie 2003, acesta nu le-a plătit inculpaților nicio sumă de bani.

În luna decembrie, I.D. i-a calculat lui V.R. valoarea totală a datoriei, compusă din împrumutul inițial și dobândă, valoare care în concepția inculpatului se ridica la nivelul sumei de 50 000 dolari SUA, în care nu s-a inclus ultima sumă de 11 000 dolari SUA împrumutată de la L.C.. I-a solicitat victimei fie restituirea integrală a împrumutului, fie transferarea în proprietatea lui a unui bun de valoare egală.

Membrii grupului au început să-i adreseze amenințări de natură să-i inducă o stare de teamă permanentă care se răsfrângea și asupra membrilor familiei sale.

Pe acest fond, V.R. a fost constrâns să le cedeze proprietatea asupra apartamentului situat în R.V., județul Vâlcea, din patrimoniul SC "V." SRL, în cel al grupării. Astfel, prin încheierea de autentificare nr. 4513 din 23 decembrie 2003 a Notarului Public M.M. din R.V., s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare intervenit între SC "V." SRL, pe de-o parte și F.C., pe de altă parte, prețul fiind de 10 000 dolari SUA, reprezentând dobânda pe luna decembrie 2003.

A rezultat că adevăratul proprietar al apartamentului a devenit I.D. și nu F.C., însă primul inculpat a apelat la această soluție pentru a nu exista dovezi că practică o activitate susținută de cămătărie. Această realitate a fost pusă în evidență prin interceptările convorbirilor telefonice transcrise în anexele 1/1, în contextul cărora inculpatul I.D. își exprimă, fără echivoc, calitatea sa de proprietar al imobilului. De altfel, F.C. a declarat în fața organelor judiciare că nu-l cunoaște pe V.R.

De asemenea, a mai rezultat faptul că, V.R. nu a încasat prețul apartamentului, ci doar a transferat proprietatea asupra acestuia în patrimoniul grupării condusă de I.D. Realizând, în cele din urmă, că se află într-o stare de primejdie care putea avea consecințe dintre cele mai diverse, V.R. a decis să plătească suma de 50.000 dolari SUA lui I.D., așa că în luna ianuarie 2004 a înstrăinat un alt apartament al firmei, situat în R.V., jud. Vâlcea, din prețul căruia aproximativ 300 milioane ROL au avut aceeași destinație.

În lunile ianuarie și februarie 2004, V.R. i-a remis în total 28.000 dolari SUA lui I.D., însă i s-a comunicat că mai are de achitat către I.D. suma de 14 000 dolari SUA, D.D. suma de 8 000 dolari SUA și L.C. suma de 21 400 dolari SUA (nefiind calculată dobânda la L.C.).

În aceste condiții împovărătoare impuse de inculpați, partea vătămată a decis să nu mai plătească niciun ban acestora, determinând o reacție de amenințare și violență din partea lor, care a culminat cu momentul când, în luna august 2004, la solicitarea lui L.C., transmisă pe un ton împăciuitor, victima l-a vizitat la locuința sa din orașul B.G., vizită în contextul căreia au apărut intempestiv și ceilalți doi inculpați.

Aceștia l-au obligat pe V.R. să redacteze un înscris sub semnătură privată, intitulat "Chitanță", din cuprinsul căruia a rezultat că acest înscris era redactat în data de 15 martie 2003 și că se obligă să achite suma de 180 000 dolari SUA către I.D., D.D. și L.C. până la data de 15 iunie 2004. Totodată, cei trei inculpați l-au determinat pe V.R. să aplice de mai multe ori ștampila firmei pe acest înscris și să consemneze în cuprinsul lui că garantează restituirea așa-zisului împrumut cu firma SC "V." SRL. Acest înscris a fost identificat și ridicat de organele de poliție judiciară cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 iulie 2007 la locuința lui L.C. și se află la dosarul cauzei.

În scopul de a scăpa de presiunea continuă exercitată de inculpați, V.R. a accepta să cedeze în favoarea acestora 75 de procente din capitalul social al firmei, respectiv 25% pentru fiecare dintre ei, cu condiția ca inculpații să finanțeze firma cu suma de 6 miliarde ROL și să renunțe la pretențiile potrivit cărora partea vătămată le-ar fi mai datorat suma de 22 miliarde ROL.

Prima instanță a constatat că inculpații au contribuit cu o sumă modică la finanțarea firmei, respectiv cu 720 milioane ROL, cu care au fost plătite datoriile urgente, apoi au fost cooptați, printr-un act adițional, ca asociați în cadrul societății comerciale, obținând 75 de procente din capitalul social, însă după o perioadă foarte scurtă i-a comunicat lui V.R. decizia de a renunța la calitatea de asociați, cu condiția ca acesta să le înstrăineze utilaje în cuantumul creanței.

Contrar înțelegerii, la birourile firmei din comuna P., județul Vâlcea, unde urma să se încheie tranzacția, în prezența contabilei T.N., s-au deplasat împreună cu partea vătămată numai inculpații I.D. și D.D., lipsind în mod intenționat la această întâlnire L.C. În aceste circumstanțe, cei doi inculpați au manifestat un comportament care exprima amenințare la adresa părții vătămate și care s-a răsfrânt și asupra contabilei T.N., împrejurare confirmată de martoră în cuprinsul declarației sale. Sub presiunea astfel creată, martora a redactat cinci facturi fiscale, prin intermediul cărora SC "V." SRL ar fi înstrăinat către SC "A.A." SRL mai multe utilaje, două autospecializate pentru transport bușteni, o semiremorcă de 30 t, un cap tractor M. și o basculantă R. Pentru două dintre ele au fost emise chitanțe, fără încasarea banilor, evenimente derulate în data de 22 decembrie 2004. Din diverse motive, în cuprinsul facturilor s-a consemnat valoarea de inventar a utilajelor, însă nici aceasta nu a fost plătită în mod efectiv. În schimb, V.R. a fost obligat să elibereze chitanțe pentru sumele de bani înscrise în două facturi, din cuprinsul cărora a rezultat că ar fi fost achitate în această modalitate.

În modul arătat, s-a stins doar datoria față de I.D. și D.D., care ulterior s-au și retras din firmă, iar între timp s-a schimbat administratorul la SC "V." SRL, în sensul că au fost cooptați în această calitate, printr-un act adițional la actul constitutiv: C.R.N. pentru V.R. și I.M.D. pentru L.C., însă mențiunile corespunzătoare nu au fost efectuate la Registrul Comerțului.

În data de 04 februarie 2005, odată cu retragerea lui I.D. și D.D. din firmă, s-a procedat la cooptarea ca asociat a lui M.D., unchiul lui L.C., părțile sociale fiind redistribuite după cum urmează: câte 45% reveneau lui L.C. și V.R., iar 10% lui M.D., victima păstrându-și în continuare statutul de minoritar în adunarea asociaților, în condițiile în care anterior el a fost asociat unic la o firmă care obținea profit și a fost premiată de Camera de Comerț și Industrie Vâlcea.

În final, inculpatul L.C. a abandonat interesele firmei care a cunoscut o curbă descendentă continuă, culminând cu declanșarea procedurii de lichidare judiciară în ianuarie 2006.

Caracterul sincer al depoziției părții vătămate V.R. a fost apreciat nu numai din coerența afirmaților sale, dar și din faptul că aceasta s-a coroborat cu alte probe administrate în cauză. De exemplu, V.R. a recunoscut faptul că L.C. a creditat societatea cu suma de 2, 3 miliarde ROL, aspect care a fost confirmat de tabloul creditorilor pus la dispoziție de lichidatorul judiciar al SC "V." SRL Pe de altă parte, partea vătămată a susținut că L.C. a retras din societate suma de 1 miliard ROL, fără să se modifice suma cu care inculpatul a împrumutat societatea, susținere care s-a coroborat cu raportul de constatare tehnico-științifică din 14 decembrie 2007 din cuprinsul căruia a rezultat că inculpatul L.C. a retras din casieria societății suma de 920 milioane ROL cu titlu de restituire împrumut, în condițiile în care această sumă a fost retrasă din bancă cu explicațiile "cheltuieli diverse" și "avans salarii". Din același raport, la capitolul consacrat analizei operațiunilor comerciale dintre SC "V." SRL și SC "A.A." SRL, a rezultat că în data de 22 decembrie 2004 SC "V." SRL a facturat către SC "A.A." SRL utilaje, mijloace de transport în valoare totală de 459.300.000 ROL, care sunt achitate parțial, până la concurența sumei de 100.000.000 ROL, în luna februarie 2005.

Specialistul a remarcat faptul că SC "A.A." SRL abia achiziționase în lunile septembrie și octombrie 2004 utilaje și mijloace de transport de la SC "B." SRL, în condițiile în care situația financiar-economică a societății nu explica achiziționarea de noi utilaje. De asemenea, s-a apreciat ca suspectă, din perspectiva furnizorului, apatia manifestată de acesta în efectuarea demersurilor pentru recuperarea diferenței de preț. În realitate însă, SC "A.A." SRL nu a plătit nici suma de 100 milioane ROL consemnată în chitanțe, așa cum s-a arătat mai sus.

Partea vătămată V.R. s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu următoarele sume de bani: contravaloarea a 80.000 dolari SUA, reprezentând sumele ce i-au fost constant cerute cu titlu de camătă, deși debitul inițial a fost în totalitate achitat, contravaloarea a 12.500 euro, reprezentând diferența de valoare dintre utilajele pe care a fost amenințat să le înstrăineze la un preț derizoriu fată de valoarea lor reală, contravaloarea a 10.000 dolari SUA reprezentând diferența de valoare dintre apartamentul situat în R.V., pe care a fost forțat să îl înstrăineze la un preț derizoriu față de valoarea lui reală, contravaloarea acțiunilor pe care L.C. le-a dobândit la SC "V." SRL, fără ca pentru acestea să achite vreo sumă de bani, respectiv 200.000 RON, contravaloarea pierderii suferite de SC "V." SRL, ca urmare a faptului că firma a intrat în procedura de lichidare judiciară, pierdere datorată activităților ilicite desfășurată de inculpat, evaluată de victimă la concurența sumei de 100.000 RON.

3) În luna martie 2003, partea vătămată D.M. a înființat SC "P.M." SRL H., în cadrul căreia avea calitatea de administrator și asociat unic, societatea desfășurând activitatea de colectare și vânzare a deșeurilor reciclabile, în special fier vechi.

În perioada aprilie - iunie 2004, victima a început edificarea unei case de locuit situată în orașul H., cumulând o datorie pentru achiziționarea de țiglă în cuantum de 140 milioane ROL, datorie ce urma să o plătească într-un termen de 15 zile.

Întrucât banca la care a apelat a refuzat acordarea unui împrumut, a fost constrânsă să apeleze la I.D., care i-a învederat că este dispus să îi acorde un împrumut pentru o perioada de 3 luni în cuantum de 12.000 euro, cu o dobândă cuprinsă între 10% și 20% pe lună, dar numai dacă încheie un contract de vânzare-cumpărare care să aibă ca obiect casa construită de victimă.

În data de 14 iunie 2004, prin încheierea cu nr. 1164 a notarului public S.V.Z. s-a autentificat contractul de vânzare-cumpărare, prin care D.M. și D.N. îi înstrăinau numiților D.V. și D.V.Z., nașii lui I.D., o casă de locuit și un teren în suprafață de 468,09 mp, imobile situate în orașul H., județul Vâlcea, la un preț de 17.000 euro, diferența de 5.000 euro dintre suma efectiv împrumutată și suma consemnată în contract reprezentând dobânda percepută de inculpat pe perioada menționată.

Conform declarațiilor victimei, confirmate prin declarațiile martorilor audiați în cauză, în perioada imediat următoare, mai precis în perioada cuprinsă între 17 iulie 2004 - 10 octombrie 2004, D.M. i-a restituit, fie direct lui I.D., fie prin intermediul colaboratorilor acestuia, D.V., F.C. și J.I., întregul debit, inclusiv dobânzile foarte mari pe care le percepea. În pofida faptului că i-a plătit lui I.D. o sumă de bani mai mare decât cea stipulată în contract, acesta a refuzat să îi restituie casa, comunicându-i în luna decembrie 2004 că mai are un debit restant de 7.000 euro, iar în luna următoare că îi percepe o dobândă de 10% pe lună.

În aceeași lună, partea vătămată a intervenit pe lângă inculpatul I.D. prin intermediul unui apropiat al acestuia, C.P. în scopul de a-și recăpăta casa, refuzul restituirii fiind motivat prin faptul că D.V. era plecat în străinătate în acea perioadă.

În aceeași perioadă, respectiv începutul anului 2005, D.M. a aflat că un cunoscut al său, P.M.Z., care deținea calitatea de administrator și asociat unic la SC "B.I." SRL, avea probleme asemănătoare cu grupul condus de I.D., așa încât împreună au căutat soluții în scopul recuperării imobilelor dobândite fără drept de inculpat și al lichidării oricărui debit ce pretindea inculpatul că îl avea de recuperat de la aceștia.

Astfel, cele două părți vătămate au contactat conducerea SC "S." SRL Slatina, care câștigase o licitație privind dezafectarea unui tronson de țeavă aparținând C.E.T.P., afacere ce prezenta garanția obținerii unui profit substanțial. Clauzele negociate între cele două părți au fost consemnate într-un contract încheiat între SC "S." SRL Slatina și SC "B.I." SRL, această din urmă societate fiind încă controlată de P.M.Z.. Apoi, D.M. împreună cu P.M.Z. i-au propus lui I.D. să participe la această afacere, în sensul de a plăti primul avans către SC "S." SRL Slatina, în cuantum de 300 milioane ROL, iar profitul să fie împărțit în trei părți egale, inculpatul urmând să renunțe la casa lui D.M., precum și la Pensiunea B., a lui P.M.Z., dar și la debitele ce pretindea că le mai au de restituit.

Cu toate că inculpatul I.D. a lăsat impresia că a acceptat propunerea în termenii conveniți, ulterior a contactat conducerea SC "S." SRL Slatina și a încheiat un nou contract de prestări servicii cu această firmă, însă în calitate de reprezentant al SC "A.A." SRL

În momentul în care au realizat că I.D. i-a îndepărtat din afacere, D.M. și P.M.Z. au convenit cu I.D. să amenajeze o stație ITP care să funcționeze în cadrul SC "B.I." SRL, având în vedere că în scurt timp majoritatea părților sociale ce compuneau capitalul social al acestei firme urmau să fie cedate inculpatului, în contul creanței pe care el pretindea că o are de recuperat de la P.M.Z.

Astfel, s-a convenit ca P.M.Z. să participe la edificarea stației ITP cu utilajele necesare realizării acestui obiectiv, iar D.M. să pună la dispoziție un teren în suprafață de 1560 mp, situat în vecinătatea parcului din orașul H. Condiția încheierii acestei afaceri a fost ca I.D. urma să restituie casa lui D.M. și pensiunea B. lui P.M.Z. și să renunțe la orice creanță pe care pretindea ca ar mai avea-o de plătit cei doi.

Întrucât inculpatul a acceptat această ofertă, în data de 08 martie 2005, prin încheierea cu nr. 1041 a notarului public M.M., s-a procedat la autentificarea contractului de vânzare-cumpărare, prin intermediul căruia D.V. și D.V.Z. au înstrăinat socrilor părții vătămate D.M., S.P. și S.I. casa și terenul din H. aparținând victimei. Până la preluarea SC "B.I." SRL de către inculpatul I.D., această societate comercială, reprezentată de administratorul B.G., a înstrăinat terenul ce a aparținut lui D.M. fratelui acestuia, D.D.

S-a observat de către instanța de fond că toate aceste evenimente au fost de natură să inducă o stare de surescitare inculpatului I.D. care, la un moment dat, analiza prin telefon cu nașul său D.V. perspectiva de a apela la represalii împotriva lui D.M. Prin intermediul lui C.P., în data de 02 iunie 2005 inculpatul I.D. l-a convocat pe D.M. la hotelul "C." din R.V., unde inculpatul era însoțit de alte șase persoane, printre care se aflau J.I. și C.A.I.

În acest loc, inculpatul a agresat-o pe victimă împreună cu cele șase persoane, apoi i-a impus să încheie un contract de împrumut în forma autentică, prin care să se stipuleze că victima urma să plătească grupării conduse de I.D. suma de 11.000 euro. Astfel, în data de 06 iunie 2005, prin încheierea cu nr. 2176 a notarului public M.M. s-a autentificat contractul de împrumut ce nu exprima realitatea, potrivit căruia C.A.I. îl împrumută pe D.M. cu suma respectivă, ce ar fi trebuit restituită până la data de 06 august 2005. Acest contract de împrumut nu a mai fost valorificat de inculpatul I.D., deoarece s-a aflat că între timp D.M. a efectuat demersuri pe lângă organele judiciare, precum și în anumite medii politice, în scopul de a se proteja de acțiunile dăunătoare ale inculpatului.

Acțiunile de șantaj, precum și derularea evenimentelor în ansamblul lor au fost puse în lumină, pe lângă declarațiile pertinente ale victimei, în cuprinsul cărora au fost descrise cu coerență faptele, de înscrisurile existente la dosar, declarațiile martorilor D.D., D.N., P.C., A.N.D., precum și de conținutul convorbirilor telefonice transcrise în anexele 9/1, 11/1, 2/2, 5/2,7/3, 8/3, 9/3, 8/5, 9/5 și 10/5. De exemplu, într-o convorbire telefonică purtată de I.D. cu nașul său D.V. și consemnată în anexa 5/2, acesta din urma îi propune inculpatului să-i determine pe G. și pe T. să-l ducă pe D.M. undeva la țară "să-l taie și să-l facă varză".

Partea vătămată D.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru paguba materială care i-a fost creată și suferința morală pricinuită de gruparea I.D.

4) Partea vătămată P.M.Z., având calitatea de asociat unic și de administrator la SC "B.I." SRL, a împrumutat în cursul anului 2003 suma de 18.000 dolari SUA, însă în contractul de împrumut încheiat în forma autentică cu inculpatul I.D. este consemnată suma de 25.000 dolari SUA, diferența dintre cele două sume reprezentând dobânda percepută de inculpat în decursul unui an. Garantarea restituirii împrumutului s-a efectuat prin constituirea unui drept de ipotecă asupra pensiunii B., aparținând lui P.M.Z.

Conform celor susținute de victimă, aceasta a restituit în decursul unei perioade mai mari de un an aproximativ 19.000 dolari SUA, ratele fiind remise fie acestui inculpat, fie inculpatului J.I.

În continuare, evenimentele au evoluat așa cum au fost descrise în cazul părții vătămate D.M., în sensul că, pentru a stinge orice litigiu cu I.D. și pentru a recupera pensiunea B. din H., i-au propus succesiv inculpatului să participe la dezafectarea cantității de aproximativ 3.000 tone țeavă de la C.E.T.P., afacere pe care și-a însușit-o integral inculpatul, precum și la amenajarea unei stații ITP în cadrul SC "B.I." SRL, pe care urma să o cedeze lui P.I. și lui F.C. Pe lângă cedarea majorității părților sociale, P.M.Z. trebuia să participe la amenajarea stației ITP, cu toate utilajele necesare pe care în prealabil le-a transferat din patrimoniul său în cel al firmei.

Pentru realizarea aceluiași obiectiv, D.M. a transferat în patrimoniul SC "B.I." S.R.L un teren în suprafața de 1.500 mp, pe care urma să funcționeze stația ITP. După ce I.D. a aflat că a pierdut controlul asupra casei și terenurilor care i-au aparținut victimei D.M., s-a produs o modificare substanțială în comportamentul acestuia, în sensul că a devenit agresiv atât față de partea vătămată menționată anterior, cât și de B.G. care, în calitate de administrator la SC "B.I." SRL, cu puțin timp înainte de preluarea acestei firme de F.C. și P.I., a semnat contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat terenul în favoarea lui D.D.

Fără să îl prevină în vreun fel pe P.M.Z., inculpatul I.D. a efectuat demersurile necesare în vederea vânzării la licitație a pensiunii B., care în final a fost adjudecată în favoarea fiului victimei, P.C.

P.M.Z. a mai declarat că, în perioada când controla SC "B.I." SRL, în cadrul procesului de executare a unui contract de participațiune cu SC "Z." SA V., a efectuat investiții majore, constând în amenajarea unei clădiri și a unor sere. Întrucât SC "Z." SA V. a intrat în procedura de lichidare judiciară, lichidatorul judiciar B.M. a stabilit o creanță de 540 milioane ROL în favoarea SC "B.I." SRL, conform raportului întocmit de acesta. Această sumă de bani a ajuns în posesia lui I.D. prin intermediul lui F.C., administrator la SC "B.I." SRL.

Elemente edificatoare privind faptele care au condus la deposedarea lui P.M.Z. de valori importante, respectiv: societatea comercială, pensiunea B., utilajele specifice stației ITP, sume de bani, s-au desprins din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice cuprinse în anexele 6/1, 9/1, 12/1, 5/2, 6/2, 8/5, 9/5, 7/3 și 9/3. Partea vătămată P.M.Z. s-a constituit parte civilă în procesul penal, având în vedere paguba pricinuită.

5) S-a constatat de către prima instanță că partea vătămată M.D. este administratorul SC "S." SRL, firmă specializată în colectarea deșeurilor, care efectua, conform obiectului de activitate, diverse operațiuni comerciale.

Din relația de concubinaj a acestuia cu M.G. a rezultat minorul M.D.P., în vârstă de 13 ani. Din cauza problemelor grave de sănătate pe care le-a avut M.G., probleme ce necesitau efectuarea unor investigații și tratamente costisitoare, în perioada septembrie - octombrie 2002, M.D. a împrumutat de la diverse persoane suma de 13.500 dolari SUA, cu o dobândă de 15%, împrumut pentru garantarea căruia a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1529 din 01 octombrie 2002 la Biroul Notarului Public B.C.M., prin care înstrăina casa și terenul, situate în R.V., primite moștenire de la tatăl său, prețul stipulat în contract fiind de 425 milioane ROL.

În cursul lunii februarie 2003, s-a produs o cesiune de creanță între dobânditorii inițiali ai imobilelor, pe de o parte, și I.D., D.D. și L.C., pe de altă parte. Astfel, în data de 12 februarie 2003, prin încheierea cu nr. 215 la biroul aceluiași notar public, B.C.M., s-a autentificat un nou contract de vânzare-cumpărare, prin care D.D. a dobândit bunurile imobile situate în R.V., care au aparținut lui M.D. De altfel, cei trei inculpați au comunicat victimei că au preluat creanța care se ridica la concurența sumei de 35.000 dolari SUA, precum și nivelul dobânzii, stabilit la 15% pe lună.

După o primă plată efectuată în contul creanței, în luna martie 2003, reprezentând dobânda la debitul fixat de inculpați, în luna aprilie 2003, M.D. le-a comunicat faptul că între firma acestuia și SC "O." SA se afla în derulare un contract având valoarea de 2,8 miliarde ROL așa încât, pe măsură ce vor încasa acești bani rezultați din revânzarea mărfii achiziționate de la SC "O." SA, va fi în măsură să plătească întreaga datorie în scopul de a-și recupera casa.

Astfel, în perioada mai - iunie 2003, pe măsură ce s-au încasat sume de bani rezultați din această afacere, efectua plăți către grupul I.D., totalizând suma de 2,5 miliarde ROL.

Contrar convingerii părții vătămate, cei trei inculpați i-au comunicat faptul că acesta nu a plătit decât dobânda, așa încât datoria de 36.000 de dolari SUA a rămas intactă, iar în ipoteza în care nu va fi plătită cu dobânzile de rigoare se va proceda la evacuarea lui M.D., împreună cu toată familia, din locuință.

În cursul lunii iulie 2003, în baza unui contract încheiat cu o firmă din Zalău, SC "S." S.R.L, reprezentată de M.D., a achiziționat mărfuri în valoare de 328.676 RON, constând în unelte așchietoare respectiv freze, burghie, tarozi, alezoare, mărfuri ce intenționa să le compenseze cu fier prelucrat în profile, bare laminate etc., dar pe care le-a garantat prin lăsarea în custodia furnizorului a unor bilete la ordin. Când marfa a ajuns pe raza județului Vâlcea, aceasta a fost confiscată de gruparea lui I.D. și dirijată spre una din reședințele sale din orașul H., județul Vâlcea.

În aceste împrejurări, inculpatul I.D. i-a învederat victimei că marfa rămâne în posesia lui cu titlu de garanție pentru plata dobânzilor și a debitului, iar în momentul în care se vor găsi cumpărători, inculpatul își va opri din valoarea ei suma de 36.500 dolari SUA, precum și dobânda pe 2 luni, apoi va restitui casa și terenul părții vătămate.

După ce M.D. a efectuat demersul de a găsi cumpărători, luând legătura cu martorul C.H., I.D. a schimbat datele problemei, solicitându-i victimei ca marfa să fie înregistrată în contabilitatea firmei sale, SC "A.A." SRL, propunere cu care martorul nu a fost de acord.

În cursul lunii august 2003, după o perioadă de neplată a dobânzii, I.D. l-a convocat pe M.D. în zona R. a municipiului R.V., unde erau prezenți și ceilalți doi inculpați, dar și alte persoane, împrejurare în care inculpatul D.D. l-a agresat, aplicându-i o lovitură puternică în zona abdominală. Aceste lucruri au rezultat din conținutul unor convorbiri telefonice, în cadrul cărora victima și-a exprimat, pe de o parte, teama față de acest inculpat, iar pe de altă parte, refuzul de a se întâlni cu el pentru a evita o nouă agresiune. În aceleași circumstanțe, inculpații l-au constrâns pe M.D. să semneze și să ștampileze mai multe facturi și chitanțe fiscale, care au rămas în posesia lui I.D.

Aceste acte contabile au fost completate cu datele referitoare la marfa achiziționată de M.D. de la Zalău și apoi înregistrate în contabilitatea SC "A.A." SRL.

Pe de o parte, din înregistrările audio puse la dispoziție de partea vătămată M.D. a rezultat că fosta contabilă a SC "A.A." SRL, S.M., i-a solicitat în continuare chitanțe, în așa fel încât să fie posibilă evidențierea în contabilitate a plății mărfii în întregul său. Pe de altă parte, exemplarul doi al chitanțelor luate prin constrângere de la M.D. a fost identificat și ridicat de poliție de la inculpatul J.I. în data de 06 iulie 2007, când s-a efectuat percheziția domiciliară la apartamentul acestuia.

În cursul lunilor noiembrie sau decembrie 2003, au fost promovate în justiție acțiuni în evacuare împotriva lui M.D., așa încât în februarie 2004 s-a obținut o evacuare parțială, iar după aproximativ un an instanțele au hotărât evacuarea totală a sa din imobilul situat pe strada F., nr. 4 și a tuturor membrilor familiei, inclusiv a copilului.

În perioada când executorul judecătoresc căruia i s-a atribuit punerea în executare a evacuării a emis somație, I.D. l-a convocat pe M.D. și în prezența lui D.D., după o înțelegere cu L.C., i-a propus acestuia să îi restituie casa și terenul, cu condiția de a le remite suma de 100.000 dolari SUA, cu plata într-o singură tranșă.

Până la urmă, inculpații au acceptat plata în două tranșe, cu condiția ca jumătate din suma solicitată să fie plătită în termenul prevăzut în somație, respectiv în 15 zile. Deoarece M.D. le-a comunicat inculpaților I.D., L.C. și D.D. că nu a fost în măsură să strângă întreaga sumă, ci numai 36.000 dolari SUA, aceștia din urmă au încercat să finalizeze acțiunea de evacuare. Datorită faptului că, în ziua programată pentru evacuare, mai mulți romi din R.V. s-au deplasat la locuința victimei din Str. F. nr. 4, exprimându-și dezacordul cu privire la acțiunea inculpaților, evacuarea propriu-zisă nu s-a finalizat.

În data de 27 aprilie 2005, la Biroul Notarului Public G.M., prin încheierea cu nr. 2079 s-a autentificat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între D.D. și D.I. pe de o parte, și M.G. pe de o parte, prin intermediul căruia, primii s-au angajat să-i vândă părții vătămate imobilele situate în R.V., str. F., nr. 4, jud. Vâlcea, contra sumei de 100.000 dolari SUA, recunoscând că au primit la data încheierii contractului suma de 50.000 dolari SUA. Urma ca diferența să fie achitată în două rate egale, prima rată până la data de 27 iulie 2005, iar cea dea doua - până la data de 28 octombrie 2005.

În continuare, partea vătămată a susținut că la scadența primei rate nu a fost în măsură să obțină întreaga sumă necesară, de 25.000 dolari SUA, așa încât gruparea I.D. i-a impus să plătească dobândă la diferența ce a rămas neplătită, motiv pentru care i-a înmânat acestei grupări, fie direct, fie prin intermediari, mai întâi 4.000 dolari SUA, apoi 5.000 euro, iar în cursul lunilor august, septembrie și octombrie - suma de 10.000 dolari SUA.

De asemenea, a susținut partea vătămată că, în luna iulie 2005, aflându-se în apartamentul lui I.D., acesta și-a confecționat o dovadă scrisă, prin care a eșalonat în rate succesive rambursarea debitului, cu dobânzile aferente până la sfârșitul anului 2005, și apoi l-a determinat pe M.D. să scrie la sfârșitul chitanței două rânduri, prin care se obliga să respecte graficul de rambursare.

Înscrisul la care a făcut referire partea vătămată a fost descoperit și ridicat în data de 06 iulie 2007, cu ocazia percheziției domiciliare la locuința lui J.I.; din cuprinsul lui a rezultat eșalonarea plății unei rate, în valută și în moneda națională, cărora li s-a adăugat o dobândă exorbitantă de 20% - 25% pe lună, iar la sfârșitul actului M.D. a adăugat următoarele expresii: "Confirm lista de mai sus, sunt de acord să restitui toată suma de mai sus, până la (sfârșitul) anului 2005,".

În aceleași împrejurări, s-a identificat un alt înscris, din care a rezultat că M.D. a înmânat inculpaților 5000 dolari SUA, câte 2.000 dolari SUA revenind lui I.D. și D.D., iar 1.000 dolari SUA inculpatului L.C. De asemenea, din cuprinsul acelui act a rezultat că inculpații au efectuat calcule privind împărțirea sumelor de bani provenite din camătă, sume de ordinul zecilor de mii de dolari SUA.

În cursul lunii noiembrie 2005, din dispoziția inculpatului I.D. i s-a confiscat lui M.D. autoturismul marca A. înmatriculat sub nr. Y, autoturism care a fost achiziționat în leasing de SC "S." SRL Brașov și încredințat părții vătămate în scopul utilizării. Pe parcursul urmăririi penale, autoturismul a fost identificat la locuința din orașul H. a inculpatului I.D. și restituit unui reprezentant al SC "S." SRL Brașov.

La data de 15 noiembrie 2005, i s-a propus părții vătămate M.G. să semneze o declarație autentică, prin care să-și exprime acordul de a rezilia antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între ea, pe de o parte, și D.D. și D.I., pe de altă parte, și să precizeze că nu mai are niciun fel de pretenții materiale sau de altă natură față de cele două persoane.

Întrucât a refuzat încheierea unui astfel de înscris, în ziua următoare, din dispoziția lui I.D., în timp ce M.G. se afla cu fiul ei, M.D.P. în Piața Centrală din municipiul R.V., inculpatul J.I., însoțit de o altă persoană, profitând de faptul că M.G. a intrat într-un magazin alimentar, l-a luat pe copil în autoturismul său sub un pretext oarecare, apoi l-a condus în zona poligonului auto din comuna V., județul Vâlcea, unde l-a ținut împotriva voinței sale și a părinților săi, până când mama lui a fost constrânsă să semneze declarația autentică la care am făcut referire anterior.

Că faptele au fost săvârșite în modul descris anterior, s-a dovedit nu numai prin coroborarea declarațiilor celor trei victime, iar în alt mod nu s-ar fi putut explica de ce M.G. ar fi renunțat cu atâta ușurință la suma de 50.000 dolari SUA și la promisiunea de răscumpărare a imobilelor soțului său.

De altfel, din interceptările convorbirilor telefonice purtate între I.D. și D.D., precum și între primul inculpat și M.D., a rezultat că acesta le-a oferit sume de bani cuprinse între 50.000 dolari SUA și 75.000 dolari SUA, pentru a fi lăsat în pace și pentru a-și răscumpăra casa și terenul, însă inculpații au urmărit să obțină un profit cât mai mare de la acesta, și chiar au plănuit să pună în operă acțiuni de natură să îi producă suferință, în așa fel încât să se supună pretențiilor lor.

După ce M.G. a renunțat, în circumstanțele descrise, la antecontractul de vânzare-cumpărare, după numai șapte zile, mai precis pe 22 noiembrie 2005, D.D. și D.I. au donat casa și terenul lui D.I., fratele inculpatului, care la rândul său, după alte două zile, transfera proprietatea asupra imobilelor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5209 din 24 noiembrie 2005 la Biroul Notarului Public F.R. în patrimoniul lui F.C. și al soției sale, A., cunoștințe apropiate ale lui I.D., pentru prețul de 300.000 RON.

După ce s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, M.D. a fost contactat de diferite personalități din structurile de organizare ale romilor, care i-au propus să renunțe la demersul său judiciar și să retracteze declarațiile date în fața organelor judiciare în defavoarea inculpatului I.D. și a grupului său.

Victimei i s-a promis că, dacă va proceda în acest mod, își va recăpăta casa și a terenul. Declarația părții vătămate a fost coroborată cu alte probe administrate în cauză, cum ar fi: convorbirile telefonice interceptate în anul 2005 și transcrise în anexele 1/3, 2/3, 3/3, 6/3, precum și în anul 2007, înregistrările audio puse la dispoziție de victimă, copiile contractelor notariale, înscrisurile găsite la percheziții, fotocopii ale mesajelor de amenințare transmise prin telefon, declarațiile martorilor M.F., M.I., S.N.S., I.O.E., S.M., S.R.T., Ș.G., C.M.

Părțile vătămate M.D. și M.G. s-au constituit părți civile în procesul penal și au solicitat să fie despăgubite cu o suma de bani.

6) În luna august a anului 2002, M.M., M.D.Z., P.M., P.V. și S.M. au înființat SC "E.I." SA, cu sediul social în R.V., societate care avea ca obiect de activitate, în principal, lucrări de instalații electrice și care a fost administrată până în anul 2005 de M.M.

Încă de la înființarea societății comerciale, este numit în calitate de director T.A. dar, pentru că s-a considerat că acesta are o experiență vastă în domeniul afacerilor, a fost desemnat să administreze în fapt activitatea din cadrul firmei.

Capitalul social al firmei era compus din acțiuni a căror valoare nominală era distribuită între asociați, după cum urmează: M.M. deținea 84% din capitalul social, M.D.Z. 10%, iar ceilalți trei asociați câte 2% fiecare.

La începutul anului 2003, SC "E.I." SA a cumpărat la licitație fosta fermă din orașul B.O., compusă din mai multe imobile și un teren, în suprafață de aproximativ 25.000 mp.

Directorul societății comerciale, T.A. avea relații de colaborare cu numiții S.D. și H.R.S.N., care au relatat asociaților că au identificat un stoc de rulmenți ce puteau fi recondiționați și apoi revânduți, contra unui profit.

După ce a efectuat demersuri pentru obținerea unui credit bancar, prin intermediul celor doi colaboratori l-a cunoscut pe L.C., care a condiționat acordarea unui împrumut în cuantum de 1,6 miliarde ROL plus TVA pentru o perioadă de două luni, cu o dobândă totală de 400.000.000 ROL, de încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, având ca obiect imobilele ce compuneau fosta fermă din orașul B.O..

Propunerea inculpatului a fost primită cu opoziție din partea tuturor asociaților, însă la insistențele lui T.A., M.M. a acceptat propunerea, considerând că este benefică pentru interesele firmei. Conform clauzelor prevăzute în actul constitutiv al societății, indiferent de cota de participare a acționarilor la capitalul social, deciziile importante se adoptau cu acordul tuturor acționarilor.

Prin urmare, în data de 18 decembrie 2003, la Biroul Notarului Public G.M., prin încheierea cu nr. 5239, s-a autentificat un contract de vânzare-cumpărare, prin care SC "E.I." SA, a înstrăinat terenurile și construcțiile fostei ferme din B.O. în favoarea inculpatului L.C., cu prețul de aproximativ 1.680.000.000 ROL, la care s-a adăugat T.V.A. de aproximativ 319 milioane ROL, cu toate că termenii conveniți erau cei specifici unui contract de împrumut.

Pentru a se putea încheia contractul de vânzare-cumpărare, s-a prezentat notarului public procesul-verbal al Adunării Generale a Acționarilor SC "E.I." SA cu nr. 584 din 18 decembrie 2003, care exprima acordul tuturor asociaților de a vinde terenul și construcțiile situate în orașul B.O., strada T.V., numai că din cele cinci semnături executate pe acest înscris numai semnătura asociatei M.M. era reală, celelalte patru fiind contrafăcute.

Așa cum au declarat martorii audiați în cauză, L.C. a înmânat banii lui H.R.S.N., colaborator al firmei, cu scopul de a achiziționa rulmenți din instalații dezafectate din municipiul Bacău. În cele din urmă, H.R.S.N. nu a utilizat acești bani pentru achiziționarea de rulmenți și nici pentru alte interese ale societății, astfel încât asociații s-au văzut în situația de a nu mai fi proprietarii fermei și nici de a obține bani pentru relansarea activității economico-financiare din cadrul firmei.

Mai târziu, s-a descoperit că, de fapt, H.R.S.N. și S.D. aveau alte probleme cu inculpatul L.C., de la care au împrumutat sume de bani garantate cu autoturisme de lux și apartamente.

Tot mai târziu, s-a descoperit că suma de bani acordată cu titlu de împrumut sau cel puțin o parte însemnată a ei aparținea lui I.D., care gestiona o adevărată "industrie", programată să obțină beneficii fabuloase din activități de camătă.

După aproximativ două luni de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, T.A. l-a contactat pe L.C., comunicându-i că nu are întreaga sumă solicitată de acesta și propunându-i, totodată, soluția de a vinde imobilele, iar din prețul astfel obținut să își rețină suma pretinsă iar restul să restituie societății.

L.C. nu a acceptat această propunere, așa încât au mai trecut alte luni, în condițiile în care trecerea timpului venea în favoarea inculpaților.

La o altă întâlnire, la care au participat T.A., L.C. și I.D., s-au purtat discuții pe aceeași temă, înregistrate de T.A. pe suport magnetic, în contextul cărora s-a reiterat propunerea de vânzare a fermei, iar inculpații să își păstreze suma de cinci miliarde ROL.

În cadrul altei întâlniri, la care au participat M.M. și L.C., alături de altă persoană, conversațiile purtate între acestea au fost înregistrate pe suport magnetic de martoră și din cuprinsul lor rezultă relațiile anterioare ale acestora cu H.R.S.N. și S.D., cărora le acordaseră împrumuturi garantate cu autoturisme de lux și imobile.

În sfârșit, M.M. și P.M., având reprezentarea că L.C., dar și I.D., vor accepta ca din prețul obținut prin vânzarea imobilelor să remită o parte SC "E.I." SA, au găsit un cumpărător dispus să ofere suma de 10,5 miliarde ROL pe imobile, însă când au prezentat aceasta soluție primului inculpat, acesta a cerut suma de 11 miliarde ROL.

De altfel, agasat de insistențele lui T.A. și ale asociaților de a-și recupera ferma, inculpatul L.C. s-a întâlnit cu acesta în municipiul București în luna iulie 2004, și în stilul caracteristic, fără prea multe explicații, l-a agresat fizic provocându-i leziuni traumatice.

De altfel, s-a constatat de către prima instanță o predilecție a acestui inculpat de a-și umili victimele în public și în timpul zilei, în așa fel încât să se reliefeze o lipsă de reacție a autorităților împotriva actelor sale.

În cele din urmă, SC "E.I." SA a intrat în procedura de lichidare judiciară, ca în majoritatea cazurilor în care administratorii unor societăți comerciale au manifestat nesăbuința de a împrumuta sume de bani de la inculpați.

Faptele descrise sunt probate cu declarațiile martorilor M.M., M.D.Z., P.M., contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 5239 din 18 decembrie 2003, raportul de constatare tehnico-științifică grafică, fotografiile privind agresiunile inculpatului L.C. asupra lui T.A. și înregistrările puse la dispoziție de către SC "E.I." SA.

SC "E.I." SA, prin lichidatorul judiciar G.G.E. SPRL București s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu suma de 1.500.000 RON, reprezentând valoarea de piață a imobilelor situate în orașului B.O., str. T.V., cu numerele cadastrale 106 și 107.

7) În cursul anului 2001, partea vătămată C.V. a înființat SC "F.C.Z." SRL, cu sediul în comuna V., sat I.R., în cadrul căreia avea calitatea de asociat unic și administrator, societate care avea un obiect de activitate diversificat, însă în principal acesta viza domeniul construcțiilor civile și industriale.

În cursul anului 2004, SC "F.C.Z." SRL a solicitat fonduri Phare pentru construirea unei fabrici, însă pentru acordarea lor era necesară o contribuție a firmei în cuantum de 40% din valoarea investiției.

Pentru a constitui procentul de 40% reprezentând contribuția personală, C.V. a împrumutat suma de 640.000.000 ROL în data de 17 ianuarie 2004 de la I.D., partea vătămată acceptând condițiile de rambursare a împrumutului, precum și a dobânzilor stabilite de inculpat, însă pe parcurs, în mod unilateral și împotriva voinței victimei, contractul a suferit modificări. Astfel, pentru suma de 20.000 dolari SUA, I.D. i-a impus să plătească lunar o dobânda de 10%, așa încât la sfârșitul perioadei de creditare, C.V. urma să restituie 22.000 dolari SUA, ținând seama de faptul că intenția lui a fost aceea de a lua acest împrumut doar pentru o singură lună. Partea vătămată a susținut că pentru garantarea împrumutului i-a înmânat lui I.D. un cec semnat și ștampilat de el, însă necompletat la celelalte rubrici și că în timp cecul nu a putut fi folosit de inculpat, pentru că s-au modificat conturile bancare.

La percheziția domiciliară efectuată în data de 06 iulie 2006 la locuința numitei I.M., mama inculpatului, s-au descoperit și ridicat o factură fiscală emisă de O.I.R. semnată și ștampilată, însă necompletată la celelalte rubrici, precum și trei cecuri emise în aceleași condiții, în împrejurările în care partea vătămată deținea funcția de președinte al obștii în perioada de referință.

În data de 17 februarie 2004, conform declarației părții vătămate sau în data de 05 martie 2004, conform agendei personale a acesteia, a restituit suma de 12.000 dolari SUA, reprezentând jumătate din valoarea împrumutului, la care s-a adăugat dobânda de 2.000 dolari SUA pentru o lună, rămânând cu un debit de 10.000 dolari SUA.

Beneficiind de împrejurarea că I.D. se afla în posesia unor acte contabile semnate și ștampilate de C.V., însă necompletate la celelalte rubrici, în data de 01 aprilie 2004, acesta a transformat datoria din 10.000 dolari SUA în 10.000 euro, diferența de curs dintre cele două sume fiind în cuantum de 100.000.000 ROL.

Partea vătămată nu a avut argumente la noua strategie a inculpatului, pentru că altfel acesta introducea filele cec în circuitul bancar și consecințele patrimoniale sau de altă natură erau mult mai dureroase pentru el. Astfel, în lunile aprilie, mai și iunie 2004, C.V. i-a plătit lui I.D., prin intermediul lui F.C., suma de 3.000 euro, echivalent a 130 milioane ROL. Apoi, în lunile următoare, iulie, august și septembrie 2004, partea vătămată i-a plătit inculpatului câte 1000 euro pe lună, în total 3000 euro, iar în luna decembrie 2004 a achitat 4000 euro, echivalent a 160 milioane ROL, în condițiile în care i-a livrat acestuia anvelope în valoare de 125 milioane ROL și, de asemenea, pe o perioadă de 5 - 6 luni i-a livrat acestuia, fără plată, 30 - 40 de pâini, valoarea totală a acestor bunuri fiind de 56 milioane ROL.

Cu toate că, după calculele lui C.V., acesta plătise în decursul unui an, 9.000 de euro peste valoarea împrumutului pe care l-a restituit integral, I.D. îi transmitea direct sau prin interpuși că mai este dator în continuare la el cu suma de 10.000 euro.

Având la dispoziție factorul de presiune, constând în emiterea în alb a unor acte contabile, inculpatul i-a propus lui C.V. să îi mai acorde un împrumut de 5 - 6000 de euro, care s-a adăugat la restanța de 10.000 euro, însă numai cu condiția de a garanta restituirea întregii datorii ce susținea că o avea de rambursat prin constituirea unui drept de ipotecă asupra casei deținute de victimă și de soția acestuia în comuna V., județul Vâlcea, rata dobânzii urmând să fie stabilită la nivelul de 10% pe lună. Din fericire pentru victimă, această tranzacție nu a avut loc, pentru că soția acesteia, martora C.E., nu s-a prezentat la notar pentru încheierea contractului.

C.V. a susținut că, înainte cu o lună de a se dispune arestarea preventivă a inculpatului, întâlnindu-se întâmplător în magazinul M. din R.V. cu inculpatul, acesta i-a adresat amenințări neechivoce, care i-au indus o stare de teamă. De altfel, în toată perioada cât a fost debitorul lui I.D., acesta fie nemijlocit, fie prin intermediul telefonului, i-a transmis, cu amenințările de rigoare, să îi dea bani, aceste afirmații fiind confirmate nu numai de declarația lui C.M., dar și de redarea în forma scrisă a convorbirilor telefonice purtate în martie 2005 și consemnate în anexele 6/2 și 7/4.

Dacă, într-o primă fază, C.V. s-a constituit parte civilă și a solicitat să fie despăgubit cu suma de 9.000 euro, ulterior, după ce și-a angajat avocat, a revenit asupra cererii, amintindu-și că I.D. i-ar fi dat suma de 10.000 euro, pentru edificarea unui gard. Tribunalul a apreciat că acest aspect nu a fost consemnat în agenda personală a victimei.

8) Partea vătămată S.I. este administratorul SC "T." SRL R.V., ce are ca obiect de activitate operațiuni de transport de mărfuri, părțile sociale fiind deținute de acesta împreună cu soția sa, S.M.Z.

În luna octombrie sau noiembrie a anului 2006, fiul său, S.M.B., l-a încunoștințat că, în timp ce se afla în parcarea de lângă Casa Tineretului din R.V., a fost abordat de L.A.E., fiul inculpatului L.C., însoțit de mai multe persoane, care i-a reproșat ca i-a avariat autoturismul marca G.C.

Acest eveniment rutier minor nu a fost adus la cunoștință organelor de poliție, pentru a se declanșa procedurile legale privind aplicarea unor sancțiuni contravenționale și efectuarea reparațiilor prin intermediul sistemului de asigurări de răspundere civilă prin efectul legii sau facultative.

Într-o primă fază, a fost solicitată suma de 5000 RON, sub pretextul că este necesară pentru repararea autovehiculului avariat și, pentru că s-a acționat cu consecvență în scopul obținerii acestei sume, partea vătămată a găsit de cuviință să îl contacteze pe L.C. prin intermediul unei cunoștințe comune, în așa fel încât să se stingă litigiul.

Dacă la început s-a creat impresia că litigiul consta doar în neînțelegerea intervenită între doi tineri, mai târziu inculpatul L.C. a modificat unilateral termenii ecuației și i-a cerut părții vătămate cu insistență, fie prin telefon, fie nemijlocit, suma de 5.000 euro. Toate aceste evenimente au culminat cu data de 29 iunie 2007, în jurul orelor 16.00, când S.I. se afla împreună cu fiul său în parcarea de lângă Stadionul Zăvoi, lângă un sediu al poliției, împrejurare în care au venit intempestiv trei autovehicule, din care au coborât mai multe persoane printre care se aflau: L.C., I.D., D.D., J.I. și alții.

În stilul caracteristic, L.C., în prezența fiului victimei, a lovit-o pe aceasta cu capul în zona feței, iar după ce partea vătămată s-a prăbușit, i-a aplicat mai multe lovituri cu membrele inferioare în zona toraco-lombară stângă. După consumarea agresiunii, inculpații I.D. și D.D. l-au temperat pe L.C., afirmând ca disproporția de forță este vădită.

Din certificatul medico-legal depus de victimă la dosar a rezultat că, în contextul agresiunii, victima a suferit leziuni traumatice care s-au vindecat în 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.

Întrebat fiind dacă se constituie parte civilă în procesul penal, S.I. a afirmat că dorește doar ca vinovații să fie trași la răspundere penală.

9) În cursul anului 2005, martorul B.I.I. din comuna T., județul Sibiu, a luat cu titlu de împrumut suma de 11.000 dolari SUA de la C.A.I., un alt membru marcant al grupului condus de I.D., împrumut pe care l-a garantat cu 150 de ovine rasa "țurcană", fiind stabilită scadența la data de 26 iunie 2005. Această tranzacție a fost consemnată într-un înscris sub semnătură privată, semnat de B.I.I. și C.A.I., precum și de O.I., P.V. și J.I., înscris ce a fost ridicat de la locuința lui J.I., cu ocazia percheziției domiciliare din data de 06 iulie 2007.

În toamna anului 2005, partea vătămată B.A.I. a participat la o licitație pentru obținerea unor pășuni din Mărginimea Sibiului, așa încât a apelat la fiul său, B.I.I., care îi cunoștea pe O.I. și I.D. Astfel, martorul a împrumutat suma de 10.000 dolari SUA de la I.D., pe care i-a înmânat tatălui său, în scopul participării la licitație, însă i-a ascuns acestuia condițiile concrete în care a efectuat împrumutul. După obținerea împrumutului, B.I.I. și-a însușit 1.000 de ovine, pe care le-a transportat în județul Arad, fără consimțământul tatălui său.

În cursul anului 2000, pentru a evita un eventual partaj cu soția lui, B.A.I. și B.I.I. au întocmit un înscris sub semnătură privată, pe care l-au denumit "act de donație", conform căruia primul ar fi donat celui de-al doilea 5.200 de ovine, adulte și tineret. S-a reținut că, în 22 august 2006, în patrimoniul SC "B." SRL S., reprezentată de B.A.I., figurau 1862 ovine adulte și 730 ovine tineret care, datorită calităților și a rasei superioare din care fac parte, se află în evidența Unității pentru Reproducție și Selecție în Zootehnie din cadrul Direcției Agricole pentru Dezvoltare Rurală a Județului Sibiu.

În data de 01 februarie 2006, prin încheierea cu nr. 102 a notarului public A.A. din orașul S., județul Sibiu, a fost legalizată semnătura de pe actul de donație din 15 ianuarie 2000. Nici prin această legalizare de semnătură înscrisul sub semnătură privată nu s-a transformat într-un contract de donație valid, legea impunând ad validitatem forma autentică a donației.

Folosind așa-zisul act de donație, precum și adeverința nr. 10438 din 11 august 2006 a Primăriei orașului S., din care a rezultat că B.I.I., împreună cu membrii familiei, figurează la registrul agricol cu 5.300 ovine, fără să fie specificată rasa, B.I.I. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în data de 12 septembrie 2006, la Biroul notarului public F.R., prin intermediul căruia i-ar fi vândut lui I.D. un număr de 680 ovine adulte, rasa țurcană, dobândite prin donație, conform actului din data de 15 ianuarie 2000, prețul ovinelor fiind de 136.000 RON.

De fapt, din actele dosarului a rezultat că I.D. l-a împrumutat pe B.I.I. cu o sumă de bani, împrumut garantat prin acest contract de vânzare-cumpărare, autentificat prin încheierea cu nr. 4178 din 12 septembrie 2006. De asemenea, prețul prevăzut în contract este derizoriu pentru că, în raport de calitatea și rasa superioară din care fac parte ovinele, fiind supuse unei monitorizări din partea statului, pentru a nu se deprecia rasa, valoarea lor este mult mai mare.

În data de 13 septembrie 2006, I.D., împreună cu B.I.I., C.A.I., M.C.G., D.G., B.A. și O.I., s-au deplasat la ferma situată în satul A. de lângă S., pentru a lua oile dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

În aceste împrejurări, B.A.I., aflând de acțiunea persoanelor enumerate anterior și considerând că ovinele îi aparțin, a anunțat organele de poliție din localitate. În cursul lunii octombrie 2006, B.I.I. a transportat 300 oi în municipiul Brașov, unde le-a vândut lui P.G.C., la prețul de 300 RON fiecare, fără să întocmească un înscris în acest sens. Aflând de această tranzacție și cunoscându-l pe P.G.C., B.A.I. l-a convins pe acesta că ovinele îi aparțin și că valoarea acestora este mult mai mare, cumpărătorul acceptând să ofere prețul de 1000 RON pentru fiecare ovină. Argumentul esențial utilizat de B.A.I. în demersul său a fost acela că ovinele au fost înregistrate la așa-zisul Fond Genetic pe numele său, iar în ipoteza în care, la rândul lui, cumpărătorul va dori să vândă sau să efectueze alte acte de dispoziție cu privire la aceste ovine, va fi împiedicat, deoarece nu există mențiunea necesară la instituția care monitorizează animalele de rasă superioară. De fapt, B.I.I. nu a avut niciodată intenția de a înstrăina oile, însă a ajuns în această situație din cauza constrângerilor la care a fost supus, pentru că altfel ar fi pierdut și oile și nici nu ar fi fost despăgubit. De altfel, B.A.I. a apelat la autoritățile publice pentru a i se face dreptate însă, pe lângă faptul că demersul său a eșuat, s-a creat un nou factor de constrângere asupra lui, pentru a proceda la vânzarea oilor.

Evenimentele au ajuns la apogeu în 27 octombrie 2006 când, fiind încunoștințat de B.I.I. și de O.I. cu privire la faptul că urmează să se efectueze plata, I.D. a convocat telefonic o parte din membrii grupului, respectiv pe J.I., A.F.D., S.V., M.C.G. și s-a deplasat în orașul S., unde au ajuns și alți membrii ai grupului, D.G., P.V., C.A.I., O.I. Motivul deplasării "in corpore" a fost că partea vătămată B.A.I. refuza a-i înmâna inculpatului I.D. banii rezultați din vânzarea oilor către P.G.C.

Ajuns în orașul S., beneficiind de complicitatea cel puțin morală a membrilor grupului, I.D., O.I. și B.I.I. i-au adresat amenințări părții vătămate B.A.I., de natură să-i producă teamă, determinând-o în acest mod să încheie contractul de vânzare-cumpărare. Prezența unui număr mare de persoane care îl sprijineau pe inculpatul I.D. a fost de natură să creeze condițiile necesare ca amenințările proferate să își atingă scopul, respectiv obținerea unui folos material injust.

Așadar, fără să se procedeze între timp la desființarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4178 din 12 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public F.R., în data de 27 octombrie 2006, prin încheierea cu nr. 871 a notarului public A.A., s-a autentificat un nou contract de vânzare-cumpărare, prin care B.A.I. și B.I.I. înstrăina către P.O. și P.G.C. 539 ovine cu prețul de 570.000 RON, bani care au fost împărțiți între vânzător și inculpatul I.D., căruia i-a revenit suma de 50.000 euro.

Din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în octombrie 2006 a rezultat că inculpatul mai obținuse suma de 10.000 dolari SUA și că pretindea în total 70.000 euro, iar în ipoteza în care nu ar fi obținut acești bani, ar fi impus la diferență o dobândă de 1000 euro pe zi. Prin șantaj, asociat cu acțiuni de cămătărie, I.D. a obținut în mod injust suma rezultată din diferența dintre suma consemnată în contractul său de vânzare-cumpărare și suma reprezentând echivalentul a 60.000 euro.

Cât îl privește pe B.I.I., pe lângă faptul că a contribuit la șantajarea tatălui său la momente diferite, a dat două declarații în care se descriu versiuni incompatibile, ceea ce a creat suspiciunea unei marturii mincinoase. Partea vătămată B.A.I. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500.000 euro, cu titlu de daune materiale.

10) În data de 20 iulie 2005, P.G.Z. a sesizat organele de cercetare penală ale poliției judiciare cu privire la faptul că bănuiește că fiul său, P.A., alături de alte persoane, este victima unor acțiuni de șantaj exercitate de grupul condus de I.D.

Ulterior, s-a stabilit că P.A. a părăsit țara, lăsând la domiciliul său din comuna F., județul V., mai multe înscrisuri din cuprinsul cărora a rezultat că acesta a împrumutat diferite sume de bani de la L.C., I.D. și D.D., precum și de la alte persoane. După plecarea fiului său din țară, în aprilie 2005, P.G.Z. a preluat conducerea SC "S.P." SRL F., împrejurare în care a observat că, prin facturile fiscale VLVED 2697582 din 28 noiembrie 2004 și 2697719 din 02 februarie 2005, SC "S.P." SRL a înstrăinat către SC "A.A." SRL trei ferăstraie mecanice marca H., la prețul de 24.840.000 ROL, un tractor auto forestier și un tractor U 651, la prețul de 966 milioane ROL. Martorul P.G.Z. a avut convingerea că aceste bunuri au fost date SC "A.A." SRL în vederea utilizării lor cu titlu gratuit la o exploatare forestieră, pe perioada cât durau lucrările de exploatare propriu-zisă.

Din constatările tehnico-științifice existente la dosar, tribunalul a constatat că nu există dovada plății acestor bunuri, ceea ce a confirmat ipoteza că ele au fost predate inculpatului I.D. în contul unor datorii personale, cu toate că aparțineau SC "S.P." SRL. De asemenea, din redarea scrisă a convorbirilor telefonice efectuate în perioada de referință a rezultat că, în luna aprilie 2005, după ce a aflat că P.A. a dispărut, I.D. a dat dispoziție lui F.C., J.I., D.G., P.V., M.C.G. să se deplaseze în comuna F., județul Vâlcea, să confiște un camion și orice alte bunuri, inclusiv utilaje aparținând SC "S.P." SRL.

Această societate comercială, prin reprezentantul său legal, s-a constituit parte civilă în procesul penal și a solicitat să fie despăgubită cu suma de 107.759, 56 RON.

11) În cursul anului 2003 împreună cu un alt asociat, partea vătămată A.I. a înființat SC "P.D." SRL, care are ca obiect de activitatea comercializarea băuturilor spirtoase și a vinurilor, iar în anul 2004 a înființat o altă societate, SC "P.B." SRL, împreună cu același asociat, S.O.

În anul 2005, precum și în cursul anului 2006, A.I., conform declarației sale, coroborată cu interceptările convorbirilor telefonice, a împrumutat de la inculpatul I.D. succesiv suma totală de 130.000 euro și de la inculpatul D.D. suma de 70.000 euro, primul impunându-i o dobândă de 10 - 12% pe lună, iar cel de-al doilea 15% pe lună.

Pentru a achita debitul față de D.D., A.I., ca reprezentant al SC "P.D." SRL, i-a înstrăinat acestuia un teren în suprafață de 4626 mp, situat în comuna P., județul Dolj, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1758 din 07 septembrie 2006 la Biroul Notarului Public H.D.M., precum și prin factura fiscală și chitanța aferentă acesteia, din data de 31 august 2006. Cu toate că prețul consemnat în contract a fost de 150.000 RON, există toate datele necesare să se tragă concluzia că acest preț nu s-a plătit, deoarece terenul a fost predat în contul datoriei compusă din împrumut propriu-zis și dobândă.

După aproximativ 2 luni de neplată a dobânzii și sub pretextul că terenul dobândit are o valoare mai mică decât debitul datorat de A.I., în luna septembrie 2006 D.D. l-a agresat pe un apropiat al părții vătămate, R.V., apoi, în cursul aceleiași zile, s-a deplasat la stația PECO situată în apropiere de pensiunea R. din R.V., administrată de partea vătămată în acea vreme și a amenințat-o pe aceasta cu un cuțit și chiar a intenționat să o lovească.

În apărarea părții vătămate au intervenit martorii M.V., M.M., R.S., care l-au imobilizat pe agresor.

În octombrie 2006, inculpatul I.D. l-a contactat pe A.I. și i-a pretins plata dobânzii pe trei luni, în cuantum de 60.000 euro, însă victima a motivat imposibilitatea efectuării plății prin aceea că nu poate să retragă o sumă atât de mare din contul societății ei. Atunci, I.D. i-a propus să accepte ca o societate comercială din municipiul Constanța, SC "V.I." SRL, să emită facturi fiscale către SC "P.D." SRL pentru o valoare totală de 2,5 miliarde RON, ce urmau să fie plătite prin virament bancar.

Astfel, în perioada 01 - 09 octombrie 2006, prin mijlocirea lui C.P., M.R., în calitate de reprezentant al SC "V.I." SRL a emis facturile fiscale cu nr. 8879498, 8879499, 8879500, 8854828 și 8854829, prin care se atesta necorespunzător adevărului că această societate comercială ar fi furnizat SC "P.D." SRL marfă constând în electrozi, oțel beton, contactori, cornier și sârmă pentru sudură, în valoare totală de aproximativ 250.000 RON. După efectuarea plății acestor facturi, prin virament bancar, beneficiind din nou de ajutorul acordat de C.P., banii au fost ridicați de la banca din Constanța și apoi returnați inculpatului I.D.

S-a demonstrat pe bază perchezițiilor efectuate pe raza municipiului Constanța, a audierilor și a documentelor contabile ridicate, că SC "V.I." SRL este o firmă fantomă, care nu funcționează la sediul social declarat, nu desfășoară activități comerciale în perioada de referință și nu are evidență contabilă.

Circuitele financiare puse în operă de inculpatul I.D. au avut ca și consecință, pe de o parte, transferul unor sume de bani rezultate din comiterea unor infracțiuni, în scopul disimulării originii ilicite a provenienței lor, iar pe de altă parte, modificarea indicatorilor economico-financiari a elementelor de activ și de pasiv ce se reflecta în bilanțul contabil, fiind probate cu interceptările convorbirilor și comunicărilor telefonice ale inculpatului din perioada octombrie - decembrie 2006, declarația lui M.R., procesele-verbale de percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică grafică, înscrisurile contabile și bancare, declarația părții vătămate, declarațiile martorilor T.C. și U.N.

S-a menționat că, în data de 09 iulie 2007, înainte cu câteva ore de a se dispune arestarea sa preventivă, inculpatul I.D. l-a convocat pe A.I. și i-a recomandat să dispară pentru o perioadă de timp, iar în ipoteza în care va fi întrebat de organele de urmărire penală cu privire la sumele de bani transferate între cei doi, să declare că, de fapt, partea vătămată l-a împrumutat pe inculpat cu bani.

12) În vara anului 2006, partea vătămată D.G.R. a înființat SC "B." SRL, cu sediul social în municipiul Bacău, firmă care are ca obiect de activitate în principal exploatarea forestieră pe raza județelor Bacău și Alba.

Înainte de înființarea societății comerciale, D.G.R. a avut calitatea de director la SC "F.R." SRL, cu sediul în municipiul Sibiu, perioada în care l-a cunoscut pe H.P., ce reprezenta SC "E.C." SRL Sibiu, în calitate de administrator și de asociat unic.

Întrucât SC "B." SRL încheiase un contract de la SC "F.R." SRL, în temeiul căruia urma să efectueze operațiuni de exploatare forestieră în zona Sibiu - Alba, dar D.G.R. nu avea posibilitatea să supravegheze și să coordoneze lucrările de exploatare, a decis să cedeze contractul în favoarea SC "E.C." SRL Sibiu, administrată de H.P.

Totodată, între SC "B." SRL și SC "E.C." SRL a intervenit un contract încheiat în data de 01 iunie 2006, în temeiul căruia proprietarul a închiriat un tractor articulat forestier (TAF) chiriașului SC "E.C." SRL până la data de 15 decembrie 2006, chiria fiind convenită la concurența sumei de 12.800 RON.

A rezultat faptul că, pe lângă acest TAF, partea vătămată a lăsat un al doilea TAF la punctul de lucru, situat în localitatea Ș., județul Alba, fără să îi transmită lui H.P. dreptul de efectua acte de dispoziție legate de acest utilaj.

La sfârșitul lunii octombrie 2006, D.G.R. a fost încunoștințat de diferite persoane cu privire la faptul că unul din TAF-urile sale este abandonat la o distanță de 2 km în raport cu locul unde ar fi trebuit sa fie parcat, respectiv Cabana UFET. În ziua următoare, victima s-a deplasat în localitatea Ș., unde a constatat că într-adevăr TAF-ul care a făcut obiectul contractului de închiriere se afla într-un loc care oferea indicii cărora utilajul era pregătit pentru sustragerea lui, însă făptuitorii au abandonat această activitate, întrucât se consumase uleiul hidraulic.

Potrivit declarației părții vătămate, H.P. nu a oferit nicio explicație cu privire la situația creată în teren și părea chiar surprins de cele constatate. În primă fază, D.G.R. a intenționat să revină în zilele următoare, pentru a lua TAF-urile cu un mijloc de transport adecvat, având în vedere că existau suficiente indicii potrivit cărora anumite persoane intenționează să i le sustragă.

H.P. a lansat oferta de a cumpăra TAF-urile însă, pentru că nu avea toți banii, s-a convenit ca în schimbul TAF-ului ce nu formase obiectul contractului de închiriere, acesta să îi dea victimei mașina lui de teren, marca M.P., înmatriculată în acea vreme sub nr. Z, iar celălalt TAF să fie plătit cu numerar, mai precis cu suma de 4.000 de euro, ce urma să fie înmânată odată cu contravaloarea chiriei de încă 4000 euro.

În a doua decadă a lunii noiembrie, D.G.R. s-a întâlnit în municipiul Sibiu cu H.P., pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare pentru M.P. însă, pentru că nu avea la el certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a mașinii, s-au deplasat împreună cu O.I. la R.V., unde s-au întâlnit, în barul Z.S., cu inculpatul I.D. Actele autovehiculului se aflau în posesia lui I.D., pentru că H.P. a împrumutat suma de 10.000 RON, spre a-și plăti salariații, cu o dobândă de 10% pe lună, împrumut garantat cu certificatul de înmatriculare și cu cartea de identitate a autoturismului M.P.

În acest loc, H.P. a intrat în posesia actelor de identitate ale autoturismului, iar mai târziu, în data de 30 noiembrie 2006, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu D.G.R., pentru autoturismul menționat. Totodată, cei doi au convenit ca TAF-urile să fie înstrăinate în ultimă decadă a lunii decembrie, când H.P. ar fi trebuit să plătească și contravaloarea chiriei.

În cursul lunii martie 2007, H.P. a părăsit teritoriul României, existând suficiente motive să se tragă concluzia că a fost constrâns să facă acest lucru, având în vedere amenințările care îl vizau.

Probele administrate în cauză au demonstrat că cele două TAF-uri au fost sustrase pur și simplu din patrimoniul SC "B." SRL de grupul organizat condus de I.D. și apoi înregistrate în contabilitatea SC "A.A." SRL, conform modului de operare consacrat, prin operațiuni de spălare a banilor și prin fals în acte contabile, în condițiile în care între cele două societăți comerciale, precum și între inculpat și partea vătămată, nu a existat niciun raport juridic.

Astfel, în data de 23 octombrie 2006, I.D. l-a contactat telefonic pe O.I., împrejurare în care acesta l-a asigurat pe inculpat ca "îi va aduce TAF-ul furat", însă a întârziat să facă acest lucru, pentru că nu a avut o baterie adecvată. Totodată, O.I. l-a încunoștințat pe inculpat că TAF-ul este al unui moldovean (D.G.R. este din municipiul Bacău), că nu mai lucrează nimeni cu el și nu este supravegheat. Mai departe, în aceleași circumstanțe, inculpatul a aflat de la O.I. că acesta din urmă avea posibilitatea să îi aducă un alt TAF al ocolului (de fapt era tot TAF-ul lui D.G.R.), însă cel pe care îl va aduce are un an de fabricație mai recent. În data de 02 noiembrie 2006, O.I. i-a comunicat lui I.D. că în noaptea următoare se va duce să ia TAF-ul, inculpatul găsind de cuviință să îl avertizeze pe interlocutor să fie precaut. În orice caz, O.I. l-a asigurat pe I.D. că "moldoveanul va observa dispariția TAF-ului după trei-patru săptămâni".

În data de 07 decembrie 2007, M.C.G., vorbind de pe telefonul lui I.D., i-a comunicat lui J.I., precum și lui F.I., că se află în zona Deva după două TAF-uri. În data de 09 decembrie 2006, I.D. i-a relatat lui M.F., patronul Clubului B. din București, faptul că a achiziționat două TAF-uri cu 400.000.000 milioane ROL, însă pe factură a fost trecută suma de un miliard RON, așa încât va recupera 200 milioane ROL cu titlu de T.V.A. și, dacă le va vinde, va obține prețul de 1,5 miliarde RON.

A rezultat faptul că, dintr-un motiv sau altul, SC "E.C." SRL, fără să fie proprietara celor două TAF-uri, a emis către SC "A.A." SRL facturile fiscale 03597163 și 03597164 din data de 07 decembrie 2006, a căror valoare de aproximativ un miliard RON a fost achitat pro forma cu ordine de plată emise în perioada 14 - 20 decembrie 2006, însă au fost suficiente elemente de probatoriu din interpretarea cărora să se desprindă concluzia că banii s-au întors prin intermediul lui O.I. la I.D.

Această ipoteză a fost susținută de soția administratorului SC "E.C." SRL, H.L., care a relatat organelor de urmărire penală că H.P., în momentul când a încasat prețul celor două TAF-uri, a fost determinat să îi remită inculpatului.

De asemenea, s-a constatat că, în data de 19 decembrie 2006, O.I. i-a comunicat lui I.D. că a rezolvat problema la bancă, în sensul că suma de 100 milioane de RON se afla în posesia lui și o va trimite inculpatului fie on-line, fie în altă modalitate. A rezultat și faptul că, în aceeași zi, s-a emis un ordin de plată pentru suma de 100 milioane ROL, corespunzător facturii fiscale 03597163 din data de 07 decembrie 2006. Totodată, cei doi analizau posibilitatea de a mai ridica din bancă în cursul aceleiași zile încă 100 milioane ROL, ceea ce de fapt s-a întâmplat în ziua următoare.

Cea mai edificatoare discuție a fost considerată de tribunal ca fiind aceea purtată în data de 15 decembrie 2006 între inculpatul I.D. și numitul C.P., din care a rezultat că acesta se afla la Sibiu, împreună cu J.I., că a luat două TAF-uri, că vrea să îi facă plata, dar așteaptă pentru a lua banii înapoi.

În timpul urmăririi penale, s-a procedat la restituirea unui TAF părții vătămate, care anterior se constituise parte civilă în procesul penal cu suma de 8.000 euro.

Față de probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, instanța de fond a constatat că inculpații au comis infracțiunile care li s-au reținut în sarcină.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate acestora, s-a avut în vedere contribuția pe care fiecare dintre ei a avut-o în cadrul grupului infracțional, gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și numărul de infracțiuni pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.

Totodată, s-a mai avut în vedere și trecutul infracțional al unora dintre ei, I.D. și M.C.G. comițând infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie, iar D.D. și L.C. fiind cunoscuți cu antecedente penale, poziția acestora de nerecunoaștere a faptelor și limitele de pedeapsă a infracțiunilor comise.

Prima instanță a apreciat că, fără stăruința părților vătămate și fără voința acestora de a face rost de bani în orice condiții, nu s-ar fi ajuns la comiterea unui număr atât de mare de infracțiuni și la crearea unui prejudiciu atât de mare.

S-a dispus ca toți inculpații să fie condamnați la pedepse orientate către minimul special al acestora, cu executare în regim de detenție, din care s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive.

În ceea ce-l privește pe inculpatul I.D., instanța de fond a schimbat încadrarea juridică, din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen. și art. 25 C. pen. raportat art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 37 lit. b) C. pen., având în vedere Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

Potrivit acesteia, fapta de omisiune în tot sau în parte ori evidențierea, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 C. pen., aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

În ceea ce-l privește pe inculpatul J.I., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a), b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru aceleași considerente.

Judecătorul fondului a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 194 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și art. 193 C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul L.C., întrucât plângerea părții vătămate S.I. a fost formulată expres pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 C. pen., iar inculpatul a urmărit să dobândească în mod injust un folos pentru sine.

De asemenea, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ceea ce-l privește pe inculpatul L.C., întrucât acesta a aderat și sprijinit grupul condus de inculpatul I.D.

A fost respinsă cererea de restituire a cauzei la procuror, întrucât cererea formulată de inculpatul I.D. nu s-a încadrat în cazurile expres prevăzute de art. 332 C. pen., iar procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală nu este lovit de nulitate absolută.

S-a apreciat că cererile părților civile V.O.V., M.G., M.D. și V.R., prin care au solicitat despăgubiri civile, nu au fost dovedite, întrucât nu s-a făcut nicio dovadă a prejudiciului material produs, împrumuturile s-au făcut în marea majoritate verbal, fiecare din părți pretinzând la rândul său că a fost prejudiciată cu ocazia tranzacției încheiate. Nici daunele morale nu au fost justificate.

Instanța de fond a menținut măsurile asigurătorii luate asupra bunurilor inculpaților, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat A.N.A.F., de 631.919.160 RON.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G., părțile civile M.D., B.I.I., Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și SC S.P. SRL F., V.R., partea responsabilă civilmente SC A.A. SRL R.V., precum și avocatul M.D.R.

Criticile aduse de procuror hotărârii instanței de fond au fost circumscrise următoarelor aspecte:

1) instanța de judecată nu a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii;

Din actele dosarului a rezultat că inculpații I.D., J.I., D.D., L.C., F.C. și M.C.G. au fost reținuți, prin ordonanța nr. 76/B/P/2005, la data de 6 iulie 2007;

2) nu a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, atât pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, cât și pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și nu la modul general, ci cu respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (2) C. proc. pen. instanța trebuia să-i interzică inculpatului J.I. dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară, având în vedere calitatea acestuia de unic administrator al SC "A.A." SRL;

3) hotărârea de condamnare nu a fost comunicată la Oficiul Registrului Comerțului Vâlcea, încălcându-se astfel dispozițiile art. 7 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului;

4) în mod greșit prima instanță a interzis ca pedeapsă accesorie dreptul electoral de a alege, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen., deși în raport de circumstanțele cauzei, inculpații nu trebuiau lipsiți de exercitarea acestui drept;

5) pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reținută în sarcina inculpatului J.I. și pentru care a fost condamnat, instanța a omis să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., așa cum se reținuse în actul de trimitere în judecată; aceste prevederi legale au fost înlăturate, fără a se dispune schimbarea încadrării juridice;

6) instanța de judecată a omis să facă aplicațiunea dispozițiilor art. 57 C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpaților F.C., M.C.G. și S.V.;

7) în mod greșit a fost revocată măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen., fără a se indica motivul pentru care nu ar mai exista temeiurile care au stat la baza luării acesteia;

8) în mod greșit au fost respinse acțiunile părților civile, deși s-a făcut dovada că acestea au fost deposedate de sume importante de bani, că au fost constrânse să le cedeze inculpaților afacerile lor, casele, apartamentele, utilajele. Despăgubirile civile se consideră a fi justificate și prin aceea că inculpații recurgeau la metode dure, menite să le intimideze pe părțile vătămate, cărora le aplicau corecții fizice în plină stradă, le obligau să plătească "amenzi" împovărătoare;

9) în mod greșit inculpații S.V. și M.C.G. au fost obligați, în solidar cu ceilalți inculpați, la plata despăgubirilor civile către A.N.A.F. București, ei neavând nicio legătură cu prejudiciul cauzat acestei părți și nefiind condamnați pentru săvârșirea vreunei infracțiuni aducătoare de prejudicii părții civile respective;

10) prima instanță trebuia să dispună obligarea inculpatului I.D. la restituirea către partea vătămată V.O. a unui chitanțier cu 12 chitanțe în alb, seria VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3. Totodată, inculpații I.D. și M.C.G. trebuiau obligați la restituirea unui TAF părții vătămate D.G.R.; iar inculpații I.D. și J.I. - obligați să restituie către SC S. SRL marfa, constând în unelte așchietoare, respectiv freze, burghie, tarozi și alezoare;

11) prima instanță nu a menționat înscrisurile a căror anulare a dispus-o, înscrisuri aflate la dosarul de urmărire penală;

12) s-a omis a se dispune confiscarea de la inculpați a sumelor de bani obținute prin săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați;

13) s-a făcut o greșită individualizare judiciară a pedepselor, în sensul stabilirii unor pedepse prea blânde, care nu corespund gravității faptelor reținute în sarcina inculpaților.

Inculpatul I.D., prin apărătorul său, a formulat critici ale sentinței pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

1) între minuta hotărârii și dispozitivul sentinței nu există concordanță, deoarece în minută nu se precizează către ce parte civilă au fost obligați inculpații la plata sumei de 631.919.160 RON;

2) prima instanță a reținut în amănunt, prin copierea nediscriminatorie a considerentelor actului de sesizare, că apelantul este coordonatorul unui grup implicat, încă din anul 2002, în recuperarea unor sume de bani împrumutate cu dobândă părților vătămate;

3) se pretinde că faptele au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postexecutorie, în calitate de autor sau instigator, în forma unității legale a infracțiunii continuate, prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen.

Or, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003, de esența grupului infracțional organizat este caracterul său structurat, coordonat și de durată, iar agravanța răspunderii penale prevăzută la art. 41 alin. (2) C. pen. este incompatibilă cu infracțiunea de la art. 7 din Legea nr. 39/2003.

4) trimiterea în judecată a apelantului-inculpat s-a făcut cu încălcarea dreptului său la apărare, în cursul urmăririi penale, iar judecătorul fondului nu a suplinit această lipsă întrucât, deși a făcut efortul de a readministra probele de la urmărirea penală oral, public și nemijlocit, și-a întemeiat hotărârea exclusiv pe probele administrate la urmărirea penală, fără a motiva de ce a înlăturat toate probele administrate în timpul judecății, din care rezulta o situație de fapt contrarie celei stabilite prin rechizitoriu;

5) greșit a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată căci, pe de o parte, în cazul infracțiunilor contra vieții, integrității corporale și libertății persoanei, există tot atâtea infracțiuni câte persoane au fost vătămate, iar pe de altă parte, fapta nu există;

6) deși acțiunea civilă exercitată de A.N.A.F. București nu a fost admisă, totuși au fost menținute măsurile asigurătorii; în plus, bunurile imobile asupra cărora s-au dispus măsuri asigurătorii nu sunt proprietatea sa ci a soției;

7) schimbarea încadrării juridice, în privința infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., în sensul că noua încadrare nu a fost pusă în discuția părților.

8) efectuarea urmăririi penale este nulă, deoarece cele mai multe acte procedurale au fost realizate de către polițiști, fără să existe vreo delegare expresă din partea procurorului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 217 alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul J.I. a criticat, de asemenea, sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând:

1) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece a fost reluat conținutul rechizitoriului;

2) instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale, respectiv nu au fost administrate probe în apărare, atât timp cât a respins cererile în probațiune, iar în același timp nu i s-a permis să dea declarații;

3) nu poate fi reținută în sarcina sa infracțiunea de lipsire de libertate a minorului M.P.D., iar succesiunea și conținutul actelor de înstrăinare privind imobilul din municipiul R.V. str. F. nr. 4, nu conduc la concluzia că au fost exercitate presiuni asupra vânzătorului;

4) nu există probe din care să rezulte că J.I. s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de șantaj, niciuna din părțile vătămate nu face referire la acesta;

5) nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală și de spălare de bani, iar infracțiunile de fals și uz de fals nu au fost descrise nici măcar în rechizitoriu;

6) în mod greșit s-a dispus obligarea sa către A.N.A.F. București, alături de ceilalți inculpați, la plata sumei de 631.919.160 RON, atât timp cât nu a avut nicio contribuție la cauzarea acestui prejudiciu.

În apelul său, M.C.G., susținând motivele de apel generale ale celorlalți inculpați, a invocat faptul că s-a procedat la judecarea cauzei de către prima instanță la data de 23 decembrie 2010, cu încălcarea dreptului la apărare, deoarece se afla internat în spital.

Inculpatul F.C. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că simpla susținere că era "om de încredere al lui I." nu justifică o condamnare a sa, fără a fi descrise infracțiunile, inclusiv cele de fals și uz de fals, atât timp cât actele întocmite, intitulate "chitanță", consemnează voința liber exprimată a părților. Nu a rezultat contribuția sa la săvârșirea infracțiunilor de furt și de constituire în grup infracțional, pentru care a fost condamnat.

Inculpatul L.C. a formulat următoarele critici:

1) există neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii, care a fost completat cu dispoziția de obligare a inculpaților către partea civilă A.N.A.F. București;

2) hotărârea nu este motivată, ci judecătorul fondului a ales să motiveze sentința prin copierea totală a rechizitoriului, aceasta echivalând cu nesoluționarea cauzei.

Simpla afirmare "față de probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății rezultă că inculpații au comis infracțiunile" nu înseamnă a motiva, iar lipsa de motivare atrage nulitatea absolută a hotărârii atacate.

3) apelantului-inculpat i-a fost încălcat dreptul la apărare, respectiv nu i-a fost dată posibilitatea de a da declarații; de asemenea, a fost înlăturată posibilitatea acuzatului de a solicita și de a obține citarea și audierea unor martori în apărare sau măcar în circumstanțiere;

4) s-a omis a se deduce reținerea, din pedeapsa care i-a fost aplicată;

5) în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-ar fi impus achitarea inculpatului, nefiind produse probe din care să rezulte vinovăția sa. În considerentele hotărârii nu sunt indicate probele pe baza cărora au fost reținute în sarcina sa infracțiunile pentru care a fost condamnat, iar infracțiunea de înșelăciune, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat, nu este descrisă, neindicându-se elementele sale constitutive.

În subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat a se constata că pedepsele care i-au fost aplicate sunt excesive.

Inculpatul S.V. a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatul D.D. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că nu i s-a permis să facă declarații la prima instanță, i-au fost respinse în mod neîntemeiat probele solicitate, iar raportul de expertiză nu relevă vinovăția în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală.

S-a solicitat a se constata că sentința atacată copiază fidel, ad litteram, rechizitoriul, lipsind motivarea, iar probele nu demonstrează vinovăția sa.

Prin urmare, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate faptele care formează obiectul acuzațiilor ce i-au fost aduse, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Apelanta M.D.R., în calitatea sa de apărător în cauză, a solicitat desființarea încheierii de ședință din 22 noiembrie 2010, prin care a i-a fost aplicată o amendă judiciară în cuantum de 3.000 RON, lipsa de la instanță fiind motivată de prezentarea la o altă instanță superioară în grad.

Părțile civile M.D. și M.D.P. nu și-au motivat apelurile formulate.

Prin Decizia penală nr. 99/A-MF pronunțată la data de 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a pronunțat asupra tuturor apelurilor, admițând declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G. și de părțile civile M.G. și V.R.

A fost desființată în parte sentința:

1. Pentru inculpatul I.D., s-au descontopit pedepsele aplicate și condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, în consecință, a fost schimbată încadrarea juridică, din această infracțiune, în infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. a fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)și b) C. pen.

A aplicat câte o pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A contopit pedepsele complementare și a dispus să execute pe cea mai grea de 5 ani, privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

A recontopit pedepsele principale aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani, sporită cu 1 an, în total 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

2. Pentru inculpatul J.I. a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat câte o pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen. pentru infr. pev. de art. 9 lit. a), b), c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 20 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și o pedeapsă complementară de 5 ani privind interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 39 din Legea nr. 39/2003.

A contopit pedepsele complementare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit a) - c) C. pen.

A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003.

A contopit această pedeapsă principală cu celelalte pedepse principale și dispune să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani, sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.

A dedus perioada arestării preventive cuprinsă între 06 iulie 2007 - 14 iunie 2010.

3. Pentru inculpatul L.C., a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o durată 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003. A contopit aceste pedepse complementare și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa principală pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit această pedeapsă cu cele aplicate și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 22 martie 2010.

4. Pentru inculpatul D.D., a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A contopit aceste pedepse complementare și a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A majorat de la 6 ani la 9 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe care o contopește cu pedepsele aplicate și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 22 martie 2010.

5. Pentru inculpatul F.C., a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A contopit aceste pedepse complementare și a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani privind drepturile prevăzute de art. 64 lit a) și b) C. pen.

A majorat de la 5 ani la 9 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pe care a contopit-o cu pedepsele aplicate și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

6. Pentru inculpatul M.C.G., a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A majorat de la 5 ani la 6 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit aceasta pedeapsă cu cea aplicată și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 9 iulie 2007 - 18 ianuarie 2010.

7. Pentru inculpatul S.V., a descontopit pedepsele aplicate.

A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

A majorat de la 5 ani la 6 ani pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a contopit aceasta pedeapsă cu cea aplicată și a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A dedus perioada executată în arest preventiv cuprinsă între 06 iulie 2007 - 12 iulie 2008, respectiv 10 martie 2009 - 21 decembrie 2009.

A stabilit ca inculpații F.C., M.C.G. și S.V. să execute pedepsele în condițiile art. 57 C. pen. cu aplicarea art. 71 C. pen. în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A înlăturat obligarea de la plata despăgubirilor către partea civilă ANAF București a inculpaților S.V. și M.C.G..

A obligat la despăgubiri civile: în solidar pe inculpații I.D., D.D. și L.C. să plătească părții civile V.R. sumele de 90.000 dolari USA și 12.500 EURO sau c/val în RON la data plății; în solidar pe inculpații I.D., L.C., D.D. și J.I. să plătească părții civile M.G. suma de 100.000 RON daune morale; în solidar pe inculpații I.D., J.I., S.V. și M.C.G. să plătească părții civile B.A.I. suma de 60.000 euro sau c/val în RON la data plății; pe inculpatul I.D. să plătească părții civile V.O.V. suma de 40.000 RON.

A confiscat câte 112.500 RON de la inculpații I.D., L.C., D.D. și J.I., prin obligarea la plata către stat a acestor sume.

A dispus comunicarea hotărârii la Registrul Comerțului Vâlcea.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de M.R., de către partea responsabilă civilmente SC "A.A." SRL R.V., pe care le-a obligat la câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a respins ca nefondat apelul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală București și ca tardiv apelul formulat de partea civilă SC "S.P." SRL F.

S-a luat act de retragerea apelurilor formulate de părțile civile M.D. și M.D.P.

Împotriva deciziei, au declarat recurs: Parchetul de lângă Curtea de Apel Pitești, părțile civile M.D.P., M.G., inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C.G., părțile civile M.D.P., M.G. și M.D., partea responsabilă civilmente SC "A.A." SRL și petiționara M.D.R.

Prin Decizia nr. 2974 din 24 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat în întregime decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la curtea de Apel Pitești.

A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă M.D. împotriva aceleiași decizii penale.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a constatat, din actele cauzei, că unul dintre membrii completului învestit cu judecarea cauzei în apel a dispus, în faza de urmărire penală, luarea măsurii arestării preventive a inculpaților D.D. și L.C.

Judecătorul se afla în stare de incompatibilitate, având obligația să formuleze cerere de abținere de la primul termen de judecată, pentru a asigura inculpaților dreptul la un proces echitabil și a împiedica administrarea de probe de către o instanță asupra căreia plana lipsa de imparțialitate.

Cu toate acestea, instanța de apel a acordat succesiv mai multe termene de judecată, procedându-se la audierea inculpaților, pronunțându-se asupra probatoriului și, mai apoi, judecătorul cauzei a formulat cerere de abținere, întemeiată pe dispozițiile art. 48 alin. (7) lit. a) C. proc. pen., care a fost admisă.

În atare condiții, s-a concluzionat că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate absolută prevăzută, de art. 197 alin. (2) teza 4 C. proc. pen., fiind supusă casării, cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel.

Întrucât casarea deciziei a fost determinată de încălcarea dispozițiilor care reglementează compunerea instanțelor de judecată, Curtea de Casație nu a menținut niciun act de procedură efectuat de instanța de apel, invocând dispozițiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen.

S-a dispus în mod expres prin decizia de casare ca judecata în apel să fie reluată de la început, cu respectarea tuturor regulilor de procedură aplicabile judecării cauzei în apel.

Din cauza încălcării constatate, celelalte critici invocate de recurenți nu au mai fost analizate de instanța de recurs, ele urmând a fi avute în vedere de instanța de apel la rejudecarea cauzei, inclusiv împrejurarea că partea civilă M.D.P. era minoră la data judecării apelului, astfel că manifestarea sa de voință, în sensul retragerii căii de atac, nu putea avea valențe juridice.

Judecând după casarea cu trimitere, Curtea de Apel Pitești prin decizia penală recurată a dispus prin Decizia penală nr. 90/A din 12 iulie 2013 admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V., M.C.G. și al părților civile M.G., M.D. și M.D.P., împotriva Sentinței penale nr. 1 din data de 06 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 5159/90/2007.

A fost desființată, în parte, sentința penală și rejudecând:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul L.C., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003.

A descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru fapta prev. de art. 290 C. pen., săvârșită de inculpatul F.C., fiind prescrisă răspunderea penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații I.D., J.I. și F.C., din infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul I.D. la 7 ani închisoare, pe inculpatul J.I. la 6 ani închisoare, iar pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare.

A aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., astfel: 5 ani, pentru inculpatul I.D., 4 ani pentru inculpații J.I., L.C., D.D., și 3 ani pentru inculpații F.C., M.C.G. și S.V.

A aplicat inculpaților condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 241/2005, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., astfel: pe o durată de 2 ani pentru inculpații I.D., J.I., pe o durată de 3 ani pentru inculpații L.C., D.D. și pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul F.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpaților și executarea pedepselor celei mai grele:

- de 7 ani închisoare pentru inculpatul I.D., sporită cu 1 an, în total 8 ani închisoare;

- de 7 ani închisoare, pentru inculpatul J.I., sporită cu 1 an, în total 8 ani închisoare;

- de 5 ani închisoare, pentru inculpatul F.C., sporită cu 6 luni, în total 5 ani și 6 luni închisoare.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., pentru inculpații F.C., M.C.G. și S.V.

A aplicat și inculpaților L.C., D.D., M.C.G. un spor de pedeapsă de câte 6 luni închisoare, urmând ca aceștia să execute în total următoarele pedepse:

- câte 6 ani și 6 luni închisoare, inculpații L.C. și D.D..

- 5 ani și 6 luni închisoare, inculpatul M.C.G.

În baza art. 35 C. pen. a contopit pedepsele complementare aplicate inculpaților, urmând ca aceștia să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv:

- 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pentru inculpatul I.D.;

- 4 ani pentru inculpatul J.I., interzicerea drepturilor prev. de art. 63 lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 63 lit. c) C. pen.;

- 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pentru inculpatul L.C.;

- 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul D.D.;

- 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. pentru inculpatul F.C.;

- 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru inculpații M.C.G. și S.V.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaților și ziua reținerii, de 06 iulie 2007.

A înlăturat dispoziția de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată împotriva inculpaților și menține această măsură, luată împotriva inculpaților în cursul judecății.

A obligat în solidar pe inculpații I.D., D.D. și L.C., la 90.000 dolari USA și 12.500 euro, despăgubiri către partea vătămată V.R.

A obligat în solidar pe inculpații I.D., L.C., D.D. și J.I. să le plătească părților civile M.G., M.D. și M.D.P. câte 100.000 RON daune morale, iar părții civile M.D. și suma de 260.000 RON, despăgubiri civile.

A obligat doar pe inculpații J.I. și I.D., în solidar cu inculpații D.D., F.C. și L.C. la plata despăgubirilor către ANAF.

A obligat pe inculpatul I.D. să-i plătească părții civile V.O., suma de 40.000 RON, despăgubiri civile și să-i restituie acestuia chitanțierul cu 12 chitanțe în alb, seria: VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3.

A obligat pe inculpații I.D., J.I., S.V. și M.C.G. la plata sumei de 60.000 euro către partea civilă B.A.I..

A obligat pe inculpații I.D. și M.C.G. să-i restituie un TAF părții civile D.G.R.

A obligat pe inculpații I.D. și J.I. să restituie SC "S." SRL marfa, constând în unelte așchietoare (freze, burghie, tarozi, alezoare).

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a stabilit a se comunica Oficiului Registrului Comerțului o copie a sentinței penale atacate, astfel cum va rămâne definitivă.

A dispus anularea următoarelor înscrisuri: din vol. III din dosarul de urm. penală, filele: 16 - 20, 27, 30, 34 - 35, 43 - 50, 66, 88 - 96, 203 - 204, 206 - 209, 211 - 214, 235, 285 - 286, 289 - 290, 39 - 40, 44 - 45, 172 - 175, 196 - 197, 226 - 227. Din vol. VIII din dosarul de urm. penală, filele: 211 - 232, chitanțe - emitent SC "S." SRL, seria: VL ALC 2923887 - 2923900, seria: VL ALC 4929768 - 4929850. Din vol. IX din dosarul de urm. penală, filele 31 - 45, 60 - 63, 70 - 74, 80 - 90, 183 - 201, 215 - 222, 227 - 244, 300 - 305. Din vol. XIX din dosarul de urmărire penală, filele: 2 - 7, 20 - 22, 24 - 26, 28 - 71, 73 - 78, 80 - 85, 92 - 95, 97 - 99, 106, 109 - 112, 121 - 132, 152 - 156, 158, 160 - 172. Din vol. XXII din dosarul de urmărire penală, filele: 157, 161, 164, 167, 170, 172, 174, 176, 178, 180, 182, 184 - 187.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

A respins ca tardiv apelul declarat de SC S.P. SRL.

A respins ca nefondate apelurile declarate de ANAF și SC A.A. SRL, împotriva aceleiași sentințe.

A respins apelul declarat de apelanta M.D., împotriva aceleiași sentințe cât și a încheierii de ședință din data de 22 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

A respins cererea avocatului M.D.R. privind scutirea de la plata amenzii în sumă de 1000 RON, aplicată prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În esență, instanța de apel a reținut următoarele:

Pe rolul Curții de Apel, dosarul a fost din nou înregistrat, sub nr. 5159/90/2007*, la data de 02 noiembrie 2012.

Au fost ascultați inculpații I.D., J.I., F.C., L.C., D.D., M.C.G. și S.V., la cererea expresă a acestora, formulată în ședința publică din data de 28 martie 2013 (vol. I dosar apel), declarațiile lor fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei, dosar apel, vol. I.

Totodată, a fost audiată partea vătămată M.D. (vol. al II-lea, dosar apel) și a fost admisă de către Curte proba testimonială, fiind audiați, în apărare, martorii propuși de inculpați: M.C., M.D., Ș.M., R.V., P.I., D.V., M.M., B.M., au fost făcute demersuri insistente pentru aducerea la instanță a părții civile M.D.P., fiind citată aceasta și cu mandat de aducere, potrivit art. 183 C. proc. pen., însă procesul-verbal întocmit de polițiștii care au căutat-o pe aceasta s-a întors cu mențiunea că cel în cauză este plecat în Franța, conform declarației date de mama sa, M.G.

Au fost depuse la dosar, în copii, acte în circumstanțiere, cum și acte privind situația actuală a firmei "A.A." SRL, emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Pe parcursul procedurilor, în mod repetat partea civilă M.G. a depus la dosar, în numele său, cât și în numele fiului acesteia, M.D.P., cereri în care a menționat care îi sunt pretențiile, confirmând, prin acestea, acuzațiile aduse inculpaților cu privire la infracțiunile a căror victimă a fost această parte civilă, cât și ceilalți membri ai familiei sale.

Tot astfel, deși partea vătămată M.D. a revenit, în faza judecății, asupra declarațiilor date la urmărirea penală, pretinzând că acuzațiile aduse prin aceste declarații inculpaților nu sunt reale, ci au fost pur și simplu dictate de anchetatori, aceasta și-a menținut solicitarea sa, de a-i fi admis apelul.

În primul ciclu procesual, în fața Curții, această parte vătămată, ca de altfel și fiul său minor, au declarat că își retrag apelurile, luându-se act de aceasta manifestare.

Actul prin care s-a consemnat o atare manifestare de voință și prin care i-a fost dată eficiență juridică, în baza art. 369 C. proc. pen. - act a cărui valabilitate a fost contestată prin motivele de recurs formulate, în privința victimei minore -, a fost întru totul anulat, împreună cu toate celelalte acte efectuate de completul din care făcuse parte un judecător incompatibil, ca efect al nulității absolute, constatate prin decizia pronunțată de Curtea de Casație.

De aceea, în cel de-al doilea ciclu procesual, reluându-se judecata apelurilor, potrivit art. 378, a fost întrebată partea cu privire la poziția sa, după ce în prealabil i-a acordată și asistență juridică din oficiu de către Curte, în considerarea faptului că, fiind deținută în Penitenciarul Colibași, în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicate într-o altă cauză, nu ar fi putut să-și facă singură apărarea [în drept, art. 173 alin. (3) C. proc. pen.].

Partea civilă, personal și prin apărătorul său, și-a menținut solicitarea de a-i fi admis apelul, astfel cum a fost declarat.

După acordarea cuvântului în dezbateri asupra apelurilor, procurorul de ședință a făcut următoarele precizări: nu a mai susținut punctul nr. 4 al motivelor de apel formulate de parchet, a reformulat punctul 5, făcând precizarea că este corectă încadrarea juridică dată de prima instanță infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, fără reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a solicitat procurorul a se constata că, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, comisă în legătură cu partea vătămată V.O., s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a probelor noi administrate în fața instanței de apel, Curtea reține următoarele:

Prima instanță, Tribunalul Vâlcea, a fost sesizată, prin rechizitoriul nr. 1340/II/6/2007 al D.I.I.IC.O.T., Serviciul Teritorial Vâlcea, la data de 28 decembrie 2007, iar pe parcursul cercetării judecătorești probele administrate în faza de urmărire penală au fost verificate nemijlocit și completate cu alte probe considerate necesare, în vederea aflării adevărului în cauză, așa cum statuează art. 3 C. proc. pen.

Astfel, la termenul de judecată din data de 31 decembrie 2007, tribunalul a verificat legalitatea sesizării sale, iar în ședința publică din 01 octombrie 2008 s-a trecut la ascultarea părților prezente, respectiv a părților vătămate V.V. (vol. al III-lea instanță), P.M.Z., P.G.Z. (această parte menținându-și solicitarea de a fi despăgubită, ca parte civilă, pentru daunele care i-au fost produse de inculpați), P.G.Z. și a inculpaților I.D. (acesta refuzând să declare în legătură cu acuzațiile care i-au fost aduse și precizând că dorește să facă aceasta doar după ascultarea părților vătămate și administrarea celorlalte probe), S.V. (acesta susținându-și nevinovăția și făcând ulterior anumite precizări într-un supliment la declarația inițială, consemnat în declarația de la vol. al V-lea) .

În continuare, în ședința publică din data de 29 octombrie 2008, au fost ascultate părțile vătămate M.G. (această parte menținându-și acuzațiile și detaliind în legătură cu împrejurările în care i-a fost răpit copilul, minorul M.D.P. și cu modul în care a exercitat presiuni asupra sa, asupra soțului său, M.D. și asupra copilului), C.V. (partea vătămată precizând că, deși i-a restituit inculpatului I.D. suma de bani pe care i-o împrumutase, după declanșarea procedurilor în această cauză, cu puțină vreme înainte ca inculpatul să fie arestat, l-a amenințat, spunându-i că are să-i dea bani).

La data de 10 decembrie 2008, instanța a continuat audierile, ascultând-o pe partea vătămată V.R. (vol. al IV-lea, D.G.R.).

În ședința publică din 4 februarie 2009, s-a luat declarație părții vătămate M.D. (vol. al IV-lea dosar fond, aceasta menținându-și în totalitate declarațiile date în fața organelor de cercetare penală și oferind date exacte în legătură cu împrejurările în care a ajuns să se împrumute de la inculpații I.D., D.D. și L.C., cu dobândă de 20% pe lună, iar ulterior aceștia i-au cerut să le vândă casa și l-au forțat să procedeze astfel, răpindu-i fiul).

De altminteri, părțile vătămate M.D., M.G. și M.P. s-au constituit părți civile în cauză în data de 03 septembrie 2008, prin cererile depuse la dosar (vol. al III-lea dosar fond), iar partea vătămată V.R. a solicitat, la rândul său, ca inculpații să fie obligați a-i plăti despăgubiri civile, prin cererea depusă la data de 30 ianuarie 2008 (vol. I instanță).

La data de 26 mai 2009, partea vătămată M.G. solicita includerea sa și a fiului său în programul de protecție a martorilor, întrucât primise, în mod repetat și continuu, amenințări din partea membrilor grupării, să își ia "adio de la viață" (vol. al VI-lea dosar instanță). Cererea sa a fost respinsă de instanță, prin încheierea de ședință din data de 27 mai 2009, cu motivarea că cei în cauză nu îndeplineau condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 682/2002 (vol. al VI-lea dosar fond).

La data de 18 februarie 2009 a declarat și partea vătămată A.I. (vol. al V-lea), care a precizat de la bun început că își menține acuzațiile aduse prin declarația dată la D.I.I.C.O.T., iar la data de 13 mai 2009, partea vătămată S.I. și-a menținut în totalitate declarația dată la poliție, reluând împrejurările în care fiul său a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu avarierea ușoară a autoturismului fiului inculpatului L.C. și cum inculpatul a lovit-o pe partea vătămată (vol. al VI-lea).

Au fost audiați de către judecător martorii: P.V. (care și-a menținut în totalitate declarația dată la D.I.I.C.O.T., vol. al IV-lea), L.V., P.I., R.G., (vol. al V-lea), M.Ș., M.V., O.M., C.H., C.M., T.C.N., R.S.T., M.F., D.D., I.O., M.I., S.N.S. (vol. al VI-lea dosar instanță), C.E., B.D., B.V., T.C.M., U.M.N., M.V.Z., C.V., D.G.M., R.V., M.M.A., S.M.B., H.I., M.I.Z., B.V.Z., R.V.F., D.I. (vol. al VII-lea), M.G.Z., V.M., (...).

Au fost întocmite referate de evaluare privindu-i pe inculpați de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea, acestea fiind depuse la dosarul cauzei (vol. al VI-lea dosar fond).

La data de 23 februarie 2010, a fost depus la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară dispus de instanță (vol. al X-lea), iar la data de 28 aprilie 2010 a fost înregistrată la dosar completarea acestui raport (vol. al X-lea).

Prin încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2009, judecătorul fondului s-a pronunțat asupra contestației formulate de petiționara I.M. împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului, instituită prin ordonanța procurorului din 10 august 2007, în sensul admiterii contestației și restituirii către petiționară a bunurilor confiscate, menționate în dispozitivul hotărârii arătate (vol. al VIII-lea).

Au fost solicitate relații în legătură cu societățile comerciale implicate în proces, s-au depus la dosar acte în circumstanțiere de către acuzați, în copii xerox.

În baza amplului material probator administrat în mod nemijlocit de către prima instanță, aceasta în mod judicios și-a format convingerea că, în ciuda poziției oscilante manifestate de unele dintre părțile vătămate (care au revenit asupra declarațiilor inițiale, prezentând versiuni opuse celor susținute inițial), acuzațiile aduse inculpaților sunt fondate, existând probe solide care confirmă săvârșirea de către aceștia a faptelor enumerate în rechizitoriu.

Judecătorul fondului nu s-a limitat la reluarea faptelor descrise în actul de sesizare, așa cum au susținut apelanții-inculpați, ci a făcut o analiză a probelor aflate la dosar confirmând, pe baza acestora, rechizitoriul întocmit de procuror, prin pronunțarea condamnării acuzaților.

De altminteri, relativ la inconsecvența manifestată de unele dintre părțile vătămate, chiar și în faza apelului aceasta s-a făcut simțită. După cum s-a arătat mai sus, în primul ciclu procesual, partea vătămată M.D. a declarat în fața Curții că dorește să își retragă apelul; la fel și partea vătămată minoră M.D.P., poziția celor doi fiind consemnată în practicaua hotărârii anulate de Curtea de Casație, prin decizia pronunțată în recurs. În cel de-al doilea ciclu procesual însă, partea vătămată M.D., deși a declarat în fața Curții de Apel că declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală nu ar corespunde adevărului, că ar fi fost învățată de anchetator ce să declare, iar realitatea ar sta exact invers, anume că relațiile dintre victima sus-numită și inculpatul I.D. erau dintre cele mai bune (vol. al II-lea dosar curte), totuși această parte vătămată și-a menținut pretențiile formulate împotriva inculpaților.

La rândul său, victima M.G. a depus la dosarul Curții memorii, prin care a relatat cum fiul său, minor la acea dată, a fost adus de inculpați la instanța de apel, fără știrea mamei sale și a fost determinat să își retragă apelul, primind promisiunea că va recupera casa tatălui, M.D..

Așa cum s-a arătat mai sus, instanța de apel a completat probele administrate de prima instanță, iar în urma administrării acestora, cu unanimitatea voturilor membrilor completului de judecată, a constatat că situația de fapt stabilită prin sentință de judecătorul fondului corespunde întru totul acestor probe, conducând la concluzia că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor penale descrise.

O garanție de ordin general, înscrisă în art. 6 parag. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ce prevede dreptul părților la un proces echitabil, este aceea a termenului rezonabil în care orice persoană are dreptul să fie judecată.

Este formulat, astfel, principiul celerității procedurilor judiciare. Prin impunerea respectării unui termen rezonabil pentru înfăptuirea actului de justiție, Convenția subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură a-i compromite eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, nu numai a organelor judiciare.

Instanța europeană a precizat că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri judiciare trebuie făcută prin raportare la criteriile consacrate de jurisprudența Curții, iar momentul de la care începe calculul acestui termen - dies a quo este data la care o persoană este acuzată: data sesizării jurisdicției competente cu judecarea cauzei, potrivit dispozițiilor naționale.

Prin judecarea procesului penal de către instanța de fond și de apel, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului egalității armelor (prin oferirea fiecărei părți a posibilității rezonabile de a-și susține cauza sa și de a depune cereri de probă) și a celui al contradictorialității), a fost pe deplin asigurat dreptul inculpaților la un proces echitabil, iar criticile formulate în apel, prin care se tinde trimiterea cauzei la procuror sau la desființarea cauzei cu trimiterea spre rejudecare la prima instanță sunt nefondate, întrucât ele nu își găsesc suport în dispozițiile C. proc. pen.

O asemenea dispoziție a instanței de apel - instanță care are datoria de a reexamina cauza în fond, cu privire la existența faptelor, a săvârșirii lor cu vinovăție de către inculpați, cu o reexaminare a încadrării juridice date lor, a circumstanțelor agravante și atenuante în care au fost săvârșite, a individualizării judiciare a pedepselor -, ar putea fi dată doar cu încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție, prin prisma termenului rezonabil despre care s-a făcut vorbire, având în vedere că faptele deduse judecății au fost comise în perioada anilor 2003 - 2007.

În speță, nu au fost identificate încălcări de natura celor prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și nu au fost identificate neregularități ale actului de sesizare care să atragă restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea rechizitoriului ori a urmăririi penale.

Relativ la temeinicia soluției de condamnare a inculpaților, Curtea constată că sentința are la bază probe incontestabile de vinovăție a acestora, fiind în mod judicios înlăturate declarațiile prin care părțile vătămate au înțeles să revină asupra celor declarate în faza de urmărire penală (aparent fără explicații plauzibile, în realitate determinate fiind să revină asupra reclamațiilor depuse la poliție, fie ca urmare a presiunilor exercitate de inculpați, direct sau prin interpuși, asupra lor, fie a amenințărilor ori promisiunilor deșarte de redobândire a imobilelor lor pierdute în urma activității de camătă desfășurate de acuzați).

Probele la care am făcut referire sunt: declarațiile date de victime, declarațiile inculpaților, înregistrările audio-video, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpați, precum și între aceștia și victimele lor, înscrisurile ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate în cauză, documentele contabile, rapoartele de inspecție fiscală întocmite de organele de control financiar-fiscal, procesele-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, constatările tehnico-științifice și grafice, precum și mijloacele materiale de probă identificate în cursul urmăririi penale, respectiv echipamentele electronice ridicate cu ocazia perchezițiilor domiciliare, autovehicule, utilaje.

Toate acestea converg înspre concluzia formulată de prima instanță, a vinovăției inculpaților în săvârșirea infracțiunilor descrise, iar declarațiile prin care inculpații încearcă să prezinte o cu totul altă situație, aceea că sunt străini de orice faptă din cele care fac obiectul acuzațiilor, unii dintre aceștia pretinzând chiar că ar fi acționat doar cu intenția de a le scoate pe victime din impasul financiar în care se aflau și că ar fi pierdut sume de bani importante cu prilejul acestor acțiuni "caritabile", vin în contradicție flagrantă cu toate celelalte probe enumerate, la care judecătorul fondului a făcut referire cu prilejul descrierii activității infracționale.

Astfel, procedurile judiciare împotriva inculpaților au început ca urmare a plângerilor penale depuse de victime, atunci când acestea nu au mai putut rezista presiunilor psihice la care erau supuse, dar nu de puține ori chiar și agresiunilor fizice venite din partea grupului infracțional al cărui lider era inculpatul I.D.

Acuzații, din dorința de a se îmbogăți, le solicitau părților vătămate sume importante de bani, deși banii luați cu titlu de împrumut de la inculpați fuseseră restituiți întreit, împătrit sau chiar înzecit.

La dosarul de urmărire penală (vol. al III-lea) există declarațiile prin care părțile vătămate menționate la începutul prezentei expuneri, cu ocazia prezentării în sinteză a stării de fapt stabilite de prima instanță, descriu teroarea la care erau supuse de către grupul infracțional compus din inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., M.C.G., S.V. și L.C.

Semnificativă este declarația dată de partea vătămată V.O.V. (dosar urmărire penală), în care se arată: "Mă amenința că îmi dă foc la gospodăria părintească de la T., că o să ardem ca șobolanii; deseori, mă amenința cu bătaia, afirmând că îmi rupe picioarele". Tot astfel, și partea vătămată M.D. (dosar urmărire penală), a declarat: "M-au amenințat cu acte de violență și chiar cu moartea dacă nu dau curs cererii lor de a încheia contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu privire la casa de locuit și terenul, situate pe str. F.".

În același sens declară și partea vătămată M.G. (dosar urmărire penală) că, după ce i-a fost răpit copilul M.D.P., în vârstă de 13 ani, din fața magazinului alimentar, în condițiile descrise, a primit un apel telefonic de la inculpatul J.I., care "mi-a spus că M.D.P. se află la el și că nu o să-l mai văd până când nu voi semna declarația la notar".

Tot astfel, declarațiile părților vătămate V.R., D.M. (dosar de urmărire penală) și P.M.Z. (dosar de urmărire penală).

Declarațiile la care am făcut referire se coroborează cu celelalte probe administrate, respectiv cu procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, cu înscrisurile ridicate de la domiciliile inculpaților, cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate, cu procesele-verbale de cercetare la fața locului, cu declarațiile martorilor audiați, toate aceste dovezi susținând acuzația de șantaj adusă inculpaților I.D., J.I., L.C., D.D., F.C. și S.V., pentru care a fost pronunțată condamnarea, în baza art. 194 C. pen., cum și pe aceea de lipsire de libertate în mod ilegal a minorului M.D.P., în vârstă de 13 ani.

Apărările inculpaților M.C.G. și S.V., potrivit cărora nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor în legătură cu care a fost dispusă condamnarea, nu au fost primite de Curte, atâta vreme cât la dosar se află probe care dovedesc contrariul: declarațiile părții vătămate B.A.I., cele ale martorilor B.I.I., C.A.I., D.G., B.A. și O.I. Din declarațiile acestora rezultă, că la data de 13 septembrie 2006, inculpatul M.C.G. i-a însoțit la o fermă din satul S.Z., situat lângă orașul S., județul Sibiu, de unde au sustras 680 ovine, proprietatea părții vătămate.

În fine, deși inculpatul S.V. a contestat condamnarea, solicitând achitarea, susținerea este neîntemeiată, deoarece fără sprijinul pe care acesta l-a acordat numiților J.I., A.F.D. și M.G., O.I., convocați" de inculpatul I.I. (zis "A.P.") pentru a-l însoți în orașul S., unde se afla partea vătămată B.A.I., aceasta din urmă nu ar fi consimțit să încheie contractul de vânzare-cumpărare din 27 octombrie 2006, autentificat sub nr. 871 de către notarul public F.R.

Percepând amenințarea căreia era supusă, prin prezența unui grup numeros și agresiv, partea vătămată a semnat acest contract, prin care a înstrăinat un număr de 539 ovine către P.O. și P.G., pentru prețul de 570.000 RON, din care inculpatul I.D. și-a însușit suma de 50.000 de euro (vol. al V-lea dosar de urmărire penală).

Acordând sprijinul său grupului amenințător la care a aderat, inculpatul S.V. a comis un act de complicitate morală, de natură să înfrângă voința părții vătămate B.A.I. și să o determine să încheie un act păgubitor pentru patrimoniul său, așa încât acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 194 C. pen.

Grupul de infractori deferit justiției în prezenta cauză a acționat în mod coordonat, având o structură bine determinată, iar membrii săi - roluri prestabilite, prezentate în expozeul sentinței atacate cu apel, așa încât întrunește toate condițiile pentru a fi definit ca un grup organizat, în sensul art. 2 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Așa fiind, a fost apreciată ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul L.C., de schimbare a încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în aceea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, care privește inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup care nu este, potrivit legii, un grup infracțional organizat.

A fost apreciată ca fiind justă susținerea făcută atât de procuror, cât și de inculpați, prin apărătorii lor, referitoare la încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Acest text de lege sancționează inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Este de esența grupului organizat, astfel cum este definit în art. 2 lit. a) din lege, existența acestuia pentru o anumită perioadă de timp și desfășurarea de acțiuni în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Prin urmare, se impunea înlăturarea din încadrarea juridică dată acestei fapte de procuror, prin actul de trimitere în judecată, a dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., referitoare la infracțiunea continuată, care la rândul său presupune săvârșirea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluțiuni, a unor acțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, de comiterea căreia este acuzat comisă de inculpatul F.C., s-a constatat că, în raport cu data la care aceasta a fost comisă, precum și cu dispozițiile art. 124 rap. la art. 122 lit. e) și art. 290 C. pen., a intervenit prescripția răspunderii penale, făcându-se aplicațiunea disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., încetând procesul penal pentru această faptă.

De aceea, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a procedat la schimbarea calificării faptei, prin înlăturarea dispozițiilor textului C. pen., prin admiterea apelurilor, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) din cod.

Desființând sentința atacată, Curtea a descontopit pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat în pedepsele componente.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpații I.D., J.I. și F.C., aplicând acestora pedepse care au fost individualizate în raport cu contribuția fiecăruia la activitatea infracțională, ținând seama de criteriile enumerate cu titlu exemplificativ de art. 72 C. pen.

S-a aplicat inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., astfel: 5 ani, pentru inculpatul I.D., 4 ani pentru inculpații J.I., L.C., D.D., și 3 ani pentru inculpații: F.C., M.C.G. și S.V.

De asemenea, reținând temeinicia motivului de apel formulat de procuror, instanța a aplicat inculpaților condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 241/2005, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., astfel: pe o durată de 2 ani pentru inculpații I.D., J.I., pe o durată de 3 ani pentru inculpații L.C., D.D. și pe o perioadă de 1 an pentru inculpatul F.C.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., pedepsele aplicate inculpaților au fost recontopite, urmând ca aceștia să execute pedepsele celei mai grele.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., pentru inculpații F.C., M.C.G. și S.V.

Cu respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72, la care s-a făcut mai sus referire, privitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunile în legătură cu care s-a dispus condamnarea, la gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise, la persoana infractorilor și la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, s-a aplicat și inculpaților L.C., D.D., M.C.G. un spor de pedeapsă de câte 6 luni închisoare.

Făcând aplicațiunea art. 88 C. pen., Curtea a dedus din pedepsele rezultante aplicate inculpaților și durata reținerii din data de 06 iulie 2007.

În ceea ce privește măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi țara, luată în cursul judecății, instanța de apel a apreciat că nu au încetat temeiurile care au condus la pronunțarea respectivei interdicții, ci dimpotrivă, pronunțarea de către o instanță a unei soluții de condamnare a celor în cauză confirmă necesitatea în continuare a unei astfel de măsuri, menite să prevină orice acțiune de împiedicare a bunei desfășurări a procesului penal, de aflare a adevărului, precum și sustragerea celor în cauză de la judecată.

Temeiul menținerii măsurii preventive este art. 383 rap. la art. 350 C. proc. pen. În lumina acestor dispoziții legale, instanța este obligată a se pronunța asupra luării sau revocării măsurii obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea ori țara, motivând soluția pronunțată.

Dacă pronunțarea unei soluții de achitare a acuzaților ar fi motivat revocarea oricărei măsurii preventive adoptate în cursul judecății, dimpotrivă, condamnările dispuse constituie un puternic argument în sensul că se mențin temeiurile care au condus la luarea ei.

Asupra laturii civile a cauzei:

Așa cum s-a arătat, în termen legal părțile vătămate V.R., M.G., M.D., M.D.P., V.O.V., B.A.I. și D.G.R. s-au constituit părți civile, pretinzând ca inculpații să le plătească despăgubiri pentru prejudiciul moral produs prin faptele lor culpabile.

Este indiscutabil că, prin acțiunile de intimidare, de șantaj desfășurate de cei în cauză asupra victimelor lor, dar și prin amenințările, lipsirea de libertate și agresiunile cărora părțile civile au fost supuse, acestora le-a fost produs un prejudiciu, dovedit în cauză. Din actele dosarului a reieșit că părțile civile au fost deposedate de sume importante de bani, că au fost constrânse să le cedeze inculpaților afacerea, casa, apartamentul, terenul, utilajele, în urma săvârșirii infracțiunilor menționate. Inculpații au recurs la metode dure, menite să le intimideze pe victimele cărora le aplicau corecții fizice în plină stradă, le obligau să plătească "amenzi" împovărătoare, le constrângeau să semneze acte de vânzare-cumpărare, răpindu-le copilul și amenințându-le că nu-l vor mai vedea dacă vor refuza semnarea contractelor.

De aceea, se cuvenea ca părților civile să le fie acordate daune, al căror cuantum să fie calculat cu respectarea principiului echității și al proporționalității despăgubirilor, în scopul ca acestea să ofere o reparație, o alinare pentru suferința încercată, fără a constitui o îmbogățire fără just temei.

Prin urmare, aplicând prevederile art. 346 rap. la art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații I.D., D.D. și L.C., la 90.000 dolari USA și 12.500 euro, despăgubiri către partea vătămată V.R.. De asemenea, au fost obligați în solidar inculpații I.D., L.C., D.D. și J.I. să le plătească părților civile M.G., M.D. și M.D.P. câte 100.000 RON daune morale.

Totodată, inculpații menționați anterior au mai fost obligați să plătească părții civile M.D. și suma de 260.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând sumele de bani cu care au deposedat-o în mod abuziv pe această parte.

Cât privește prejudiciul produs părții civile A.N.A.F., au fost obligați doar inculpații condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv pe J.I., administrator la SC "A.A." SRL și pe I.D., asociat, în solidar cu inculpații D.D., F.C. și L.C.

Faptul că, în minuta întocmită cu ocazia deliberării, s-a omis a se preciza numele părții civile față de care au fost obligați inculpații la plata sumei de 631.919.160 RON, nu a putut fi privit ca fiind o neconcordanță între minuta hotărârii și dispozitiv, în sensul art. 357 C. proc. pen. și, în orice caz, nu ar putea atrage desființarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la prima instanță, în condițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Față de dispoziția inculpaților de obligare a inculpaților la plata de despăgubiri civile, apare ca legală și temeinică măsura de menținere a măsurilor asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaților.

Inculpatul I.D. a fost obligat să-i plătească părții civile V.O.V., suma de 40.000 RON, despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs societății comerciale administrate de acesta, SC "B." SRL (vol. al III-lea dosar instanță și vol. al III-lea dosar de urmărire penală) și să-i restituie acestuia chitanțierul cu 12 chitanțe în alb, seria: VLAVC, de la nr. Z2 la nr. Z3.

De asemenea, au fost obligați inculpații I.D., J.I., S.V. și M.C.G. la plata sumei de 60.000 euro despăgubiri civile, către partea civilă B.A.I., reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit cu ocazia încheierii sub amenințare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 871, autentificat la data de 27 octombrie 2006 de către notarul public F.R.

Au fost obligați inculpații I.D. și M.C.G. să-i restituie părții civile D.G.R. un TAF, sustras de la aceasta în condițiile prezentate cu ocazia descrierii stării de fapt, punctul 11, iar inculpații I.D. și J.I. - să restituie SC "S." SRL marfa în valoare de 328.676 RON, constând în așchietoare tip freze, burghie, tarozi, alezoare, "confiscată" de către cei doi inculpați în cursul lunii iulie 2003, cu ocazia evenimentelor descrise la pct. 5 (victima fiind administratorul acestei societăți comerciale, M.D.).

În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, a dispus a se comunica Oficiului Registrului Comerțului o copie a sentinței penale atacate, după rămânerea definitivă a acesteia.

Conform art. 14 alin. (3) lit. a) și art. 170 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: din vol. III din dosarul de urm. penală, filele: 16 - 20, 27,30,34 - 35, 43-50, 66, 88 - 96, 203 - 204, 206 - 209, 211 - 214, 235, 285 - 286, 289 - 290, 39 - 40, 44 - 45, 172 - 175, 196 - 197, 226 - 227. Din vol. VIII din dosarul de urm. penală, filele: 211 - 232, chitanțe - emitent SC "S." SRL, seria: VL ALC 2923887 - 2923900, seria: VL ALC 4929768 - 4929850. Din vol. IX din dosarul de urm.penală, filele 31 - 45, 60 - 63, 70 - 74, 80 - 90, 183 - 201, 215 - 222, 227 - 244, 300 - 305. Din vol. XIX din dosarul de urmărire penală, filele: 2 - 7, 20 - 22, 24 - 26, 28 - 71, 73 - 78, 80 - 85, 92 - 95, 97-99, 106, 109 - 112, 121 - 132, 152 - 156, 158, 160 - 172. Din vol. XXII din dosarul de urmărire penală, filele: 157, 161, 164, 167, 170, 172, 174, 176, 178, 180, 182, 184 - 187.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) teza 1 C. proc. pen., a respins ca tardiv apelul declarat de SC "S.P." SRL, fiind declarat peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363, iar în baza lit. b) a pct. 1 al aceluiași articol, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de A.N.A.F. și SC "A.A." SRL împotriva aceleiași sentințe, despăgubirile acordate părții civile A.N.A.F., la plata cărora au fost obligați inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente, fiind stabilite în baza actelor aflate la dosar.

Apelul formulat de doamna avocat M.D.R., din cadrul Baroului Vâlcea, a fost, de asemenea, respins ca nefondat, deoarece rezultă că în mod legal a fost amendată pentru lipsa nejustificată de la proces, în condițiile în care, potrivit art. 198 alin. (3) C. proc. pen., avea obligația de a asigura substituirea.

Aceeași rațiune a determinat și respingerea cererii formulate de doamna avocat în fața Curții de apel, în temeiul art. 199 C. proc. pen., de scutire de la plata amenzii în sumă de 1000 RON aplicate prin încheierea de ședință din data de 26 iunie 2013.

Împotriva ambelor hotărârii au declarat recurs părțile civile M.D., B.I.I., Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea, inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., S.V. și M.C.G. și de petiționara M.R. și petiționara avocat M.D.R.

Recurenții inculpați I.D. și J.I. au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3 și 172 C. proc. pen.

Prin prisma primului caz de casare au fost invocate dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen. - unul dintre judecătorii care au soluționat cauza în apel se pronunțase anterior, cu privire la săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestora în judecată- solicitându-se casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În concret, recurenții inculpați au arătat că prin încheierea din 4 octombrie 2007 ce a avut ca obiect recurs cu privire la prelungirea măsurii arestării preventive, judecătorul a făcut aprecieri concrete asupra fondului cauzei și implicit asupra vinovăției inculpaților și ca atare, acesta s-a antepronunțat și nu mai putea face parte din completul care a judecat, ulterior, apelul.

În susținerea acestei critici, apărarea a invocat și Decizia nr. 8/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

Prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., recurenții inculpați au invocat greșita aplicare a legii deoarece instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. întrucât nu a acordat cuvântul și asupra apelului declarat de părțile vătămate.

De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității care operează în materie civilă, încălcându-se dispozițiile art. 14 și 15 C. proc. pen., prin obligarea inculpatului J.I. la plata unor despăgubiri către partea vătămată B.A.I. mai mari decât s-a cerut.

Inculpatul J.I. a lipsit la judecarea cauzei în apel, fiind internat în spital, iar la termenul la care s-a dezbătut, pe fond apelul, apărătorul ales al acestuia a arătat că a reziliat contractul de asistență juridică și ca atare nu a avut apărător.

Prin urmare, în opinia apărării au fost încălcate dispozițiile art. 287 alin. (1) C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, s-a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, aplicarea legii mai favorabile.

Recurentul inculpat F.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. solicitând casarea ambelor hotărâri și în rejudecare achitarea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În subsidiar, a solicitat aplicarea legii mai favorabile conform art. 5 C. pen.

Recurentul inculpat D.D. a învederat faptul că motivele de recurs au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege - neexistând cazuri de casare ce s-ar putea examina din oficiu - și ca atare a solicitat doar aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.

Recurenții inculpați L.C., S.V., M.C.G. au solicitat a se lua în considerare doar cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.

Recurenta parte civilă M.D. a cerut anularea contractelor de vânzare-cumpărare și restituirea imobilului, respectiv a mărfii confiscate și acordarea de daune morale.

Recurenta parte civilă B.I.I. a cerut acordarea integrală a despăgubirilor solicitate.

Dar, niciuna dintre părțile civile nu au motivat recursul în termen și nici nu se constată existența vreunui caz de casare ce poate fi analizat din oficiu.

Recurenta parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea nu a motivat recursul.

Petiționara avocat M.D.R. nu a depus motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.

În alin. (2) al aceluiași articol, se arată că în cazul nerespectării condițiilor cu privire la motivarea recursului și depunerea motivelor în termenul prevăzut de lege instanța ia în considerate numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare și din oficiu.

Alin. (3) al art. 3859 C. proc. pen., a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 (lege care este aplicabilă în cauza dedusă judecății în raport de data pronunțării deciziei și de dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 155/2013) stabilindu-se că se iau în considerare din oficiu cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 și 14 și cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu, numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

În speță, Înalta Curte constată, pe de o parte, că recursurile declarate de inculpații F.C., D.D., L.C., M.C.G., S.V. și de părțile civile M.D., B.I.I. și Agenția Națională de Administrare Fiscală Vâlcea, respectiv petiționara M.R. nu au fost motivate în termenul prevăzut de lege, iar pe de altă parte, în cauză nu pot fi reținute cazuri de casare ce se impun a fi examinate din oficiu.

Din actele cauzei rezultă că primul termen de judecată în recurs a fost stabilit la data de 6 ianuarie 2014 iar motivele de recurs au fost depuse de inculpații I.D. și J.I. la data de 24 decembrie 2013 (dosar recurs), inculpatul L.C. la data de 11 februarie 2014 (dosar recurs), inculpatul D.D. la 10 februarie 2014 (dosar recurs).

Se constată astfel că au fost depuse în termen recursurile declarate de inculpații I.D. și J.I., constatându-se însă că acestea sunt fondate numai în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile care nu este condiționată de reținerea vreunui caz de casare, fiind obligatorie prin prisma dispozițiilor art. 5 C. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 teza II C. proc. pen. - există un caz de incompatibilitate - Înalta Curte constată că acesta a fost raportat la prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., judecătorul pronunțându-se anterior într-un recurs ce a avut ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluția care ar putea fi dată în cauză.

Pentru a fi incident acest caz de incompatibilitate și implicit un caz de casare care să atragă nulitatea absolută a hotărârii, legea cere ca judecătorul să fi luat parte la "soluționarea cauzei". Cu alte cuvinte, este vorba de judecătorul care a făcut parte din completul de judecată care s-a pronunțat asupra învinuirii aduse inculpatului prin una din soluțiile prevăzute de art. 345 C. proc. pen., pronunțându-se, astfel asupra fondului cauzei în sensul rezolvării chestiunii existenței infracțiunii și a vinovăției.

Faptul că în cauză judecătorul s-a pronunțat, anterior, într-un recurs ce a avut ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive nu atrage incompatibilitatea acestuia, întrucât nu s-a pronunțat asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului ci a examinat îndeplinirea condițiilor prev.de art. 155 C. proc. pen., relativ la prelungirea măsurii arestării preventive.

Ca atare, participarea acestuia la soluționarea cauzei în apel nu atrage cazul de incompatibilitate prevăzute de dispozițiile art. 47 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen. și ca atare nici casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În ceea ce privește greșita aplicare a legii constând în aceea că instanța de apel nu a acordat cuvântul recurentului inculpat cu privire la recursul părților vătămate, respectiv a acordat despăgubiri mai mari decât s-au cerut, se impune a se constata că aceste motive de recurs nu au fost invocate în termenul prevăzut de lege și nici nu pot fi luate în considerare din oficiu.

Aceleași cazuri de casare au fost invocate și de inculpatul J.I.

Cu privire la acesta se impune a se reține că asistența juridică i-a fost asigurată în cursul judecării cauzei în apel, fiind lipsit de relevanță rezilierea contractului de asistență juridică cu apărătorul ales în condițiile în care instanța i-a asigura un apărător din oficiu.

Prezența inculpatului la judecarea cauzei în apel nu era obligatorie, inculpatul nefiind arestat, așa încât lipsa acestuia nu poate atrage casarea hotărârii pronunțate.

De altfel, din examinarea încheierii de dezbateri din 28 iunie 2013 (dosar apel) rezultă că inculpații I.D. și J.I., prin apărătorii lor, în susținerea căii de atac exercitate au făcut referire la părțile vătămate și implicit la despăgubirile solicitate de acestea, astfel că omisiunea instanței de apel de a da cuvântul asupra apelului declarat de părțile civile nu poate fi asimilat unei nulități absolute ci eventual unei nulități relative care obliga la dovedirea vătămării, aspect care nu a fost însă dovedit.

În ceea ce privește procedura aplicabilă în cauză, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 2/2013, fiind fără relevanță faptul că ne aflăm în prezența unui al doilea ciclu procesual, decizia atacată fiind pronunțată după intrarea în vigoare a actului normativ indicat.

Hotărârile pronunțate în cauză se impun însă a fi reformate, dat fiind faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 C. pen., relativ la legea penală mai favorabilă, care, așa cum s-a arătat operează independent de existența vreunui caz de casare.

Examinând infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, limitele de pedeapsă modificate prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și celelalte circumstanțe, se constată că legea mai favorabilă este legea nouă.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., M.C.G. și S.V. numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor, respectiv cuantumul pedepselor, se vor descontopi pedepsele rezultante pentru fiecare inculpat, cu repunerea acestora în individualitatea lor.

Se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor în cazurile în care norma de incriminare a fost modificată și se va face aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. pentru fiecare inculpat în parte.

În temeiul disp.art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.D., B.I.I. și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea precum și de petiționara M.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații I.D., J.I., F.C., D.D., L.C., M.C.G. și S.V. împotriva Deciziei penale nr. 90/A din 12 iulie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 1 din 6 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, numai în ceea ce privește aplicarea art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptelor și cuantumul pedepselor.

Rejudecând în aceste limite:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 7 ani închisoare; 5 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 1 an închisoare; 7 ani închisoare; 3 ani închisoare; 5 ani închisoare; 3 ani închisoare; 1 an închisoare spor de pedeapsă.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) Noul C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. în vigoare și reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) Noul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. în vigoare și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. c), g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și menține pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedepsele de mai sus cu pedepsele de 5 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 1 an închisoare; 3 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 1 an închisoare, în final, 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului J.I. de 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 6 ani închisoare; 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 2 ani și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an închisoare; 7 ani închisoare; 4 ani închisoare; 1 an închisoare - spor de pedeapsă aplicat de către instanța de apel.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior, în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 205 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedepsele de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 3 ani închisoare; 2 ani și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare; 1 an închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an închisoare, în final, 6 ani și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

III. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. aplicată inculpatului L.C., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 6 ani închisoare; 6 luni spor de pedeapsă aplicat de către instanța de apel.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și menține pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

IV. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului D.D., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 4 ani închisoare; 3 ani închisoare; 4 ani închisoare; 4 ani închisoare; 6 ani închisoare; 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanța de apel.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și menține pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 4 ani închisoare; 1 an închisoare; 4 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni închisoare, în final, 4 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

V. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. aplicată inculpatului F.C. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an închisoare; 5 ani închisoare și 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanța de apel.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b și c C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) teza I și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedeapsa de mai sus cu pedepsele de 3 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 2 ani închisoare; 1 an închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni, în final, 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

VI. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului M.C.G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare; 5 ani închisoare și 6 luni spor de pedeapsă aplicat de instanța de apel.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (2) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior și menține pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni, în final 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

VII. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată inculpatului S.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 2 ani închisoare; 5 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. și reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopește pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate care nu contravin prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.D., B.I.I. și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea și de petiționara M.R. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele părți civile și recurenta petiționară la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați F.C., L.C., S.V. și M.C.G., în sumă de câte 400 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați I.D., J.I. și D.D., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2014.

Procesat de GGC - GV