Application of decriminalization and favorable law for prostitution and trafficking offenses with requalification of charges and correction of confiscation bases

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/S din 5 februarie 2013, pronunțată în Dosarul penal nr. 323/1372/2012 de Tribunalul pentru minori și familie Brașov, în baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, a fost condamnată inculpata A.V. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 328 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatei A.V. pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei A.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 07 mai 2012 și al arestării preventive a inculpatei A.V. din data de 08 mai 2012 și până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Brașov, luată față de inculpata A.V. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră F.F.I., iar în baza art. 328 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și a fost aplicată în final inculpatei B.G., pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (1) C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei B.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 07 mai 2012 și al arestării preventive a inculpatei B.G. din data de 08 mai 2012 și până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Brașov, luată față de inculpata B.G. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, astfel cum a fost modificată prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul N.C.D. la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului N.C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 07 mai 2012 și al arestării preventive a inculpatului N.C.D. din data de 08 mai 2012 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului N.C.D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă din 07 mai 2012 emis de Tribunalul pentru minori și familie Brașov.

În baza art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 a fost condamnată inculpata B.N.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră C.M.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei B.N.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a fost scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 07 mai 2012 și al arestării preventive a inculpatei B.N.G. din data de 08 mai 2012 și până la data de 08 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu Brașov, luată față de inculpata B.N.G. prin decizia penală nr. 816 din data de 08 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată minoră C.M. și în consecință au fost obligați inculpații A.V., N.C.D. și B.N.G. în solidar să plătească acesteia suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată minoră F.F.I. și în consecință a fost obligată inculpata B.G. să plătească acesteia suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată B.Z.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatele A.V. și B.G. a sumei de câte 33.600 lei fiecare, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de prostituție.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpații A.V., N.C.D. și B.N.G. a sumei de câte 3833 lei fiecare, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunilor.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.V. a sumei de 7.500 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c C. proc. pen. a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă asupra sumelor de 300 euro și 345 lei aparținând inculpatei A.V., prin ordonanța procurorului din data de 10 mai 2012.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul N.C.D. a mijlocului de probă-corp delict, constând într-o macetă, cu lama de aproximativ 40 cm și mâner de aproximativ 15 cm din textolit de culoare gri, folosit la săvârșirea infracțiunii, predat la Tribunalul pentru minori și familie Brașov prin procesul-verbal din data de 24 mai 2012.

În baza art. 191 alin. (2) Cod procedură penal a fost obligat inculpatul N.C.D. la plata sumei de 1700 lei, iar pe inculpatele A.V., B.G., și B.N.G. la plata sumei de câte 2000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov -, din data de 24 mai 2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei A.V., relativ la comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatei B.G., relativ la comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și a infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a inculpatului N.C.D., relativ la comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza II din Legea nr. 678/2001 și a inculpatei B.N.G., relativ la comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza II din Legea nr. 678/2001.

În urma administrării probelor, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și încadrare juridică:

Cu privire la inculpata A.V., a reținut că partea vătămată C.M. mergea cu inculpatul N.C.D. în gara Brașov pentru a racola clienți, unde a cunoscut-o pe inculpata A.V., care i-a spus că poate apela la ea oricând, dacă are probleme cu C., astfel încât, după ce a fost lovită de acesta din urmă, partea vătămată a plecat cu un client, nu s-a mai întors la inculpat și s-a mutat la inculpata A.V. A continuat să practice prostituția, clienții racolându-i din gară sau îi erau aduși de V., căreia îi dădea 20-30 lei pe client, bani pentru mâncare și 50 euro pentru chirie. Astfel, partea vătămată minoră C.M. s-a prostituat pentru cei trei inculpați, N.C.D., B.N.G. și A.V. timp de o lună de zile, câștigând în medie 650 lei pe zi, deci în total 19.500 lei.

La începutul lunii decembrie 2011, inculpata A.V. a cunoscut-o tot în gara Brașov pe partea vătămată majoră B.Z.R., persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată, determinată de faptul că se certase cu părinții, nu avea un adăpost, nici resurse financiare, avea un copil dintr-o relație nelegitimă, care fusese instituționalizat și pe care dorea să-l poată reintegra în familie. Inculpata i-a promis acestei părții vătămate că o va sprijini să-și recupereze copilul și i-a oferit găzduire, cerându-i să se deplaseze în gară, unde inculpata îi racola clienți pentru a întreține cu aceștia relații sexuale contra cost, la tariful fixat de ea și sub atenta ei supraveghere. Victima a reușit să fugă de la inculpată, după ce a fost bătută de către aceasta cu pumnii și picioarele. S-a estimat că partea vătămată B.Z.R. s-a prostituat în folosul inculpatei timp de o lună de zile, dobândind zilnic din această activitate, în medie, 250 lei, deci în total 7.500 lei.

De asemenea, inculpata A.V., în perioada noiembrie 2011-mai 2012 și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale cu diferiți clienți pe care i-a racolat din zona stației C.F.R. Brașov, realizând un venit de 33.600 lei.

Instanța de fond a considerat că în drept, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada ianuarie-februarie 2012, timp de o lună de zile, după ce inculpatul N.C.D. a recrutat-o pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, a găzduit-o și profitând de vulnerabilitatea victimei și de teama indusă de inculpat, a obligat-o la practicarea prostituției racolându-i clienți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, instanța de fond a considerat că în drept, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada decembrie 2011-ianuarie 2012, a recrutat-o pe partea vătămată majoră B.Z.R., persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată, prin manopere dolosive, promițându-i că o va ajuta să-și recupereze copilul și a exploatat-o prin supunerea la practicarea prostituției, folosind în acest scop violența fizică și psihică, realizând un câștig de 7.500 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

A mai considerat prima instanță că, fapta inculpatei A.V., constând în aceea că în perioada noiembrie 2011-mai 2012 și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale cu diferiți clienți, pe care i-a racolat din zona stației C.F.R. Brașov, realizând un venit de 33.600 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prostituție, prevăzută și pedepsită de art. 328 C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru inculpată prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatei, de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și de antecedentele penale ale acesteia.

Cu privire la inculpata B.G., prima instanța a reținut, în fapt că, la sfârșitul lunii decembrie 2011 a cunoscut-o în gara C.F.R. Brașov pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să întrețină relații sexuale contra cost, iar banii obținuți să-i împartă în mod egal. Având în vedere că partea vătămată a refuzat, în zilele următoare când o întâlnea, inculpata se manifesta agresiv atât verbal, cât și fizic față de aceasta, creându-i o stare de temere, astfel încât, la data de 24 ianuarie 2012 partea vătămată a acceptat să meargă cu un client, de la care inculpata a încasat suma de 150 lei, însă victima, profitând de un moment de neatenție din partea acestuia, a reușit să fugă. Aceeași inculpată, în perioada octombrie 2011-mai 2012 și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale cu diferiți clienți, pe care i-a racolat din zona stației C.F.R. Brașov, realizând un venit de 33.600 lei.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatei B.G. care, la sfârșitul lunii decembrie 2011, a recrutat-o pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani și a obligat-o prin amenințare și violență la practicarea prostituției, racolându-i clienți, iar în perioada octombrie 2011 - mai 2012 și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale cu diferiți clienți pe care i-a racolat din zona stației C.F.R. Brașov, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 și prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen.

La stabilirea pedepselor pentru inculpată, prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de minori.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatei, instanța de fond nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei, nici că s-a comportat sincer în timpul procesului, după cum nu a reținut nici vreo circumstanță agravantă.

Cu privire la inculpații N.C.D. și B.N.G., prima instanță a reținut, în fapt, că partea vătămată minoră C.M. l-a cunoscut pe inculpatul N.C.D. în Arad, prin intermediul prietenului ei, F.B., cu care acesta obișnuia să fure din magazine. După despărțirea de prietenul ei în luna decembrie 2011, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpat, care știa că aceasta practică prostituția în Arad și i-a propus să vină în Brașov, unde o va caza la el și vor împărți banii în mod egal. Ajunsă în Brașov, C.M. a fost cazată în locuința inculpatului, împreună cu concubina acestuia, inculpata B.N.G. și cu fiul lor minor. La scurt timp, inculpata a mers împreună cu partea vătămată la redacția unui ziar local și a dat anunț la „Întâlniri pe fir”, completând un talon cu datele inculpatei B.N.G., întrucât partea vătămată nu poseda act de identitate. Tot inculpata este cea care răspundea la telefon și comunica tarifele bărbaților, iar ulterior o însoțea pe partea vătămată la Hotel C., unde aceasta practica prostituția și la sfârșit îi lua banii. Părții vătămate, în vârstă de 17 ani, îi era teamă de cei doi inculpați, întrucât, încă de la sosirea în Brașov, inculpatul N.C.D. a amenințat-o cu o sabie, spunându-i că o taie dacă face vreo manevră, iar într-o zi, când partea vătămată a refuzat să meargă cu un client, a lovit-o foarte tare cu palma. Ulterior, partea vătămată a fost găzduită de inculpata A.V.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului N.C.D., care împreună cu coinculpata B.N.G., în perioada ianuarie-februarie 2012, a recrutat-o pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, a cazat-o și a supus-o la prostituție, folosind amenințarea și violența fizică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a acesteia, constând în aceea că a recrutat-o, a găzduit-o și a exploatat-o prin practicarea prostituției pe partea vătămată C.M., în vârstă de doar 17 ani, prin amenințare și violență fizică.

Referitor la persoana inculpatului N.C.D., prima instanță a constatat că din cazierul judiciar rezultă că acesta a mai fost sancționat contravențional pentru comiterea unor infracțiuni de furt (fila 222 vol. II dosar u.p.).

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei B.N.G., care împreună cu coinculpatul N.C.D., în perioada ianuarie-februarie 2012, a cazat-o și a supus-o la prostituție pe partea vătămată minoră C.M., în vârstă de 17 ani, coinculpatul folosind amenințarea și violența fizică, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

La stabilirea pedepsei pentru inculpată, prima instanță a arătat că a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatei și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptei este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv că a găzduit-o și a exploatat-o prin practicarea prostituției pe partea vătămată C.M., în vârstă de doar 17 ani.

Referitor la persoana inculpatei B.N.G., instanța a constatat că aceasta avea vârsta de 21 ani la data comiterii faptei și că provine dintr-o familie organizată, iar din cazierul judiciar rezultă că a mai fost sancționată contravențional pentru comiterea unor infracțiuni de furt (fila 234 vol. II dosar u.p.).

Pentru inculpații A.V., N.C.D. și B.N.G., instanța a aplicat, pe lângă pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturile părintești și dreptul de a fi tutore sau curator pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori față de partea vătămată minoră C.M.

Instanța a apreciat, pentru toți inculpații, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenție.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a obligat pe inculpații A.V., N.C.D. și B.N.G., în solidar, să plătească părții civile suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale, iar pe inculpata B.G. la plata către partea civilă F.F.I., a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.

Prima instanță a indicat ca temei de drept al confiscării sumelor de bani obținute de inculpați de pe urma săvârșirii faptelor de trafic de minori, dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., scăzând din sumele de bani calculate, sumele cu care s-a constituit parte civilă C.M. cu titlu de daune morale.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații.

Apelanta inculpată A.V. a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunile prevăzute de art. 12 și art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II-a din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de proxenetism, considerând că din probatoriul administrat s-a conturat o altă stare de fapt, diferită de cea reținută în actul de sesizare al instanței.

Raportat la partea vătămată C.M., inculpata a solicitat a se observa că nu a fost forțată, că a practicat prostituția împreună cu ea atât în gara Brașov, cât și la Podul lui Trifan și a participat la cheltuielile ocazionate de întreținerea locuinței în care a stat temporar, fapt confirmat și de proprietarul apartamentului închiriat de A.V. Niciuna dintre părțile vătămate nu au arătat că A.V. le-ar fi obligat să practice prostituția sau că ar fi adus bărbați în casă în acest scop, astfel că nu se poate reține infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 78/2000 texte de lege în care se face referire la sechestrare, amenințare, violență.

Atât C.M. cât și B.S. au fost văzute plimbându-se libere, împrejurare confirmată și de părțile vătămate, dar și de martorul C.C.M. care a prezentat-o pe inculpată părinților și prietenilor săi, au ieșit împreună în oraș. Partea vătămată se prostitua de mai multă vreme, dovadă fiind procesele verbale întocmite de organele de poliție prin care i-au fost aplicate amenzi, din niciun act de la dosar nerezultând că a intenționat să își recapete copilul de la casa de copii.

A considerat că faptele descrise în rechizitoriu nu au fost dovedite pentru a conduce la aplicarea unor pedepse într-un cuantum, în opinia sa, exagerat. Mai mult, instanța de fond nu a reținut nici circumstanțe atenuante în condițiile în care inculpata a fost sinceră, a recunoscut că a practicat prostituția, însă nu a putut recunoaște fapte pe care nu le-a comis.

De asemenea, inculpata a criticat sentința primei instanțe pentru că a fost obligată în solidar cu inculpații N.C. și B.N.G. la plata sumei de 8000 lei daune morale pentru partea vătămată C.M. în condițiile în care, în declarația dată, partea vătămată spune că nu are nicio pretenție de la A.V., ci solicită să fie obligat N.C. să îi plătească această sumă cu titlu de daune morale. Nici B.S. nu a formulat pretenții împotriva inculpatei A.V.

Tot sub aspectul laturii civile a arătat că instanța de fond a obligat inculpata la plata unor sume fabuloase reprezentând bani rezultați din practicarea prostituției, fără a se menționa care a fost tariful, pe ce perioadă s-a desfășurat activitatea, modalitatea în care s-a ajuns la acele sume.

Referitor la sechestrul asigurător instituit asupra sumei de 300 euro și 345 lei, astfel cum a precizat și în fața instanței de fond, acești bani nu au rezultat din comiterea de infracțiuni, existând dovezi că inculpata primește bani de la sora sa din Italia și de la tatăl copilului său.

În ceea ce privește infracțiunea de prostituție, inculpata a recunoscut că practică prostituția pentru a câștiga banii necesari întreținerii fiului său.

După ce instanța de fond a dispus revocarea măsurii arestării preventive, inculpata și-a găsit un loc de muncă, fără a avea un contract de muncă, iar în prezent îngrijește de o persoană cu handicap. A fost la Primăria Brașov dar din cauza cazierului judiciar nu îi poate întocmi formele de angajare.

În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice dată faptelor și stabilirea unor pedepse corespunzătoare probatoriului administrat.

Apelanta inculpata B.G. a solicitat admiterea apelului și achitarea pentru infracțiunea de trafic de persoane în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în opinia sa, fiind evident că fapta nu a fost comisă de ea. A motivat în susținerea apelului că nu a înțeles cu ocazia audierii ce i s-a sugerat să declare și contextul în care a fost audiată. Față de faptul că practica prostituția, se afla în gara Brașov, fără însă a exista vreo legătură între ea și părțile vătămate și în niciun caz legătura urmărită de legiuitor în sensul transportării, găzduirii, exercitării unor mijloace de presiune asupra părții vătămate, împrejurare ce reiese și din modul în care faptele au fost reținute de către instanța de fond. A solicitat a se observa că instanța de fond se referă la faptul că a cunoscut-o pe F.F. spre sfârșitul anului 2011 și că în luna ianuarie 2012 aceasta a fost convinsă să plece cu primul client, astfel că eventuala presiune nu a fost eficientă dacă i-au trebuit două luni să plece cu un client.

Cu privire la infracțiunea de trafic de persoane a susținut că întrucât nu s-a dovedit niciun element al acestei infracțiuni, a formulat concluzii de achitare, urmând a fi reținută în sarcina sa doar infracțiunea de prostituție pentru care a cerut să fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la interzicerea drepturilor părintești a lăsat la latitudinea instanței să decidă cu privire la acest aspect, în cauză considerând că nu este necesară o astfel de măsură.

Apelanta inculpată B.N. a solicitat admiterea apelului și achitarea deoarece din dosar nu rezultă că ar fi săvârșit faptele. Este acuzată că a cazat-o pe partea vătămată, că a determinat-o prin violență să practice prostituția în folosul ei, ceea ce însă nu rezultă din probele administrate în dosar. Partea vătămată a fost găsită de inculpatul N.C. în gara Brașov, a fost dusă acasă la el pentru că nu avea unde să locuiască. S-a susținut că, într-adevăr, ea era concubina lui N.C. și locuiau în același apartament, însă a fost pusă în fața faptului împlinit. Din procesul-verbal existent la dosar, întocmit cu ocazia executării mandatului de aducere reiese că partea vătămată C.M. este născută în Cehia și că locuia în Arad unde practica prostituția înainte de a fi cunoscută de N.C. La dosar există declarații date de recepționerii de la Hotel C., în care aceștia arată că le-a văzut pe părțile vătămate că s-au cazat la hotel, dar că ambele practicau prostituția, referitor la starea de minoritate a părții vătămate C. aceștia exprimându-și părerile personale.

La dosar nu există probe care să o incrimineze în sensul că a obligat-o prin violență pe partea vătămată să se prostitueze. Problema care se pune este legată de partea vătămată C.M. care nu a putut fi găsită. La dosar există o declarație dată în fața organelor de cercetare penală, scrisă de ofițerul care a audiat-o, în care afirmă că este născută pe teritoriul Cehiei și că este minoră însă, nu există un act de identitate care să dovedească aceste aspecte, existând și varianta ca aceasta să se fi prezentat sub un nume fictiv.

În lipsa dovezilor împotriva sa, inculpata a susținut că nu poate fi condamnată la o pedeapsă de 10 ani închisoare și că se impune achitarea sa din lipsă de probe.

Apelantul inculpat N.C. a solicitat admiterea apelului și achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Acesta a arătat în motivarea căii de atac exercitate că, fapta astfel cum este reținută în actul de sesizare nu există. Într-adevăr, din actele dosarului reiese că ar fi cazat-o pe partea vătămată C.M. însă, din declarația acesteia nu a rezultat că ar fi plecat din locuința lui pentru că s-ar fi exercitat asupra ei acte de violență, că ar fi fost amenințată cu sabia și alte asemenea acte de constrângere.

Din aceste considerente este aplicabil principiul in dubio pro reo, atât în ceea ce privește persoana părții vătămate C.M., cât și în ce privește actele presupuse de constrângere exercitate de către el.

În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei cu reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen., ținând cont de circumstanțele sale personale, provine dintr-o familie organizată, are copii minori, este școlarizat și deține o calificare profesională.

Prin Decizia penală nr. 62/AP din 4 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de inculpații A.V., B.G., N.C.D. și B.N.G. împotriva sentinței penale nr. 5/S din data de 05 februarie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov pe care a desființat-o sub următoarele aspecte:

- încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpaților A.V., N.C.D. și B.N.G. referitor la partea vătămată C.M.;

- individualizarea pedepselor aplicate celor 4 inculpați;

- conținutul și durata pedepselor complementare și conținutul pedepselor accesorii privind pe inculpații A.V., N.C.D. și B.N.G.;

- modul de soluționare a acțiunii civile exercitate de partea civilă C.M.;

- temeiul de drept al confiscării și cuantumul sumei confiscate de la inculpata A.V., dobândite în urma săvârșirii infracțiuni asupra părții vătămate C.M.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpatei A.V. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată C.M.).

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată inculpata A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, parte vătămată C.M.

S-a redus de la 8 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani, la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani aplicată inculpatei A.V. în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată B.Z.R.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen. și s-a aplicat inculpatei A.V. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei A.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpata B.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de trafic de minori (parte vătămată F.F.I.) prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-au reținut în favoarea inculpatei B.G. circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. și în consecință, prin aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a redus de la 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani, la 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, parte vătămată minoră F.F.I. prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani stabilită prin prezenta cu cea de 2 ani închisoare stabilită de prima instanță pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție și s-a aplicat inculpatei B.G. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare al instanței în sarcina inculpaților N.C.D. și B.N.G. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.M.).

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul N.C.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată C.M.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului N.C.D. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 139 C. proc. pen. s-au respins cererile de revocare a arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, formulate de inculpat.

În baza art. 383 C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului N.C.D., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17/07 mai 2012 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 381 alin. (1) C. pen. s-a adăugat la durata prevenției inculpatului timpul scurs din 05 februarie 2013 la zi.

În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) litera a din Legea nr. 678/2001, art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B.N.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, parte vătămată C.M.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei B.N.G. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, luată față de inculpații A.V., B.G. și B.N.G.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată în cauză de partea vătămată C.M. și în consecință, au fost obligați inculpații N.C.D. și B.N.G., în solidar, să plătească acesteia suma de 8.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de proxenetism asupra părții vătămate C.M. și s-a menținut dispoziția de confiscare de la aceeași inculpată a sumei de 7.500 de lei dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane asupra părții vătămate B.Z.R.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brașov a sumei de 450 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile C.M., B.Z.R. și F.F.I.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brașov a sumei de 900 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnați pentru inculpați în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În considerentele deciziei, instanța de apel a reținut următoarele:

Referitor la inculpata A.V., instanța de fond a stabilit pe baza materialului probator administrat în cauză o stare de fapt corectă cu privire la partea vătămată B.R. constând, în esență, în aceea că la începutul lunii decembrie 2011, inculpata i-a promis că o va sprijini să-și recupereze copilul născut dintr-o relație nelegitimă și care era instituționalizat și i-a oferit găzduire cerându-i să se deplaseze în gara Brașov unde își racola clienții pentru a întreține relații sexuale contra cost la tariful fixat de ea și sub atenta ei supraveghere. În cele din urmă, partea vătămată, care a fost bătută cu pumnii și picioarele de către inculpată a reușit să fugă de la aceasta.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a constatat însă că nu au fost avute în vedere de către tribunal toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și că pedeapsa aplicată susnumitei inculpate este mult prea severă, fiind disproporționată raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise și la persoana părții vătămate.

Având în vedere modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, respectiv în mediul impropriu unei educații în care își trăiau viața de zi cu zi, atât partea vătămată, cât și inculpata, mediu caracterizat prin stabilirea de ierarhii și de modele, îndeosebi în câștigarea banilor necesari existenței, faptul că partea vătămată s-a prostituat și după ce a ieșit din sfera de influență a inculpatei - aspect ce rezultă din procesele verbale de sancționare contravențională a acesteia - s-a apreciat că gradul de pericol social concret al faptei este unul mai redus și impune reducerea pedepsei principale aplicate inculpatei de la 8 ani la 4 ani închisoare și a duratei pe care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., de la 4 la 3 ani.

Referitor la infracțiunea de trafic de minori pretins comisă asupra părții vătămate C.M., instanța de apel a reținut că tribunalul a stabilit parțial corect starea de fapt privind activitatea infracțională a inculpatei, respectiv că a cunoscut-o pe partea vătămată în gara Brașov unde se afla împreună cu inculpatul N.C. pentru a racola clienți. În această împrejurare, inculpata i-a spus părții vătămate că dacă are probleme cu C. poate apela la ea oricând și că după ce C.M. a fost lovită de bărbatul cu care era, s-a mutat la inculpată unde a continuat să practice prostituția.

Nu există mijloace de probă care să dovedească starea de minoritate a părții vătămate, aceasta nu a prezentat un act de identitate sau vreun document care să ateste data nașterii, organele de poliție încheind un proces verbal de identificare a părții vătămate, numai pe baza informațiilor furnizate de aceasta și care nu au putut fi verificate deoarece partea vătămată născută în Cehia, nefiindu-i atribuit un C.N.P. la naștere, nu figurează în registrele de stare civilă din România. De asemenea, nu s-a dovedit nici faptul că inculpata ar fi exercitat vreo formă de constrângere asupra părții vătămate C.M. pentru a o determina să se prostitueze, constatări în raport de care Curtea de apel a concluzionat în sensul că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de trafic de persoane sau de minori.

Reținând însă ca fiind reală coordonarea de către inculpată a activității de prostituție desfășurată de partea vătămată C.M., în sarcina acesteia s-a reținut infracțiunea de proxenetism constând în înlesnirea, prin cazarea și plasarea părții vătămate clienților ce o contactau pe inculpată pe telefonul mobil și tragerea de foloase în urma practicării prostituției de către cea din urmă.

În ce-o privește pe inculpata B.G., instanța de apel a constatat că tribunalul a stabilit o stare de fapt corectă constând, în esență, în aceea că la sfârșitul lunii decembrie 2011, a cunoscut-o în gara Brașov pe partea vătămată minoră F.F.I. în vârstă de 15 ani, căreia i-a propus să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați contra cost, iar banii obținuți să-i împartă între ele. Întrucât partea vătămată a refuzat propunerea inculpatei, aceasta s-a manifestat agresiv față de minoră, atât verbal, cât și fizic, prin atitudinea ei creându-i o stare de temere astfel că, în data de 24 ianuarie 2012, partea vătămată a acceptat să întrețină relații sexuale cu un client de la care inculpata a încasat suma de 150 lei. Aceeași inculpată, în perioada octombrie 2011 - mai 2012 și-a procurat mijloacele de existență întreținând raporturi sexuale cu diferiți clienți pe care i-a racolat din zona stației C.F.R. Brașov, realizând venituri în sumă de 33.600 lei.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a constatat că nu au fost avute în vedere de către tribunal toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și că pedeapsa aplicată inculpatei este mult prea severă, fiind disproporționată raportat la gradul de pericol social concret al faptei.

S-a apreciat că se impun a fi reținute în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., față de împrejurarea că nu a racolat-o pe partea vătămată de la domiciliul său, ci a profitat de faptul că aceasta se afla deja în zona gării Brașov – unde locuia în adăposturi improvizate, fiind plecată de acasă - zonă pe care inculpata o frecventa pentru a se prostitua, în aceste condiții ajungând în contact cu partea vătămată.

În consecință, prin desființarea în parte a sentinței, instanța de apel a redus pedeapsa principală aplicată inculpatei B.G. de la 7 ani la 4 ani închisoare și durata pe care i s-au interzis acesteia drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a), b), d), e) de la 4 la 3 ani.

În ce-i privește pe inculpații N.C.D. și B.N.G., instanța de apel a constatat că în lipsa probelor care să dovedească starea de minoritate a părții vătămate C.M., în mod greșit tribunalul a reținut în sarcina lor infracțiunea de trafic de minori și, în consecință a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și care constă în aceea că susnumiții inculpați au primit și cazat pe partea vătămată pe care au obligat-o la practicarea prostituției în alte condiții decât cele voite de aceasta.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatei A.V. și, în consecință, că în mod greșit s-a dispus obligarea acesteia în solidar cu inculpații N.C.D. și B.N.G. la plata despăgubirilor civile către aceasta.

În ce privește măsura confiscării speciale s-a constatat că instanța de fond nu a arătat modalitatea de calcul a sumelor obținute de inculpați în urma comiterii infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, constatare în raport de care, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială în folosul statului, de la inculpata A.V., a sumei de 2.020 lei, dobândită în urma infracțiunii de proxenetism săvârșită asupra părții vătămate C.M. și s-a menținut dispoziția de confiscare de la aceeași inculpată a sumei de 7.500 lei rezultată în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane asupra părții vătămate B.Z.R. Cuantumul sumei de 2.020 lei a fost calculat pornind de la declarația părții vătămate în care a arătat că îi dădea inculpatei 20-30 lei pentru fiecare client, pe o perioadă de o lună cât timp a locuit la aceasta, având pe zi 2-3 clienți, sumă la care s-a adăugat contravaloarea celor 50 de euro reprezentând contravaloarea chiriei pe care inculpata a primit-o de la partea vătămată.

S-a arătat că nu pot fi reținute ca și temei al confiscării și dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., pe lângă cele ale art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, din moment ce prevederile speciale în materia traficului de persoane - art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 - nu au nevoie să fie completate cu alte prevederi legale din dreptul comun în materie de confiscare.

Cu privire la inculpații N.C.D. și B.N.G. s-a reținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că trebuie scăzută din suma ce trebuia confiscată de la aceștia, cei 8.000 lei la plata cărora au fost obligați cu titlu de daune morale, întrucât noțiunea de bunuri ce servesc la despăgubirea părții vătămate nu poate include daunele morale ce se constituie în echivalent al unui prejudiciu moral.

Acest aspect de nelegalitate al sentinței nu a putut fi înlăturat de instanța de apel întrucât parchetul nu a atacat sentința pe acest motiv, iar o înlăturare a nelegalității constatate ar echivala cu o încălcare a principiului non reformatio in pejus.

Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații N.C.D., A.V., B.G. și B.N.G.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a criticat, în scris, decizia pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților N.C.D. și B.N.G. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată C.M.). S-a susținut că în lipsa unor acte de stare civilă care să dovedească starea civilă a părții vătămate C.M., instanța de apel trebuia să dea valența juridică declarațiilor acesteia cu privire la data nașterii, partea vătămată fiind singura în măsură să ofere organelor judiciare detalii cu privire la acest aspect;

- greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A.V. din infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată C.M.). S-a susținut că întrucât inculpata a profitat de starea de vulnerabilitate a părții vătămate minore C.M. și de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, de lipsa ei de sprijin material și afectiv și a obligat-o să practice prostituția în folosul ei, încadrarea juridică corectă a infracțiunii era aceea de trafic de minori;

- greșita reducere a pedepsei aplicate inculpatei A.V. pentru infracțiunea de trafic de persoane (parte vătămată B.Z.R.) de la 8 ani închisoare, stabilită de instanța de fond, la 4 ani închisoare. În opinia parchetului, împrejurarea că partea vătămată a continuat să se prostitueze și după ce a ieșit din sfera de influență a inculpatei nu este de natură a diminua pericolul concret al faptei, față de modalitatea în care inculpata a traficat-o pe partea vătămată, respectiv profitând de starea de vulnerabilitate accentuată în care cea din urmă se afla - se certase cu părinții, nu avea un adăpost, nici resurse financiare, avea un copil dintr-o relație nelegitimă, care era instituționalizat și pe care dorea să-l reintegreze în familie;

- greșita reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatei B.G. În opinia parchetului, împrejurarea că partea vătămată minoră F.F.I. provenea dintr-un mediu pauper în care săvârșirea de fapte penale era o obișnuință, nu este de natură să ducă la atenuarea răspunderii penale a inculpatei;

- greșita reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpatei B.N.G., față de împrejurarea că aceasta a săvârșit infracțiunea de trafic de minori în calitate de autor și nu de complice, s-a implicat activ în activitatea de exploatare a părții vătămate pe care a cazat-o în locuința sa, a însoțit-o la redacția unui ziar local unde a dat anunț, răspundea la telefon și comunica tarifele clienților, iar ulterior a însoțit-o pe partea vătămată la hotel unde o obliga să se prostitueze și încasa banii obținuți de aceasta în urma întreținerii de relații sexuale;

- indicarea greșită a dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 ca temei al confiscării speciale a sumei de 2.020 lei de la inculpata A.V., urmare reținerii în sarcina acesteia a infracțiunii de proxenetism, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 323 alin. (4) C. pen.;

- greșita exonerare a inculpatei A.V. de la obligația de plată a daunelor morale către partea civilă C.M.

În concluziile orale, procurorul de ședință a susținut motivele scrise de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., mai puțin criticile vizând individualizarea pedepselor, respectiv reducerea cuantumului acestora și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare referitor la care a făcut precizarea că ar fi putut fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificării aduse acestui text de lege prin Legea nr. 2/2013.

Inculpatul N.C.D., în motivele de recurs depuse în scris la dosar a criticat decizia din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 și 172 C. proc. pen. solicitând, în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei (filele 47-51).

În esență, inculpatul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori pentru care a fost condamnat, neexistând probe din care să rezulte că ar fi amenințat-o pe partea vătămată să practice prostituția în folosul său.

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, inculpatul a arătat că instanța de fond și cea de apel trebuiau să rețină în favoarea sa circumstanțe atenuante judiciare și să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile care este C. pen.în vigoare. Nu a mai susținut motivul de recurs vizând individualizarea judiciară a pedepsei indicat în scris.

Inculpata A.V. invocând cazurile de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 și 14 C. proc. pen. a solicitat prin motivele de recurs formulate în scris (filele 98-108).

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de proxenetism (partea vătămată C.M.) prin reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege;

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.Z.R.) deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că această parte vătămată ar fi fost transportată, transferată, amenințată, supusă la violență sau constrânsă să practice prostituția în folosul său;

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 alin. (1) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 861 referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;

- reducerea cheltuielilor judiciare datorate statului, stabilite de instanța de fond, al căror cuantum este exagerat în contextul în care a fost asistată de avocat ales;

- înlăturarea dispoziției de confiscare a sumelor de bani al căror cuantum nu a fost corect stabilit.

Ulterior, la data de 15 februarie 2014, inculpata, prin apărător a transmis concluzii scrise solicitând:

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 C. pen. în vigoare și achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen.;

- reindividualizarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de proxenetism;

- în subsidiar, renunțarea la aplicarea pedepsei.

Cu ocazia dezbaterilor pe fond a recursului, apărătorul ales al susnumitei inculpate a solicitat achitarea acesteia pentru infracțiunea de prostituție ca urmare a dezincriminării faptei și aplicarea legii penale mai favorabile care este C. pen. în vigoare. În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, respectiv suspendarea executării acesteia sub supraveghere, a arătat că nu mai susține această cerere întrucât nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpata B.G., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., în motivele de recurs depuse în scris la dosar a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (filele 114-115).

În concluziile orale, apărătorul desemnat din oficiu pentru susnumita inculpată a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile care, în opinia sa este Codul penal în vigoare și achitarea pentru infracțiunea de prostituție care a fost dezincriminată. A arătat că nu mai menține motivul de recurs scris, întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Inculpata B.N.G., invocând în scris cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c C. proc. pen. întrucât, din probele administrate în cauză nu rezultă că ar fi constrâns și obligat în vreun fel pe partea vătămată C.M. să se prostitueze (filele 96-97).

În concluziile orale, apărătorul ales al inculpatei a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile - C. pen. în vigoare - și a arătat că nu mai susține motivul de recurs formulat în scris.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma criticilor invocate de parchet și inculpați, circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 și 172 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., dar și din perspectiva art. 5 C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile declarate de parchet și inculpații N.C.D., A.V. și B.G., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Referitor la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, se constată că este întemeiată numai critica vizând indicarea greșită a temeiului confiscării speciale a sumei de 2020 lei de la inculpata A.V. în urma reținerii în sarcina acesteia a infracțiunii de proxenetism.

Într-adevăr, instanța de apel, reținând în sarcina inculpatei A.V. vinovăția pentru comiterea infracțiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), în mod corect a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 2020 lei pe care a dobândit-o în urma practicării de către partea vătămată a prostituției, la îndemnul său, însă a indicat greșit temeiul în baza căruia a dispus această măsură de siguranță, respectiv dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Aceste prevederi legale își găsesc aplicabilitatea numai în situația condamnării unei persoane pentru săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 care este o lege specială, respectiv pentru trafic de persoane sau trafic de minori, în caz contrar fiind incidente dispozițiile C. pen. care este legea generală.

Întrucât în noul C. pen. - în vigoare la data judecării recursului - infracțiunea de proxenetism este incriminată în art. 213, text de lege care spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 329 alin. (4)) nu mai face referire în conținutul său la confiscarea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au servit sau au fost destinate să servească direct sau indirect la comiterea infracțiunii de proxenetism și la cele care au fost dobândite prin săvârșirea acesteia, se vor reține ca temei al confiscării dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. potrivit cărora „Sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia”.

În ce privește fapta comisă de inculpata A.V. asupra părții vătămate C.M., Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a acesteia din infracțiunea de trafic de minori în cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. (în vigoare la data judecării apelului, art. 213 C. pen. în vigoare).

Argumentele invocate de instanța de apel în motivarea schimbării încadrării juridice a faptei își păstrează valabilitatea și în fața instanței de recurs.

Într-adevăr, la dosar nu au fost administrate probe certe din care să rezulte starea de minoritate a părții vătămate C.M. sau împrejurarea că inculpata a cunoscut că aceasta este minoră.

Partea vătămată nu a prezentat un act de identitate sau vreun document care să ateste data nașterii, singurul înscris pe care s-a întemeiat acuzarea constituindu-l procesul verbal de identificare întocmit de organele de poliție pe baza datelor furnizate de partea vătămată, date ce nu au putut fi verificate întrucât aceasta, fiind născută în Cehia, nu figurează în evidențele din România.

Din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpată și partea vătămată rezultă că cea prim menționată nu cunoștea că cea din urmă era minoră, aceasta ascunzându-i faptul că nu împlinise vârsta de 18 ani „păi cum ești minoră până la urma urmei?”, partea vătămată răspunzând „nu”. Relevantă este și împrejurarea că la data când a cunoscut-o, partea vătămată avea potrivit propriilor susțineri, vârsta de 17 ani, iar fizionomia acesteia nu era una care să o conducă pe inculpată în mod cert la concluzia că este minoră.

Faptul că între preocupările inculpatei nu era aceea de a racola minore pe care să le determine să practice prostituția în favoarea sa este și declarația părții vătămate F.F. în care arată că inculpata, aflând că aceasta are 15 ani i-a spus că „nu se încurcă cu minori”.

Pe de altă parte, nu au fost administrate în cauză probe din care să rezulte că inculpata ar fi determinat-o pe partea vătămată să practice prostituția în favoarea ei, profitând de starea acesteia de vulnerabilitate.

După ce a cunoscut-o în gara din Brașov unde se afla împreună cu inculpatul N.C.D., partea vătămată, care practica prostituția, a venit din proprie inițiativă la locuința inculpatei unde a fost cazată de aceasta timp de o lună după care a plecat fără să o anunțe.

Comportamentul inculpatei față de partea vătămată, tonul și limbajul normal folosite de cele două, partea vătămată adresându-i-se inculpatei cu apelantul „mami”, îngrijorarea manifestată de inculpată după plecarea părții vătămate, exclud varianta acuzării și anume, că cea din urmă ar fi practicat prostituția urmare constrângerii exercitate asupra ei de către cea prim menționată sau că inculpata ar fi profitat de starea de vulnerabilitate a minorei. Toate aceste aspecte dovedesc activitatea inculpatei de înlesnire prin cazarea și plasarea părții vătămate clienților care o contactau pe cea dintâi pe telefonul mobil și de tragere de foloase în urma practicării prostituției, activitate ce se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de proxenetism.

În ce privește activitatea infracțională desfășurată de inculpații N.C.D. și B.N.G. față de partea vătămată C.M., Înalta Curte constată că în mod corect în sarcina acestora instanța de apel a reținut infracțiunea de trafic de persoane și nu infracțiunea de trafic de minori întrucât, nu s-a făcut dovada cu probe certe a stării de minoritate a părții vătămate și nici a împrejurării că inculpații ar fi cunoscut la data la care aceasta s-a prostituat în folosul lor, că este minoră (argumentele pentru care Înalta Curte a apreciat lipsa dovezilor privind starea de minoritate a părții vătămate C.M., expuse cu ocazia analizării criticii parchetului privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei A.V. își păstrează valabilitatea și în cazul susnumiților inculpați).

Criticile vizând reducerea de către instanța de apel a pedepsei aplicate inculpatei A.V., reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. în favoarea inculpaților B.G. și B.N.G., cu consecința reducerii pedepselor aplicate acestor inculpate - stabilite de instanța de fond - sub minimul special prevăzut de textele de lege care incriminează infracțiunile pentru care au fost trimise în judecată, circumscrise potrivit motivelor de recurs scrise, cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., nu au mai fost susținute oral de procurorul de ședință deoarece aspectele vizând netemeinicia pedepsei puteau fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificării aduse prin Legea nr. 2/2013.

Într-adevăr, consacrând efectul parțial devolutiv al recursului ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. stabilește că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă așadar că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscrie unuia dintre motivele de recurs limitativ prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 - intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013 -s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Așa fiind, se constată că unele dintre cazurile de casare ce a fost modificat este cel de la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen. stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării, doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, parchetul a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepselor aplicate inculpaților A.V., B.G. și B.N.G. considerate prea mici în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor, critică exclusă însă din sfera de cenzură a Înaltei Curți în calea de atac a recursului potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește critica vizând excluderea de către instanța de apel a inculpatei A.V. de la plata daunelor morale către partea civilă C.M., Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

În mod corect instanța de apel a dat valență juridică declarației date de partea civilă susmenționată în care aceasta arată că solicită tragerea la răspundere penală numai a inculpatului N.C.D. (vol. I, fila 33 dosar urmărire penală).

Întrucât infracțiunea de proxenetism comisă de inculpata A.V. asupra părții civile C.M. nu a fost săvârșită împreună cu inculpații N.C.D. și B.N.G., victima fiind traficată de ultimii doi inculpați și apoi preluată de către inculpata A.V., în mod greșit s-a dispus de către instanța de fond obligarea acesteia, în solidar cu ceilalți doi inculpați, la recuperarea prejudiciului moral suferit de partea civilă.

În ce privește recursul declarat de inculpata A.V., se constată următoarele:

Referitor la infracțiunea de prostituție prevăzută de art. 328 C. pen. pentru care a fost condamnată de instanța de fond, soluție confirmată de instanța de apel, se va dispune achitarea inculpatei ca urmare a dezincriminării acestei fapte odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 4 C. pen., „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi”.

În ce privește infracțiunea de trafic de persoane comisă asupra părții vătămate Brumar Rozalia referitor la care inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism și achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatei în comiterea acestei fapte.

Din probele administrate în cauză rezultă că la începutul lunii decembrie 2011, recurenta inculpată a cunoscut-o în gara din Brașov pe partea vătămată B.Z.R. - persoană aflată într-o stare de vulnerabilitate accentuată determinată de faptul că se certase cu părinții, nu avea adăpost, nici resurse financiare, avea un copil instituționalizat pe care dorea să-l reintegreze în familie - ocazie cu care i-a promis că o va sprijini să-și recupereze copilul și i-a oferit găzduire, cerându-i în schimb să se deplaseze în gară. Aici inculpata îi racola clienți pentru a întreține cu aceștia relații sexuale contra cost, la prețul stabilit de inculpată și sub atenta ei supraveghere.

Contrar celor susținute de apărare, partea vătămată, adusă într-o stare de inferioritate și dominare psihică, nu a avut libertatea psihică și volitivă de a decide cu privire la practicarea prostituției, inculpata prin modalitatea de comitere a faptei, acționând asupra libertății psihice a părții vătămate pe care a constrâns-o să se prostitueze.

Relevante în sensul celor de mai sus sunt : declarațiile părții vătămate și ale martorului C.A.G. care au precizat că inculpata era o obișnuită a zonei din gară, fiind însoțită de mai multe fete care se prostituau sub coordonarea sa și că în final, inculpata a alungat-o pe partea vătămată din locuința sa pentru că nu mai voia să se prostitueze în folosul său, declarațiile martorului C.C.M. care a arătat că în data de 10 decembrie 2011 se afla într-un bar în zona Cerna și a văzut-o pe partea vătămată însoțită de inculpată, iar pentru a putea pleca cu partea vătămată din bar a trebuit să-i dea inculpatei suma de 50 lei, că în timp ce se aflau în afara barului, inculpata o tot suna pe partea vătămată și îi cerea să se întoarcă și că într-o altă ocazie, i-a cerut voie inculpatei să-i permită părții vătămate să-l însoțească, la o autoservire din apropiere, procesele verbale de redare a înregistrărilor audio din care rezultă că diverși clienți o sunau pe inculpată și îi cereau să le găsească persoane de sex feminin pentru a întreține relații sexuale contra cost.

Prin urmare, activitatea recurentei inculpate de a o recruta și caza pe partea vătămată și de a o constrânge, mai întâi psihic, iar ulterior prin exercitarea de acte de violență, în scopul exploatării prin practicarea prostituției, se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane și nu celui al infracțiunii de proxenetism.

Cererea recurentei inculpate de a se dispune achitarea sa nu se încadrează în cazul de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța de fond a dispus condamnarea sa, soluție confirmată de instanța de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluționării recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte constată că dispozițiile C. proc. pen. - astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 - sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare ce pot fi invocate și, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și a deciziei pronunțată de instanța de apel, reducând astfel și limitele investirii instanței de recurs.

Pe cale de consecință, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speță, asemenea aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate. Desfășurarea judecății a avut loc cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanța de apel a evaluat întregul material probator, a analizat probele în acuzare, dar și apărările recurentei inculpate pe care le-a înlăturat argumentat, motivând corespunzător soluția de condamnare.

În concluzie, se constată că soluția de condamnare a recurentei inculpate este legală și temeinică, iar instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, așa încât trebuie să aibă în vedere situația de fapt stabilită de instanța de fond și confirmată de instanța de apel și pe care nu o mai poate modifica.

Criticile privind individualizarea judiciară a pedepsei, inclusiv cererea de a se proceda la renunțarea la aplicarea pedepsei nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului în sensul că, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

În realizarea scopului susmenționat, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, recurenta inculpată a criticat decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei, ceea ce excede cazului de casare prevăzut în art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

În ce privește cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligată recurenta inculpată și al căror cuantum a solicitat să fie cenzurat de către instanța de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., având în vedere intenția legiuitorului - urmare modificărilor aduse art. 3859 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013 - respectiv de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului doar la chestiuni de drept, se constată că această cerere a inculpatei nu poate fi inclusă în sfera de cenzură a Înaltei Curți. Cuantumul cheltuielilor judiciare este o chestiune de fapt și nu de drept.

Urmare pronunțării unei soluții de achitare a recurentei inculpate pentru infracțiunea de prostituție ca urmare a dezincriminării acestei fapte, se va înlătura dispoziția privind confiscarea în folosul statului a sumei de 33.600 lei obținută în urma comiterii acestei infracțiuni.

În ce privește recursul declarat de inculpata B.G., Înalta Curte constată întemeiată cererea acesteia de a se dispune achitarea pentru infracțiunea de prostituție ca urmare a dezincriminării faptei.

Într-adevăr, noul C. pen. - în vigoare la data soluționării recursului - nu mai incriminează prostituția ca infracțiune situație în care devin incidente dispozițiile art. 4 C. pen. în conformitate cu care „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Ca o consecință a dezincriminării infracțiunii de prostituție pentru săvârșirea căreia recurenta inculpată a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond, soluție confirmată de instanța de apel, se va înlătura confiscarea de la aceasta a sumei de 33.600 lei, prin obligarea la plata către stat, bani care au fost obținuți de către aceasta din infracțiunea menționată.

Critica vizând greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de minori, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. și solicitarea de a se dispune achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocată în scris, nu a mai fost susținută de apărător în concluziile orale.

Chiar și în situația în care motivul de recurs susmenționat ar fi fost susținut oral, Înalta Curte constată că nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța de fond a dispus condamnarea sa, soluție confirmată de instanța de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluționării recursului ca a doua cale ordinară de atac, Înalta Curte constată că dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare ce pot fi invocate și, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și a deciziei pronunțate de instanța de apel, reducând astfel și limitele investirii instanței de recurs.

Pe cale de consecință, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speță, asemenea aspecte nu au fost invocate și nici nu pot fi constatate. Desfășurarea judecății s-a realizat cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanța de fond și instanța de apel au evaluat corespunzător întregul material probator și au analizat atât probele în acuzare, cât și apărările recurentei, motivând corespunzător soluția de condamnare.

În concluzie, se constată că soluția de condamnare a susnumitei recurente inculpate pentru infracțiunea de trafic de minori este legală și temeinică, a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., iar fapta constă în aceea că la sfârșitul lunii decembrie 2011 a recrutat-o pe partea vătămată minoră F.F.I., în vârstă de 15 ani și a obligat-o prin amenințare și violență la practicarea prostituției, racolându-i acesteia clienți cu care a întreținut relații sexuale în folosul inculpatei.

În ce privește recursul declarat de inculpata B.N.G., în motivele scrise de recurs a solicitat achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., critică pe care apărătorul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, a arătat că nu o mai susține.

Chiar și în cazul în care ar fi fost susținută oral critica invocată de inculpată în scris, Înalta Curte constată că nu se circumscrie cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, art. 3856 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod.

Rezultă așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii, care se înscriu în motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

În realitate, recurenta inculpată solicită o reapreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea pe baza căreia instanța de fond a dispus condamnarea sa, soluție confirmată de instanța de apel.

Având în vedere modul de reglementare a soluționării recursului, se constată că dispozițiile C. proc. pen. - astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 - sunt restrictive în ceea ce privește cazurile de casare ce pot fi invocate și, implicit, criticile ce pot fi formulate împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și a deciziei pronunțate de instanța de apel, reducând astfel și limitele investirii instanței de recurs.

Pe cale de consecință, examinarea cauzei de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept și nu la chestiuni de fapt. Modificarea situației de fapt stabilită anterior nu mai este posibilă decât urmare a constatării unor nelegalități care ar influența valabilitatea mijloacelor de probă ce trebuie avute în vedere la soluționarea cauzei și, pe cale de consecință, ar determina înlăturarea acestora și ar impune reevaluarea elementelor de fapt.

În speță, asemenea aspecte nu au fost invocate și nici constatate din oficiu de către instanțe. Desfășurarea judecății s-a realizat cu respectarea dispozițiilor procedurale, instanța de fond și instanța de apel au evaluat corespunzător întregul material probator și au analizat atât probele în acuzare, cât și apărările recurentei inculpate, motivând soluția de condamnare atât în fapt, cât și în drept.

În concluzie, se constată că situația de fapt a fost corect reținută de către instanța de apel și constă în aceea că susnumita recurentă inculpată împreună cu coinculpatul N.C.D., în perioada ianuarie - februarie 2012 au primit-o și au cazat-o pe partea vătămată C.M. și prin amenințare și violență au obligat-o la practicarea prostituției în alte condiții decât cele voite de partea vătămată, urmarea imediată fiind atingerea adusă libertății fizice și psihice a acesteia.

În ce privește recursul declarat de inculpatul N.C.D., Înalta Curte constată, contrar celor susținute de apărătorul său, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, din probele administrate în cauză rezultând, fără dubiu, că recurentul inculpat a exercitat acte de violență și amenințări la adresa părții vătămate C.M. și a determinat-o să se prostitueze în folosul său și al coinculpatei B.N.G., sumele de bani obținute din practicarea prostituției de către partea vătămată fiind însușite de cei doi inculpați.

În declarațiile date în cursul procesului penal, partea vătămată, în mod constant a arătat că după ce s-a certat cu prietenul său - prin intermediul căruia l-a cunoscut pe recurentul inculpat – în luna decembrie 2011 a acceptat propunerea acestuia de a veni în municipiul Brașov să se prostitueze, însă la sosire a fost amenințată de inculpat cu o sabie, spunându-i că „o taie, dacă face vreo manevră” și ulterior, lovită foarte tare cu palma pentru că a refuzat să întrețină relații sexuale cu un client. A mai precizat partea vătămată că amenințările și violențele fizice exercitate asupra sa au fost de natură a-i crea o stare de temere, fiind astfel nevoită să se prostitueze în condițiile impuse de recurent, timp de o lună, până când a reușit să fugă de la acesta.

Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile inculpatei A.V. și ale martorului C.A., cei doi precizând că l-au văzut pe recurent împreună cu partea vătămată în gara Brașov și cu declarațiile martorilor L.T. și R.A.P., recepționeri la Hotelul C., unde a fost cazată partea vătămată și care au arătat că l-au văzut la hotel pe recurent.

Rezultă că recurentul inculpat s-a implicat în activitatea de traficare a părții vătămate, pe care a convins-o să vină să se prostitueze în mun. Brașov, pronunțându-i în mod fraudulos că vor împărți banii obținuți în mod egal pentru ca, imediat după sosirea părții vătămate să-i inducă acesteia o puternică stare de temere, ce a determinat-o să accepte practicarea prostituției în condițiile impuse de inculpat (toți banii obținuți din practicarea prostituției erau luați de recurent și de concubina sa, inculpata B.N.G.).

În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei criticată de recurent în motivele de recurs scrise, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., nu a mai fost susținută de către apărător în concluziile orale.

În realitate, recurentul inculpat a criticat decizia pronunțată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei, situație care însă este exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curți din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. O atare critică ar fi putut fi analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anterior modificărilor aduse C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În realizarea scopului susmenționat, respectiv de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, pedeapsa aplicată recurentului inculpat - 5 ani închisoare - se încadrează în limitele prevăzute de lege (potrivit art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de persoane este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi).

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile recurenților inculpați, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului.

Potrivit art. 13 C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Se constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziția art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne același.

Prin aplicarea legii penale în timp se înțelege ansamblul de norme juridice penale ce izvorăsc din rațiuni de politică penală, prin care se reglementează modul de aplicare a principiului mitior lex în raport cu timpul săvârșirii infracțiunii și cu momentul tragerii la răspundere penală a celor ce au săvârșit infracțiuni. Totodată, determinarea legii mai blânde nu presupune o activitate abstractă, ci una concretă, fiind indisolubil legală de fapta comisă și de autorul ei.

La identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici.

Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente cum ar fi : cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participație, tentativa, recidiva etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.

Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege deoarece s-ar ajunge la o lex tertia care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție ar permite judecătorului să legifereze (în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011).

Problema care se pune în speță este aceea a aprecierii legii penale mai favorabile prin compararea dispozițiilor a două coduri penale, respectiv C. pen. din 1969 și actualul C. pen.

În noul C. pen. au fost preluate majoritatea faptelor penale ce se găseau în reglementarea anterioară, însă pedepsele aplicabile au fost semnificativ diminuate. Însă din analiza de ansamblu a dispozițiilor din noul C. pen. se constată existența caracterului mai favorabil al unor instituții din vechea reglementare, instituții pe care doctrina le-a calificat ca fiind autonome. Rațiunea avută în vedere de legiuitor a fost aceea de a impune un tratament sancționator mai blând pentru inculpații care se află la prima confruntare cu legea penală și care, indiferent de forma de vinovăție, comit o singură faptă penală și nu o pluralitate de infracțiuni. Alta este situația inculpaților care persistă într-un comportament antisocial prin săvârșirea mai multor infracțiuni, situație în care legiuitorul a urmărit să instituie un tratament sancționator mai sever al cărui rol preventiv constă în descurajarea celor tentați să lezeze valorile sociale ocrotite de legea penală.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile este incident în cauză însă, nu prin combinarea dispozițiilor din legile penale succesive, pentru că, în caz contrar, s-ar anula voința legiuitorului care are în vedere ansamblul de norme ce au fost integrate organic într-un nou cod și nicidecum dispoziții sau instituții autonome. Altfel spus, în caz de tranziție, judecătorul este ținut de aplicarea legii penale mai favorabile în ansamblu și nu pe instituții autonome (în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, dar și C.E.D.O. în Hotărârea din 18 iulie 2013, pronunțată în cauza Maktouf și Damjanovic împotriva Bosniei și Herțegovina în care, deși nu a menționat in terminus acest lucru, a statuat că respectarea dispozițiilor art. 7 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului impune, în cazul legilor penale succesive, alegerea globală a legii penale mai favorabile).

În speță, în ce-o privește pe recurenta inculpată A.V., legea penală mai favorabilă este noul C. pen.

Astfel, în ce privește infracțiunea de prostituție, prevăzută de art. 328 C. pen. din 1968, aceasta nu mai este incriminată ca infracțiune în C. pen. în vigoare, situație în care devin incidente dispozițiile art. 4 C. pen. privind legea de dezincriminare și la care s-a făcut referire și cu ocazia analizării recursului formulat de inculpată.

Referitor la infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 328 alin. (1) C. pen. din 1969 (în vigoare la data comiterii faptei, a judecării cauzei în primă instanță și în apel), în noul C. pen. este incriminată în art. 213 alin. (1) C. pen., text de lege ce se va reține în urma aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) referitoare la schimbarea încadrării juridice și se va reduce pedeapsa principală, de la 3 ani la 2 ani închisoare.

În ce privește infracțiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (în vigoare la data judecării în fond și în apel a cauzei) se regăsește în dispozițiile art. 210 alin. (1) lit. a) din noul C. pen., text de lege care se va reține în sarcina recurentei inculpate în urma aplicării dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 din noul C. proc. pen.) și se va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatei de la 4 ani la 3 ani închisoare, iar durata pentru care s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a), b) C. pen. de la 4 la 3 ani.

În ce-o privește pe recurenta inculpată B.G., referitor la infracțiunea de prostituție, legea penală mai favorabilă este nou C. pen.

Infracțiunea de prostituție prevăzută în art. 328 C. pen. din 1968 nu mai este incriminată în noul C. pen., astfel că devin incidente dispozițiile art. 4 referitoare la aplicarea legii de dezincriminare la care s-a făcut referire și cu ocazia analizării recursului declarat de aceasta.

În ce privește infracțiunea de trafic de minori, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute în art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 sunt mai mari (7 ani la 18 ani) decât cele prevăzute în art. 211 alin. (1) și (2) din noul C. pen. (5-12 ani închisoare), mai favorabilă este Legea nr. 678/2001 deoarece în favoarea recurentei inculpate au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 - care nu se regăsesc în noul C. pen. - și care au avut drept consecință, reducerea pedepsei sub minimul special de 7 ani închisoare. Prin înlăturarea circumstanțelor atenuante judiciare, recurentei inculpate ar trebui să i se aplice minimul de 5 ani închisoare prevăzut de art. 211 alin. (1) și (2) din noul C. pen., care depășește cuantumul pedepsei stabilite de instanța de apel.

Referitor la recurenta inculpată B.N.G., chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 - 5 la 15 ani - sunt mai mari decât cele prevăzute de art. 210 din noul C. pen. - 3 la 10 ani –, legea mai favorabilă este prima menționată față de împrejurarea că în favoarea inculpatei au fost reținute circumstanțe atenuante judiciare, care nu se regăsesc în noul C. pen. și care au avut ca și consecință reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, adică 4 ani închisoare.

În ce-l privește pe recurentul inculpat N.C.D., legea mai favorabilă este noul C. pen.

Infracțiunea de trafic de persoane este pedepsită potrivit art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în vigoare la data soluționării cauzei în fond și în apel, cu închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 210 alin. (1) din noul C. pen., infracțiunea de trafic de persoane se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații A.V., B.G. și N.C.D., se vor casa în parte, atât decizia, cât și sentința, numai în ceea de privește aplicarea dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., condamnarea inculpatelor A.V. și B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, confiscarea sumelor de bani obținute din această infracțiune, temeiul confiscării speciale ca urmare a reținerii infracțiunii de proxenetism în sarcina inculpatei A.V. și rejudecând în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatei A.V., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei A.V. pentru infracțiunea de prostituție, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen.), se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele și se va dispune ca susnumita inculpată să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 8 luni, inculpata urmând să execute, în final, 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i se va aplica inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei B.G., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală.

Se va menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei pentru infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 (parte vătămată minoră F.F.I.).

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare) se va schimba încadrarea juridică a faptei, în ce-l privește pe inculpatul N.C.D., din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., inculpatului i se va aplica pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

Neconstatându-se din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței și deciziei se vor menține restul dispozițiilor acestor hotărâri.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata B.N.G..

În baza art. 112 lit. e) C. pen., se va dispune confiscarea de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), precum și a sumei de 7.500 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane asupra părții vătămate B.Z.R.

Se va schimba temeiul confiscării sumelor de câte 3.833 lei de la inculpații A.V. și N.C.D., reținut de instanța de fond, din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, în art. 112 lit. e) C. pen. în vigoare.

Se va înlătura din dispozitivul sentinței dispoziția privind confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatele A.V. și B.G., a sumelor de câte 33.600 lei fiecare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de prostituție, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală ca infracțiune.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.C.D., durata reținerii și arestării preventive, de la 7 mai 2012 la 17 februarie 2014.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată B.N.G. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de parchet, inculpații A.V., B.G. și N.C.D., rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și de inculpații N.C.D., A.V. și B.G. împotriva Deciziei penale nr. 62/AP din 4 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 5/S din 5 februarie 2013 a Tribunalului pentru minori și familie Brașov, numai în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., condamnarea inculpatelor A.V. și B.G., pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, greșita confiscare a sumelor de bani obținute din această infracțiune, temeiul confiscării speciale ca urmare a reținerii infracțiunii de proxenetism în sarcina inculpatei A.V. și, rejudecând în aceste limite:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, aplicată inculpatei A.V., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. anterior, în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele de mai sus și dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare, inculpata executând în final pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. anterior, aplicată inculpatei B.G., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de prostituție, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Menține pedeapsa de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. anterior, aplicată de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori (parte vătămată minoră F.F.I.) prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei, pentru inculpatul N.C.D., din infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, la 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.N.G. împotriva aceleiași decizii penale.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., dispune confiscarea de la inculpata A.V. a sumei de 2.020 lei, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de proxenetism (parte vătămată C.M.), precum și a sumei de 7.500 lei, dobândită în urma săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane asupra părții vătămate B.Z.R.

Schimbă temeiul confiscării sumelor de câte 3.833 lei de la inculpații A.V. și N.C.D. reținut de instanța de fond, din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, în art. 112 lit. e) C. pen. în vigoare.

Înlătură din dispozitivul sentinței penale recurate dispoziția privind confiscarea specială în folosul statului, de la inculpatele A.V. și B.G., a sumelor de câte 33.600 lei fiecare, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de prostituție, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.C.D. durata reținerii și a arestării preventive de la 7 mai 2012 la 17 februarie 2014.

Obligă recurenta intimată inculpată B.N.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat N.C.D., în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată B.G., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta intimată inculpată A.V., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părți civile B.Z.R., C.M. și F.F.I., în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 februarie 2014.