Influence trafficking by financial officer: sentencing quantum, execution regime, and global application of the most favorable penal law

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 204 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.F.N., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a lI-a și lit. b), c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 864 alin. (2) C. pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție. în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de 31 mai 2012.

S-a constatat că prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 08 mai 2012 încheiat în baza ordonanței procurorului D.N.A. din data de 07 mai 2012 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. ridicate de la inculpat cu prilejul percheziției domiciliare, sume consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea, la dispoziția D.N.A.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 completată prin Legea nr. 161/2003 s-a dispus restituirea de către inculpat în favoarea denunțătorului P.E.G. a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se efectuează plata.

S-a constatat că sumele de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. sunt consemnate la C. Bank - Sucursala Oradea conform recipisei de consemnare din 08 mai 2012 (pentru euro) respectiv recipisei de consemnare din 08 mai 2012 (pentru dolari S.U.A.).

În consecință s-a dispus predarea către martorul denunțător P.E.G. a sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A., consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea pe numele inculpatului la dispoziția D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, conform recipisei de consemnare din 08 mai 2012 și chitanței din 08 mai 2012 (pentru euro), respectiv recipisei de consemnare din 08 mai 2012 și a chitanței din 08 mai 2012 (pentru dolari S.U.A.), sume ridicate de la inculpat conform ordonanței de luare a măsurilor asigurătorii din data de 07 mai 2012 în urma percheziției domiciliare efectuată la imobil.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 169 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. mai sus menționate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 16 mai 2012 și procesul-verbal de sechestru din 17 mai 2012, asupra imobilului situat în Oradea, județul Bihor, până la concurența sumei de 10.200 euro reprezentând diferența dintre suma totală de 15.000 euro pe care inculpatul este obligat să o restituie denunțătorului și sumele consemnate la C. Bank.

Măsura sechestrului asigurător mai sus enunțată s-a menținut asupra imobilului până Ia data restituirii integrale a sumei de 10.200 euro sau echivalentul în RON a acestei sume astfel cum a fost precizată anterior.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea înregistrat la instanță la data de 14 iunie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul S.F.N. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținându-se în fapt că în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, acesta prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunțite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfășurată prin intermediul acestor societăți în perioada respectivă și de a nu lua alte măsuri legale față de firmele controlate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:

1. Aplicabilitatea procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.

În prezenta cauză, la termenul de judecată din 12 septembrie 2012 inculpatul S.F.N. a solicitat expres instanței aplicarea procedurii de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, reglementată de art. 3201 C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, în vigoare începând cu data de 25 noiembrie 2010.

În consecință, înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a consemnat declarația personală a acestuia prin care a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței, prin care a solicitat ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care Ie-a cunoscut și Ie-a însușit și prin care a arătat că nu solicită administrarea de probe.

Urmare a acestei cereri, s-a efectuat un rezumat succint al actului de sesizare, după care instanța de fond a procedat la audierea inculpatului, conform art. 3201 alin. (3) C. proc. pen.

Având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere totală a faptei pentru care a fost trimis în judecată, că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă cu certitudine fapta inculpatului, fiind suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, fiind îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 3201 C. proc. pen., instanța de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., și a făcut un examen amănunțit al probelor din faza de urmărire penală.

2. Situația de fapt reținută de instanța de fond și analiza probelor.

SC C.A. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, județul Bihor.

În perioada analizată, obiectul principal de activitate al societății l-a constituit „comerțul cu ridicata al legumelor și fructelor”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4631. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, numitul P.E.G. a avut calitatea de administrator și unic asociat, începând cu data de 03 iulie 2008. Sediul social al societății a fost stabilit Ia data de 01 iulie 2008 în Oradea, str. B., într-un imobil aparținând-SC C.C. SA Oradea, în baza unui contract de închiriere având ca obiect un spațiu în suprafață de 15,75 mp, cu destinația birou, contract care fost denunțat de către locator după circa 7 zile, la data de 08 iulie 2008 și reziliat de drept pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către locatar.

SC C.O. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. R.C. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4671. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor numitul P.E.G. a avut calitatea de administrator și unic asociat, pe perioada 15 ianuarie 2009 - 22 iulie 2009. SC C.O. SRL nu a desfășurat nici un fel de activitate la sediul social declarat, iar conform adresei din 05 august 2009 a D.G.F.P. Bihor - A.F.P.M. Oradea, Serviciul de Evidență Plătitori Persoane Juridice, rezultă că SC C.O. SRL a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008.

SC R.S.F. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în localitatea Oradea, str. B. SC R.S.F. SRL a fost reprezentată legal în perioada analizată de către numitul P.E.G., în calitate de administrator care a avut și calitatea de asociat în perioada 10 octombrie 2008 - 29 iulie 2009. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4631. Ca și în cazul SC C.A. SRL, sediul social al SC. R.S.F. SRL a fost declarat la aceeași adresă, str. B., în baza contractului de închiriere din 06 octombrie 2008, semnat din partea locatarului chiar de numitul P.E.G., încheiat cu SC C.C. SA, în condițiile în care societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar conform istoricului societății, numitul P.E.G. a dobândit calitatea de asociat și administrator în baza cererii de mențiuni din 09 octombrie 2008 până la data de 28 iulie 2009, dată la care societatea a fost cesionată altei persoane. Referitor la activitatea SC R.S.F. SRL, aceasta a constat în comercializarea de produse alimentare, în același scop și regim ca și SC C.A. SRL și SC C.O. SRL.

Astfel, în perioada iulie 2008 - iulie 2009, denunțătorul P.E.G. a derulat activități în domeniul comercializării produselor petroliere și alimentare, prin intermediul SC C.A. SRL Oradea (în perioada iulie 2008 - iulie 2009), SC C.O. SRL Oradea (în perioada aprilie 2009 - iulie 2009) și SC R.S.F. SRL Oradea (în perioada februarie 2009 - iulie 2009).

SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL au fost înființate de numitul P.E.G. la inițiativa lui G.I., fiind firme tip „fantomă”, interpuse formal în circuitul evazionist conceput de G.I. în scopul eludării TVA datorată bugetului general consolidat de către societățile controlate de acesta.

Inculpatul S.F.N. este angajat la Garda Financiară - Secția Bihor din anul 1991, având funcția de comisar superior, desfășurându-și activitatea în cadrul Diviziei I.

Inculpatul mai sus menționat, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare Bihor, avea ca principale atribuții de serviciu „efectuarea de controale operative și tematice la diferite persoane fizice sau juridice și monitorizarea achizițiilor intracomunitare”. În perioada derulării activităților evazioniste de mare amploare de către numiții P.E.G. și G.I., la data de 16 octombrie 2008, comisarii M.T. și B.G. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au efectuat un control operativ și inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., ocazie cu care cei doi comisari mai sus precizați au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008, în care se menționează că Ia sediul social declarat nu au întâlnit nici o persoană care să reprezinte societatea, iar din declarațiile și documentele prezentate de proprietarul sediului social declarat al societății verificate a rezultat faptul că SC C.A. SRL a închiriat spațiul conform contractului de închiriere din 01 iulie 2008, contract care a fost reziliat pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către locatar, actul de denunțare a contractului de închiriere fiind întocmit în data de 08 iulie 2008.

Din actele puse la dispoziție de Garda Financiară Bihor cu adresa din 30 mai 2011 a rezultat că acțiunea de control demarată la data de 16 octombrie 2008 nu s-a finalizat, nefiind continuate verificările de către echipa de control în vederea identificării actelor contabile ale SC C.A. SRL în vederea luării măsurilor legale.

Fiind audiat în cauză, comisarului șef divizie G.G. a arătat că „la data de 16 octombrie 2008 am repartizat o acțiune de control la SC C.A. SRL Oradea echipei de control formată din comisarii M.T. și B.G., având ca obiect verificarea activității societății la sediul social. Verificând situația cu repartizările zilnice din perioada respectivă, am constatat faptul că tematica de control a fost în legătură cu activitățile intracomunitare desfășurate de societatea C.A. SRL și de alte societăți cu care C.A. avea relații comerciale. Echipa de control a efectuat verificări la sediul social declarat al SC C.A. SRL, fără a putea identifica reprezentantul legal al societății și actele contabile, constatând că societatea nu funcționează la sediu, întrucât contractul de închiriere era denunțat încă din luna iulie 2008 pe motiv de neplată. În acest sens, comisarii M.T. și B.G. au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008. Această notă unilaterală și actele anexate (contractul de închiriere a spațiului în care figura sediul social declarat al societății verificate și actul de denunțare al contractului respectiv) mi-au fost prezentate de echipa de control a doua zi, comisarii relatându-mi și cele constatate. Conform procedurii, am stabilit continuarea acțiunii de control, respectiv demersuri pentru obținerea de date suplimentare de la alte instituții, respectiv Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor și Direcția Finanțelor Publice Bihor. Verificând actele existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu aceste controale, am identificat o adresă către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor emisă cu data de 20 octombrie 2008, întocmită de comisarul M.T. Răspunsul de la Oficiul Registrului Comerțului a fost înregistrat la Garda Financiară Bihor la data de 06 sau 07 noiembrie 2008, fiind preluat direct de la secretariat de către comisarul M.T. În continuarea acțiunii de control, nu pot să precizez dacă s-au mai realizat alte activități întrucât nu-mi amintesc, însă din verificarea înscrisurilor existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu SC C.A. SRL nu rezultă că M.T. și B.G., comisarii din echipa de control, să fi efectuat alte activități în vederea finalizării controlului demarat la data de 16 octombrie 2008”.

Astfel cum rezultă din actele de control întocmite de cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, M.T. și B.G., controlul demarat la data de 16 octombrie 2008 nu a fost finalizat, aceștia neprocedând la sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Fiind audiat în cauză, martorul denunțător P.E.G. a declarat următoarele: „Despre acest control l-am înștiințat pe numitul G.I., care mi-a spus să-l sun pe B.G., finul acestuia, care are „cunoștințe” în cadrul Gărzii Financiare Bihor care ar fi în măsură să mă ajute să-mi rezolv problemele. L-am sunat pe B.G. și ne-am întâlnit în oraș, ocazie cu care i-am relatat despre controlul care urma să aibă loc din partea Gărzii Financiare și despre identitatea comisarilor care lăsaseră invitația. Numele comisarilor era precizat pe actul în cauză.

B.G. mi-a spus să nu mă impacientez întrucât lucrurile se vor „rezolva” deoarece are o cunoștință „S.”, adjunct în cadrul Gărzii Financiare Bihor, aflat în relații de rudenie (naș sau fin) cu șeful instituției. B.G. mi-a relatat totodată să nu mă prezint la data din invitație, decât atunci când îmi va comunica el acest lucru. Din câte îmi amintesc, am fost sunat de către B.G. în aceeași zi, comunicându-mi că mă pot prezenta la Garda Financiară întrucât lucrurile sunt discutate și nu vor fi probleme. A doua zi dimineață, m-am prezentat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor cu actele contabile ale SC C.A.

SRL din luna respectivă. Cei doi comisari care lăsaseră invitația au verificat formal actele prezentate, fiind evident că B.G. intervenise pentru mine. Datorită intervenției realizate comisarii în cauză nu au constatat nici un fel de abateri de la legislația fiscală, iar din câte îmi amintesc nici nu am fost sancționat. Fac precizarea că nu-mi amintesc numele celor doi comisari care au făcut controlul la SC C.A. SRL, însă am lăsat numărul meu de telefon pentru a putea fi contactat ulterior cu ocazia altor controale efectuate de angajații Gărzii Financiare Bihor.

După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor l-am sunat pe B.G., anunțându-l despre derularea formală a controlului, conform celor discutate, acesta sugerându-mi să ne întâlnim mai târziu. În cursul serii respective m-am întâlnit în oraș cu B.G., care mi-a comunicat că trebuie să plătesc 1.500 euro pentru ajutorul acordat cu ocazia controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Bihor. Acest „ajutor” se referea la faptul că comisarii în cauză efectuaseră verificări superficiale, doar asupra actelor prezentate de mine, fără a-mi solicita și alte documente contabile care puteau să scoată la lumină activitățile evazioniste desfășurate prin intermediul acestei societăți.

Cu această ocazie B.G. mi-a comunicat identitatea „cunoștinței” sale din cadrul Gărzii Financiare Bihor, respectiv comisarul S.F.N.”.

Susținerile denunțătorului P.E.G. au fost confirmate de martorul denunțător B.G., care, fiind audiat în cauză, a declarat următoarele: „în perioada în care P.E.G. era implicat în afacerile ilegale cu G.I., undeva la începutul anului 2009, am fost contactat telefonic de P.E.G. care mi-a spus că are control de la Garda Financiară Bihor și m-a rugat dacă cunosc pe cineva la această instituție să-I ajut. Rețin că acesta mi-a spus că numitul G.I. i-a zis să ia legătura cu mine în această problemă. M-am întâlnit personal cu P.E.G., care mi-a spus că are control de la Garda Financiară și că are unele probleme în firmă, din câte rețin acesta nu era în regulă cu stocurile de marfă, la care i-am spus că o să încerc să îl ajut. Am luat legătura cu comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare Bihor căruia i-am prezentat problema, respectiv i-am spus că un prieten de-al meu, P.E.G. - administrator la SC C.A. SRL, are control de la Garda Financiară și nu este în regulă cu documentele contabile, rugându-l dacă este posibil să-I ajute. Acesta mi-a spus că se interesează să vadă despre ce este vorba, după care urmează să mă contacteze. În aceeași zi sau în ziua următoare, nu mai rețin exact, am fost sunat de S. și mi-a spus că „este ok” și să ne întâlnim și să discutăm. L-am sunat pe P.E.G. și i-am spus că poate să se prezinte la Garda Financiară Bihor, întrucât am vorbit și va fi în regulă. După efectuarea controlului am fost resunat de P.E.G., care mi-a confirmat că totul a decurs bine pentru el, după care m-am întâlnit cu comisarul S.F.N., care mi-a spus că, pentru problema respectivă, P.E.G. trebuie să dea suma de 1.500 euro, bani pe care urma să-i remită colegilor care au efectuat controlul. L-am contactat pe P.E.G., i-am spus că va trebui să-mi dea 1.500 euro pentru ca eu la rândul meu să dau acești bani lui S.F.N. care la rândul său să-i remită în continuare comisarilor de la Garda Financiară care au efectuat controlul. Acesta mi-a dat banii, pe care în aceeași zi i-am și remis în totalitate lui S.F.N.”.

Astfel, din probele de la dosar a rezultat că denunțătorul P.E.G. a dat, cu titlu de mită, prin intermediul lui B.G., suma de 1.500 euro, în vederea remiterii comisarului S.F.N., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în vederea protejării SC C.A. SRL cu ocazia controlului mai sus menționat.

La data de 01 aprilie 2009, comisarii M.T. și C.I. din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor au efectuat un control operativ și inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfășurându-se la sediul social declarat situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Giurgiu din 20 martie 2009, potrivit căreia controlul urma să cuprindă activitatea desfășurată de societatea în cauză în perioada ianuarie - februarie 2009. Deplasându-se la sediul social declarat, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 01 aprilie 2009 și au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu își mai desfășoară activitatea la sediul social. Fiind contactat telefonic administratorul P.E.G., acesta a declarat că se va prezenta la data de 02 aprilie 2009 la sediul Gărzii Financiare Bihor în vederea efectuării controlului, când a fost întocmit procesul-verbal de contravenție de către comisarii M.T. și C.I., fiind constatate trei fapte contravenționale: neînregistrarea documentelor în evidențele contabile, nedeclararea punctului de lucru la organul fiscal teritorial și nedeținerea registrului unic de control, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 9.000 RON, contravenientul achitând pe loc suma 4.500 RON.

Este de observat că acest control s-a limitat exclusiv la adresa Gărzii Financiare Giurgiu, fără a se efectua și verificări suplimentare, astfel cum s-ar fi impus cu necesitate în cauză, cu toate că anterior, la data de 16 octombrie 2008, comisarul M.T. mai efectuase un control la SC C.A. SRL, ocazie cu care a constatat că societatea nu funcționează la sediul social declarat. Este de relevat, totodată, că verificările nu au fost extinse de echipa de control și la beneficiarul final al produselor, respectiv SC T.G.R. SRL Oradea, deși din înscrisurile ridicate rezultau suspiciuni privind realitatea tranzacțiilor.

Denunțătorul P.E.G., fiind audiat în cauză a arătat: „L-am anunțat din nou pe B.G. despre controlul ce urma a fi efectuat și despre identitatea comisarului care mă contactase, iar ulterior acesta m-a resunat, după ce probabil discutase cu S.F.N., relatându-mi că pot să mă prezint în vederea efectuării controlului la Garda Financiară Bihor. A doua zi, conform invitației telefonice, m-am prezentat la Garda Financiară Bihor cu documentele SC C.A. SRL, fiind primit de alți doi comisari decât cei care îmi făcuseră primul control. După verificarea formală a actelor prezentate, întrucât comisarii în cauză constataseră abateri minore, am fost sancționat contravențional cu o amendă de 4.500 RON, pe care din câte îmi amintesc am și achitat-o pe loc. Fiindu-mi prezentat de către organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea Oradea procesul-verbal din 02 aprilie 2009 întocmit de comisarii C.I. și M.T., arăt faptul că este vorba despre, controlul la care am făcut referire mai sus, fiind sancționat pentru chestiuni minore, respectiv nedeclararea punctului de lucru și neachiziționarea registrului unic de control. Prezentându-mi-se anexele la acest proces-verbal, mi-am amintit faptul că „contractul de subînchirere comercială” din 05 ianuarie 2009 a fost întocmit chiar la sugestia echipei de control care mi-a controlat prima dată societatea C.A., întrucât societatea în cauză nu avea nici un depozit pentru desfășurarea activității de comercializare en-gros a produselor alimentare, în condițiile în care scriptic se derulau afaceri cu mari cantități de produse alimentare. Cu alte cuvinte, era evident faptul că activitățile pe SC C.A. SRL erau formale, în condițiile în care societatea nici măcar nu avea un depozit. Mi-a fost evident încă de la primul control că B.G. vorbise cu comisarul S., iar acesta la rândul său intervenise la colegii săi din echipa de control, astfel, am considerat că merită să îi achit Iul S. sumele în cauză. După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor, l-am anunțat pe B.G. despre desfășurarea în „bune condițiuni” a controlului respectiv, stabilind să ne întâlnim ulterior în cursul serii. B.G. mi-a comunicat că și de această dată trebuie să-i dea lui S.F.N. suma de 1.500 euro pentru intervenția realizată la colegilor săi”.

Fiind audiat în cauză, martorul denunțător B.G. a confirmat declarațiile lui P.E.G., declarând următoarele: „După o perioadă de timp, nu mai rețin exact cât, însă este vorba de câteva săptămâni, numitul P.E.G. m-a sunat din nou și mi-a spus că are un nou control de la Garda Financiară, rugându-mă să-l ajut și de această dată. L-am sunat pe comisarul S.F.N. căruia i-am spus că prietenul meu, P.E.G. are un nou control de Ia Garda Financiară Bihor pe SC C.A. SRL, la care acesta, și de data aceasta, mi-a zis că după ce se interesează despre ce este vorba mă resună. Am fost resunat de comisarul S., care mi-a spus că poate să mă ajute, după care P.E.G. s-a prezentat la Garda Financiară Bihor pentru control, unde i s-a făcut un control superficial fără să se constate deficiențe grave pe firmă, acesta spunându-mi că este mulțumit. Nu cunosc dacă acesta a fost sau nu sancționat contravențional, ori dacă s-au luat alte măsuri împotriva sa, nici cu această ocazie și nici în alte rânduri în care organele de control financiar-fiscal din cadrul Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale la firmele administrate de P.E. Și de data aceasta S.F.N. mi-a comunicat că P.E. trebuie să-i dea 1.500 euro, întrucât trebuie să dea și el mai departe. M-am întâlnit cu P.E. care mi-a dat banii, după care i-am remis în continuare comisarului S.F.N.”.

Așa cum rezultă din probele de la dosar, și în cazul acestui control comisarul S.F.N. a primit suma de 1.500 euro de la denunțătorul P.E.G., prin interemdiul lui B.G., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor.

În continuarea declarației sale, martorul denunțător P.E.G. a arătat că întrucât activitatea infracțională desfășurată prin intermediul celor trei firme ale sale, SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL, era de o anvergură deosebită, iar controalele de la Garda Financiară Bihor erau tot mai dese, a stabilit cu B.G., care discutase în prealabil cu comisarul S.F.N., să dea, cu titlu de mită, prin intermediul lui B.G., inculpatului S.F.N. suma de 3.000 euro/lună, respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare dintre cele trei firme ale sale, cu scopul ca acesta să asigure protecție în cazul celor trei firme mai sus menționate, cu ocazia controalelor efectuate de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor: „Având o discuție cu B.G., după acest al doilea control, am convenit cu acesta că ar fi mai bine să îmi fac „abonament” la comisarul S. pentru a fi sigur că nu voi avea probleme cu Grada Financiară Bihor. „Abonamentul” consta în remiterea sumei de 1.000 euro pe lună pentru fiecare societate administrată de mine, în favoarea comisarilor de la Garda Financiară Bihor, prin intermediul lui S.F.N. Întrucât cunoșteam amploarea activităților evazioniste desfășurate pe cele trei societăți, am convenit să dau cei 3.000 euro/lună pentru a nu fi identificate și scoase la lumină aceste activități ilicite derulate și pentru a nu se merge cu aceste controale mai departe pentru a ajunge la societățile controlate de G.I. Acest fapt l-am adus la cunoștința lui G.I., care urma să-mi deconteze aceste sume de bani, în virtutea faptului că acesta era beneficiarul real al activităților desfășurate prin intermediul societăților mele, lucru cu care G.I. a fost de acord.

Acest fapt a fost acceptat de către comisarul S.F.N., care urma să protejeze activitățile derulate prin intermediul societăților mele, prin intervenția la colegii săi în momentul în care se efectuau controale la firmele administrate de mine. Astfel, în lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009 am dat, cu titlu de mită, comisarului S.F.N., prin intermediul lui B.G., suma totală de 12.000 euro, respectiv câte 3.000 euro lunar”.

Aceste aspecte au fost confirmate și de martorul B.G., care a confirmat că în primăvara anului 2009 a dat comisarului S.F.N. câte 3.000 euro/lună pentru protejarea firmelor administrate de numitul P.E.G., după o discuție prealabilă.cu S.F.N. când acesta a acceptat această propunere: „Declar că am discutat cu P.E.G. despre controalele tot mai dese pe care acesta le avea de la Garda Financiară, la care P.E. m-a întrebat dacă nu este posibil să vorbesc la Garda Financiară să dea o sumă de bani lunar și să fie lăsat în pace, adică să nu i se mai facă controale. Am discutat această problemă cu comisarul S.F.N., căruia i-am comunicat că P.E.G. ar fi dispus să-i plătească lunar câte 1.000 euro pentru fiecare firmă administrată de el și „să fie lăsat în pace”, la care S. mi-a spus că „este ok”. Precizez că la data respectivă P.E.G. desfășura activități comerciale pe trei firme, respectiv SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL. Astfel, în lunile următoare, nu rețin exact care luni, însă undeva în primăvara - vara anului 2009, P.E.G. mi-a dat lunar 3.000 euro, bani pe care i-am remis comisarului S.F.N. potrivit înțelegerii anterioare. Nu retjn exact în câte luni am dat acești bani iui S.F.N., însă în mod cert banii s-au plătit cel puțin patru luni la rând”.

Din nota de constatare întocmită de specialistul D.N.A. cu privire la controalele efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor la SC C.A. SRL și SC C.O. SRL a rezultat următoarele:

1. La data de 07 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, S.F. și A.V., au efectuat un control operativ și inopinat la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de administratorul P.E.G., controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. R.C., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Sibiu din 30 aprilie 2009.

În nota unilaterală din 07 mai 2009, comisarii S.F. și A.V. nu au indicat perioada ce urma a fi verificată, menționând doar textual „din cauza lipsei de timp disponibil (modificarea programului), controlul se va efectua la o dată ulterioară”.

La data de 11 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, S.F. și A.V., au întocmit invitația din 11 mai 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 12 mai 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire ale societății, întreaga evidență primară și contabilă a societății pe perioada 01 ianuarie 2009 - 12 mai 2009, registrul unic de control, actul de identitate și ștampila societății. Această invitație a fost lăsată la SC F.C. SRL Oradea, care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea.

La data de 29 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au întocmit nota de constatare din 29 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control tematic pe perioada ianuarie - mai 2009 la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de B.N., administrator al SC F.C. SRL Oradea (care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea). Comisarii M.F. și A.V. au constatat faptul că „societatea nu desfășoară activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C. Administratorul P.E.G. nu a fost văzut niciodată la adresa menționată mai sus. În data de 11 mai 2009 ne-am deplasat la sediul social declarat unde ni s-a comunicat că societatea nu mai are spațiu închiriat la această adresă. În data de 11 mai 2009 s-a întocmit invitația care a fost preluată de B.N. ca reprezentant al SC F.C. SRL Oradea. Acesta a luat legătura telefonic cu P.E.G., comunicându-i că este invitat la Garda Financiară Bihor în data de 12 mai 2009, orele 08:30. Până la data de 29 mai 2009 P.E.G. nu a prezentat nici un document justificativ privind activitatea societății la firma de contabilitate, ultimele documente fiind întocmite pentru luna martie 2009, fapt ce reiese din nota explicativă, anexa 1, care face parte integrantă din prezenta notă”.

La data de 01 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au efectuat un control tematic la SC C.O. SRL Oradea întocmind nota unilaterală din 01 iunie 2009, menționând doar textual „s-au pregătit actele premergătoare întocmirii notei de constatare privind declarare sediu fictiv în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile”. La data de 03 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au întocmit nota de constatare din 03 iunie 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la declararea fictivă a sediului social și a faptului că nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secția Bihor a rezultat faptul că controlul s-a demarat ca urmare a adresei Gărzii Financiare - Secția Alba din 18 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secția Bihor din 20 mai 2009.

În data de 11 mai 2009 comisarii s-au deplasat la sediul declarat al SC C.O. SRL din Oradea, str. R.C., unde au lăsat invitația predată la SC F.C. SRL Oradea, societate care întocmește contabilitatea societății.

Deoarece în urma invitației nu s-a prezentat nimeni cu actele contabile ale societății, comisarii s-au deplasat în data de 29 mai 2009 la societatea de contabilitate, unde au încheiat nota de constatare.

Din datele suplimentare solicitate Oficiul Registrului Comerțului Bihor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, privind istoricul societății a rezultat că nu au apărut date noi privind sediul social și administratorii societății, iar declarațiile fiscale sunt depuse fără sumă.

Rezultă faptul că nu s-a putut verifica dacă societatea a înregistrat în contabilitate facturile menționate în adresa Gărzii Financiare - Secția Alba din 20 mai 2009 privind vânzările aferente către SC M.O. SRL Sebeș, „întrucât administratorul societății nu a putut fi contactat de comisarii Gărzii Financiare Bihor, iar societatea nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat, din care cauză nu s-au putut verifica evidențele financiar-contabile ale societății și nu deținem informații cu privire Ia alt sediu al acestuia”.

Având în vedere cele constatate prin nota de constatare din 03 iunie 2009, Garda Financiară Bihor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire la SC C.O. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile și a faptului că nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat, fapte ce se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, se menționa faptul că „în data de 03 iunie 2009, ulterior încheierii notei de constatare din 03 iunie 2009, administratorul societății s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor, fără a prezenta vreun document din care să rezulte că societatea își desfășoară activitatea la sediul social declarat sau că acesta a fost modificat, situație în care nu s-au putut verifica evidențele financiar-contabile ale societății.

2. La data de 03 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. și A.V. au întocmit invitația prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 04 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documente de evidență tehnică operativă și financiar-contabilă pe perioada ianuarie 2009 - la zi (facturi, chitanțe, registru casă, etc.), documentul de identitate; ștampila societății, declarațiile fiscale depuse, balanțele de verificare și inventarierea patrimoniului societății.

La data de 04 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, comisarii M.F. și A.V. au întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, fiind constatate două fapte contravenționale: necompletarea unor date pe facturile emise și neîntocmirea notelor de recepție pentru mărfurile achiziționate, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 3.000 RON. Din procesul-verbal reiese faptul că amenda a fost achitată pe loc de reprezentantul legal al SC C.O. SRL, conform chitanței. Nu au fost ridicate documente contabile în copii.

3. Tot la data de 04 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G. la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. și A.V. au întocmit invitația prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 05 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, facturile fiscale emise, extras cont pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, în trei exemplare semnate și ștampilate conform cu originalul, act de identitate și ștampila societății.

La data de 05 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, prezentate la sediul Gărzii Financiare Bihor de către administratorul P.E.G., comisarii M.F. și A.V. au întocmit nota unilaterală, menționând ca obiectiv: controlul tematic pe perioada 2009. Comisarii M.F. și A.V. au constatat textual faptul că „în urma invitației din data de 04 iunie 2009, administratorul societății s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor cu copii certificate după documentele solicitate”.

4. La data de 09 iulie 2009, comisarii S.F. și L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitația prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire a societății, întreaga evidență primară și contabilă a societății pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi (facturi intrare și ieșire, jurnalele TVA, fișe de magazie, recepții, registru de casă, etc.), fișe cont 401 - furnizori, fișe cont 411 - clienți, registrul unic de control, documentul de identitate și ștampila societății.

La data de 10 iulie 2009, comisarii S.F. și L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitația prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea, a fost invitat Ia sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire și funcționare a societății, evidența tehnico-operativă și financiar-contabilă pe perioada 01 aprilie 2009 - până la zi, fișe cont 401 - furnizori, fișe cont 411 - clienți, registrul unic de control și ștampila societății. La data de 13 iulie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii S.F. și L.A. au întocmit nota de constatare din 13 iulie 2009, cu ocazia efectuării unui control încrucișat pe perioada 01 aprilie 2009 - 13 iulie 2009 la societatea în cauză. Comisarii S.F. și L.A. au constatat textual faptul că „societatea desfășoară activitate de comerț cu ridicata de produse petroliere. Aprovizionarea se face de la un singur furnizor SC C.P.C. SRL Oradea. Beneficiarii sunt diverși operatori economici, atât de pe raza județului Bihor, cât și din alte județe. Relațiile economice cu furnizorul și cu beneficiarii sunt realizate ca și comenzi, preluare, înaintare, livrări, decontări bancare de către administratorul P.E.G. și de către un împuternicit al societății, numitul D.C. Menționăm că societatea desfășoară această activitate de comerț cu motorină și benzină începând cu 02 aprilie 2009”. Cu ocazia controlului în cauză a fost luată o notă explicativă administratorului P.E.G.

Anexat notei de constatare au fost ridicate în copii mai multe documente contabile, respectiv: fișe cont 401 - furnizori; fișe cont 411 - documente contabile, jurnale de vânzări și cumpărări (inclusiv iulie 2009, fișele de magazie pentru produsele comercializate, toate aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2009, balanțele de verificare la 30 aprilie 2009 și 31 mai 2009 și raportările periodice depuse în cursul anului 2009.

5. La data de 28 iulie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, A.T. și S.L., au efectuat un control încrucișat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare - Secția Bacău din 23 iulie 2009 și urma să cuprindă activitatea desfășurată pe parcursul lunii iunie 2009.

Deplasându-se la sediul social declarat, A.T. și S.L. au întocmit nota unilaterală din 28 iulie 2009 și au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu își mai desfășoară activitatea Ia sediul social, neputând fi contactat nici un reprezentant legal al societății. Prin nota explicativă dată, reprezentantul imobilului situat în Oradea, str. B., SC C.C. SRL, d-na M.C. a declarat faptul că SC C.A. SRL nu a funcționat la sediul social declarat niciodată, nepermițându-i-se accesul în imobil, întrucât nu-și achitase garanția solicitată prin contractul de închiriere din 01 iulie 2008, contract reziliat unilateral prin actul de denunțare încheiat la data de 08 iulie 2008. Prin urmare, SC C.A. SRL de la data de 08 iulie 2008 nu mai funcționa la sediul social declarat.

Faptul că SC C.A. SRL Oradea nu mai funcționa din data de 08 iulie 2008 la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., fusese constatat încă de la data de 01 aprilie 2009 de către comisarii M.T. și C.I., nefiind însă finalizate verificările și nefiind sesizat Parchetul competent.

Fiind solicitate, de către echipa de control, date de Ia Oficiul Registrului Comerțului Bihor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, au fost primite răspunsurile la data de 10 august 2009.

În urma verificărilor efectuate, comisarii A.T. și S.L. au întocmit nota de constatare din data de 29 octombrie 2009, care a stat la baza sesizării Gărzii Financiare Bihor adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire la SC C.A. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social și prin necalcularea, neevidențierea în contabilitate și nevirarea la bugetul consolidat al statului a impozitelor și taxelor aferente operațiunilor comerciale efectuate în luna iunie 2009 în valoare totală de 16.978,5 RON (9.216,9 RON TVA și 7.761,6 RON impozit pe profit) aferente tranzacției cu SC H.E. SRL Bacău.

Este de relevat faptul că sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a survenit ia peste 2 luni și jumătate de la finalizarea verificărilor de către echipa de control. Fiind audiați cu privire la această chestiune, membrii echipei de control nu au putut da o explicație pentru întârzierea nejustificată a sesizării organelor judiciare cu privire la SC C.A. SRL Oradea.

Astfel, din probele de la dosar, a rezultat că în perioada aprilie - iulie 2009, comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma 3.000 euro lunar, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL.

La data de 19 august 2009, comisarii A.V. și M.M. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală, cu ocazia efectuării unui control la sediul Gărzii Financiare Bihor la SC C.O. SRL Oradea. Comisarii A.V. și M.M. au constatat, textual, faptul că „s-a întocmit nota de constatare cu privire la obligațiile neachitate de SC C.O. SRL Oradea la bugetul de stat fiind stabilit un prejudiciu de 7,9 milioane RON. Nota de constatare se trimite la organele abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, D.G.F.P. Bihor și I.P.J. Bihor”.

La data de 20 august 2009, comisarii A.V. și M.M. au întocmit nota de constatare din 20 august 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare rezultă faptul că „SC C.O. SRL are sediul social declarat în Oradea, str. R.C., având ca asociat unic și administrator pe numitul D.P.S. Până la data de 22 iulie 2009, societatea a fost administrată de P.E.G., cel care în fapt a desfășurat activitatea societății în perioada aprilie - iulie 2009.

Conform adresei Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, SC C.O. SRL Oradea a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008, iar declarația privind impozitul pe profit și decontul de TVA aferent trimestrului II 2009, nu au fost depuse până la data de 05 august 2009.

Societatea în fapt nu a desfășurat nici un fel de activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C., și nici nu are contract încheiat pentru prestări servicii contabile cu vreo societate comercială sau persoană fizică cu privire la întocmirea contabilității societății, fiind trimisă la data de 03 iunie 2009 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sesizarea nr. 605968 în vederea constatării existenței infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile și a faptului că nu desfășoară activității la sediul social declarat). SC C.O. SRL Oradea este plătitoare de impozit pe profit din data de 01 ianuarie 2009 și plătitoare de TVA din data de 01 februarie 2009.

În cursul anului 2009, administratorul P.E.G. a cumpărat produse petroliere de la un singur furnizor, SC C. SRL Oradea, societate aflată în insolvență, care facturează fără TVA și a vândut marfa achiziționată la diferiți clienți, rezultând o diferență în minus între valoarea de achiziție și valoarea de vânzare de 2.334.027,56 RON. SC C. SRL Oradea nu a înregistrat TVA deductibil din alte operațiuni, drept pentru care TVA colectat este și cel datorat la bugetul de stat, astfel că valoarea totală cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 7.903.839,1 RON.

Fapta de a nu calcula, evidenția și vira la bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente veniturilor obținute în urma operațiunilor efectuate, există suspiciunea că se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005. De săvârșirea faptelor prezentate, apreciem că se face răspunzător SC C.O. SRL Oradea prin administratorul ei, P.E.G.”.

Această notă de constatare a stat la baza sesizării din data de 20 august 2009 transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. Totodată, aceste date au fost transmise și D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea cu adresa din 25 august 2009, învederându-se faptul că sesizarea penală din data de 20 august 2008 a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în completarea sesizării din data de 03 iunie 2009.

În privința acestui ultim control, efectuat de comisarii A.V. și M.M., este de remarcat declarația martorului B.G., care a arătat următoarele: „Comisarul S.F.N. mi-a spus de mai multe ori să discut cu P.E.G. să pună la punct actele contabile ale firmelor, întrucât este presat de colegi și nu crede că poate să-i mai țină spatele în aceste condiții”.

Astfel, din ansamblul probator, s-a stabilit că în perioada 2008-2009, pe fondul comiterii unor fapte de evaziune fiscală de o amploare deosebită de către numiții P.E.G. și G.I., firmele administrate formal de P.E.G., dar controlate în realitate de numitul G.I., au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, însă, urmare a actelor de corupție sus-menționate, comisarii Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale superficiale, formale, la firmele administrate de numitul P.E.G., fiind constatate doar abateri minore, fără însă să fie constatate și sesizate organelor competente activitățile evazioniste desfășurate prin intermediul firmelor fantomă administrate de acesta.

Din raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A. a rezultat că prin neînregistrarea, necalcularea și nedeclararea în totalitate de către SC C.A. SRL, SC C.O.SRL, SC R.S.F. SRL, a obligațiilor fiscale rezultate în urma operațiunilor economice efectuate de aceste societăți pe relația cu grupul de firme T.G., bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 32.441.068 RON, din care 29.532.507 RON reprezentând TVA și suma de 2.908.561 RON impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente, cele trei societăți fiind reprezentate în perioada analizată de numitul P.E.G.

Fiind audiat în cauză, inculpatul S.F.N. a recunoscut parțial comiterea faptelor, declarând următoarele: „La sfârșitul anului 2008, am fost abordat de numitul B.G. în legătură cu unele probleme pe care le avea un partener de afaceri sau prieten al acestuia pe nume P.E.G., spunându-mi că acesta este administrator la SC C.A. SRL și are un control de la Garda Financiară Bihor, rugându-mă să-l ajut în măsura în care am această posibilitate. Am verificat, din câte rețin, într-una din încăperile unde se centralizează toate actele de control efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor și am constatat că nu sunt probleme serioase în privința SC C.A.

SRL. L-am informat despre aceasta pe numitul B.G. cu care am stabilit o întâlnire pentru a discuta. Îmi amintesc că prima tranșă de bani în sumă de 1.500 euro am primit-o de la numitul B.G. într-o după-masă când m-am întâlnit cu acesta la Hipermarketul R. situat în Oradea, la o cafenea. Banii mi-au fost remiși de B.G. fără să-mi amintesc cupiura acestora. Precizez că nu am pretins o anumită sumă de bani de la B.G., iar suma de 1.500 euro mi-a fost oferită de către aesta, după câteva zile de la prima discuție legată de controalele efectuate la SC C.A.

SRL. După aproximativ trei-patru luni am fost căutat din nou de B.G. care mi-a spus că este în derulare un nou control la firma lui P.E. Am verificat, la fel ca și prima dată, am constatat din nou că nu sunt probleme deosebite după care l-am anunțat despre acest lucru și pe B.G. În aceeași zi sau în zilele următoare, nu mai rețin exact, m-am întâlnit cu acesta undeva în oraș, posibil tot la o cafenea din incinta Hipermarketului R., unde acesta mi-a spus că P.E. este mulțumit pentru ajutorul acordat și mi-a mai remis 1.500 euro.

Am primit banii și de data aceasta și i-am păstrat în totalitate pentru mine, la fel ca și prima dată, fără să discut cu vreun coleg despre vreo sumă de bani. Ulterior, din câte rețin, au fost efectuate mai multe controale pe SC C.A. SRL și SC C.O. SRL, fiind din nou rugat de B.G. să intervin pentru numitul P.E.G. Am verificat despre ce este vorba, după care m-am întâlnit din nou cu B.G. și am mai primit de la acesta 1.000 euro sau 1.500 euro, fără însă să mai rețin exact suma. Ulterior am discutat cu colegul meu A.V. despre controlul efectuat de către acesta la SC C.O.

SRL Oradea, la care acesta m-a informat că problemele sunt destul de grave având conotații penale. Mi-am dat seama din discuțiile cu A.V. că este vorba de o evaziune fiscală destul de mare, după care i-am comunicat acest aspect numitului B.G., spunându-i totodată să-i transmită lui P.E. să-și pună contabilitatea în ordine întrucât altfel nu pot să-l mai ajut. În aceste condiții m-am retras și nu am mai primit alte sume de bani de la P.E. prin intermediul lui B.G.”.

Instanța de fond a reținut că mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale se coroborează, cele mai relevante sub aspect probator fiind procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate ambiental, declarațiile martorilor denunțători P.E.G. și B.G., declarația inculpatului S.F.N., dar și înscrisurile de la dosarul cauzei. Relevante, sub aspect probator, sunt discuțiile purtate la data de 31 august 2011 de către numitul B.G. cu S.F.N. și soția acestuia S.C.

Rezultă, fără nici un fel de dubiu, din aceste discuții că inculpatul S.F.N. a intervenit la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor pentru protejarea firmelor administrate de numitul B.G., iar pentru aceste „servicii” a primit, în mod repetat, diferite sume de bani de la administratorul societăților comerciale controlate. De asemenea, este de remarcat, în discuția avută la data de 17 iunie 2011 afirmația martorei S.C., care îl instruiește pe B.G. cu privire la declarațiile pe care acesta să le facă în fața organelor de urmărire penală.

De altfel, soții S., în discuțiile avute cu denunțătorul B.G. la data de 17 iunie 2011, insistă în mai multe rânduri pe faptul că organele de urmărire penală nu au cum să dețină probe cu privire la actele de corupție în discuție. Astfel, din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că în perioada 2008-2009, pe fondul comiterii unor fapte de evaziune fiscală de o amploare deosebită de către numiții P.E.G. și G.I., firmele administrate formal de P.E.G., dar controlate în realitate de numitul G.I., au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, context în care comisarul S.F.N., din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de colegii săi din cadrul Gărzii Financiare, a primit de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunțite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfășurată prin intermediul acestor societăți în perioada respectivă și de a nu lua alte măsuri legale fată de firmele controlate.

În fata instanței de fond inculpatul a recunoscut fapta astfel cum este descrisă pe larg în actul de sesizare al instanței.

Instanța de fond a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului S.F.N., care, în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua, la firmele administrate de acesta, controale amănunțite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate evazionistă desfășurată prin intermediul acestor societăți în perioada respectivă și de a nu lua alte măsuri legale față de firmele controlate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu referire la art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen.

La individualizare judiciară a pedepsei aplicate instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. reținând gravitatea ridicată a faptei săvârșite, limitele de pedeapsă reduse cu o treime, cât și circumstanțele personale ale inculpatului. S-a avut în vedere calitatea sa de comisar superior în cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, precum și cuantumul total al sumei primite, elemente ce agravează mult situația acestuia. Pe de altă parte s-au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa de antecedență penală, vârsta de 60 de ani, starea sa de sănătate, precum și faptul că inculpatul și-a asumat responsabilitatea faptei comise și a conștientizat gravitatea acesteia în fața instanței din moment ce a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., cu tot ceea ce presupune aceasta, renunțând a mai formula apărări, a mai invoca excepții, a mai propune probe, ori a mai combate acuzațiile ce i s-au adus. Toate aceste criterii anterior enumerate au condus instanța de fond la concluzia că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere ca modalitate de individualizare judiciară ar asigura îndeplinirea rolului educativ al pedepsei și scopului acesteia, acela de a asigura atât prevenția generală, cât și prevenția specială și că în aceste condiții pronunțarea condamnării va constitui un avertisment pentru inculpat.

Ca urmare instanța de fond în baza art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza art. 864 alin. (1) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni în termenul de încercare și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 864 alin. (2) C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate, în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse în sarcina lui și executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii din data de 31 mai 2012.

S-a constatat că prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 08 mai 2012 încheiat în baza ordonanței procurorului D.N.A. din data de 07 mai 2012 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. ridicate de la inculpat cu prilejul percheziției domiciliare, sume consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea, la dispoziția D.N.A.

Față de poziția martorului denunțător exprimată în ședința publică din 07 noiembrie 2012 în sensul restituirii sumei de 15.000 euro instanța de fond în baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 completată prin Legea nr. 161/2003 a dispus restituirea de către inculpat în favoarea denunțătorului P.E.G. a sumei de 15.000 euro sau echivalentul în RON al acestei sume, la cursul oficial al zilei la care se efectuează plata.

S-a constatat că sumele de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. sunt consemnate la C. Bank - Sucursala Oradea conform recipiselor de consemnare din 08 mai 2012.

În consecință s-a dispus predarea către martorul denunțător P.E.G. a sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A., consemnate la C. Bank SA - Sucursala Oradea pe numele inculpatului la dispoziția D.N.A - Serviciul Teritorial Oradea, conform recipiselor de consemnare si chitanțelor din 08 mai 2012, sume ridicate de la inculpat conform ordonanței de luare a măsurilor asigurătorii din data de 07 mai 2012 în urma percheziției domiciliare efectuată la imobil.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 169 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumelor de 4.550 euro și 241 dolari S.U.A. mai sus menționate.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 16 mai 2012 și procesul-verbal de sechestru din 17 mai 2012, asupra imobilului situat în Oradea, până la concurența sumei de 10.200 euro reprezentând diferența dintre suma totală de 15.000 euro pe care inculpatul este obligat să o restituie denunțătorului și sumele consemnate la C. Bank.

Măsura sechestrului asigurător mai sus enunțată se va menține asupra imobilului până la data restituirii integrale a sumei de 10.200 euro sau echivalentul în RON a acestei sume astfel cum a fost precizată anterior.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea și inculpatul S.F.N.

Apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a vizat cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare. Parchetul a susținut că se impune aplicarea unei pedepse în cuantum sporit și să se dispună executarea ei în regim de detenție având în vedere mai multe aspecte. Astfel, un prim element ce ar trebui avut în vedere este calitatea pe care a avut-o inculpatul și cea a persoanelor asupra cărora și-a afirmat influența, toți aceștia fiind învestiți cu exercițiul autorității de stat, unii dintre aceștia transformându-se ei înșiși în veritabili infractori, punându-se la dispoziția și în slujba mai marilor sau mai micilor evazioniști fiscali. Un alt element ce se impune a fi avut în vedere este forma continuată a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, precum și aspectul că activitatea infracțională a fost stopată doar prin intervenția organului judiciar. Al treilea criteriu care ar trebui avut în vedere este cel al cuantumului folosului material obținut de inculpat și anume 15.000 euro, sumă apreciată ca fiind consistentă, precum și faptul că bugetul statului a fost prejudiciat cu suma de 32.441.068 RON. În plus, se apreciază că inculpatul a recurs la procedura simplificată de judecată doar cu scopul de a beneficia de cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă, având în vedere că în cauză există probe certe de vinovăție. Apoi, lipsa antecedentelor penale constituie o conduită normală pentru orice persoană și este cu atât mai lipsită de relevanță având în vedere faptul că inculpatul este un comisar superior al Gărzii Financiare. Vârsta și starea de sănătate a inculpatului nu constituie prin ele însele un argument pentru a se aplica un regim suspensiv de executare.

Apelul declarat de inculpat a vizat cuantumul pedepsei aplicate. S-a învederat faptul că a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., cerere care i-a fost admisă pe instanța de fond. Ca urmare, a aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă, minimul special al pedepsei este de 1 an și 4 luni, iar maximul de 6 ani și 9 luni. În această situație, consideră că se impunea aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special astfel obținut, pentru a nu se anihila beneficiul legal. S-a susținut că în cauză ar fi incidente dispozițiile privind circumstanțele atenuante. Astfel, a fost reiterată cererea pe care a formulat-o în fața instanței de fond, urmând a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. S-a arătat că nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, a fost sincer pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, s-a prezentat la toate solicitările organelor de urmărire penală și a participat la toate ședințele de judecată. Ca modalitate de executare, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr. 11/A din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.F.N. împotriva sentinței penale nr. 204 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, obligând pe apelant să plătească suma de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat L.I. conform delegației din 14 decembrie 2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva sentinței penale nr. 204 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează în sensul că:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 844 alin. (2) C. pen., art. 864 alin. (1) C. pen., art. 863 alin. (1) C. pen., art. 861 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului S.F.N., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. cu reținerea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani și 6 luni la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care o va executa în regim de detenție.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Starea de fapt a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului dată în fața instanței de fond.

Inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. declarând înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște faptele reținute în sarcina sa așa cum au fost descrise în rechizitoriu și că este de acord ca judecarea sa să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În mod corect, prima instanță a admis cererea formulată de inculpat, fiind îndeplinite condițiile cerute de acest text de lege.

Ca stare de fapt s-a reținut că inculpatul S.F.N. este angajat la Garda Financiară - Secția Bihor din anul 1991, având funcția de comisar superior, desfășurându-și activitatea în cadrul Diviziei I. În calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare Bihor avea ca principale atribuții de serviciu „efectuarea de controale operative și tematice la diferite persoane fizice sau juridice și monitorizarea achizițiilor intracomunitare”.

SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL au fost înființate de martorul denunțător P.E.G. la inițiativa lui G.I., și se apreciază că acestea ar fi societăți tip „fantomă”, interpuse formal în circuitul comercial, în scopul eludării TVA datorată bugetului general consolidat de către societățile controlate de acesta.

SC C.A. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. B. În perioada analizată, obiectul principal de activitate al societății l-a constituit „comerțul cu ridicata al legumelor și fructelor”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4631. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, martorul P.E.G. a avut calitatea de administrator și unic asociat, începând cu data de 03 iulie 2008. Sediul social al societății a fost stabilit la data de 01 iulie 2008 în Oradea, str. B., într-un imobil aparținând SC C.C. SA Oradea, în baza unui contract de închiriere având ca obiect un spațiu în suprafață de 15,75 m.p., cu destinația birou, contract care fost denunțat de către locator după circa 7 zile, la data de 08 iulie 2008 și reziliat de drept pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către locatar.

SC C.O. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în municipiul Oradea, str. R.C. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4671. Conform datelor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor martorul P.E.G. a avut calitatea de administrator și unic asociat, pe perioada 15 ianuarie 2009 - 22 iulie 2009. SC C.O. SRL nu a desfășurat nici un fel de activitate la sediul social declarat, iar conform adresei din 05 august 2009 a D.G.F.P. Bihor - A.F.P.M. Oradea, Serviciul de Evidență Plătitori Persoane Juridice, rezultă că SC C.O. SRL a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008.

SC R.S.F. SRL avea, la data comiterii faptelor, domiciliul fiscal în Oradea, str. B. SC R.S.F. SRL a fost reprezentată legal în perioada analizată de către numitul P.E.G., în calitate de administrator care a avut și calitatea de asociat în perioada 10 octombrie 2008 - 29 iulie 2009. În perioada analizată, obiectul principal de activitate l-a constituit „Comerțul cu ridicata al fructelor și legumelor”, activitate ce se regăsește în Nomenclatorul CAEN la poziția 4631. Ca și în cazul SC C.A. SRL, sediul social al SC R.S.F. SRL a fost declarat la aceeași adresă, str. B., în baza contractului de închiriere din 06 octombrie 2008, semnat din partea locatoraului chiar de martorul P.E.G., încheiat cu SC C.C. SA, în condițiile în care societatea nu a funcționat niciodată la această adresă, iar conform istoricului societății, martorul P.E.G. a dobândit calitatea de asociat și administrator în baza cererii de mențiuni din 09 octombrie 2008 până la data de 28 iulie 2009, dată la care societatea a fost cesionată altei persoane. Referitor la activitatea SC R.S.F. SRL, aceasta a constat în comercializarea de produse alimentare, în același scop și regim ca și SC C.A. SRL și SC C.O. SRL.

În perioada iulie 2008 - iulie 2009, martorul denunțător P.E.G. a derulat activități în domeniul comercializării produselor petroliere și alimentare, prin intermediul SC C.A. SRL Oradea (în perioada iulie 2008 - iulie 2009), SC C.O. SRL Oradea (în perioada aprilie 2009 - iulie 2009) și SC R.S.F. SRL Oradea (în perioada februarie 2009 - iulie 2009).

I. La data de 16 octombrie 2008, comisarii M.T. și B.G. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au intenționat să efectueze un control operativ și inopinat la SC C.A. SRL Oradea. Pentru efectuarea acestuia, s-au deplasat la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., ocazie cu care cei doi comisari mai sus precizați au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008, în care se menționează că Ia sediul social declarat nu au întâlnit nici o persoană care să reprezinte societatea, iar din declarațiile și documentele prezentate de proprietarul sediului social declarat al societății verificate a rezultat faptul că SC C.A. SRL a închiriat spațiul conform contractului de închiriere din 01 iulie 2008, contract care a fost reziliat pentru neexecutarea obligațiilor contractuale de către locatar, actul de denunțare a contractului de închiriere fiind întocmit în data de 08 iulie 2008.

Din actele puse la dispoziție de Garda Financiară Bihor cu adresa din 30 mai 2011 a rezultat că acțiunea de control demarată la data de 16 octombrie 2008 nu s-a finalizat, nefiind continuate verificările de către echipa de control în vederea identificării actelor contabile ale SC C.A. SRL în vederea luării măsurilor legale.

Cu privire la acest control, a fost audiat martorul G.G., comisar șef divizie din cadrul Gărzii Financiare. Din declarația acestuia a rezultat că el este cel care a ordonat efectuarea controlului la SC C.A. SRL Oradea de către o echipă formată din comisarii M.T. și B.G. Tematica de control a fost în legătură cu activitățile intracomunitare desfășurate de SC C.A. SRL și de alte societăți cu care SC C.A. SRL avea relații comerciale. Echipa de control a efectuat verificări la sediul social declarat al SC C.A. SRL, fără a putea identifica reprezentantul legal al societății și actele contabile, constatând că societatea nu funcționează la sediu. Comisarii M.T. și B.G. au întocmit nota unilaterală din 16 octombrie 2008. Această notă unilaterală și actele anexate (contractul de închiriere a spațiului în care asigura sediul social declarat al societății verificate și actul de denunțare al contractului respectiv) au fost prezentate de echipa de control a doua zi, martorului. Împreună au stabilit continuarea acțiunii de control, respectiv demersuri pentru obținerea de date suplimentare de la alte instituții, respectiv Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor și Direcția Finanțelor Publice Bihor. În urma acestei discuții, comisarul M.T. a solicitat la data de 20 octombrie 2008 de la Oficiul Registrului Comerțului informațiile necesare. Răspunsul de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost primit câteva zile mai târziu - 06 sau 07 noiembrie 2008 și a fost preluat direct de la secretariat de către acesta. Martorul mai declară că din verificarea înscrisurilor existente la Garda Financiară Bihor în legătură cu SC C.A. SRL nu a rezultat ca M.T. și B.G., comisarii din echipa de control să fi efectuat alte activități în vederea finalizării controlului demarat la data de 16 octombrie 2008.

Din actele efectuate de cei doi comisari, a rezultat că acel control demarat la data de 16 octombrie 2008, nu s-a finalizat și nu s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală competente pentru efectuarea de cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Martorul denunțător P.E.G., administrator al SC C.A. SRL, a arătat că avea cunoștință despre acest control, și a discutat cu G.I., care I-a îndrumat să ia legătura cu martorul B.G. care are cunoștințe în cadrul Gărzii Financiare Bihor. S-a întâlnit cu acesta, i-a arătat invitația lăsată de comisarii Gărzii Financiare, iar acesta I-a liniștit spunându-i că „lucrurile se vor rezolva” întrucât are o cunoștință „S.”, ce are o funcție importantă în această instituție. Martorul B. i-a mai comunicat denunțătorului să nu dea curs invitației, urmând să-i comunice când și dacă trebuie să se prezinte. La scurt timp, martorul i-a comunicat că se poate prezenta la Garda Financiară, deoarece „lucrurile au fost discutate și nu vor fi probleme”. În consecință, s-a prezentat la Garda Financiară la cei doi comisari care îi lăsaseră invitația, Ie-a arătat actele contabile ce au fost verificate de aceștia formal. Consieră că, în urma intervenției făcute de B.G., nu s-au constatat, nici un fel de abateri de la legislația fiscală și nici nu a fost sancționat. După ce a plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor l-a sunat pe B.G., anunțându-l despre derularea formală a controlului. Au stabilit o întâlnire în cursul serii respective s-au întâlnit, iar B.G. i-a comunicat că trebuie să plătească 1.500 euro pentru ajutorul acordat cu ocazia controlului efectuat de către comisarii Gărzii Financiare Bihor. Acest „ajutor” se referea la faptul că comisarii în cauză efectuaseră verificări superficiale. Cu această ocazie B.G. i-a comunicat identitatea „cunoștinței” sale din cadrul Gărzii Financiare Bihor, respectiv comisarul S.F.N.”.

Depoziția martorului denunțător a fost confirmată de cea a martorului B.G., care arată că a fost contactat telefonic de P.E.G., care s-a recomandat a fi din partea lui G.I. și care i-a spus că are un control de la Garda Financiară și i-a solicitat ajutorul deoarece avea unele probleme, probabil cu stocurile de marfă. Martorul arată că „am luat legătura cu comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare Bihor căruia i-am prezentat problema, respectiv i-am spus că un prieten de-al meu, P.E.G. - administrator la SC C.A. SRL, are control de la Garda Financiară și nu este în regulă cu documentele contabile rugându-l dacă este posibil să-l ajute”. Inculpatul i-a cerut un răgaz să se intereseze despre ce este vorba, iar după trecerea acestuia, a promis ajutorul. După efectuarea controlului, martorul B.G. a fost contactat de inculpat ca i-a spus că „pentru problema respectivă, P.E.G. trebuie să dea suma de 1.500 euro, bani pe care urma să-i remită colegilor care au efectuat controlul”. L-a contactat pe P.E.G., i-a spus că va trebui să dea 1.500 euro pentru a fi remisă lui S.F.N. care la rândul său să-i dea în continuare comisarilor de la Garda Financiară care au efectuat controlul. Acesta a dat banii, pe care în aceeași zi, martorul i-a și remis în totalitate lui S.F.N.

În consecință, Curtea a apreciat că din ansamblul probatoriu a rezultat că denunțătorul P.E.G. a dat prin intermediul lui B.G., suma de 1.500 euro, comisarului S.F.N., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în vederea protejării SC C.A. SRL cu ocazia controlului mai sus menționat.

II. La data de 01 aprilie 2009, comisarii M.T. și C.I. din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor au efectuat un control operativ și inopinat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Giurgiu din 20 martie 2009, potrivit căreia controlul urma să cuprindă activitatea desfășurată de societatea în cauză în perioada ianuarie - februarie 2009. Deplasându-se la sediul social declarat, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 01 aprilie 2009 și au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu își mai desfășoară activitatea la sediul social. Fiind contactat telefonic, administratorul P.E.G., acesta a declarat că se va prezenta la data de 02 aprilie 2009 la sediul Gărzii Financiare Bihor în vederea efectuării controlului, când a fost întocmit procesul-verbal de contravenție din 02 aprilie 2009 de către comisarii M.T. și C.I., fiind constatate trei fapte contravenționale: neînregistrarea documentelor în evidențele contabile, nedeclararea punctului de lucru la organul fiscal teritorial și nedeținerea registrului unic de control, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 9.000 RON, contravenientul achitând pe loc suma 4.500 RON.

Acest control s-a limitat exclusiv la adresa Gărzii Financiare Giurgiu, fără a se efectua și verificări suplimentare, astfel cum s-ar fi impus cu necesitate în cauză, cu toate că anterior, la data de 16 octombrie 2008, comisarul M.T. mai efectuase un control la SC C.A. SRL, ocazie cu care a constatat că societatea nu funcționează Ia sediul social declarat. Este de relevat, totodată, că verificările nu au fost extinse de echipa de control și la beneficiarul final al produselor, respectiv SC T.G.R. SRL Oradea, deși din înscrisurile ridicate rezultau suspiciuni privind realitatea tranzacțiilor.

Martorul denunțător P.E.G. a arătat că a discutat și despre acest control cu B.G. În urma discuției cu acesta și după ce l-a asigurat că nici de această dată nu vor fi probleme, martorul denunțător s-a deplasat la Garda Financiară Bihor, unde au fost verificate formal documentele prezentate. Martorul a arătat că „mi-a fost evident încă de Ia primul control că B.G. vorbise cu comisarul S., iar acesta la rândul său intervenise Ia colegii săi din echipa de control, astfel, am considerat că merită să îi achit lui S. sumele în cauză. După ce am plecat de la sediul Gărzii Financiare Bihor, l-am anunțat pe B.G. despre desfășurarea în „bune condițiuni” a controlului respectiv, stabilind să ne întâlnim ulterior în cursul serii. B.G. mi-a comunicat că și de această dată trebuie să-i dea lui S.F.N. suma de 1.500 euro pentru intervenția realizată la colegilor săi”.

Martorul B.G. i-a confirmat susținerea. A arătat că P.E.G. l-a contactat telefonic spunându-i că are un nou control al Gărzii Financiare și i-a cerut ajutorul. În urma acestei discuții, l-a sunat pe inculpat și l-a informat despre ce este vorba. Acesta i-a spus că se va interesa și apoi îi va comunica rezultatul. După ce inculpatul i-a comunicat că poate să-l ajute și de această dată, P.E.G. a fost la sediu Gărzii Financiare și, după efectuarea controlului, inculpatul i-a cerut suma de 1.500 euro „întrucât trebuie să dea și el mai departe. M-am întâlnit cu P.E. care mi-a dat banii, după care i-am remis în continuare comisarului S.F.N.”.

În consecință, și în cazul acestui control comisarul S.F.N. a primit suma de 1.500 euro de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul lui B.G., pentru a interveni la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor.

III. După al doilea control, martorul denunțător a arătat că activitatea pe care o desfășura prin intermediul celor trei firme ale sale, SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL, era de o anvergură deosebită, iar controalele de la Garda Financiară Bihor erau tot mai dese, a stabilit cu B.G., care discutase în prealabil cu comisarul S.F.N., să dea prin intermediul lui B.G., inculpatului S.F.N. suma de 3.000 euro/lună, respectiv câte 1.000 euro pentru fiecare dintre cele trei firme ale sale, cu scopul ca acesta să asigure protecție în cazul celor trei firme mai sus menționate, cu ocazia controalelor efectuate de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor: „Având o discuție cu B.G., după acest al doilea control, am convenit cu acesta că ar fi mai bine să îmi fac „abonament” la comisarul S. pentru a fi sigur că nu voi avea probleme cu Grada Financiară Bihor. „Abonamentul” consta în remiterea sumei de 1.000 euro pe lună pentru fiecare societate administrată de mine, în favoarea comisarilor de la Garda Financiară Bihor, prin intermediul lui S.F.N. Întrucât cunoșteam amploarea activităților evazioniste desfășurate pe cele trei societăți, am convenit să dau cei 3.000 euro/lună pentru a nu fi identificate și scoase la lumină aceste activități ilicite derulate și pentru a nu se merge cu aceste controale mai departe pentru a ajunge la societățile controlate de G.I. Acest fapt l-am adus la cunoștința lui G.I., care urma să-mi deconteze aceste sume de bani, în virtutea faptului că acesta era beneficiarul real al activităților desfășurate prin intermediul societăților mele, lucru cu care G.I. a fost de acord. Acest fapt a fost acceptat de către comisarul S.F.N., care urma să protejeze activitățile derulate prin intermediul societăților mele, prin intervenția la colegii săi. În momentul în care se efectuau controale la firmele administrate de mine. Astfel, în lunile aprilie, mai, iunie și iulie 2009 am dat, cu titlu de mită, comisarului S.F.N., prin intermediul lui B.G., suma totală de 12.000 euro, respectiv câte 3.000 euro lunar”.

Și aceste aspecte au fost confirmate de declarația martorul B.G. Acesta a arătat că în primăvara anului 2009 a dat comisarului S.F.N. câte 3.000 euro/lună pentru protejarea firmelor administrate de numitul P.E.G., după o discuție prealabilă cu S.F.N. când acesta a acceptat această propunere: „Declar că am discutat cu P.E.G. despre controalele tot mai dese pe care acesta le avea de la Garda Financiară, la care P.E. m-a întrebat dacă nu este posibil să vorbesc la Garda Financiară să dea o sumă de bani lunar și să fie lăsat în pace, adică să nu i se mai facă controale: „Am discutat această problemă cu comisarul S.F.N., căruia i-am comunicat că P.E.G. ar fi dispus să-i plătească lunar câte 1.000 euro pentru fiecare firmă administrată de el și „să fie lăsat în pace”, la care S. mi-a spus că „este ok”. Precizez că la data respectivă P.E.G. desfășura activități comerciale pe trei firme, respectiv SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL. Astfel, în lunile următoare, nu rețin exact care luni, însă undeva în primăvara - vara anului 2009, P.E.G. mi-a dat lunar 3.000 euro, bani pe care i-am remis comisarului S.F.N. potrivit înțelegerii anterioare. Nu rețin exact în câte luni am dat acești bani lui S.F.N., însă în mod cert banii s-au plătit cel puțin patru luni la rând”.

Din nota de constatare întocmită de specialistul D.N.A. cu privire la controalele efectuate de comisarii Gărzii Financiare Bihor la SC C.A. SRL și SC C.O. SRL a rezultat următoarele:

1. La data de 07 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, S.F. și A.V., au efectuat un control operativ și inopinat la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de administratorul P.E.G., controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. R.C., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare Sibiu din 30 aprilie 2009.

În nota unilaterală din 07 mai 2009, comisarii S.F. și A.V. nu au indicat perioada ce urma a fi verificată, menționând doar textual „din cauza lipsei de timp disponibil (modificarea programului), controlul se va efectua la o dată ulterioară”.

La data de 11 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, S.F. și A.V., au întocmit invitația din 11 mai 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 12 mai 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire ale societății, întreaga evidență primară și contabilă a societății pe perioada 01 ianuarie 2009 - 12 mai 2009, registrul unic de control, actul de identitate și ștampila societății. Această invitație a fost lăsată la SC F.C. SRL Oradea, care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea.

La data de 29 mai 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au întocmit nota de constatare din 29 mai 2009, cu ocazia efectuării unui control tematic pe perioada ianuarie - mai 2009 la SC C.O. SRL Oradea, reprezentată de B.N., administrator al SC F.C. SRL Oradea (care se ocupa de contabilitatea SC C.O. SRL Oradea). Comisarii M.F. și A.V. au constatat faptul că „societatea nu desfășoară activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C. Administratorul P.E.G. nu a fost văzut niciodată la adresa menționată mai sus. În data de 11 mai 2009 ne-am deplasat la sediul social declarat unde ni s-a comunicat că societatea nu mai are spațiu închiriat la această adresă. În data de 11 mai 2009 s-a întocmit invitația, care a fost preluată de d-l B.N. ca reprezentant al SC F.C. SRL Oradea. Acesta a luat legătura telefonic cu d-l P.E.G., comunicându-i că este invitat Ia Garda Financiară Bihor în data de 12 mai 2009, orele 08:30. Până la data de 29 mai 2009 d-l P.E.G. nu a prezentat nici un document justificativ privind activitatea societății la firma de contabilitate, ultimele documente fiind întocmite pentru luna martie 2009, fapt ce reiese din nota explicativă, anexa 1, care face parte integrantă din prezenta notă”.

La data de 01 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au efectuat un control tematic la SC C.O. SRLOradea întocmind nota unilaterală din 01 iunie 2009, menționând doar textual „s-au pregătit actele premergătoare întocmirii notei de constatare privind declarare sediu fictiv în vederea sustragerii de la efectuarea verficiărilor financiar-contabile”.

La data de 03 iunie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, M.F. și A.V., au întocmit nota de constatare din 03 iunie 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la declararea fictivă a sediului social și a faptului că nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare - Secția Bihor a rezultat faptul că:

- controlul s-a demarat ca urmare a adresei Gărzii Financiare - Secția Alba din 18 mai 2009, înregistrată la Garda Financiară - Secția Bihor în 20 mai 2009,

- în data de 11 mai 2009 comisarii s-au deplasat la sediul declarat al SC C.O. SRL din Oradea, str. R.C., unde au lăsat invitația predată la SC F.C. SRL Oradea, societate care întocmește contabilitatea societății,

- deoarece în urma invitației nu s-a prezentat nimeni cu actele contabile ale societății, comisarii s-au deplasat în data de 29 mai 2009 la societatea de contabilitate unde au încheiat nota de constatare din 29 mai 2009,

- din datele suplimentare solicitate Oficiul Registrului Comerțului Bihor și Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, privind istoricul societății a rezultat că nu au apărut date noi privind sediul social și administratorii societății, iar declarațiile fiscale sunt depuse fără sumă,

- rezultă faptul că nu s-a putut verifica dacă societatea a înregistrat în contabilitate facturile menționate în adresa Gărzii Financiare - Secția Alba din 20 mai 2009 privind vânzările aferente către SC M.O. SRL Sebeș, „întrucât administratorul societății nu a putut fi contactat de comisarii Gărzii Financiare Bihor, iar societatea nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat, din care cauză nu s-au putut verifica evidențele financiar-contabile ale societății și nu deținem informații cu privire la alt sediu al acestuia”.

Având în vedere cele constatate prin nota de constatare din 03 iunie 2009, Garda Financiară Bihor a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire Ia SC C.O. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile și a faptului că nu își desfășoară activitatea la sediul social declarat, fapte ce se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a menționat faptul că „în data de 03 iunie 2009, ulterior încheierii notei de constatare din 03 iunie 2009, administratorul societății s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor, fără a prezenta vreun document din care să rezulte că societatea își desfășoară activitatea la sediul social declarat sau că acesta a fost modificat, situație în care nu s-au putut verifica evidențele financiar-contabile ale societății”.

2. La data de 03 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. și A.V., au întocmit invitația din 03 iunie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 04 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documente de evidență tehnică operativă și financiar-contabilă pe perioada ianuarie 2009 - la zi (facturi, chitanțe, registru casă, etc.), documentul de identitate, ștampila societății, declarațiile fiscale depuse, balanțele de verificare și inventarierea patrimoniului societății.

La data de 04 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, comisarii M.F. și A.V. au întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 04 iunie 2009, fiind constatate două fapte contravenționale: necompletarea unor date pe facturile emise și neîntocmirea notelor de recepție pentru mărfurile achiziționate, fapte pentru care a fost aplicată o amendă în valoare totală de 3.000 RON. Din procesul-verbal reiese faptul că amenda a fost achitată pe loc de reprezentantul legal al SC C.O. SRL, conform chitanței din 04 iunie 2009. Nu au fost ridicate documente contabile în copii.

3. La data de 04 iunie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii M.F. și A.V. au întocmit invitația din 04 iunie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 05 iunie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: registrul unic de control, documentele justificative care stau la baza înregistrării în contabilitate pe perioada 01 aprilie 2009 - Ia zi, facturile fiscale emise, extras cont pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi, în trei exemplare semnate și ștampilate conform cu originalul, act de identitate și ștampila societății.

La data de 05 iunie 2009, cu ocazia verificării documentelor contabile ale SC C.O. SRL, prezentate la sediul Gărzii Financiare Bihor de către administratorul P.E.G., comisarii M.F. și A.V. au întocmit nota unilaterală din 05 iunie 2009, menționând ca obiectiv: controlul tematic pe perioada 2009. Comisarii M.F. și A.V. au constatat textual faptul că „în urma invitației din data de 04 iunie 2009, administratorul societății s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Bihor cu copii certificate după documentele solicitate”.

4. La data de 09 iulie 2009, comisarii S.F. și L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitația din 09 iulie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL, Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire a societății, întreaga evidență primară și contabilă a societății pe perioada 01 aprilie 2009 - la zi (facturi intrare și ieșire, jurnalele TVA, fișe de magazie, recepții, registru de casă, etc.), fișe cont 401 - furnizori, fișe cont 411 - clienți, registrul unic de control, documentul de identitate și ștampila societății.

La data de 10 iulie 2009, comisarii S.F. și L.A. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit invitația din 10 iulie 2009, prin care numitul P.E.G., reprezentant al SC C.O. SRL Oradea a fost invitat la sediul Gărzii Financiare Bihor la data de 10 iulie 2009, orele 08:30, în vederea prezentării următoarelor documente: actele de constituire și funcționare a societății, evidența tehnico-operativă și financiar-contabilă pe perioada 01 aprilie 2009 - până la zi, fișe cont 401 - furnizori, fișe cont 411 - clienți, registrul unic de control și ștampila societății.

La data de 13 iulie 2009, cu ocazia prezentării administratorului SC C.O. SRL Oradea, P.E.G., la sediul Gărzii Financiare Bihor, comisarii S.F. și L.A. au întocmit nota de constatare din 13 iulie 2009, cu ocazia efectuării unui control încrucișat pe perioada 01 aprilie 2009 - 13 iulie 2009 la societatea în cauză. Comisarii S.F. și L.A. au constatat textual faptul că „societatea desfășoară activitate de comerț cu ridicata de produse petroliere. Aprovizionarea se face de la un singur furnizor SC C. SRL Oradea. Beneficiarii sunt diverși operatori economici, atât de pe raza județului Bihor, cât și din alte județe. Relațiile economice cu furnizorul și cu beneficiarii sunt realizate ca și comenzi, preluare, înaintare, livrări, decontări bancare de către administratorul P.E.G. și de către un împuternicit al societății, numitul D.C. Menționăm că societatea desfășoară această activitate de comerț cu motorină și benzină începând cu 02 aprilie 2009. Cu ocazia controlului în cauză a fost luată o notă explicativă administratorului P.E.G.

Anexat notei de constatare au fost ridicate în copii mai multe documente contabile, respectiv: fișe cont 401 - furnizori, fișe cont 411 - clienți, jurnale de vânzări și cumpărări (inclusiv iulie 2009), fișele de magazie pentru produsele comercializate, toate aferente lunilor aprilie, mai, iunie 2009, balanțele de verificare la 30 aprilie 2009 și 31 mai 2009 și raportările periodice depuse în cursul anului 2009.

5. La data de 28 iulie 2009, comisarii din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, A.T. și S.L., au efectuat un control încrucișat la SC C.A. SRL Oradea, controlul desfășurându-se la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., având ca obiectiv tematic adresa Gărzii Financiare - Secția Bacău din 23 iulie 2009 și urma să cuprindă activitatea desfășurată pe parcursul lunii iunie 2009.

Deplasându-se la sediul social declarat, A.T. și S.L. au întocmit nota unilaterală din 28 iulie 2009 și au constatat faptul că SC C.A. SRL Oradea nu își mai desfășoară activitatea la sediul social, neputând fi contactat nici un reprezentant legal al societății. Prin nota explicativă dată, reprezentantul imobilului situat în Oradea, str. B., SC C.C. SRL, d-na M.C. a declarat faptul că SC C.A. SRL nu a funcționat la sediul social declarat niciodată, nepermițându-i-se accesul în imobil, întrucât nu-și achitase garanția solicitată prin contractul de închiriere din 01 iulie 2008, contract reziliat unilateral prin actul de denunțare încheiat la data de 08 iulie 2008. Prin urmare, SC C.A. SRL de la data de 08 iulie 2008 nu mai funcționa la sediul social declarat.

Faptul că SC C.A. SRL Oradea nu mai funcționa din data de 08 iulie 2008 la sediul social declarat, situat în Oradea, str. B., fusese constatat încă de la data de 01 aprilie 2009 de către comisarii M.T. și C.I., nefiind însă finalizate verificările și nefiind sesizat Parchetul competent.

Fiind solicitate, de către echipa de control, date de la Oficiul Registrului Comerțului Bihor și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Bihor, au fost primite răspunsurile la data de 10 august 2009.

În urma verificărilor efectuate, comisarii A.T. și S.L. au întocmit nota de constatare din data de 29 octombrie 2009, care a stat la baza sesizării Gărzii Financiare Bihor adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu privire Ia SC C.A. SRL Oradea existând suspiciuni de evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social și prin necalcularea, neevidențierea în contabilitate și nevirarea la bugetul consolidat al statului a impozitelor și taxelor aferente operațiunilor comerciale efectuate în luna iunie 2009 în valoare totală de 16.978,5 RON (9.216,9 RON TVA și 7.761,6 RON impozit pe profit) aferente tranzacției cu SC H.E. SRL Bacău.

Sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea a survenit la peste 2 luni și jumătate de la finalizarea verificărilor de către echipa de control. Fiind audiați cu privire la această chestiune, membrii echipei de control nu au putut da o explicație pentru întârzierea nejustificată a sesizării organelor judiciare cu privire Ia SC C.A. SRL Oradea.

Astfel, din probele de Ia dosar, a rezultat că, în perioada aprilie - iulie 2009, comisarul S.F.N. din cadrul Gărzii Financiare - Secția Bihor, prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma 3.000 euro lunar, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL. La data de 19 august 2009, comisarii A.V. și M.M. din cadrul Gărzii Financiare Bihor au întocmit nota unilaterală din 19 august 2009, cu ocazia efectuării unui control la sediul Gărzii Financiare Bihor la SC C.O. SRL Oradea. Comisarii A.V. și M.M. au constatat, textual, faptul că „s-a întocmit nota de constatare cu privire la obligațiile neachitate de SC C.O. SRL Oradea la bugetul de stat fiind stabilit un prejudiciu de 7,9 milioane RON. Nota de constatare se trimite la organele abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, D.G.F.P. Bihor și I.P.J. Bihor”.

La data de 20 august 2009, comisarii A.V. și M.M. au întocmit nota de constatare din 20 august 2009 la SC C.O. SRL Oradea cu privire la omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate.

Din nota de constatare întocmită de comisarii Gărzii Financiare rezultă faptul că SC C.O. SRL are sediul social declarat în Oradea, str. R.C., având ca asociat unic și administrator pe numitul D.P.S. Până la data de 22 iulie 2009, societatea a fost administrată de P.E.G., cel care în fapt a desfășurat activitatea societății în perioada aprilie-iulie 2009.

Conform adresei Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, SC C.O. SRL Oradea a depus ultima raportare contabilă la data de 31 decembrie 2008, iar declarația privind impozitul pe profit și decontul de TVA aferent trimestrului II 2009, nu au fost depuse până la data de 05 august 2009. Societatea în fapt nu a desfășurat nici un fel de activitate la sediul social declarat din Oradea, str. R.C., și nici nu are contract încheiat pentru prestări servicii contabile cu vreo societate comercială sau persoană fizică cu privire la întocmirea contabilității societății, fiind trimisă la data de 03 iunie 2009 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea sesizarea în vederea constatării existenței infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) Iit. f) din Legea nr. 241/2005 (evaziune fiscală prin declararea fictivă a sediului social în vederea sustragerii de la efectuarea verificărilor financiar-contabile și a faptului că nu desfășoară activității Ia sediul social declarat).

SC C.O. SRL Oradea este plătitoare de impozit pe profit din data de 01 ianuarie 2009 și plătitoare de TVA din data de 01 februarie 2009.

În cursul anului 2009, administratorul P.E.G. a cumpărat produse petroliere de la un singur furnizor, SC C. SRL Oradea, societate aflată în insolvență, care facturează fără TVA și a vândut marfa achiziționată la diferiți clienți, rezultând o diferență în minus între valoarea de achiziție și valoarea de vânzare de 2.334.027,56 RON. SC C. SRL Oradea nu a înregistrat TVA deductibil din alte operațiuni, drept pentru care TVA colectat este și cel datorat la bugetul de stat, astfel că valoarea totală cu care a fost prejudiciat bugetul de stat este de 7.903.839,1 RON.

Fapta de a nu calcula, evidenția și vira la bugetul de stat a impozitelor și taxelor aferente veniturilor obținute în urma operațiunilor efectuate, există suspiciunea că se încadrează în prevederile art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005. De săvârșirea faptelor prezentate, apreciem că se face răspunzător SC C.O. SRL Oradea prin administratorul ei, P.E.G.”.

Această notă de constatare a stat la baza sesizării din data de 20 august 2009 transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Totodată, aceste date au fost transmise și D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea cu adresa din 25 august 2009, învederându-se faptul că sesizarea penală din data de 20 august 2008 a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, în completarea sesizării din data de 03 iunie 2009.

În privința acestui ultim control, efectuat de comisarii A.V. și M.M., s-a remarcat declarația martorului B.G., care a arătat următoarele: „Comisarul S.F.N. mi-a spus de mai multe ori să discut cu P.E.G. să-și pună la punct actele contabiIe ale firmelor, întrucât este presat de colegi și nu crede că poate să îi mai țină spatele în aceste condiții”.

Astfel, din ansamblul probator, s-a stabilit că, în perioada 2008 - 2009, firmele administrate formal de P.E.G. au fost verificate în mai multe rânduri de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, însă, urmare a actelor de corupție sus-menționate, comisarii Gărzii Financiare Bihor au efectuat controale superficiale, formale, fiind constatate doar abateri minore, fără însă să fie constatate și sesizate organelor competente activitățile presupus evazioniste.

În raportul de constatare întocmit de specialistul D.N.A., s-a suținut că prin neînregistrarea, necalcularea și nedeclararea în totalitate de către SC C.A. SRL, SC C.O. SRL, SC R.S.F. SRL, a obligațiilor fiscale rezultate în urma operațiunilor economice efectuate de aceste societăți pe relația cu grupul de firme „T.G.”, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat cu suma totală de 32.441.068 RON, din care 29.532.507 RON reprezentând TVA și sumă de 2.908.561 RON impozit pe profit, la care se adaugă accesoriile aferente, cele trei societăți fiind reprezentate în perioada analizată de numitul P.E.G.

Curtea a apreciat că probele analizate mai sus se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului, precum și cu procesele-verbale de redare a discuțiilor înregistrate ambiental, declarațiile martorilor denunțători P.E.G. și B.G., declarația inculpatului S.F.N., dar și înscrisurile de Ia dosarul cauzei.

Din conținutul discuțiilor înregistrate a rezultat că inculpatul S.F.N. a intervenit la colegii săi din cadrul Gărzii Financiare Bihor pentru protejarea firmelor administrate de numitul B.G., iar pentru aceste „servicii” a primit, în mod repetat, diferite sume de bani de la administratorul societăților comerciale controlate. De asemenea, este de remarcat, în discuția avută la data de 17 iunie 2011, afirmația martorei S.C., care, îl instruiește pe B.G. cu privire la declarațiile pe care acesta să le facă în fața organelor de urmărire penală: „Decim tu așa-i spui: Profitând de faptul că noi ne cunoaștem, suntem prieteni de familie, m-o rugat de multe să vorbesc cu... Ăsta-i un om cu care nu se poate discuta așa ceva. Așa-i spui!”, În plus, soții S., în discuțiile avute cu denunțătorul B.G. la data de 17 iunie 2011, au insistat în mai multe rânduri pe faptul că organele de urmărire penală nu au cum să dețină probe cu privire la actele de corupție.

În consecință, Curtea a apreciat că, în mod corect, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului S.F.N., care, în perioada octombrie 2008 - iulie 2009, prevalându-se de influența pe care ar avea-o față de comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, a primit, în mai multe rânduri și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, de la denunțătorul P.E.G., prin intermediul martorului denunțător B.G., suma totală de 15.000 euro, pentru a proteja firmele administrate de martorul denunțător P.E.G. - SC C.A. SRL, SC C.O. SRL și SC R.S.F. SRL - cu ocazia controalelor efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Bihor, în sensul de a nu efectua controale amănunțite, care ar fi fost de natură a scoate la iveală ampla activitate posibil evazionistă desfășurată și de a nu lua alte măsuri legale față de firmele controlate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reducând astfel limitele de pedeapsă cu o treime, iar în cadrul acestora a aplicat o pedeapsă de 2 ani 6 luni închisoare.

Cu privire la cuantumul pedepsei, s-a apreciat ca întemeiat apelul Parchetului și nefondat apelul inculpatului.

Astfel, pentru stabilirea pedepsei aplicate, instanța trebuie să aibă în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de trafic de influență cu reținerea cauzei legale de reducere prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. sunt de la 1 an și 4 luni închisoare la 6 ani și 8 luni închisoare.

Deși pedeapsa aplicată de instanța de fond se înscrie între aceste limite, Curtea a apreciat că este prea mică având în vedere că modalitatea de comitere - pretindere urmată de acceptarea sumelor de bani solicitate, caracterul continuat al activității infracționale și faptul că aceasta a fost stopată doar ca urmare a intervenției organelor judiciare, cuantumul ridicat al sumei lunare pretinse și primite de inculpat. S-a apreciat că doar prin intervenția organelor judiciare cuantumul sumei totale primite de inculpat a fost de doar 15.000 euro. Apoi s-a avut în vedere calitatea pe care inculpatul a deținut-o și anume aceea de comisar superior al Gărzii Financiare, calitate în care ar fi trebuit să descopere eventualele abateri de la legislația fiscală nu să acopere sau să împiedice descoperirea eventualelor derapaje.

Inculpatul a solicitat a se reține în favoarea sa circumstanțe atenuante cu consecința reducerii cuantumului pedepsei.

Cu privire la aceasta Curtea a apreciat că se impun următoarele precizări: circumstanțele atenuante sunt reglementate de art. 73 și art. 74 C. pen. în art. 73 C. pen. sunt trecute limitativ și expres, împrejurările care constituie circumstanțe atenuante legale și deci obligatorii. Când instanța constată existența uneia dintre acestea trebuie să procedeze potrivit dispozițiilor art. 76 C. pen. În schimb, în art. 74 C. pen. sunt enumerate exemplificativ împrejurări care pot fi considerate de instanță circumstanțe atenuante. Acestea sunt judiciare și nu sunt obligatorii.

În formularea dispozițiilor art. 74 C. pen. legiuitorul a folosit expresia „pot fi considerate” ceea ce reprezintă o opțiune și nu o obligație. În consecință, acordarea circumstanțelor nu constituie o obligație pentru instanță decât în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepsei se justifică în raport cu scopul său și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen.

Prin urmare, nu constituie o încălcare a textelor legale în materia circumstanțelor atenuante, împrejurarea că instanța de fond nu a dat relevanța juridică dorită de inculpat atitudinii sincere manifestată pe parcursul procesului penal, cu atât mai mult cu cât relevanța acesteia este nesemnificativă, dat fiind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite pe baza celorlalte probe administrate în cauză. În plus, ca urmare a conduitei adoptate de acesta, instanța de fond a aplicat cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

S-a apreciat că doar lipsa antecedentelor penale, vârsta și starea de sănătate a inculpatului nu justifică reducerea pedepsei sub minimul special, în condițiile în care fapta comisă este gravă. Acestea pot doar conduce la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special, dar într-un cuantum mai mare decât cel stabilit de instanța de fond.

În consecință, Curtea de Apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani și 6 luni la 3 ani închisoare.

S-a apreciat însă că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a modalității de executare a pedepsei.

Aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. este condiționată de îndeplinirea cumulativă a trei condiții. Prima privește natura și cuantumul pedepselor aplicate, a doua vizează antecedența penală, iar cea de-a treia se referă la scopul pedepsei. S-a constatat că condițiile cerute de textul menționat nu sunt îndeplinite. Dacă primele două nu comportă discuții (pedeapsa aplicată este mai mică de 4 ani, nu are antecedente penale), cu privire la cea de-a treia se impun câteva precizări. Astfel, pentru a se reține că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, instanța trebuie să aibă în vedere persoana inculpatului și comportamentul său după comiterea faptei și să rețină că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient ca acesta să nu mai comită alte infracțiuni. În raport de gravitatea faptei comise, caracterul continuat al acesteia, calitatea pe care a avut-o inculpatul la momentul comiterii faptei, s-a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără privare de libertate, condamnarea neconstituind un avertisment suficient pentru acesta.

Dacă considerăm că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei, cu toate că acestea presupune și respectarea unor obligații, atunci cu atât mai puțin s-a apreciat că nu poate fi dispusă în cauză suspendarea condiționată a executării ei, așa cum a cerut inculpatul.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.F.N.

Recurentul inculpat S.F.N. a arătat, atât în motivele scrise de recurs depuse în scris la dosar, cât și cu ocazia dezbaterilor, invocând temeiul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 teza a ll-a C. proc. pen., că judecarea cauzei la Curtea de Apel a avut loc în lipsa apărătorului ales, prezența acestuia fiind obligatorie, iar asistența juridică fiind asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, care, la rândul său a emis o delegație de substituire pentru un alt apărător din oficiu și care nu i-a asigurat o apărare efectivă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.; s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că în situația în care în cauză s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen. nu se mai pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere faptul că cele două instituții juridice au o natură juridică diferită.

Cel de-al treilea motiv de casare invocat este cel prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătându-se că pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare.

Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Inaita Curte apreciază recursul declarat de inculpatul S.F.N. ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

1. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat S.F.N., analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dreptul la apărare, consacrat constituțional și având valoare de principiu fundamental al procesului penal român, este reglementat de norme procesual penale (art. 6 și art. 171 C. proc. pen.), fiind garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în procesul penal, organele judiciare având obligația de a asigura părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și de a administra probele necesare în apărare. O coordonată substanțială a dreptului la apărare o constituie asistența juridică, respectiv sprijinul de specialitate acordat de un apărător, persoană abilitată să folosească cunoștințele sale juridice și experiența sa în vederea apărării intereselor legitime ale acuzatului.

În acest sens, atât doctrina, cât și jurisprudența au statuat că dreptul procesual la apărare trebuie să se manifeste în mod real, concret și efectiv, asistența juridică (fie ea asigurată de un avocat ales ori desemnat din oficiu) trebuind a fi una de calitate, atâta vreme cât dreptul la apărare nu este unul iluzoriu, teoretic, ci dimpotrivă, extrem de concret, însumând drepturi și garanții procesuale reale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei se află delegația apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat L.I., din data de 14 decembrie 2012, dar și a apărătorului din oficiu, care a asigurat substituirea, doamna avocat P.M.T., din data de 09 ianuarie 2013, astfel încât instanța de recurs apreciază că desemnarea unui avocat din oficiu, în condițiile în care asistența juridică era obligatorie, nu poate conduce automat la ideea că aceasta nu a fost de natură și în măsură de a asigura inculpatului o apărare efectivă, iar prestația avocatului nu echivalează, în fapt, cu lipsa de apărare, atâta timp cât din încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 ianuarie 2013, din concluziile puse în cuvântul în dezbaterea apelurilor a demonstrat că studiase cauza, preocupându-se de motivele de apel ale D.N.A. și ale apelantului inculpat, iar susținerile sale nu se poate afirma că au fost pur formale ori lipsite de consistență juridică.

Mai mult decât atât la dosarul cauzei, la data de 16 ianuarie 2013, dată la care se amânase pronunțarea în cauză, apelantul inculpat a depus concluzii scrise intitulate „motive de apel”, în care nu a criticat faptul că, Ia momentul la care au avut loc dezbaterile (10 ianuarie 2013), apărarea sa a fost asigurată de un avocat desemnat din oficiu și nu a fost una efectivă, ci solicitările sale au privit doar reindividualizarea pedepsei aplicate din punct de vedere al cuantumului și al modalității de executare, precum și de a se reține în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Pe de altă parte, examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul nu a solicitat niciodată în fața instanței de apel un termen în vederea pregătirii apărării sau pentru angajarea unui apărător ales, neavând nicio obiecție în legătură cu asistența juridică exercitată de un apărător desemnat din oficiu.

În acest context, Înalta Curte apreciază că prestația apărătorului desemnat din oficiu nu a încălcat principala garanție recunoscută inculpatului în cursul procesului penal, atât potrivit reglementărilor interne, cât și celor cuprinse în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât nu se poate susține că instanța de apel nu și-a încălcat obligația de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.

În consecință, hotărârea pronunțată în cauză de instanța de apel nu este supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 6 C. proc. pen.

2. Referitor la criticile formulate de recurentul inculpat în sensul că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că nu se mai pot reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, în situația în care s-a făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât cele două instituții juridice au o natură juridică diferită, susțineri ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., iar nu din cel al temeiului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. (invocat de recurentul inculpat), întrucât se pun în discuție aspecte de netemeinicie ale pedepsei, aplicate inculpatului, examinând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai prin aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu se regăsește în prezenta cauză; „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 71 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor.

Este adevărat că, în speță, inculpatul a avut o comportare sinceră în proces, recunoscând săvârșirea faptei reținută în actul de sesizare a instanței, judecata realizându-se pe baza probelor administrate la urmărirea penală, la cererea inculpatului, ceea ce a atras incidența dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și implicit reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Însă, aceeași împrejurare - comportarea sinceră în proces - se poate valorifica o singură dată, prin reținerea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen. și reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, obligatoriu de instanța de judecată; aceasta deoarece nu ne aflăm în situația unui concurs de stări de atenuare a pedepsei (prevăzute în partea generală a C. pen.: tentativa și minoritatea) și care să producă efecte fiecare în parte asupra pedepsei, în sensul că determină fiecare câte o atenuare a pedepsei, acționând succesiv asupra acesteia.

Mai mult decât atât, dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. pot coexista cu dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. numai atunci când art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer.

Prin urmare, în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanțele inferioare au apreciat că nu se mai justifică a fi reținută în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prevăzută în dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru considerentele mai sus arătate.

Recurentul inculpat S.F.N. a mai criticat decizia atacată, prin prisma aceluiași temei de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată nu a fost just și corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, majorând pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare și schimbând modalitatea acesteia de executare în regim de detenție, instanța de apel, în mod corect, a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., natura și gravitatea faptei comise - infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul -, împrejurările comiterii faptei, circumstanțele reale în care a fost săvârșită, inclusiv circumstanțele personale ale inculpatului. Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum de 3 ani închisoare, s-au avut în vedere, într-o măsură suficientă, atât datele care circumstanțiază persoana inculpatului (vârsta, lipsa antecedentelor penale, faptul că are o stare de sănătate precară, că este singurul întreținător al familiei sale), cât și pericolul social concret al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat - pretindere urmată de acceptarea sumelor de bani solicitate, caracterul continuat al activității infracționale, faptul că aceasta a fost stopată doar ca urmare a intervenției organelor judiciare, cuantumul ridicat al sumei lunare pretinse și primite de inculpat (15.000 euro), calitatea pe care inculpatul a deținut-o și anume aceea de comisar superior al Gărzii Financiare, calitate în care ar fi trebuit să descopere eventualele abateri de la legislația fiscală nu să acopere sau să împiedice descoperirea eventualelor derapaje.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., Înalta Curte constată că pedeapsa, ca măsură de constrângere, are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte penale similare, ceea ce s-a realizat prin aplicarea unei pedepse în cuantum de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Raportat la cele expuse concluzia care se desprinde este aceea că sancțiunea aplicată inculpatului, precum și modalitatea de executare stabilită de către instanța de apei este o sancțiune justă și proporțională, în măsura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. pen., dar și funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptelor, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Ca atare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

II. Examinând recursul declarate de inculpatul S.F.N., din oficiu, din perspectiva dispozițiilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte consideră că acestea trebuie interpretate și aplicate în sensul aprecierii globale a legii mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de încriminare, de tragere Ia răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai favorabilă în ansamblul său, cu excluderea celeilalte în integralitatea sa.

Cu alte cuvinte, se apreciază că, fiind chemată să rezolve sub legea nouă un raport de drept penal născut sub legea veche, instanța trebuie să-l soluționeze fie potrivit legii vechi, fie celei noi, cu întreg angrenajul de principii și instituții pe care le conține fiecare, fiind aplicabilă aceea dintre legile care, în ansamblul dispozițiilor sale, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpat.

În acest sens, trebuie avut în vedere, în primul rând, faptul că fiecare dintre cele două C. pen. reprezintă o entitate omogenă, coerentă și unitară de organizare a apărării sociale, exprimând politica penală a statului la momentul la care au fost adoptate, nefiind posibilă aplicarea concomitentă a dispozițiilor mai favorabile din ambele legi penale succesive, prin construirea unei lex tertia, întrucât s-ar înfrânge principiul indivizibilității legilor și s-ar nesocoti logica sancționatorie avută în vedere de legiuitor în cazul fiecărui Cod, cu consecința distrugerii sistemului de apărare socială conceput atât de noua lege, cât și de cealaltă.

Totodată, respectarea principiului constituțional al legalității pedepsei [art. 23 alin. (12) din Constituție] presupune cu necesitate, așa cum, în mod constant a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Hotărârea din 04 mai 2000 pronunțată în cauza Rotam împotriva României, Hotărârea din 25 ianuarie 2007 pronunțată în cauza Sissanis împotriva României, Hotărârea din 26 aprilie 2007 pronunțată în cauza Dumitru Popescu împotriva României) ca legea să fie previzibilă - adică clară, precisă, explicită, astfel încât să îi poată avertiza, în mod neechivoc, pe destinatarii săi asupra gravității consecințelor nerespectării ei - or, în ipoteza combinării unor dispoziții mai blânde din cele două C. pen., multitudinea variabilelor lăsate Ia liberul arbitru al judecătorului ar lipsi de previzibilitate maniera de aplicare a legii, în condițiile în care nici C. pen. și nici Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a acestuia nu reglementează regulile de stabilire în mai multe etape a prevederilor mai favorabile din legile succesive, nu enumera așa-numitele instituții autonome și nici nu menționează criteriile în funcție de care pot fi, eventual, determinate acestea.

Pe de altă parte, prin combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile succesive, se creează inculpaților judecați după intrarea în vigoare a noului Cod o situare mult mai blândă decât cea a infractorilor ale căror dosare au fost soluționate definitiv anterior acestui moment sau a acelora care au comis infracțiunile sub legea nouă - cazuri în care s-a aplicat, respectiv se va aplica în exclusivitate fie C. pen. din 1969 (în prima ipoteză), fie noul C. pen. (în cel de-al doilea caz), ajungându-se, astfel, la o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României sub aspectul creării unei discriminări pozitive pentru inculpații judecați după data de 01 februarie 2014, dar care au săvârșit infracțiunile sub imperiul legii vechi.

Un alt argument care pledează, de asemenea, pentru aprecierea globală a legii mai favorabile este și acela că legiuitorul a reglementat în mod expres situațiile în care este permisă combinarea dispozițiilor din legile penale.

Succesive, în acest sens fiind prevederile art. 10, art. 15 și art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Referitor la art. 10, așa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, rațiunea introducerii sale a fost exclusiv aceea de a elimina controversele legate de tratamentul penal al pluralității de infracțiuni în situații tranzitorii, ce au existat după intrarea în vigoare a C. pen. din 1969, acest text de lege dând, practic, expresie principiului activității legii penale, consacrat de art. 3 C. pen., în sensul aplicării legii noi atât infracțiunilor comise după intrarea sa în vigoare, cât și tuturor situațiilor cu relevanță juridică născute sau finalizate în acest interval, cum este situația pluralității de infracțiuni care și-a desăvârșit configurația după 01 februarie 2014.

De asemenea, art. 15 din Legea nr. 187/2012 dă expresie principiului ultraactivității legii vechi, mai favorabile, până la epuizarea raporturilor juridice legate de suspendarea condiționată aplicată conform art. 81 C. pen. (1969), în condițiile în care legea nouă nu mai reglementează o modalitate similară de executare a pedepsei, iar noile prevederi în această materie sunt, în ansamblul lor, mai severe și nu pot retroactiva.

Rezultă, așadar, că aplicarea concomitentă a dispozițiilor mai favorabile din legile succesive nu își găsește fundamentul în Legea nr. 187/2012, dar nici în prevederile art. 5 din noul C. pen., care fac referire, în cuprinsul lor, la aplicarea legii mai favorabile, în sensul de act juridic adoptat de Parlament, în ansamblul său, iar nu la legea penală mai favorabilă, în înțelesul dat acestui termen de art. 173 C. pen., respectiv acela de „dispoziție cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanțe de urgență sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege”.

Toate aceste considerente deduse din voința legiuitorului conduc Înalta Curte, în majoritate, la concluzia inadmisibilității combinării dispozițiilor mai favorabile infractorului din legile succesive cu prilejul aplicării lor în timp, o asemenea combinare - ce conduce la crearea unei a treia legi - permițând, practic, judecătorului să legifereze și ajungându-se, astfel, la încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, și a prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, calitate în care adoptă măsurile de politică penală în acord cu interesul legitim urmărit.

În același sens, al inadmisibilității aplicării concomitente a dispozițiilor mai blânde din legi penale succesive, s-a pronunțat în mod constant și Curtea Constituțională (Deciziile nr. 1470 și nr. 1483 din 08 noiembrie 2011, publicate în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011), care a arătat că „determinarea concretă a legii penale mai favorabile (...) vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze”, aceste considerente, atașate dispozitivului, fiind general obligatorii, așa cum a statuat instanța de contencios constituțional prin mai multe decizii succesive (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în M. Of. nr. 16 din 26 ianuarie 1995; Decizia nr. 1415 din 04 noiembrie 2009, publicată în M. Of. nr. 796 din 23 noiembrie 2009; Decizia nr. 694 din 20 mai 2010, publicată în M. Of. nr. 392 din 14 iunie 2010; Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 482 din 07 iulie 2011; Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în M. Of. nr. 350 din 13 iunie 2013; Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 71 din 29 ianuarie 2014).

În mod similar s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în decizia de recurs în interesul legii nr. 8 din 21 ianuarie 2008, referitoare la incidența cauzelor de nepedepsire sau reducere a pedepsei prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în considerentele căreia a menționat că principiul aplicării legii penale mai favorabile „impune aplicarea legii mai favorabile în ansamblu și nu doar aplicarea unora dintre dispozițiile mai favorabile ale acelei legi. Ca atare, în raport cu principiul menționat, nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispozițiile din altă lege, fiindcă, în acest fel, s-ar ajunge, pe cale judecătorească, Ia crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi de îngăduit. De aceea, în art. 13 C. pen., este folosită expresia „lege mai favorabilă” și nu „dispoziții mai favorabile ale unei legi”.

Nu în ultimul rând, natura hibridă a combinării dispozițiilor mai favorabile din legile succesive și crearea, pe această cale, a unei a treia legi (lex tertia), prin exercitarea de către judecător a atribuțiilor de legiferare, a fost subliniată și în doctrină, relevante sub acest aspect fiind următoarele lucrări de specialitate: Vintilă Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfrid Kahane, Nicoleta lliescu, Ion Oancea, Constantin Bulai, Rodica Stănoiu, „Explicații teoretice ale C. pen. român, Partea generală”, vol. I, Ed. Academiei R.S.R., 1969, pag. 80; Traian Pop, „Drept penal comparat, Partea generală”, 1923, pag. 119 și urm.; Constantin Mitrache, „Drept penal român”, Ed. a IX-a, 2012, pag. 102; Constantin Bulai, „Drept penal român, Partea generală”, vol. I, Casa de Editură și Presă Șansa SRL, 1992, pag. 103; George Antoniu, Costică Bulai, Constantin Duvac, Ioan Griga, Gheorghe Ivan, Constantin Mitrache, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Viorel Pasca, Ovidiu Predescu, „Explicații preliminare ale noului C. pen.”, vol. I, Ed. Universul Juridic, 2010, pag. 67, 72-73.

Transpunând aceste considerații teoretice la speța de față și realizând o comparare a prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de încriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare), Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru recurentul inculpat este legea penală anterioară, în urma aprecierii globale a instituțiilor de drept penal aplicabile în speță și evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății.

Astfel, inculpatul S.F.N. a fost trimis în judecată și condamnat de instanțele inferioare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 12 ani și interzicerea unor drepturi (prin majorarea maximului special - de 10 ani - al pedepsei prevăzute de art. 257 C. pen. (1969) potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 și cu posibilitatea aplicării unei pedepse până Ia maximul special, iar dacă acesta este neîndestulător, cu posibilitatea adăugării unui spor de până Ia 5 ani, ca urmare a aplicării art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), iar, prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de la 1 an și 4 luni la 8 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Această infracțiune își găsește corespondent în dispozițiile art. 291 C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1), sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni și interzicerea unor drepturi (prin majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 291, potrivit art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000); prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., rezultă o pedeapsă de la 1 an, 9 luni și 10 zile la 6 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare și interzicerea unor drepturi, cu posibilitatea majorării acestui maxim cu cel mult 3 ani, ca urmare a aplicării art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen.

Deși reglementarea anterioară instituia în cazul acestei infracțiuni un maxim special al pedepsei de 8 ani închisoare, spre deosebire de legea nouă care prevede un maxim de 6 ani 2 luni și 20 de zile închisoare, se observă că minimul special al pedepsei prevăzut de legea penală anterioară este mai redus (1 an și 4 luni închisoare) față de cel stabilit de actuala reglementare (1 an și 10 zile închisoare), iar pedeapsa aplicată de instanța de apel inculpatului S.F.N. este orientată spre acest minim special, astfel încât, pentru determinarea în concret a legii penale mai favorabile, este lipsită de relevanță limita maximă a pedepsei stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6, art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Referitor la sancționarea infracțiunii continuate, reținută în privința inculpatului S.F.N., se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, precum și posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deși C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, față de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanță în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce instanțele inferioare nu au dat eficiență acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen. (1969) raportat la art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (în privința căreia s-a reținut forma continuată), mai favorabilă este reglementarea anterioară, care, așa cum s-a arătat, prevede un minim special mai redus al pedepsei închisorii.

Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puțin favorabilă decât cea anterioară și prin introducerea condiției suplimentare de existență a infracțiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înțelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.), cu consecința restrângerii sferei de incidență a dispozițiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârșit un ansamblu infracțional faptic și extinderea corelativă a situațiilor de reținere a unui concurs de infracțiuni (situație care, evident, este mai puțin favorabilă acuzatului).

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul S.F.N. este legea penală anterioară care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de încriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a recurentului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.F.N.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), se va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat; din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.F.N. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2014.