Fraud convictions upheld; pre-sale contracts annulled, advance sums repaid to 21 buyers.

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 439, pronunțată la data de 04 mai 2011 de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. condamnarea inculpatului S.A. la 12 ani închisoare și i-a interzis drepturile de a fi administrator sau asociat la o societate comercială conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. față de inculpat.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 05 mai 2010 ora 17,00 la 06 mai 2010 ora 17,00.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpata F.C.N. la 12 ani închisoare și interzice drepturile de a fi administrator sau asociat la o societate comercială conform art. 64 lit. c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpată la 2 ani închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. inculpata execută pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 05 mai 2010 ora 17,00 la 06 mai 2010 ora 17,00.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a admis în parte pretențiile părților civile și pe cale de consecință:

1. A obligat pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL la plata sumei de 88.760 euro (în echivalent RON la data plății) și la dobânda legală calculată la 05 ianuarie 2010 până la data plății către partea civilă P.I.R.

Aplică sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 02 octombrie 2009 încheiat de părți.

2. A obligat pe inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de 85.000 euro cu titlu de avans, 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru nerespectarea obligației de a vinde și 15.000 euro cu titlu de daune morale (sume în echivalent în RON la data plății) către părțile civile T.I. și T.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părți civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 aprilie 2010 încheiat de părți.

3. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans și la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plății) către părțile civile S.D. și S.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părților civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 128,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 martie 2010 încheiat de părți.

4. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 75.000 euro cu titlu de avans și la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plății) către părțile civile P.T. și G.F.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părților civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 3 camere și dependințe în suprafață de 128,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 2010 încheiat de părți.

5. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans și la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plății) către partea civilă M.S.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea acestor părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 96,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 12 aprilie 2010 încheiat de părți.

6. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 120.000 euro (în echivalent în RON la data plății) către partea civilă C.P.D.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea debitului pe un apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 128,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 11 martie 2010 încheiat de părți.

7. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de avans și la 10.000 euro cu titlu de daune (ambele sume în echivalent în RON la data plății) către partea civilă Asociația Medicilor de familie B.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 128,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

S-a anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 05 octombrie 2009 încheiat de părți.

8. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 80.000 euro cu titlu de avans și la 20.000 euro cu titlu de penalități (ambele sume în echivalent în RON la data plății) către partea civilă D.M.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 14 aprilie 2010 încheiat de părți.

9. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro cu titlu de avans și la dobânda legală (sumele calculate în echivalent în RON la data plății) către partea civilă N.A.T.

S-a aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 96,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 martie 2010 încheiat de părți.

10. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 125.000 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plății) către părțile civile A.l. și A.C.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părților civile până la valoarea integrală a debitului pe două apartamente formate din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp și respectiv 96,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 aprilie 2010 încheiat de părți.

11. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civiimente la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plății) către părțile civile G.A. și G.D.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părților civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 23 noiembrie 2009 încheiat de părți.

12. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 47.500 euro cu titlu de avans (sumă calculată în echivalent în RON la data plății) către partea civilă V.A.l.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 82,7 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 16 martie 2010 încheiat de părți.

13. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 85.000 euro + 2.185 cu titlu de avans (sume calculate în echivalent în RON la data plății) către partea civilă T.E.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părții civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 2 camere și dependințe în suprafață de 96,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 26 martie 2010 încheiat de părți.

14. Au fost obligați inculpați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de avans și 10.000 euro cu titlu de daune (sume calculate în echivalent în RON la data plății) către părțile civile P.H. și P.l.M.

A aplicat sechestru asigurător în favoarea părților civile până la valoarea integrală a debitului pe un apartament format din 3 camere și dependințe în suprafață de 128,6 mp din imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

A anulat antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2010 încheiat de părți.

În considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. nr. 323/D/P/2010, înregistrat la data de 05 iulie 2010 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților S.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, ambele în formă continuată, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) și art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și F.C.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, ambele în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) și art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de inculpare s-a reținut în esență că: în perioada octombrie 2009 - mai 2010, inculpații S.A. și F.C.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esențiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvență), prin folosirea de mijloace frauduloase, pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1, pe care părțile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, și în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obținut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care și le-au însușit pe nedrept.

În perioada octombrie 2009 - mai 2010, aceiași inculpați, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia redactării și semnării, în fața notarului public, au făcut declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la situația juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existența ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existența litigiului - insolvenței), în vederea producerii de consecințe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare -cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

Situația de fapt reținută prin actul de inculpare a fost stabilită pe baza mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, constând în plângerile și declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarații martorilor, înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați, inculpații S.A. și F.C.N., părțile civile C.P.D., P.T., P.I.R., G.A., G.D.C., S.D., S.M., N.A.T., D.M., M.S.M., T.I., P.l.M., P.H., A.C., A.l., T.E., T.R.N., T.M., V.A.l. și martorii N.P.R., A.V., V.F.C., P.B., U.V., D.G., L.I., P.M.V.

A fost administrată proba cu acte.

Analizând actele și lucrările dosarului prima instanță a reținut următoarele:

În cursul anului 2007, inculpații S.A. și F.C.N., care până la acel moment desfășuraseră activități comerciale în domeniul alimentației publice, au decis să devină antreprenori ai unui complex imobiliar amplasat în zona centrală a Bucureștiului, mai precis în zona Kogălnicenu, pe str. I.P., sector 1.

În acest sens, inculpații S.A. și F.C.N., prin societatea lor - SC E.S. SRL, au achiziționat printr-un credit obținut de la Banca C.R., un teren amplasat în str. I.P., sector 1, București.

Pentru a demara lucrările de construcție a complexului rezidențial - bloc cu 5 etaje, parcare și magazin la demisol, cei doi inculpați, în cursul anului 2008, au contractat un credit de la Banca P. pentru suma de 3.160.000 euro.

Totodată a fost încheiat și contractul de garanție - ipotecă, la data de 27 iunie 2008, între Banca P. SA și SC E.S. SRL, reprezentată de cei doi inculpați amintiți, autentificat prin încheierea din 27 iunie 2008 la Biroul Notarial „T." București.

Potrivit dispozițiilor art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA și SC E.S. SRL, se prevede expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze și să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanție prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plății integrale a obligațiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menționat mai sus".

Astfel, cu banii obținuți prin creditul bancar de la Banca P., inculpații au demarat lucrările de edificare a imobilului cu 5 etaje amplasat la adresa din strada I.P., sector 1, București.

După edificarea imobilului cu 5 etaje într-o proporție importantă, de circa 70%, în cursul anului 2009, pe fondul problemelor legate de lipsa surselor financiare pentru continuarea proiectului, inculpații F.C.N. și S.A., au decis să înstrăineze apartamentele imobilului respectiv.

Însă, pentru înstrăinarea apartamentelor respective, prin contracte de vânzare - cumpărare, ar fi trebuit să se realizeze procedurile prevăzute de lege pentru obținerea dezmembrămintelor necesare individualizării fiecărui apartament în parte.

Pentru individualizarea titlului de proprietate pentru fiecare apartament în parte ar fi trebuit ca imobilul să fie finalizat și mai important, să fie obținut acordul scris al băncii – Banca P., în favoarea căreia era constituită ipoteca asupra imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, București.

Potrivit art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA și SC E.S. SRL, s-a stabilit în mod expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze și să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanție prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plății integrale a obligațiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menționat mai sus".

Aspectele prezentate mai sus, au fost decisive pentru inculpații F.C.N. și S.A., în luarea deciziei de a iniția activitatea infracțională.

Astfel, în toamna anului 2009, dându-și seama că proiectul imobiliar demarat de aceștia a intrat într-un blocaj fără soluție de rezolvare (deja se acumulaseră datorii semnificative către furnizorii de materiale și către o firmă de construcții, iar banii obținuți de la bancă fuseseră deja investiți), cei doi inculpați au decis să obțină, prin activități infracționale, diverse sume de bani, mai precis prin încheierea de simple promisiuni de vânzare (antecontracte de vânzare - cumpărare) a apartamentelor amplasate în imobilul din str. I.P., sector 1, inducând în eroare părțile vătămate - promitentii cumpărători, prin ascunderea realităților cu privire la situația juridică a imobilului respectiv (existența ipotecii care făcea imposibilă înstrăinarea fără acordul băncii) și totodată cu privire la situația juridică a firmei pe care o controlau - SC E.S. SRL, aflată în curs de judecată la acel moment, pentru declararea insolventei.

Cei doi inculpați, au ales calea infracțională, în așa fel încât să poată eluda orice control din partea băncii în favoarea căreia se constituise ipoteca, scopul lor fiind acela de a obține o sumă cât mai mare de bani, prin încheierea de promisiuni de vânzare -cumpărare, bani a căror destinație să o poată controla direct, în interes personal.

Hotărârea infracțională a inculpaților F.C.N. și S.A., viza că la încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare având ca obiect apartamente în imobilul amplasat în str. I.P., sector 1 București, să nu le prezinte părților vătămate adevărul despre situația juridică a imobilului respectiv - ipotecat în favoarea băncii sau lipsa acordului băncii pentru înstrăinare și nici cu privire la situația juridică a firmei controlate de aceștia - litigiu civil ce viza insolventa.

Conform rezoluției infracționale stabilite de inculpații F.C.N. și S.A., în perioada octombrie 2009 - mai 2010, aceștia au încheiat 14 asemenea antecontracte de vânzare cumpărare, încasând în total suma de 1.186.500 euro. După cum s-a detaliat pentru fiecare antecontract în parte, inculpații, în mod intenționat, au ascuns părților vătămate aspecte esențiale cu privire la realitatea juridică a imobilului înstrăinat sau a firmei inculpaților, inducând promitentii - cumpărători în eroare, cu scopul clar al obținerii de sume de bani.

Antecontractul nr. 1 – P.I.R.

Activitatea infracțională a debutat în septembrie 2009 când, inculpații ce inițiaseră demersuri pentru promovarea on line a intenției de vânzare a apartamentelor din blocul ce îl edificau, au purtat primele negocieri cu partea vătămată P.I.R.

În urma negocierilor purtate de partea vătămată P.I.R. și mama acesteia – P.M., cu cei doi inculpați, s-a convenit ca prețul final să fie de 110.000 euro cu tot cu TVA, din care 55.000 de euro să fie achitați în prima tranșă.

De precizat că inculpații F.C.N. și S.A., așa cum s-au manifestat și în raport cu celelalte părți vătămate, au reușit să câștige încrederea părții vătămate prin afirmații care să îi inducă ideea că sunt niște oameni de afaceri onești iar respectivul apartament reprezintă o bună investiție, afacere, pentru P.I.R.

După ce inculpații au reușit să câștige încrederea părții vătămate, la data de 02 octombrie 2009, s-a încheiat antecontractul de vânzare - cumpărare pentru un apartament în imobilul din str. I.P., sector 1, contra sumei de 110.000 euro.

Antecontractul respectiv a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, potrivit celor declarate de partea vătămată, formularul tipizat al antecontractului a fost adus de către inculpații F.C.N. și S.A.

Prin semnarea acestui antecontract, cei doi inculpați, și-au asumat explicit, prin clauzele incluse că, imobilul (teren și construcție) ce face obiectul antecontractului, la data semnării convenției este în proprietatea inculpaților. Mai mult, în antecontract s-a specificat expres că: „promitentul cumpărător nu are cunoștință de nicio pretenție formulată de terțe persoane și/sau titular de drepturi asupra apartamentului sau terenului, creditori sau orice alți terți privind drepturi de orice natură asupra acestuia în tot sau în parte. De asemenea promitentul vânzător declară și garantează faptul că nu este implicat și nu are cunoștință de nici un conflict cu vreun terț referitor la drepturile sale în tot sau în parte asupra apartamentului sau terenului".

De altfel, asumarea în scris a acestei situații de către inculpați nu a reprezentat decât confirmarea celor afirmate verbal de către inculpați pe parcursul negocierilor cu partea vătămată și mama acesteia.

După încheierea antecontractului în condițiile prezentate anterior, în iarna anului 2009, partea vătămată Ie-a remis inculpaților prima tranșă de 55.000 euro, în bani lichizi, obținuți din vânzarea unei garsoniere.

Mai mult, în primăvara anului 2010, partea vătămată Ie-a mai remis inculpaților încă o tranșă de 34.000 euro, totalizând astfel 89.000 euro din suma de 110.000 euro cât fusese convenit prețul final al apartamentului.

La circa 2-3 zile după ce partea vătămată s-a mutat în apartamentul al cărei proprietar se considera, a aflat cu surprindere că inculpații fuseseră reținuți. Cu această ocazie numita P.I.R. a auzit de altfel, pentru prima dată despre existența unei ipoteci în favoarea Băncii P., precum și despre litigiul având ca obiect insolventa firmei inculpaților - SC E.S. SRL.

Antecontractul nr. 2 - Asociația Medicilor de Familie B.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, în aceiași perioadă septembrie - octombrie 2009, inculpații F.C.N. și S.A., au purtat negocieri și cu următoarele victime - reprezentanții Asociației Medicilor de Familie din B.

Reprezentanții asociației amintite, intenționau achiziționarea unui apartament care să aibă ca destinație - sediul în care să își desfășoare activitatea, mai ales că locația folosită ca sediu era închiriată.

Apartamentul oferit în timpul negocierilor dintre inculpați și reprezentanții asociației, corespundea întocmai necesităților Asociației, cu atât mai mult cu cât era amplasat și într-o zonă apropiată celei în care se afla sediul la acel moment.

În urma negocierilor s-a convenit ca prețul de achiziție să fie de 170.000 euro astfel că la data de 05 octombrie 2009, între firma celor doi inculpați și Asociația Medicilor de Familie din B., reprezentată prin numiții l.M., T.R.N. și O.S.C., s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 05 octombrie 2009. După încheierea antecontractului, reprezentanții asociației au achitat suma de 100.000 euro în două tranșe de 75.000 euro și respectiv 25.000 euro.

În cuprinsul antecontractului din 05 octombrie 2009, cei doi inculpați au declarat în mod expres că: "promitentul vânzător declară și garantează că pentru semnarea prezentului înscris, are acordul debitoarei Banca P. SA, iar la data semnării contractului de vânzare - cumpărare, în formă autentică, după plata integrală a prețului, va prezenta adresa de radiere a ipotecilor asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului contract".

Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale, solicitându-se relații de la Banca P., reprezentanții respectivei instituții bancare au precizat în mod expres prin adresa din data de 18 iunie 2010 că "pe parcursul derulării contractului de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA și SC E.S. SRL, banca nu a emis nicio adresă sau orice altfel de document care să permită înstrăinarea imobilelor aduse în garanție la încheierea ipotecii, mai precis a imobilului amplasat în București, str. I.P., sector 1.

În situația înstrăinării unor apartamente din imobilul amintit mai sus, de către reprezentanții SC E.S. SRL, apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între bancă și aceștia. În legătură cu situația plăților efectuate de SC E.S. SRL, în vederea achitării ratelor sau TVA rezultate din contractul de credit, vă informăm că nu a fost rambursată nicio rata și nicio sumă de TVA.

Art. VI din contractul de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA și SC E.S. SRL, prevede în mod expres că „debitorul ipotecar se obligă să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze și să nu dezmembreze, imobilele aduse în garanție prin acest act, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA, până la data plății integrale a obligațiilor de plată ale Debitorului, rezultate din contractul de credit menționat mai sus".

Pentru a le câștiga încrederea reprezentanților Asociației, inculpații F.C.N. și S.A., au uzitat de aceleași metode insidioase - de persuasiune - prin care au câștigat încrederea reprezentanților părții civile - Asociația Medicilor de Familie B.

Deoarece cei doi inculpați nu au respectat clauzele contractuale asumate prin convenția încheiată la data de 05 octombrie 2010 cu Asociația Medicilor de Familie din B., reprezentanții asociației respective au solicitat lămuriri în repetate rânduri de la inculpați, aceștia însă au solicitat amânări până la momentul descoperirii activității lor infracționale și a reținerii. Cu această ocazie, și reprezentanții părții civile au aflat adevărul cu privire la situația juridică a imobilului respectiv, mai precis că nu exista acordul băncii pentru înstrăinare, fiind evident induși în eroare.

Antecontractul nr. 3 – G.A. și G.D.C.

Tot în toamna anului 2009, soții G.A. și G.D.C., în dorința lor de a-și achiziționa un apartament, urmare a căutărilor pe internet, pe site-urile imobiliare, au intrat în contact cu inculpații F.C.N. și S.A.

Pe parcursul mai multor întâlniri cu cei doi inculpați, părțile vătămate au purtat negocieri cu privire la prețul respectivului apartament, amplasat la etajul I din imobilul situat la adresa din str. I.P., sector 1.

Negocierile au pornit de la 125.000 de euro pentru ca în final să se convină asupra prețului de 100.000 de euro însă, inculpații au impus ca și condiție pentru acest preț final, plata unui avans cât mai mare, respectiv 50.000 de euro.

Pe parcursul negocierilor, inculpații au reușit să câștige încrederea soților G., iar în final, prin încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 noiembrie 2009, au încasat suma de 50.000 euro de la părțile vătămate.

În cuprinsul antecontractului din 05 octombrie 2009, este precizat în mod expres că: "promitentul vânzător declară și garantează că pentru semnarea prezentului înscris, are acordul debitoarei Banca P. SA, iar la data semnării contractului de vânzare - cumpărare, în formă autentică, după plata integrală a prețului, va prezenta adresa de radiere a ipotecilor asupra imobilelor ce fac obiectul prezentului contract."

Așa cum s-a arătat și anterior, pe parcursul urmăririi penale, solicitându-se relații de la Banca P., reprezentanții respectivei instituții bancare au precizat în mod expres prin adresa din data de 18 iunie 2010 că "pe parcursul derulării contractului de ipotecă încheiat la data de 27 iunie 2008 între Banca P. SA și SC E.S. SRL, banca nu a emis nicio adresă sau orice altfel de document care să permită înstrăinarea imobilelor aduse în garanție la încheierea ipotecii, mai precis a imobilului amplasat în București, str. I.P., sector 1.

După încheierea antecontractului în formă autentică și achitarea celor 50.000 euro, părțile vătămate - soții G., au așteptat ca inculpații să respecte clauzele contractuale și în februarie - martie 2010, să încheie contractul de vânzare-cumpărare, singurul act care avea valoare translativă a dreptului de proprietate și care le-ar fi conferit părților vătămate drepturi depline asupra apartamentului respectiv.

Însă, inculpații, așa cum au procedat și în cazul reprezentanților Asociației Medicilor de Familie din B., neavând nicio intenție în a respecta clauzele contractuale, numai și din simplu motiv că transmiterea dreptului de proprietate nu se putea realiza din punct de vedere juridic, neavând acordul băncii în favoarea căreia era ipotecat imobilul – Banca P., au adoptat o atitudine de temporizare, pentru ca, în perioada de timp câștigată prin amânări repetate să poată desăvârși activitatea infracțională desfășurată în paralel, în perioada martie - aprilie 2010 fiind atins apogeul infracțional - 11 antecontracte prin inducerea în eroare a unui număr mare de victime.

Abia la începutul lunii mai 2010, după mediatizarea reținerii ceior doi inculpați, soții G. au aflat realitatea dramatică ce se ascundea în spatele convenției încheiate cu inculpații, în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, mai precis că nu exista acordul băncii pentru înstrăinarea apartamentelor din imobilul respectiv și de asemenea că, firma inculpaților avea probleme financiare serioase, fiind declarată în insolvență.

Antecontractul nr. 4 – P.T. în primăvara anului 2010, inculpații au reluat activitatea infracțională, prima victimă fiind numita P.T.

Numita P.T. dorea să achiziționeze un apartament, astfel că a inițiat demersuri de căutare. Pe site-ul „Magazinul de C." a identificat un anunț având ca obiect vânzarea unui apartament amplasat în imobilul pe de str. I.P., sector 1, care corespundea dorințelor sale și, în consecință, a sunat persoana de contact indicată în respectivul anunț, intrând astfel în contact cu inculpații.

Inculpații S.A. și F.C.N., pe parcursul negocierilor, au reușit să câștige încrederea părții vătămate, să îi inducă acesteia o stare emoțională de siguranță în raport cu tranzacția ce urmau să o efectueze și implicit să controleze efectiv toate etapele necesare obținerii scopului urmărit - obținerea unei sume de bani, cât mai mare, de la victima acestora – P.T.

Mai mult, încrederea victimei a fost câștigată și prin demersurile efectuate de inculpata F.C.N., care a ajutat-o pe numita P.T. să obțină un credit ipotecar de la Banca C.R.

După rezolvarea problemelor legate de obținerea creditului, s-a stabilit data încheierii antecontractului și a plății primului avans de 40.000 de euro.

Partea vătămată a fost cea care a ales ca notar public pe numita Ș.I., deoarece mai încheiase la aceasta un alt act notarial.

Astfel, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare din 04 martie 2010, între inculpați, în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL și numita P.T., cu această ocazie fiind plătit și avansul de 40.000 euro.

În respectivul antecontract, așa cum de altfel îl și precizaseră verbal, inculpații au afirmat în mod expres că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 5 – S.D. și S.M.

Tot în cursul lunii martie 2010, au căzut victime ale activității infracționale a celor doi inculpați, și soții S.D. și S.M.

În luna martie 2010, soții S., fiind în căutarea unui apartament, au accesat pe internet site-ul „Anunțul T.", secțiunea vânzări imobiliare - 3 camere, și astfel au ajuns să vizioneze un apartament de 3 camere, situat într-un bloc pe str. I.P.

Tot aici, i-au cunoscut și pe inculpații F.C.N. și S.A., asociați ai SC E.S. SRL dezvoltatorul imobilului, cu care au negociat prețul unui apartament de 3 camere care, inițial valora 150.000 euro, până la suma de 140.000 de euro.

În urma negocierilor, conform celor impuse de inculpați, s-a stabilit achitarea unei tranșe de 50 % din valoarea apartamentului, respectiv 70.000 euro.

La data de 05 martie 2010, a fost încheiat, în formă autentificată, antecontractul din 05 martie 2010, iar numiții S.D. și S.M., le-au achitat inculpaților suma de 70.000 euro.

În conținutul antecontractului, s-a menționat faptul că, obiectul contractului, respectiv imobilul, este proprietatea exclusivă a SC E.S. SRL, a cărei asociați erau numiții F.C. și S.A., că vânzarea nu a fost promisă unei alte persoane fizice sau juridice, imobilul nu a fost vândut, donat sau ipotecat altei persoane anterior încheierii acestui antecontract și în plus nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, nu este închiriat, sau dat în folosință gratuită, nu a fost adus ca aport la capitalul social al vreunei societăți comerciale, nu există nici un litigiu/proces pe rol, la nicio instanță judecătorească din România sau străinătate.

Abia după reținerea inculpaților, soții S. au aflat realitatea cu privire la situația juridică a imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, și totodată cu privire la situația firmei în care cei doi inculpați figurau ca asociați.

Antecontractul nr. 6 – C.P.D.

O altă victimă a inculpaților F.C.N. și S.A. a fost și numitul C.P.D.

În primăvara anului 2010, numitul C.P.D., împreună cu soția sa au inițiat demersuri în vederea identificării unui apartament pentru a-l achiziționa.

În cursul lunii martie, urmare a unui anunț imobiliar identificat pe internet, partea vătămată C.P.D., i-a contactat pe inculpații F.C.N. și S.A., și a început negocierile cu aceștia în vederea achiziționării unui apartament în imobilul amplasat în str. I.P., sector 1.

În urma negocierilor s-a stabilit un preț de 140.000 euro însă, deși inculpații insistau asupra unui avans cât mai mare, partea vătămată a solicitat un termen rezonabil pentru predarea respectivei tranșe.

Inculpata F.C.N. i-a impus ultimativ numitului C.P.D., că dacă până la data de 11 martie 2010, nu achită suma de 90.000 euro, v-a înstrăina respectivul apartament către o altă persoană, deoarece are foarte multe solicitări.

Urmare a celor impuse de inculpați, la data de 11 martie 2010, între aceștia, în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL și partea vătămată – C.P.D., a fost încheiat antecontractul din 11 martie 2010, autentificat de notar public Ș.I. Totodată, partea vătămată Ie-a predate inculpaților și suma de 90.000 euro, așa cum solicitaseră aceștia.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpații au declarat în mod expres că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul nici unei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

La data de 30 martie 2010, conform celor stabilite cu inculpații, partea vătămată Ie-a mai predat încă 30.000 euro, ridicând suma achitată cu titlu de avans, la 120.000 euro.

Antecontractul nr. 7 – V.A.l.

În aceiași perioadă, martie 2010, laborioaselor activități infracționale a celor doi inculpați, Ie-a căzut victimă și numitul V.A.l.

Astfel, numitul V.A.l., în dorința sa de a-și achiziționa un apartament, urmare a unui anunț identificat pe un site de specialitate, a intrat în legătură cu inculpații F.C.N. și S.A.

După ce a vizionat mai multe apartamente, partea vătămată s-a hotărât să achiziționeze apartamentul cu nr. 13 din respectivul imobil și a discutat cu inculpații despre situația juridică a imobilului și terenului, despre finisaje, precum și despre modalitatea de plată.

Cu această ocazie, inculpații i-au arătat doar autorizația de construcție și procesul-verbal de recepție întocmit de primărie.

La data de 16 martie 2010, la Biroul Notarial A.A. a fost semnat antecontractul de vânzare-cumpărare.

În conținutul antecontractului, inculpații F.C.N. și S.A. au precizat în mod expres că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul nici unei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului."

La aceeași dată, înainte de semnarea antecontractului, partea vătămată Ie-a înmânat inculpaților suma de 47.5000 euro în cadrul biroul notarial amintit mai sus, cu titlu de avans.

Antecontractul nr. 8 – N.A.T.

Tot în luna martie, inculpaților, prin folosirea aceleiași metode de inducere în eroare, le-au căzut în capcană și alte victime, mai precis tânărul N.A.T. și tatăl acestuia – N.P.R.

Astfel, în cursul lunii martie 2010, martorul N.P.R. a început demersuri în vederea găsirii unei locuințe în București pentru fiul său N.A.T. care, în toamna acestui an, urma să se mute în București pentru a se înscrie la o facultate.

În acest sens, a căutat și pe internet, iar pe site-ul www.xxx.ro având ca obiect vânzări imobiliare, a identificat un apartament amplasat în zona K. care corespundea dorințelor sale. Pe acest site, a constatat că, persoana de contact era un agent imobiliar, martorul A.V. pe care l-a și sunat pentru a afla mai multe detalii.

Pe data de 24 martie 2010, martorul N.P.R. s-a deplasat în București și s-a întâlnit cu martorul A.V. care l-a condus la imobilul amplasat în str. I.P., sector 1, și i-a prezentat trei variante de apartamente în cadrul aceluiași imobil.

Cu această ocazie, martorul N.P.R., i-a cunoscut pe cei doi inculpați, iar în urma negocierilor purtate cu aceștia, a convenit să achiziționeze un apartament de două camere amplasat la etajul 1, în valoare de 110.000 euro.

La data de 26 martie 2010, între inculpați și partea vătămată N.A.T., a fost încheiat antecontractul autentificat din 26 martie 2010, inculpaților fiindu-le înmânată și tranșa de 70.000 euro.

În antecontractul autentificat, inculpații S.A. și F.C.N., au declarat fără nici un echivoc că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

După încheierea antecontractului, familia N. a așteptat răbdătoare finalizarea proiectului rezidențial din str. I.P., sector 1, București, însă, spre surprinderea lor, la începutul lunii mai 2010, de la televizor, au aflat că numiții S.A. și F.C. sunt implicați într-o escrocherie imobiliară și că au fost arestați, arătându-se imagini cu blocul în care era amplasat apartamentul pe care îl contractaseră pentru tânărul N.A.

Șocat de imaginile văzute la televizor, potrivit celor relatate chiar de martorul N.P.R., acesta a sunat imediat la biroul notarial unde se încheiase antecontractul, iar notarul public i-a dat un număr de telefon al unui comisar de la Poliția sector 1, îndrumându-l să-l sune pe acesta pentru lămurirea situației. Cu această ocazie a aflat de la ofițerii de poliție precum și de la lichidatorul judiciar desemnat de instanță, realitatea dureroasă pentru familia N., în sensul că firma celor doi inculpați avea probleme financiare serioase, că imobilul este ipotecat și că există multe victime ale activității infracționale a celor doi inculpați.

Antecontractul nr. 9 – T.E.

Ultima victimă a inculpaților S.A. și F.C.N. din cursul lunii martie 2010, a fost numita T.E.

În cursul lunii martie 2010, având în vedere că intenționa să achiziționeze un apartament și deoarece cunoștea că pe str. I.P., sector 1, se edificase un imobil ale cărui apartamente fuseseră scoase la vânzare, partea vătămată a luat legătura cu antreprenorii acestui edificiu și astfel i-a cunoscut pe inculpații S.A. și F.C.

Pe parcursul negocierilor cu inculpații S.A. și F.C.N., aceștia au procedat într-o manieră infracțională similară, regăsită și în cazul celorlalte victime, mai precis i-au câștigat încrederea prin afirmații de genul: apartamentele din imobilul respectiv sunt foarte căutate de mai mulți potențiali cumpărători, de curând un apartament fusese achiziționat de Asociația Medicilor de Familie din B., iar un alt apartament de un medic de laborator, un apartament a fost cumpărat și de un parlamentar dar pe alt nume și totodată au precizat în mod expres că „ei nu doresc să facă speculă și oferă la vânzare prețul corect al pieței din acel moment".

Încrederea părții vătămate a fost câștigată și prin aceea că pe parcursul negocierilor, inculpații s-au arătat dispuși să coboare sub prețul inițial oferit la vânzare -120.000 euro, dacă numita T.E. plătește un avans cât mai mare. În final au convenit ca prețul să fie de 105.000 euro iar avansul de 85.000 euro.

La data de 26 martie 2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 26 martie 2010, iar numita T.E. Ie-a dat inculpaților suma de 85.000 euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpații S.A. și F.C.N., au declarat expres că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 10 – M.S.M.

În cursul lunii aprilie 2010, inculpații F.C.N. și S.A., și-au continuat activitatea infracțională, următoarea victimă pe lista acestora fiind numitul M.S.M.

Ca și celelalte părți vătămate, M.S.M., intenționând să cumpere un apartament în București, după mai multe căutări, a intrat în legătură cu cei doi inculpați, aceștia reușind să îi câștige repede încrederea prin oferirea unui preț mic și mai mult, un preț care a fost negociat, fiind stabilită în final la suma de 107.000 euro cu condiția unui avans cât mai mare, respectiv 70.000 euro.

La data de 14 aprilie 2010, conform celor stabilite, s-a încheiat în formă autentificată antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 12 aprilie 2010, iar numitul M.S.M. Ie-a dat inculpaților suma de 70.000 euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpații S.A. și F.C.N., au declarat expres că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute (...), precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 11 – D.M.

Următoarea victimă în cursul lunii aprilie 2010, a fost numita D.M.

În primăvara acestui an, deoarece intenționa să-și cumpere un apartament, partea vătămată D.M. a inițiat demersuri în vederea identificării unei locuințe care să corespundă dorințelor sale. Urmare acestor căutări, a identificat pe internet un anunț cu privire la vânzarea unui apartament dintr-un imobil amplasat în zona K., pe str. I.P., sector 1, și astfel i-a cunoscut pe inculpații F.C.N. și S.A. și a început negocierile cu aceștia.

Inițial, cei doi inculpați stabiliseră un preț de 115.000 euro plus încă 10.000 locul de parcare însă, în urma negocierilor aceștia au redus oferta la 100.000 de euro cu condiția ca numita D.M. să achite ca primă tranșă suma de 80.000 de euro.

Pe parcursul negocierilor dintre partea vătămată și cei doi inculpați, în mod repetat, aceștia insistau pe ideea că sunt foarte mulți clienți care se interesează de achiziționarea de apartamente în respectivul imobil și îi cereau să grăbească decizia în vederea încheierii antecontractului și implicit a plății avansului de 80.000 de euro.

Conform celor stabilite cu cei doi inculpați, la data de 14 aprilie 2010, partea vătămată D.M., s-a deplasat la biroul notarial unde a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 14 aprilie 2010 și totodată, a plătit și avansul de 80.000 de euro.

În cuprinsul antecontractului autentificat, inculpații S.A. și F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 12 – T.I. și T.M.

Lista victimelor induse în eroare prin metodele deja detaliate anterior, a continuat în cursul lunii aprilie 2010, cu soții T.I. și T.M.

La începutul anului 2010, soții T. au decis să achiziționeze un apartament în București, situație în care au început să efectueze căutări pe internet cu privire la oferta existentă pe piață.

Urmare acestor căutări, la începutul lunii aprilie 2010, T.M. a identificat un apartament care ar fi putut corespunde dorințelor lor și astfel, s-au deplasat împreună la imobilul situat în str. I.P., sector 1, unde, au văzut un apartament cu două camere la etajul 3, prezentat de un agent imobiliar.

Cu ocazia acestei vizite, au avut și prima discuție cu inculpații F.C. și S.A. Cu această ocazie, cei doi inculpați le-au spus că prețul este de 110.000 de euro inclusiv TVA și totodată, le-au precizat că este o ofertă și că există mulți potențiali clienți cu privire la respectivele apartamente astfel că, trebuie să se decidă repede și chiar le-au propus ca a doua zi să se întâlnească la notar din momentul în care se vor decide. Pentru a-și întări credibilitatea ofertei prezentate, cei doi inculpați le-au precizat părților vătămate că apartamentul amplasat deasupra celui dorit de soții T., este deja contractat de un parlamentar.

Urmare a negocierilor, la data de 14 aprilie 2010, a fost încheiat antecontractul autentificat din 14 aprilie 2010, iar părțile vătămate T.M. și T.I., au plătit prima tranșă de 55.000 euro.

În cuprinsul antecontractului încheiat cu soții T., inculpații S.A. și F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 13 – P.H. și P.l.M.

Penultimele victime ale inculpaților S.A. și F.C.N., au fost soții P.H. și P.l.M.

Părțile vătămate - soții P., având intenția de a achiziționa un apartament au apelat la serviciile unui agent imobiliar, martorul V.F.C. care, după verificările de rigoare pe piața imobiliară, a identificat imobilul din str. I.P., sector 1, și astfel i-a pus în legătură pe soții P. cu cei doi inculpați.

Pe parcursul negocierilor, inculpații au reușit să le impună părților vătămate condițiile lor, mai precis le-au propus un preț foarte bun pentru un apartament de 3 camere - 140.000 euro, cu condiția achitării unui avans de 100.000 euro.

La data de 19 aprilie 2010 s-a încheiat în fața notarului public Ș.I., antecontractul de vânzare-cumpărare din 19 aprilie 2010, iar părțile vătămate le-au achitat inculpaților, conform înțelegerii, suma de 100.000 euro ca primă tranșă.

Ca și în cazul celorlalte antecontracte autentificate, în cuprinsul antecontractului încheiat cu soții P., inculpații S.A. și F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

Antecontractul nr. 14 – A.l. și A.C.

Activitatea infracțională a inculpaților F.C.N. și S.A., a avut ca ultime victime, pe soții A.l. și C.

Mai mult, cu ocazia plății celei de-a doua tranșe de către soții Achim, s-a realizat și depistarea activității infracționale a inculpaților de către organele de poliție, sesizate de notarul public – Ș.I., la care se încheiaseră în formă autentificată, până la acel moment, 11 asemenea antecontracte (cele din perioada martie - aprilie 2010), în conținutul cărora, sub forma unor declarații asumate, inculpații au prezentat date false care au contribuit la inducerea în eroare a victimelor.

Cu privire asupra situației de fapt privindu-i pe soții A., la sfârșitul lunii aprilie 2010, prin intermediul unei firme imobiliare, aceștia au intrat în legătură cu inculpații S.A. și F.C. despre care au aflat că sunt patronii, dezvoltătorii imobiliari, ce dețin un bloc amplasat în zona K.

Pe data de 25 aprilie 2010, soții A., s-au deplasat la imobilul din str. I.P., sector 1 și s-au întâlnit cu aceștia.

După ce inculpații S.A. și F.C. le-au prezentat două apartamente din imobilul respectiv, spunând totodată că sunt ultimele, s-au început negocierile, mai ales că cei doi inculpați au precizat că apartamentele din imobilul respectiv s-au vândut repede și că au mai mulți cumpărători potențiali pentru aceste ultime apartamente. Urmare a celor spuse de inculpați, părțile vătămate - soții A., au decis pe loc achiziționarea celor două apartamente contra sumei totale de 200.000 de euro.

A doua zi, la data de 26 aprilie 2010, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat de către Biroul Notarului Public A.A. din București, de către notar public Ș.I., numiții A.l. și A.C., achitându-le inculpaților un avans de 125.000 euro, din totalul de 200.000 euro, prețul celor două apartamente, urmând ca la data de 05 mai 2010 să le mai achite încă 50.000 euro.

Ca și în cazul celorlalte antecontracte autentificate, în cuprinsul antecontractului încheiat cu soții A., inculpații S.A. și F.C.N., au precizat că: "noi, F.C.N. și S.A., în calitate de reprezentanți ai SC E.S. SRL, cunoscând dispozițiile prevăzute de art. 292 C. pen. cu privire la falsul în declarații, declarăm pe proprie răspundere că imobilul ce formează obiectul prezentului contract este proprietatea societății exclusivă, nu am promis vânzarea acestuia unei alte persoane fizice sau juridice, nu am vândut, donat sau ipotecat imobilul mai sus altei persoane, anterior încheierii acestui contract, nu este grevat de nicio sarcină sau servitute, precum și, garantăm că imobilul mai sus individualizat nu face obiectul niciunei ipoteci, servituti, clauze de uzufruct viager, interdicție de înstrăinare sau grevare, privilegiu, drept sau sarcini de orice natură. Declarăm că nu există și că după cunoștințele noastre, nu există iminența niciunui litigiu, arbitraj sau procedură administrativă al căror rezultat ar putea afecta dreptul de proprietate exclusivă deținut de noi asupra imobilului".

După încheierea antecontractului, premergător datei de 05 mai 2010, când soții A. trebuiau să le achite inculpaților a doua tranșă de 50.000 euro, partea vătămată A.C. a fost încunoștintată telefonic de o persoană că sunt probleme în ceea ce privește situația juridică a imobilului amplasat în str. I.P., sector 1, și de asemenea cu firma inculpaților - SC E.S. SRL.

Imediat, soții A. au luat legătura cu notarul public Ș.I. căreia i-au adus la cunoștință aceste aspecte. Între timp, numita Ș.I., făcând anumite verificări, și-a dat seama că, într-adevăr, este ceva suspect în legătură cu activitatea inculpaților și cu cele declarate de aceștia în fața ei, ca notar public, și a încunoștințat imediat organele de poliție care s-au sesizat din oficiu. Numita Ș.I. Ie-a pus la dispoziție lucrătorilor de poliție toate documentele deținute cu privire la antecontractele încheiate de SC E.S. SRL și totodată Ie-a precizat că a doua zi, 05 mai 2010, urma ca la biroul notarial să se prezinte inculpații F.C.N. și S.A., pentru a încheia sub formă autentică, actul prin care se atesta primirea de la părțile vătămate - soții A., a sumei de 50.000 euro, reprezentând a doua tranșă a antecontractului.

A doua zi, 05 mai 2010, soții A. s-au întâlnit cu cei doi inculpați, la punctul de lucru al firmei SC E.S. SRL, le-au remis inculpaților suma de 50.000 euro, și apoi, cu toții, s-au deplasat la sediul biroului notarial, unde au fost puși să aștepte.

Între timp au fost anunțați lucrătorii de poliție care s-a deplasat operativ și i-au ridicat pe inculpații F.C.N. și S.A., acesta fiind momentul de la care a început deconspirarea activității infracționale derulate până în acel moment de inculpați.

Situația de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților F.C.N. și S.A. care, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esențiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvență), prin folosirea de mijloace frauduloase (așa cum au fost prezentate detaliat la analiza activității infracționale), pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1, pe care părțile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, și în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obținut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care și le-au însușit pe nedrept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale)

Faptele inculpaților F.C.N. și S.A. care, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu ocazia redactării și semnării, în fața notarului public, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la situația juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existența ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existența litigiului - insolvenței), în vederea producerii de consecințe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., inculpații S.A. și F.C.N., partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL și părțile civile A.l., A.C., Asociația Medicilor de Familie, N.A.T., D.M., S.D., S.M., Ț.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. și G.A.

În motivele de apel depuse la dosarul cauzei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că:

1. Hotărârea este nelegală prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

2. Hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul nemotivării necesității aplicării pedepselor complementare, precum și în ceea ce privește conținutul drepturilor ce urmează a fi interzise inculpaților.

3. Hotărârea este netemeinică în raport de conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților.

4. Hotărârea este nelegală prin nepronunțarea asupra tuturor cererilor inculpaților și omisiunea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 350 C. proc. pen.

5. Hotărârea este nelegală sub aspectul obligării inculpaților la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare-cumpărare.

6. Hotărârea este nemotivată pe latură civilă.

7. Au fost acordate despăgubiri civile într-un cuantum mai mare decât s-a solicitat.

8. Hotărârea este nelegală prin aplicarea greșită a dispozițiilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpații S.A. și F.C.N., precum și apelanta parte responsabilă civilmente SC E.S. SRL au motivat apelurile, în esență referindu-se la nemotivarea sentinței, atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă, nefiind analizate toate apărările inculpaților, la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de încetare a interdicției impuse inculpaților de a lua legătura cu părțile civile, formulată la termenul de judecată din data de 02 martie 2011, precum și greșita condamnare a inculpaților pentru ambele infracțiuni.

În privința infracțiunii de înșelăciune, inculpații susțin în cadrul motivelor de apel că nu au folosit manopere dolosive cu ocazia încheierii celor 14 antecontracte de vânzare - cumpărare, buna lor credință fiind evidentă și că nu au ascuns părților contractante existența ipotecii în favoarea băncii, că acordul acesteia pentru vânzarea apartamentelor nu era necesar, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, declarațiile acestora nefiind de natură să producă consecințe juridice.

Părțile civile S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. și G.A. au solicitat instanței de apel desființarea sentinței instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, iar, în subsidiar, obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor materiale integrale, sume cu care s-au constituit părți civile, criticând în același timp dispoziția instanței de fond de a anula antecontractele de vânzare-cumpărare, această măsură nefiind în măsură să asigure repararea pagubei suferite de către părțile civile.

Apelantul parte civilă N.A.T. a criticat sentința penală pentru nelegalitatea obligării inculpaților la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare cumpărare, nemotivarea hotărârii pe latură civilă, nelegalitatea în ceea ce privește acordarea de despăgubiri civile în cuantum mai mare decât au solicitat părțile civile T.I. și T.M. și nepronuntarea asupra tuturor cererilor inculpaților și omisiunea aplicării dispozițiilor art. 350 C. proc. pen.

De asemenea, apelantele părți civile D.M., A.I., A.C. și Asociația Madicilor de Familie B., au criticat sentința instanței de fond pentru modalitatea în care a fost soluționată latura civilă a cauzei, respectiv nelegalitatea sub aspectul obligării inculpaților la plata despăgubirilor prevăzute în clauzele penale din antecontractele de vânzare - cumpărare.

Prin decizia penală nr. 109/A din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A., părțile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. și G.A.

În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. au fost respinse ca tardive apelurile formulate de A.I., A.C. și Asociația Medicilor de Familie.

În temeiul art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de apelanții inculpați S.A., F.C.N. și a părții responsabile civilmente SC E.S. SRL.

S-a desființat în totalitate sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost achitați inculpații S.A. și F.C.N. sub aspectul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. au fost achitați inculpații S.A. și F.C.N. sub aspectul infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpații au fost reținuți preventiv de la 05 mai 2010 la 06 mai 2010.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată prin încheierea Tribunalului București din data de 27 iulie 2010.

În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen. s-au lăsat nesoluționate acțiunile civile.

S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător și a ipotecii asigurătoare luate prin ordonanța nr. 177/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. din data de 29 iunie 2010.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare aferente judecății în primă instanță rămân în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate părțile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C., G.A., A.l., A.C. și Asociația Medicilor de Familie la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru început, instanța de apel a analizat apelurile declarate de apelanții părți civile A.l., A.C. și Asociația Medicilor de Familie prin prisma excepției tardivității acestora, invocată de procuror și cel declarat de partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, prin reprezentant S.A. sub aspectul inadmisibilității acestuia, excepție de asemenea susținută de procuror, întrucât la momentul la care a fost declarat apelul fusese numit pentru societate lichidator în cauză.

Potrivit art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen., termenul de apel de 10 zile curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

Așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 30 martie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, termen la care au avut loc dezbaterile, au fost prezente personal părțile civile A.l. și A.C. și a fost reprezentată Asociația Medicilor de Familie B. prin apărător ales. Sentința penală nr. 439, a fost pronunțată în cauză la data de 04 mai 2011, iar apelurile părților civile menționate au fost declarate la data de 26 mai 2011.

Având în vedere că acestea au fost prezente la dezbateri, termenul de apel curge de la pronunțare, împlinindu-se la data de 15 mai 2011, astfel încât apelurile părților civile A.l., A.C. și Asociația Medicilor de Familie B., au fost declarate peste acest termen, urmând ca, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea să le respingă ca tardive.

În ceea ce privește apelul formulat de partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, s-a constatat că acesta a fost declarat prin reprezentatul S.A., la data de 12 mai 2011.

Într-adevăr, prin sentința comercială nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a comercială, a fost admisă cererea creditoarei SC C.C. SRL și a deschis procedura generală a insolventei împotriva SC E.S. SRL, numind administrator provizoriu G.G.E. SPRL

Însă, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 1470 din data de 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 29930/3/2009, irevocabilă la data de 06 decembrie 2010, s-a dispus casarea sentinței comerciale nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a comercială, și a trimis spre rejudecare cererea de redeschidere a procedurii insolventei, astfel încât de la data de 06 decembrie 2010, SC E.S. SRL nu s-a mai aflat sub administrarea G.G.E. SPRL.

Mai mult, prin sentința comercială nr. 3456 din 10 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a comercială, a fost respinsă cererea formulată de creditorul SC C.C. SRL de redeschidere a procedurii insolvenței SC E.S. SRL, hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 01 iunie 2011.

Astfel, la data declarării apelului în cauză, din 12 mai 2011, SC E.S. SRL, în mod legal a fost reprezentată de administratorul societății, inc. S.A., nemai aflându-se, încă de la data de 06 decembrie 2010 sub administrarea G.G.E. SPRL.

Curtea, supunând cauza unui examen de fond, reține că, în fapt, în sarcina inculpaților S.A. și F.C.N. s-a reținut prin rechizitoriu dar și hotărârea primei instanțe, săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în declarații, ambele în formă continuată, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (14 acte materiale) și art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, inculpații S.A. și F.C.N., în baza aceleiași rezoluții infracționale, au indus în eroare un număr de 21 persoane, prezentându-le date false sau ascunzându-le elemente esențiale (fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvență), prin folosirea de mijloace frauduloase, pentru a le determina pe acestea să încheie un număr de 14 antecontracte de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1, pe care părțile vătămate nu le-ar mai fi încheiat dacă ar fi cunoscut adevărul, și în felul acesta le-au creat acestora un prejudiciu total de 1.186.500 euro, obținut prin încasarea sumelor de bani cu titlu de avans, pe care și le-at însușit pe nedrept iar cu ocazia redactării și semnării, în fațs notarului public, au făcut declarații necorespunzătoare adevărului cu privire la situația juridică a imobilului pe care urmărea să îi înstrăineze (fie a ascuns existența ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existența litigiului - insolvenței), în vederea producerii de consecințe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

Astfel, în latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. așa cum a fost reținută, atât în cuprinsul rechizitoriului cât și prin sentința penală pronunțată de instanța de fond, a intrat atât o conduită pozitivă - acțiunea de a prezenta ca adevărată împrejurarea că aceștia au acordul băncii în favoarea căreia fusese imobilul ipotecat, pentru a înstrăina cât și una negativă - omisiunea de a aduce la cunoștința persoanelor contractante că există o ipotecă asupra imobilului sau că există probleme litigioase dar și o menținere a inducerii în eroare, cu prilejul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare în formă scrisă prin declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la situația juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (ascunderea existența ipotecii, afirmarea existenței acordului băncii, ascunderea existenței litigiului - insolvenței).

Într-adevăr, prin încheierea contractului de credit între Banca P. SA și SC E.S. SRL, reprezentată de inculpații S.A. și F.C.N. s-a instituit ca garanție ipoteca de rang I asupra imobilului deținut de inculpați. De asemenea, între aceleași părți s-a încheiat și contractul de ipotecă, autentificat la data de 27 iunie 2008 la BNP „T." prin care a fost garantată recuperarea creditului prin instituirea ipotecii asupra terenului, fără construcții, situat în București, str. I.P., sector 1, și a unei promisiuni de grevare cu ipotecă a construcțiilor viitoare, într-un termen de 30 de zile de le intabulare dar și a obligației inculpaților (debitori ipotecari) de a nu înstrăina, greva cu orice sarcini, închiria sau dezmembra imobilele aduse în garanție, fără aprobarea scrisă a Băncii P. SA.

Încă de la început se cuvine a se menționa că, din cuprinsul contractului de ipotecă se observă că, în perioada în care se reține că inculpații au săvârșit infracțiunile de înșelăciune și fals în declarații exista instituită o ipotecă, însă doar asupra terenului pe care era amplasată construcția, iar asupra construcțiilor viitoare fiind creată doar o garanție a creditorului, prin care a urmărit satisfacerea acoperirea riscului nerestituirii creditului.

Din probele administrate în cauză, cu referire în special la declarațiile părților civile, a rezultat că momentul conturării acordului de voință privind încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare (și evident, în continuare, acela al dobândirii dreptului de proprietate asupra apartamentelor) nu a fost cel al semnării contractului în formă scrisă ci momentele anterioare, constituite, în concret, de discuțiile părților civile cu inculpații asupra configurării fiecărui apartament, asupra facilităților, îmbunătățirilor și amenajărilor acestora și negocierile cu privire la prețul de achiziție al apartamentelor.

De altfel, părțile civile au avut cunoștință de faptul că inculpații contractaseră un împrumut de la bancă pentru a finaliza construcția, așa după cum rezultă din declarațiile date în fața instanței de fond de părțile civile G.A., G.D.C., T.R., A.C., V.A.I., dar și din declarațiile atât ale martorilor P.B., V.F.C. și A.V. care au participat, în calitate de agenți imobiliari, la mai multe discuții la inculpaților cu potențiali cumpărători și chiar cu unele din părțile civile (P.H., A.) în cadrul cărora aceștia erau încunoștințați că „inculpații lucrau cu o bancă", cât și ale martorei P.M.V. (mama părții civile P.l.R.).

Considerăm că ar fi reprezentat o chestiune de minimă diligenta din partea cumpărătorilor care, cunoscând împrejurarea că, pentru construirea imobilului în se aflau apartamentele, inculpații, în calitate de constructori, au contractat un credit, precum și condițiile general cunoscut de garantare a acestui tip de credite cu instituirea ipotecii asupra imobilului, să întreprindă demersuri pentru clarificarea condițiilor de cumpărare a apartamentelor.

Se constată, de asemenea, o lipsă de interes cu privire la situația juridică a imobilului din partea promitenților cumpărători, atât la momentul negocierilor purtate cu inculpații, cât și la încheierea antecontractelor de vânzare cumpărare, deși aceștia au plătit avansuri substanțiale, așa după cum au declarat părțile vătămate M.S.M., T.I., P.T., Ț.E., martorul N.P.R. (tatăl părții civile N.A.T.), ori, cu ocazia încheierii antecontractului de vânzare cumpărare în formă autentică, o încredere în diligenta notarului de a fi verificat realitatea clauzelor contractului, în special cele referitoare la existența sarcinilor instituite asupra imobilului ce făcea obiectul antecontractului.

Este revelatoare declarația părții civile T.M. care arată în fața instanței că „și-a aruncat ochii" asupra antecontractului, însă doar în ceea ce privește prețul și celelalte clauze pecuniare, pretinzând notarului să verifice toate datele cu privire la calitatea inculpaților de proprietari ai imobilelor, la dreptul de a vinde aceste imobile și celelalte elemente referitoare ia situația juridică.

Devine așadar evident că determinate pentru părților civile, în acordul de a achiziționa apartamentele din imobilul deținut de către inculpați au fost prețul acestora, mai mic decât cel existent pe piață în acel moment pentru același tip de imobil precum și alte specificații tehnice, facilități, vecinătăți, acestea luând hotărârea de a încheia antecontractele de vânzare -cumpărare și de a plăti sume de bani reprezentând avansul fără a da dovadă de o minimă diligentă în ceea ce privește bonitatea și credibilitatea cocontractanților - respectiv inculpații S.A. și F.C.N.

Pe de altă parte, antecontractul de vânzare-cumpărare este o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare, prin care nu se transmite dreptul de proprietate ci, atât promitentul vânzător cât și promitentul cumpărător se obligă numai să încheie contractul. Așa după cum se cunoaște din doctrina judiciară (Fr. Deak, „Contracte civile și comerciale", Ed. L.L., 1993, pag. 24), dacă promitentul vânzător nu-și respectă obligația, beneficiarul cumpărător nu poate cere decât daune - interese (dacă bunul este vândut altei persoane) sau să solicite instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de vânzare-cumpărare (dacă bunul se mai află în patrimoniul promitentului - vânzător).

În acest sens, Curtea constată că, așa cum rezultă din declarațiile părților civile, acestea, în acest proces sunt interesate în primul rând de a intra în deplina proprietate asupra apartamentelor și, mai mult, în motivele de apel formulate de părțile civile S.D., Ț.E., P.T., P.G.F., M.S.M. și V.A.l. se solicită instanței ca, în soluționarea acțiunilor civile, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de vânzare-cumpărare ori despăgubiri potrivit clauzelor contractului - respectiv dublul avansului.

În continuare, arătăm că întrucât antecontractul de vânzare-cumpărare nu este un act transmisibil de proprietate, chiar dacă are ca obiect un bun imobil, acesta nu trebuie să îndeplinească condițiile de valabilitate ale contractului de vânzare-cumpărare.

Este cert că, în cuprinsul antecontractelor de vânzare -cumpărare încheiate de inculpați cu părțile civile a fost consemnată, în mod neadevărat, inexistența unei sarcini asupra imobilului, însă existența acestei inalienabilități convenționale nu avea un caracter perpetuu, existând posibilitatea ca, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, să existe acordul băncii creditoare ori să fie radiată interdicția de înstrăinare.

Nu lipsit de relevanță pentru conturarea condițiilor de valabilitate ale antecontractelor de vânzare - cumpărare este răspunsul băncii creditoare Banca P. în care se arată că inculpații S.A. și F.C.N. nu au solicitat acordul băncii pentru încheierea antecontractelor de vânzare-cumpărare, deoarece contractul de finanțare nu prevedea această obligativitate.

Curtea nu poate reține nici că inculpații S.A. și F.C.N. au indus în eroare părțile civile prin omisiunea de a le aduce la cunoștința acestora existența problemelor litigioase - insolvență ale SC E.S. SRL, în condițiile în care, așa după cum rezultă din decizia comercială nr. 1470 din data de 06 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a Vl-a comercială, pronunțată în Dosarul nr. 29930/3/2009, irevocabilă la data de 06 decembrie 2010, s-a dispus casarea sentinței comerciale nr. 2964 din 30 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a Vll-a comercială, și a trimis spre rejudecare cererea de redeschidere a procedurii insolvenței, iar din sentința comercială nr. 3456 din 10 mai 2011 a Tribunalului București, sentință rămasă irevocabilă prin nerecurare la data de 01 iunie 2011, a fost respinsă cererea formulată de creditorul SC C.C. SRL de deschiderii a procedurii de insolvență a SC E.S. SRL, ca urmare a neconsemnării cauțiunii de către creditor.

Transpare așadar, existența unui litigiu de natură comercială între părțile contractante ale antecontractelor de vânzare-cumpărare dintre SC E.S. SRL, reprezentată de inculpații S.A. și F.C.N. și părțile civile, neputându-se reține că este o faptă de natură penală fapta inculpaților de a le ascunde părților civile fie că au acordul băncii în favoarea căreia imobilul ipotecat pentru a înstrăina, fie că nu există ipotecă, fie că nu există probleme litigioase - insolvență, prin folosirea de mijloace frauduloase, cu ocazia încheierii unui număr de 14 antecontracte de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

Și în practica judiciară s-a conturat concluzia lipsei unei trăsături esențiale a infracțiunii - prevederea în legea penală - a faptei de înstrăinare de către inculpat a bunului cu care a garantat obținerea unui împrumut, care constituie o nerespectare a clauzelor contractului, pentru care persoana lezată se poate adresa instanței civile (CSJ, secția penală, decizia nr. 1042/1998 citată în C. pen. adnotat, G. Bodoroncea, I. Kuglay, L. Lefterache, I. Matei ș.a., Editura C.B., 2007, pag. 782).

Așadar, în considerarea apelurilor formulate de către inculpații S.A. și F.C.N. și partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, supunând cauza examenului de fond și în urma reaprecierii probelor administrate, a dispus achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, între părți existând de fapt un litigiu de natură comercială.

Cu privire la infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reținută în sarcina inculpaților S.A. și F.C.N., aceasta ar consta, potrivit rechizitoriului D.N.A., nr. 177/P/2010 din data de 05 iulie 2010, în aceea că, în perioada octombrie 2009 - mai 2010, cu ocazia redactării și semnării antecontractelor de vânzare - cumpărare, în fața notarului public, au făcut declarații necorespunzătoare adevărului, cu privire la situația juridică a imobilului pe care urmărea să îl înstrăineze (fie a ascuns existența ipotecii, fie a afirmat că au acordul băncii, fie a ascuns existența litigiului - insolvenței), în vederea producerii de consecințe juridice - încheierea a 13 antecontracte autentificate de vânzare - cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

Curtea constată că, în fapt, în esență se reține că inculpații, în calitate de asociați și administratori ai SC E.S. SRL, cu ocazia semnării antecontractelor de vânzare-cumpărare în fața notarului, au ascuns existența ipotecii asupra imobilului obiect al antecontractelor, fie au afirmat că au acordul băncii pentru încheierea acestor antecontracte, fie au ascuns existența litigiului - insolventei al SC E.S. SRL.

Potrivit art. 292 C. pen., constituie infracțiunea de fals în declarații, declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

În ceea ce privește cerința ca declarațiile date de către inculpați în fața notarului - că imobilul nu este grevat de sarcini ori că există acordul băncii ori au ascuns existența litigiului - Curtea consideră că nu realizează elementul material al infracțiunii de fals în declarații, întrucât nu servesc la producerea de consecințe juridice.

În cuprinsul actului de inculpare, se consideră declarațiilor necorespunzătoare adevărului au drept consecință juridică încheierea celor 13 antecontracte autentificate de vânzare-cumpărare pentru apartamente amplasate în imobilul situat în București, str. I.P., sector 1.

Or, declarația trebuie să aibă valoare probatorie și eficiență juridică, să fie aptă pentru a servi, prin însuși faptul că a fost făcută, la producerea consecinței juridice și nu se poate raporta, așa după cum s-a reținut în sarcina inculpaților, la chiar încheierea contractului (actului) în care a fost inserată.

Nu se poate reține deci că încheierea antecontractului de vânzare cumpărare a fost consecința juridică a declarațiilor inculpaților potrivit cărora imobilul nu este grevat de sarcini ori că există acordul băncii ori au ascuns existența litigiului, aceste declarații, prin caracterul lor instrinsec, neavând aptitudinea de a produce această consecință ci doar aceste declarații au fost cuprinse în cadrul antecontractelor, având caracterul unor garanții ale inculpaților.

Curtea a dispus, în considerarea apelurilor formulate de către inculpații S.A. și F.C.N. și partea responsabilă civilmente SC E.S. SRL, achitarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind condiția ca aceste declarații să fie de natură a produce consecințe juridice.

În privința motivelor de apel formulate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., motive care vizează aplicarea și contopirea pedepselor complementare, conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpaților, omisiune aplicării prevederilor art. 350 C. proc. pen., modul de soluționare și motivarea laturii civile și acordarea cheltuielilor judiciare, dar motivele de apel formulate de părțile civile N.A.T., D.M., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M., G.D.C. și G.A., Curtea le va respinge ca nefondate.

Aceste considerații sunt determinate atât de soluția dată de instanța de apel asupra acțiunii penale, prin dispunerea achitării inculpaților S.A. și F.C.N., pentru infracțiunile de înșelăciune și fals în declarații, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., care exclud posibilitatea aplicării pedepselor accesorii sau complementare, precum și luarea vreunei măsuri preventive dar și prin reținerea incidenței prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen. în privința infracțiunii de înșelăciune, și prevederile art. 346 alin. (4) C. proc. pen. care dispun lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile când se pronunță achitarea pentru cazul mai sus menționat.

Aceleași dispoziții privind lăsarea ca nesoluționată a laturii civile nu mai impun instanței de apel nici analiza hotărârii instanței de fond sub aspectul pronunțării, prin încheierea din data de 13 octombrie 2010 asupra constituirii de parte civilă de către Banca P., apreciind că aceasta nu are calitatea de parte civilă în cauză.

S-a mai reținut că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., din data de 29 iunie 2010, s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților S.A. și F.C.N., asupra conturilor inculpaților și părții responsabile civilmente SC E.S. SRL, luarea inscripției ipotecare asupra imobilului inculpatului S.A., situat în București, piața M.K., sector 5 și instituirea sechestrului și luarea inscripției ipotecare asupra bunurilor imobile ale părții responsabile civilmente SC E.S. SRL, respectiv terenul și construcția amplasată în București, str. I.P., sector 1.

Potrivit art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal (...), în vederea reparării pagubei prin infracțiune. Curtea constată că, la acest moment, nereținând în sarcina inculpaților S.A. și F.C.N. săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nu se mai justifică menținerea sechestrului asigurător și a ipotecii asigurătoare luate prin ordonanța nr. 177/P/2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., din data de 29 iunie 2010.

În plus, așa după cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare, depus la dosarul cauzei, este înscrisă ipoteca în favoarea Băncii P. și notată interdicția de vânzare și grevare, închiriere, dezmembrare și a promisiunii de grevare cu ipotecă a construcțiilor viitoare, și sunt notate și antecontractele de vânzare - cumpărare încheiate cu părțile civile în cauză, împrejurări care sunt de natură a asigura repararea prejudiciilor materiale suferite de către acestea.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și părțile civile Asociația Medicilor de Familie B., N.A.T., D.M., A.l., A.C., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M. și C.P.D.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18, 14 și 172, criticând hotărârile sub următoarele aspecte:

- greșita achitare a inculpaților dispusă de instanța de apel;

- greșita aplicare a disp. art. 35 C. pen., nemotivarea necesității aplicării pedepselor complementare și conținutul drepturilor ce urmează a fi interzise inculpaților, ca pedepse accesorii și complementare;

- greșita soluționare a laturii civile în ce privește natura și cuantumul daunelor acordate;

- greșita aplicare a disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen.

Părțile civile au criticat în esență soluția de achitare a inculpaților, dar și modul de soluționare a laturii civile, solicitând condamnarea inculpaților și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contracte de vânzare-cumpărare; aceste critici au fost încadrate în cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18, dar s-a făcut referire și la cele prev. de art. 3859 pct. 10, 16, 14, 172.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 3859 pct. 18, 172 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursurile sunt fondate.

În ce privește cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea reține că pentru a fi în prezența acestuia trebuie să existe o reflectare inexactă, denaturată a conținutului dosarului în cuprinsul hotărârii atacate, cu consecința greșitei rețineri a faptei imputate inculpatului, în natura sau împrejurările în care aceasta ar fi fost comisă.

Or, examinând decizia instanței de apel, Curtea constată că aceasta a avut în vedere doar o parte din probatoriul administrat în cauză, pe care de altfel l-a prezentat lacunar, ajungând în mod nelegal la concluzia nevinovăției inculpaților.

În acest context, instanța de control judiciar a reținut în esență că în fapt prejudicierea părților vătămate nu ar fi fost rezultatul unei acțiuni de inducere în eroare comise de către inculpați, ci ar fi fost consecința propriei conduite a victimelor, care nu ar fi dat dovadă de o minimă diligentă, deși cunoșteau toate împrejurările în care antecontractele se încheiau.

Fără a nega faptul că în orice relație patrimonială fiecare parte trebuie să fie diligentă, Curtea constată însă că rațiunea incriminării din art. 215 C. pen. este protejarea prin sancțiuni penale a bunei-credințe care apare acolo unde încetează minima diligentă.

Din această perspectivă, este irelevant dacă subiectul pasiv al infracțiunii s-a lăsat prea ușor convins de către autor; ceea ce instanța trebuie să analizeze este în primul rând conduita acestuia din urmă, căci legea urmărește să-i apere pe cei imprudenți sau încrezători de acțiunile ilicite ale celor care, prin falsificarea adevărului, determină pe alții să ia decizii păgubitoare pentru propriile patrimonii.

Analizând întregul materiai probator administrat în cauză, Curtea constată că inculpații au amăgit părțile vătămate, prin ascunderea unor aspecte esențiale cu privire la situația juridică a imobilului aflat în construcție și care urma să facă obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dar și cu privire la situația firmei în numele căreia inculpații acționau.

Astfel, din actele existente la dosar rezultă că la data la care au fost perfectate antecontractele de vânzare-cumpărare, inculpații aveau în derulare un credit bancar de 3.160.000 de euro, ce fusese contractat încă din anul 2008 și care era garantat cu o ipotecă de rang I asupra terenului, dar și a construcțiilor ce urmau a se edifica pe acesta (a se vedea art. ll pct. 15 din contractul de credit din 09 mai 2008).

În același timp, potrivit contractului de ipotecă încheiat între bancă și SC E.S. SRL, debitorul se obliga irevocabil și necondiționat să ipotecheze în favoarea băncii, în termen de 30 de zile de la intabulare, construcțiile ce se vor edifica pe aceste terenuri, aceasta prevedere având valoarea unei promisiuni de grevare cu ipotecă a construcțiilor viitoare.

În fine, potrivit art. VI din același contract de ipotecă, debitorul se obliga să nu înstrăineze, să nu greveze cu orice sarcini, să nu închirieze și să nu dezmembreze imobilele aduse în garanție, fără aprobarea scrisă a băncii, până la data plății integrale a obligațiilor de plată ale debitorului, rezultate din contractul de credit.

Din aceste prevederi contractuale rezulta că atât terenul, cât și construcțiile (acestea din urmă, la data edificării lor, căci nu erau în ființă la momentul încheierii contractului) constituiau o garanție pentru suma împrumutată, iar inculpații nu puteau dispune de aceste bunuri până la momentul restituirii împrumutului decât cu acordul băncii.

Pe de altă parte, în ce privește situația firmei în numele căreia inculpații acționau (SC E.S. SRL), la data de 15 iulie 2009 un creditor al acesteia solicitase Tribunalului București, cerere care a fost admisă în primă instanță, prin sentința comercială nr. 2964 din 30 martie 2010.

În aceste condiții, în măsura în care inculpații ar fi fost de bună-credintă, ei ar fi trebuit să aducă toate aceste date la cunoștința persoanelor interesate de achizionarea unui apartament în imobilul aflat în construcție, pentru ca acestea să poată lua în cunoștință de cauză deciziile patrimoniale corespunzătoare.

În acest context, Curtea retine ca întemeiate susținerile părților civile, în sensul în care, dacă ar fi cunoscut toate aceste amănunte, nu ar mai fi încheiat antecontractele cu inculpații, fiind vorba despre o situație cel puțin incertă cu referire la posibilitățile acestora de a-și onora obligațiile asumate.

În acest sens, este lipsit de relevanță de pildă faptul că, ulterior procedura de insolvență a rămas fără rezultat (ca efect al casării soluției inițiala și mai apoi a respingerii cererii creditorului, ca urmare a neconsemnării cauțiunii), căci esențială este starea de fapt la momentul negocierilor și al încheierii antecontractelor.

Or, în perioada în care acestea s-au încheiat (septembrie 2009 - aprilie 2010, cele mai multe însă în lunile martie - aprilie 2010), societatea inculpaților era parte într-un litigiu comercial ce punea în discuție insolvență sa, adică imposibilitatea de a-și plăti datoriile, împrejurare care, pentru orice persoană diligentă, ar fi reprezentat un element cu greutate în procesul ce viza o decizie patrimonială importantă.

În același timp, este lipsită de relevanță și parțial inexactă împrejurarea avută în vedere de instanța de apel, în sensul că părțile civile au avut cunoștință de faptul că inculpații contractaseră un împrumut de la bancă pentru a finaliza construcția.

Dincolo de faptul că aceste susțineri nu rezultă decât din declarațiile unora dintre persoanele audiate în cauză, faptul adus la cunoștința acestora, în sensul că „inculpații lucrau cu o bancă", nu era decât o parte a realității; esențială era însă alte împrejurări, respectiv că imobilul construit și, deci, apartamentele dorite de părțile civile, urmau să constituie o garanție pentru suma împrumutată de inculpați (și nerestituită la acel moment), iar înstrăinarea lor nu era posibilă fără acordul băncii.

Or, și aceste împrejurări erau esențiale pentru orice persoană diligentă în ce privește propriul patrimoniu, fiind obligatoriu a fi aduse la cunoștință ca atare potențialilor cumpărători.

Prin urmare, Curtea constată că în speță ne aflăm în prezența unei induceri în eroare a părților civile cu prilejul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare, datele prezentate sau omise de către inculpați determinând o falsă cunoaștere a realității de către cocontractanți și adoptarea de către aceștia a unor decizii patrimoniale păgubitoare.

În acest sens, Curtea constată că inculpaților, iar nu părților civile le incumba obligația de a face demersuri pentru cunoașterea situației de fapt reale, atât în ce privește bunul ce urma a fi vândut, cât și firma care era parte contractantă.

Împrejurarea că toate actele s-au încheiat la notar nu-i dispensa pe inculpații să aibe o conduită activă și de bună credință în raport cu părțile civile, putându-se pune eventual problema de a răspunde și notarii, alături sau împreună cu inculpații, în măsura în care la rândul lor nu și-au îndeplinit obligațiile profesionale ori au acționat de conivență cu aceștia.

În fine, pentru a contura intenția cu care inculpații au acționat, nu este lipsit de relevanță faptul că sumele pretinse ca și preț de vânzare pentru imobilele în litigiu nu acopereau creditul contractat la bancă, servind doar pentru plățile curente legate de continuarea lucrărilor. Practic, la momentul încheierii antecontractelor, inculpații se confruntau pe de o parte cu datorii la furnizori și la bancă, iar pe de altă parte cu lipsa fondurilor necesare pentru continuarea proiectului. În aceste condiții, chiar dacă construcția ar fi fost finalizată cu banii primiți de la părțile civile, acestea oricum nu ar fi putut intra în posesia acestora, căci creditul bancar rămânea neacoperit, iar banca nu și-ar fi dat acordul pentru înstrăinare, întrucât aceasta ar fi însemnat renunțarea la garanțiile constituite prin contractul de creditare.

În consecință, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., sens în care recursurile vor fi admise, hotărârea instanței de apel casată, iar inculpații condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În mod corespunzător, Curtea reține nelegalitatea soluției de achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

Astfel, pe de o parte, conduita ilicită a inculpaților în relația cu părțile civile la momentul negocierilor se regăsește în declarațiile făcute de aceștia cu ocazia încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare în formă autentică. Așa cum rezultă din actele notariale aflate la dosar, aceste declarații au fost făcute de inculpați cunoscând dispozițiile art. 292, fiind evident că în lipsa acestora antecontractele și, mai apoi, contractele de vânzare-cumpărare nu ar fi fost încheiate.

Cu alte cuvinte, consecințele juridice ale declarațiilor făcute de inculpați au constat în chiar actele întocmite sau care urmau a fi întocmite în viitor, în condițiile în care încheierea contractelor de vânzare-cumpărare deriva, ca și obligație, din antecontractele în litigiu.

Prin urmare, constatând că faptele imputate inculpaților există, au fost săvârșite de aceștia și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate în actul de sesizare, Curtea va dispune condamnare inculpaților, menținând astfel sub acest aspect hotărârea instanței de fond.

La individualizarea pedepselor, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, numărul părților vătămate și valoarea prejudiciului produs, dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, necunoscuți cu antecedente penale și cu o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunilor, împrejurări care vor fi avute în vedere cu efecte de atenuare a pedepselor, în condițiile art. 74 lit. a) C. pen.

În raport de toate aceste circumstanțe reale și personale, Curtea va aplica inculpaților pedepse cu închisoarea orientate în cuantum sub minimul special, urmând ca pedepsele rezultante să fie executate în regim de detenție.

În același timp, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor comise, ca și circumstanțele în care acestea au fost comise, Curtea apreciază ca fiind necesară aplicarea față de inculpați, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară (pe lângă cea principală aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune), interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În ce privește latura civilă a cauzei, Curtea reține că potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., repararea pagubei se face în principal în natură, prin: restituirea lucrului, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, acoperirea prejudiciului presupune restituirea de către inculpat a bunului obținut prin manoperele dolozive exercitate; or, în speță, câtă vreme ca urmare a acțiunilor de amăgire ale inculpatului, părțile civile au achitat acestuia diferite sume de bani în contul apartamentelor contractate, repararea în natură a pagubei presupune restituirea către părțile civile a acestor sume, ca bunuri obținute prin inducerea în eroare.

Din această perspectivă, este neîntemeiată solicitarea părților civile de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, ca modalitate de soluționare a acțiunii civile.

În același timp, întrucât în speță este vorba despre o răspundere civilă delictuală, nu există temei pentru plata unor despăgubiri suplimentare, corespunzătoare clauzelor penale din antecontractele de vânzare-cumpărare, astfel încât sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.

De asemenea, în condițiile în care infracțiunea de înșelăciune este una contra patrimoniului, nu se justifică acordarea unor daune morale părților civile, astfel încât și din acest motiv hotărârea primei instanțe este nelegală.

În fine, Curtea constată că în privința cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea în fond a prezentei cauze sunt incidente disp. art. 191 alin. (3) C. proc. pen., urmând ca inculpații să fie obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata acestora.

În aceste limite, recursurile vor fi admise, hotărârile casate, iar cauza rejudecată conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Onorariul avocatului din oficiu pentru intimații inculpați în faza recursului, în sumă de câte 75 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și părțile civile Asociația Medicilor de Familie B., N.A.T., D.M., A.I., A.C., S.D., S.M., T.E., P.T., P.G.F., M.S.M. și C.P.D. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, privind pe inculpații S.A. și F.C.N.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 439 din 4 mai 2011 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând:

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpatul S.A. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpata F.C.N. la pedeapsa de - 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. e) C. pen., condamnă pe inculpata F.C.N. la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și 35 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În temeiul art. 14 în referire la art. 346 C. proc. pen., admite în parte, pretențiile civile și obligă în solidar pe inculpați cu părțile responsabile civilmente la plata sumelor de:

- 88.760 euro în echivalentul în RON la data plății și la dobânda legală către partea civilă P.I.R.;

- 55.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile T.M. și T.I.;

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile S.D. și S.M.,

- 75.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile P.T. și P.G.F.;

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plății către partea civilă M.S.M.;

- 120.000 euro în echivalentul în RON la data plății către partea civilă C.P.D.;

- 100.000 euro în echivalentul în RON la data plătii către partea civilă Asociația Medicilor de Familie B.;

- 80.000 euro în echivalentul în RON la data plății către partea civilă D.M.

- 70.000 euro în echivalentul în RON la data plății și dobânda legală către partea civilă N.A.T.;

- 125.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile A.l. și A.C.;

- 50.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile G.A. și G.D.C.;

- 47.500 euro în echivalentul în RON la data plății către partea civilă V.A.l.;

- 85.000 euro în echivalentul în RON la data plății către partea civilă T.E.;

- 100.000 euro în echivalentul în RON la data plății către părțile civile P.H. și P.l.M.;

În temeiul art. 191 C. proc. pen., obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata a câte 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Menține celelalte dispoziții ale ambelor hotărâri.

Onorariul avocatului din oficiu pentru intimații inculpați în sumă de câte 75 RON se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 decembrie 2012.