Civil liability of state employer for bribery and fraud by employee issuing false medical persecution documents; relative nullity for non-citation of correct civil party in criminal proceedings.

Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30/F din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-au reținut următoarele:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul I.F., la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (1) și (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

S-a constatat că faptele deduse prezentei judecăți sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 201 din 10 decembrie 2002, nr. 165 din 12 noiembrie 2003, nr. 129 din 23 iulie 2003, nr. 144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 3 mai 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004, nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30 aprilie 2004, nr. 131 din 18 octombrie 2005 ale Tribunalului Militar Teritorial București, ce au făcut obiectul sentinței de contopire nr. 93 din 12 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 39 din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, definitivă prin nerecurare.

S-au descontopit pedepsele contopite prin sentința penală nr. 93 din 12 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 39 din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, definitivă prin nerecurare, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele astfel descontopite și negrațiate, inculpatul I.F. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale rezultante, precum și pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36 C. pen., s-a dedus perioada executată de la 21 februarie 2001 la 24 februarie 2006 și de la 20 iunie 2006 la 30 noiembrie 2006.

S-a menținut liberarea condiționată dispusă prin sentința penală nr. 101 din 10 ianuarie 2006 a Judecătoriei sector 5 București, modificată prin decizia penală nr. 525 din 24 februarie 2006 a Tribunalului București.

II. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat inculpatul L.G., la o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că faptele din prezenta sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 165 din 12 noiembrie 2003, nr. 201 din 10 decembrie 2002, nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 129 din 23 iulie 2003, nr. 144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 03 iunie 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004, nr. 131 din 18 octombrie 2005, nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30 aprilie 2004, ale Tribunalului Militar Teritorial.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele concurente și negrațiate, inculpatul L.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36 C. pen. s-a dedus perioada executată de la 16 februarie 2001 la 12 noiembrie 2007.

III. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata O.C.M., la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei în prezenta cauză, inculpata O.C.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

IV. În baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul I.F. suma de 64.442 RON.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul L.G. suma de 420 RON.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpata O.C. suma de 1560 RON.

În baza art. 348 C. proc. pen. și 445 C. proc. pen. s-a dispus anularea adeverințelor DIM, deciziilor DGMPS, deciziilor Oficiului de Pensii, permiselor RATB, legitimațiilor M. și deciziilor de scutire de la plata impozitului eliberate pe numele beneficiarilor acestor facilități.

V. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. au fost obligați inculpații I.F., L.G. și O.C.M., în solidar, cu părțile responsabile civilmente Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București și Ministerul Justiției, la plata de despăgubiri civile, după cum urmează:

- 521.289,23 RON către partea civilă Regia Autonomă de Transport - București;

- 12.858,24 RON către partea civilă Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 București;

- 116.430 RON către partea civilă SC de Transport cu M. București M. SA;

- 1.935.575,09 RON către partea civilă Casa de Pensii a Municipiului București;

- 402 RON către partea civilă Consiliul Local sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale;

- 8438 RON către partea civilă Consiliul Local sector 2 - Direcția de Venituri Buget - Local sector 2;

- 14841,68 RON către partea civilă Consiliul Local sector 3 - Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 3.

S-a luat act că partea vătămată Societatea Națională de Transport Feroviar Călători CFR Călători nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 13 iulie 2009 dată în dosarul penal nr. 215/P/2007.

În baza art. 353 raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpaților I.F., L.G. și O.C. până la concurența sumelor supuse confiscării și a despăgubirilor civile acordate părților civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata a câte 2500 RON, cheltuieli judiciare către stat, inculpatul I.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Justiției - Direcția Juridică, iar inculpații L.G. și O.C., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 215/P/2007 din data de 21 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (1221 fapte);

- complicitate la înșelăciune în formă agravantă - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., 1244 fapte., ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

L.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (79 fapte);

- complicitate la înșelăciune în formă agravantă - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. (530 fapte), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

O.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (290 fapte);

- complicitate la înșelăciune în formă agravantă - prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., (276 fapte), ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de trimitere în judecată, s-a reținut, în esență următoarele:

Inculpatul I.F., în calitatea sa de ajutor al șefului Biroului Arhivă Specială - aferent Tribunalului Militar Teritorial din cadrul Direcției Instanțelor Militare - Ministerul Justiției, printr-o rezoluție unică, a pretins și primit, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, diferite sume de bani, în total 64.442 RON, echivalentul a 22.848,05 euro, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (obligația de serviciu era de a primi cererea petentului, de a o înregistra, de a studia și evalua „fondul-penal" și în final să redacteze o adresă de răspuns), în sensul emiterii în fals a adeverințelor de strămutat (1221 fapte).

S-a mai reținut că același inculpat a ajutat un număr de 1244 de învinuiți beneficiari, prin emiterea și remiterea (fie direct, fie prin intermediari) a documentelor oficiale false (adeverințe DIM și respectiv decizii DGMPS), în scopul ca învinuiții beneficiari să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturi ori facilități prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 prin folosirea documentelor oficiale false. În acest fel, inculpatul I.F., printr-o singură rezoluție infracțională, în perioada 1998 - iunie 2000, a ajutat pe învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (pensii, scutiri impozite, etc), care însumate au creat un prejudiciu real total de 1.389.918 RON, echivalentul a 492.089,41 euro. În același timp, inculpatul a urmărit și obținut un folos material injust, pentru sine, prin comiterea celorlalte infracțiuni (1244 fapte).

Cu privire la inculpatul L.G. s-a reținut că, în calitate de funcționar în cadrul DGMPS și membru al Comisiei de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, în baza unei rezoluțiuni unice, în perioada august 1998 - iunie 2000, a primit bani ori produse în cuantum total de 420 RON pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu (constând în primirea dosarelor beneficiarilor, prezentarea lor la conducerea DGMPS pentru vsemnarea și aplicarea ștampilei rotunde, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnare pentru „definitiv", remiterea a două exemplare ale deciziilor false către beneficiari sau intermediari pentru a fi înmânate subintermediarilor ori beneficiarilor) - 79 fapte.

S-a mai reținut că același inculpat a falsificat deciziile DGMPS, apoi le-a remis (direct ori prin intermediari) către „titulari" pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile statului care acordau drepturile și facilitățile prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, folosind documentele false, ajutând astfel printr-o singură rezoluțiune infracțională în perioada august 1998 - iunie 2000, ca învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (indemnizații lunare, permise de călătorie gratuite, etc), care însumate au creat un prejudiciu real și total de 1.387.918 RON, echivalentul a 492.089,41 euro (530 fapte).

Referitor la inculpata O.C.M., s-a reținut că, în calitate de funcționară a DGMPS București și membră în comisia de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, constituită la nivelul mun. București, printr-o rezoluție unică, în perioada aprilie 1998-iunie 2000, nu a respins, a accepta promisiunea, a pretins și a primit bani ori alte foloase ce nu i se cuveneau, în sumă totală de 1.560 RON de la învinuiții intermediari, dar și direct de la învinuiții beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (prevăzute în decizia nr. 54/1998 și normele de aplicare). În acest sens inculpata a eliberat decizii false prin care atesta calitatea de persecutat politic prin strămutare (290 fapte).

Aceeași inculpată a falsificat deciziile emise în calitate de membră a Comisiei de aplicare a Decretului-Lege nr. 118/1990, pe care le-a remis (direct ori prin intermediari) către învinuiții beneficiari pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturile ori facilitățile prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, folosind acele documente oficiale false. În acest fel, inculpata a ajutat, printr-o singură rezoluție infracțională, ca învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (indemnizații lunare, scutiri, etc), care însumate au creat un prejudiciu real total de 1.387.918 RON, echivalentul a 492.089,41 euro, inculpata urmărind și obținând un folos material injust pentru sine (276 fapte).

În cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a procedat la audierea inculpaților și a unor martori propuși prin rechizitoriu, făcând cu privire la ceilalți martori neaudiați aplicarea dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. pen.

Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

Dosarul de urmărire penală s-a format în urma disjungerii urmăririi penale prin rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006 al Direcției Naționale Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de către militari.

Astfel, prin rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006 al D.N.A. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. inculpatul I.F. - (aflat în libertate), pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 286 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 287 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C. pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (734 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; (734 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. inculpatul L.G. - aflat în executarea unei pedepse privative de libertate, pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 26 C. pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (151 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (565 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; (565 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. inculpata O.C.M., pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 254 alin. (1) C. pen., cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 , cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C. pen. rap art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte)

- art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte);

- art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (211 fapte), toate faptele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006, s-a reținut în sarcina inculpaților următoarea situație de fapt:

Inculpatul I.F. - în calitatea sa de ajutor al șefului Biroului Arhivă Specială - pendinte de Tribunalul Militar Teritorial din cadrul Direcției Instanțelor Militare - Ministerul Justiției, printr-o rezoluție unică, a pretins și primit, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, diferite sume de bani, de la persoane intermediare sau beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (obligația de serviciu era de a primi cererea petentului, de a o înregistra, de a studia și evalua „fondul-penal și în final să redacteze o adresă de răspuns) să emită în fals adeverințele de strămutat, din care rezulta în mod neadevărat că cei în cauză au suferit persecuții politice prin strămutare, știind ori acceptând că pot fi folosite la DGMPS, în vederea obținerii deciziilor false de strămutat ori la alte instituții care emiteau de asemenea, decizii false de stabilire a unor drepturi sau facilități prev. prin Decretul-Lege nr. 118/1990. Ajutorul dat de inculpatul I.F. învinuiților beneficiari (734 fapte) prin emiterea și remiterea (prin intermediari) a documentelor oficiale false (adeverințe DIM și respectiv decizii DGMPS) a fost în scopul ca învinuiții beneficiari să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturi ori facilități prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, folosind acele documente oficiale false, astfel că „beneficiarii" au obținut foloase materiale injuste (pensii, scutiri impozite, etc).

Inculpatul L.G., în calitatea sa de funcționar în cadrul DGMPS și membru al Comisiei de aplicare al Decretul-Lege nr. 118/1990, în baza unei rezoluții unice, în perioada august 1998 - iunie 2000, a primit bani ori produse pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu (constând în primirea dosarelor beneficiarilor, prezentarea lor la conducerea DGMPS pentru semnarea și aplicarea ștampilei rotunde, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnare pentru „definitiv", remiterea a două exemplare ale deciziilor false către intermediari pentru a fi înmânate subintermediarilor ori beneficiarilor) acte materiale de falsificare a unor înscrisuri oficiale (deciziile de strămutat) prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare realității (cum ar fi: înregistrarea cererilor solicitanților, deși acestea nu erau completate și semnate, autentificarea copiilor fără a avea originalul, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnarea ca „definitivă" a deciziilor, precum și înmânarea acestor decizii intermediarilor și nu „titularilor" cum era legal, etc).

Inculpata O.C.M. în calitate de funcționară a DGMPS București și membră la comisia de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, constituită la nivelul mun. București, printr-o rezoluție unică în perioada aprilie 1998 - iunie 2000, de a nu respinge, de a accepta promisiunea, ori de a pretinde și primi bani ori foloase ce nu i se cuveneau, în sumă totală de 10.550.000 ROL (1055 RON) de la învinuiții intermediari, dar și direct de la învinuiții beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu (prevăzute în decizia nr. 54/1998 și normele de aplicare) și a elibera decizii false prin care se atesta calitatea de persecutat politic prin strămutare unor persoane care în realitate nu ar fi avut vocația să beneficieze de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990.

Astfel, urmare a disjungerii cauzei prin rechizitoriul nr. 65/P/2005 din 31 martie 2006 al Direcției Naționale Anticorupție - secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de către militari, s-au format mai multe dosare, respectiv, Dosarul nr. 30/P/2006 vizând activitatea infracțională detaliată anterior, în raport cu 1385 învinuiți beneficiari, Dosarul nr. 97/P/2006 vizând activitatea infracțională detaliată anterior, în raport cu 860 învinuiți beneficiari, precum și Dosarul nr. 98/P/2006 vizând activitatea infracțională detaliată anterior, în raport cu 878 învinuiți beneficiari.

Prin rezoluția din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul l.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune în formă agravată - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.;

- fals intelectual - prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate la uz de fals - prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- complicitate la fals intelectual - prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.;

- falsificare a instrumentelor oficiale - prev. de art. 286 alin. (1) C. pen.;

- folosire a instrumentelor oficiale false - prev. de art. 287 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul L.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune în formă agravată - prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.;

- fals intelectual - prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate la uz de fals - prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.;

- complicitate la fals intelectual - prev. de art. 26 rap. la art. 289 C. pen.; toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

Prin rezoluția din 01 februarie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpata O.C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- luare de mită - prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- complicitate la înșelăciune în formă agravantă - prev.de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (59 C. pen.;

- fals intelectual - prev. de art. 289 C. pen.;

- complicitate la fals intelectual - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 C. pen.;

- complicitate la uz de fals - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată - prev. de art. 290 C. pen., toate cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.;

La data de 03 august 2007, prin ordonanță, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 30/P/2006 de către secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, formându-se astfel prezentul Dosar cu nr. 215/P/2007.

La data de 10 august 2007, prin ordonanță, urmare a Decizie Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 97/P/2006 de către secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, formându-se astfel Dosarul cu nr. 219/P/2007.

La data de 10 august 2007, prin ordonanță, urmare a Decizie Curții Constituționale nr. 610 din 20 iunie 2007, s-a dispus declinarea competenței în Dosarul nr. 98/P/2006 de către secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, în favoarea secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, formându-se astfel Dosarul cu nr. 220/P/2007.

La data de 14 iulie 2009, întrucât între cele trei dosare enumerate există legătură, efectuându-se cercetări cu privire la aceiași învinuiți și la aceiași situație de fapt, pentru o mai bună înfăptuire a urmăririi penale, prin rezoluție s-a dispus conexarea dosarelor penale nr. 219/P/2007 și 220/P/2007, la Dosarul nr. 215/P/2007 al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticoruptie, urmând ca urmărirea penală să fie efectuată în continuare în Dosarul cu nr. 215/P/2007.

Având în vedere că în dosarul astfel format, nr. 215/P/2007, urmărirea penală viza activitatea infracțională a peste 3.000 persoane/învinuiți ce au beneficiat ilegal de prevederile Decretului-Lege nr. nr. 118/1990, pentru a se eficientiza cercetările, activitatea de urmărire penală ce face obiectul analizei prezentului rechizitoriu s-a rezumat la numai 1245 de persoane/învinuiți care au beneficiat ilegal de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990 cu raportare la activitatea infracțională a învinuiților l.F., L.G. și O.C.M.

Ulterior, pe parcursul efectuării urmăririi penale în Dosarul cu nr. 215/P/2007 al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, s-a constatat că 195 de învinuiți beneficiari au decedat, iar în ceea ce-l privește pe învinuitul beneficiar N.D., s-a apreciat că cercetările trebuiesc aprofundate, astfel că analiza s-a circumscris activității infracționale principale, desfășurată de inculpații l.F., L.G. și O.C.M., precum și activității infracționale a beneficiarilor învinuiți în număr de 1244, unii dintre aceștia decedând între timp.

Tribunalul a reținut că, în cursul anului 1990 a fost adoptat și promulgat Decretul-Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura militară instaurată în anul 1940 și continuată de dictatura comunistă. Decretul-Lege nr. 118/1990 a fost publicat în M. Of. nr. 50/09.04.1990 și a fost republicat în anul 1998.

Prin Legea nr. 18 din 09 martie 2000, privind aprobarea O.U.G. nr. 9/1999, pentru modificarea Decretului-Lege nr. 118/1990, publicată în M. Of. nr. 106/10.03.2000, art. 8 alin. (3) din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, a fost modificat, stabilindu-se data de 15 martie 2000, ca dată limită de depunere a cererilor.

Tribunalul a reținut că inculpatul I.F. și-a exercitat activitatea în calitate de funcționar în Biroul Arhivă din cadrul Tribunalului Militar Teritorial București.

Inculpatul, alături de alți funcționari ai amintitului birou se prezenta, o dată pe săptămână la Ministerul Justiției - Direcția Instanțelor Militare, în vederea soluționării, prin audiențe planificate, a petițiilor adresate instituției de către cei în drept să beneficieze de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990.

În respectiva arhivă se află și un fond documentar referitor la persoanele persecutate pe motive politice după anul 1945, inclusiv cele strămutate într-o altă localitate.

Personalul arhivei, inclusiv inculpatul I.F., era abilitat și avea ca atribuțiuni de serviciu să înregistreze cererile petiționarilor în registrul de intrare-ieșire al biroului, să evalueze situația prin studiul dosarului „fond penal" și/sau altor documente referitoare la situația juridică invocată de petiționar și apoi, să redacteze în dublu exemplar adeverința doveditoare a situației, cu numărul de înregistrare efectuat.

După redactare, întregul material era prezentat șefului Biroului Arhivă, It. col. T.I., care semna pe exemplarul doi pentru conformitatea datelor inserate.

În final, adeverințele erau semnate de către directorul Direcției Instanțelor Militare sau adjunctul acestuia ori inspectorii generali judecătorești, după care se aplica ștampila instituției și se făcea expedierea exemplarului unu către petiționar.

La sfârșitul anului 1998, inculpatul I.F. a fost chemat la Spitalul Militar Central de către colegul său, salariatul civil C.V., bolnav în fază terminală. Acesta i-a adus la cunoștință că se află de mai multă vreme în legătură cu persoane din afara instituției cărora, la comandă, contra unor sume de bani, le eliberează adeverințe prin care atestă mincinos calitatea de „strămutat" în favoarea unor persoane racolate de aceștia.

În aceste condiții inculpatul I.F. a continuat activitatea infracțională a numitului C.V., adoptând un alt „modus operandi" prin eliminarea din „ecuație" a verigii administrative de control ce consta în verificarea, vizarea, semnarea și ștampilarea acestor adeverințe, eliberând în acest fel un număr foarte mare de adeverințe.

Fără a primi și înregistra vreo cerere și fără a verifica fondul documentar, inculpatul concepea și dactilografia adeverința cu următoarele mențiuni false: număr de înregistrare, perioada de strămutare, localitatea în care persoana în cauză a fost strămutată, temeiul în baza căruia a avut loc strămutarea, temeiul și data la care au fost ridicate restricțiile domiciliare.

Singurele mențiuni reale din adeverință erau numele și prenumele persoanei în cauză, datele de stare civilă și domiciliul.

La rubrica „Director", învinuitul semna cu mențiunea „Pentru" și inițialele „mt". Adeverința o întocmea într-un singur exemplar pe care o remitea intermediarului sau - în puține cazuri - beneficiarului.

La Biroul Arhivă se afla o ștampilă rotundă la care aveau acces toți angajații și era folosită pentru a certifica originalitatea copiilor unor acte xerografiate din fondul documentar.

Ștampila avea următoarele impresiuni concentrice: „România, Ministerul Justiției, Direcția Instanțelor Militare, Biroul Arhivă".

Pentru a crea aparența că este vorba de ștampila directorului instituției, inculpatul a lipit o fâșie îngustă de folie scotch pe impresiunea „Biroul Arhivă", așa încât odată cu aplicarea acesteia erau reproduse toate mențiunile, mai puțin cea acoperită, impresiunea rezultată fiind identică cu ștampila instituției.

Pe locul liber aplica semnătura olografă „mt" conform celor declarate de inculpatul I.F.

Tribunalul a reținut că activitatea infracțională a inculpatului I.F. a fost făcut cu scopul obținerii de venituri pentru el însuși, deși acesta a prevăzut și a acceptat că prin faptele sale poate prejudicia în mod grav autoritățile, care recunoșteau falșilor strămutați drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

Cu privire la inculpații L.G. și O.C.M., tribunalul a reținut că începând cu data de 16 aprilie 1998, prin decizia cu nr. 54/1998 a directorului general al D.G.M.P.S. a Municipiului București, cei doi învinuiți, L.G. și O.C. au fost numiți membri în Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate pe motive politice, conform Decretului-Lege nr. 118/1990, republicat.

Pentru a pune în aplicare atribuțiile lor, membrii comisiei, din proprie inițiativă, au luat unele măsuri operative de lucru,

Între care și înființarea unui registru special cu ajutorul căruia s-a ținut evidența beneficiarilor Decretul-Lege nr. 118/1990, sub aspectul identificării acestora, a cererilor lor, temeiul juridic de încadrare în dispozițiile decretului, evidența deciziilor și data emiterii lor, soluția adoptată de comisie, modul de comunicare a deciziilor către titulari, mențiuni privind rămânerea definitivă a deciziilor și altele.

Potrivit nr. 54/1998, membrii comisiei aveau ca atribuții să analizeze cererile petentilor, să redacteze și să semneze încheierea de ședință în care se arăta, motivat, hotărârea luată.

Dosarul format la DGMPS, primea mai întâi număr de înregistrare și trebuia să conțină următoarele documente: cererea petentului (eventual formular tipizat) prin care solicita stabilirea calității de strămutat; acte doveditoare (adeverință emisă de Direcția Instanțelor Militare, acte de stare civilă în xerocopie, alte acte după caz), care conform procedurii administrative trebuiau datate și autentificate prin semnătură de către funcționarul public, pentru conformitate cu originalele.

După soluționarea cererilor, Comisia emitea decizii, pe care le înainta conducerii D.G.M.P.S. pentru semnare.

Pe decizia astfel semnată de conducerea unității și înregistrată în registrul special (numărul trecut pe coperta fiecărui dosar), secretara comisiei aplica ștampila D.G.M.P.S. Conform metodologiei doar secretara comisiei avea acces la calculator pentru procesarea deciziilor sau altor adrese și comunicări.

Decizia semnată și ștampilată (un exemplar) era restituită petentului care semna pentru primirea ei. În același timp inculpatul L.G. aplica o ștampilă de formă dreptunghiulară în care consemna data și semna în afara ștampilei dreptunghiulare, ceea ce îi conferea acelei decizii caracter definitiv, și în consecință, producea efecte juridice.

Comisia a funcționat în baza deciziei nr. 54/1998 până la data de 21 august 2000, când s-au declanșat anchete administrative și apoi, penale, privind membrii comisiei și modul de eliberare a deciziilor.

Contrar metodologiei descrise mai sus inculpatul L.G. și O.C. erau contactați de beneficiar sau de către intermediar, de la care primeau documentele necesare emiterii deciziei de strămutat conform Decretul-Lege nr. 118/1990.

Cei doi învinuiți, încălcând metodologia nu primeau cererile completate ori semnate de petent, nu certificau pentru conformitate actele doveditoare ori de stare civilă depuse, nu întocmeau încheierile de ședință ale comisiei, nu restituiau un exemplar original al deciziei D.G.M.P.S. direct petentului, ori în cazul în care înmânau decizia altei persoane, o făceau fără să pretindă procură specială care să rămână în original la dosar.

Inculpatul L.G. era cel care proceda la tehnoredactarea pe formular tipizat sau procesarea pe calculator a deciziei, consemnând în dispozitivul acesteia că persoana în cauză se încadrează în categoria celor persecutate politic pe motiv că a fost strămutată în altă localitate.

Referitor la inculpata O.C., tribunalul a reținut că activitatea de primire, înregistrare și verificare a dosarelor depuse de beneficiari ori de intermediari a continuat și după ce aceasta a fost numită la A.N.O.A.F. București (din 01 ianuarie 1999), care avea sediul în altă locație (în Piața V.M.) decât D.G.M.P.S. (amplasată în Piața A., sector 1), ceea ce demonstrează că aceasta și-a îndeplinit în fapt, dar și în drept atribuțiile de membru al Comisiei de aplicare a Decretului-Lege nr. 118/1990 până la data de 21 august 2000, când decizia nr. 54/1998 a fost anulată.

Spre deosebire de inculpatul L.G., inculpata O.C. completa deciziile tipizate (primite de la L.G., pe care, ulterior, le multiplica) prin dactilografiere cu mașinile de scris personale, ridicate pe parcursul urmăririi penale, după care le ducea la sediul D.G.M.P.S., pentru a fi semnate și ștampilate.

Deciziile false emise în prezenta cauză au fost semnate și datate pentru formula „definitiv" atât de inculpatul L.G., cât și de inculpata O.C.M.

În privința modalității de semnare și ștampilare a deciziilor false, inculpatul L.G. fie prezenta deciziile la conducere în vederea semnării și ștampilării (puține cazuri), fie xerografîa semnătura directorului peste care aplica apoi ștampila instituției (D.G.M.P.S.) și o înmâna persoanelor interesate.

Din verificarea datelor din registrul Comisiei de Aplicare Decretul-Lege nr. 118/1990 și din condica de la registratura generală rezultă că numerele de înregistrare a cererilor erau date în ordine crescătoare, atât în registru, cât și în condica de la registratura generală, fiind menționată și data înregistrării.

Din conținutul registrului s-a constatat că, înregistrările efectuate din aprilie 1998 până în aprilie 1999, aparțin secretarei Comisiei, numita A.L.

După aprilie 1999 înregistrările sunt făcute de membrii Comisiei, respectiv O.C. și L.G.

Din cercetările efectuate a rezultat că, de regulă, inculpatul care înregistra dosarele era cel care le și lucra, în sensul că: primea actele, le verifica prin confruntarea cu cele originale, semnând pentru conformitate, redacta proiectul de decizie, prezenta acest proiect spre semnare unuia dintre directorii generali - adjuncți spre semnare, preda deciziile beneficiarilor ori intermediarilor (două exemplare din cele patru) urmând ca, ulterior să completeze și celelalte rubrici ale Registrului.

Din analiza datelor înscrise în registru se pot identifica grupuri de beneficiari, de la 2-3 persoane până la 20-30, avându-se în vedere succesiunea numerelor de înregistrare, a cererilor și a datei comunicării deciziilor. în aceste situații, beneficiarii din asemenea grupuri au cereri înregistrate una după alta, în aceeași zi, deciziile fiind eliberate în numele acestora și predate tot într-o singură zi, unei singure persoane (intermediar).

Ca și inculpatul I.F., în schimbul emiterii deciziilor ce atestau în fals calitatea de strămutat și recunoșteau drepturile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, inculpații L.G. și O.C., separat, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, au primit sumele sau diverse alte bunuri (țigări, cafea, băutură, produse cosmetice sau alimentare), direct de la învinuiții beneficiari sau le erau înmânate de către diferiți intermediari odată cu depunerea dosarelor de solicitare a deciziilor de strămutați.

Tribunalul a mai reținut că inculpații L.G. și O.C. au prevăzut și a acceptat că prin faptele lor poate prejudicia în mod grav autoritățile, care acordau falșilor strămutați drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

În ceea ce privește pe beneficiarii adeverințelor și deciziilor de strămutați, din probele administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut că aceștia erau racolați de intermediarii cercetați în legătură cu infracțiunile deduse judecății din interiorul cercului dintre cunoscuți, vecini, rude, etc, sau pur și simplu oameni cu care intermediarii intrau întâmplător în vorbă. Acești intermediari solicitau beneficiarilor -martori în prezenta cauză - copii ale actelor de identitate și sume de bani, din care o parte erau destinate inculpaților ce întocmeau actele false, iar restul revenea intermediarilor, care luau mai întâi legătura cu inculpatul I.F., care întocmea adeverințele false, iar ulterior cu inculpații L.G. sau O.C.

În această modalitate au fost eliberate adeverințe și decizii, prin care era atestată în mod fals calitatea de strămutat pentru 1244 de persoane.

Prin săvârșirea faptelor mai sus expuse, inculpații I.F., L.G. și O.C. au ajutat pe cei 1244 de beneficiarii ai adeverințelor și deciziilor de strămutați la cauzarea unui prejudiciu evaluat în cursul urmăririi penale la suma de 1.387.918 RON, prejudiciu constând în indemnizația de deportat, scutirea de taxe și impozite, gratuitate la transport București.

Până la soluționarea prezentei cauze, unele din aceste persoane au achitat integral sau parțial, sumele de bani datorate părților civile.

În cursul judecății, tribunalul a solicitat relații de la autoritățile prejudiciate cu privire la debitele restante neachitate de cei 1244 de beneficiari ilegali ai drepturilor acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, situația prezentându-se în felul următor:

- 521.289,23 RON prejudiciul actualizat la data de 31 mai 2011 cauzat părții vătămate Regia Autonomă de Transport București;

- 12.858,24 RON prejudiciul actualizat la data de 12 octombrie 2011 cauzat părții vătămate Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 București;

- 116.430,00 RON prejudiciul actualizat la data de 30 iunie 2011 cauzat părții vătămate civilă SC de Transport cu M. București M. SA;

- 1.935.575,09 RON prejudiciul actualizat cauzat părții vătămate Casa de Pensii a Municipiului București;

- 402 RON prejudiciul cauzat părții vătămate Consiliul Local sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale;

- 8438,00 RON prejudiciul actualizat la data de 14 octombrie 2011 cauzat părții vătămate Consiliul Local sector 2 - Direcția de Venituri Buget - Local sector 2;

- 14841,68 RON prejudiciul cauzat părții vătămate Consiliul Local sector 3 - Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 3.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul I.F. a pretins și primit, prin intermediar, de la 1221 de beneficiarii, evidențiați punctual, suma totală de 64.442 RON, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul emiterii în fals a adeverințelor de strămutat. Tribunalul a mai reținut că în mod corect procurorul a determinat sumele primite cu titlu de mită de inculpatul I.F. în funcție de declarațiile beneficiarilor adeverințelor, declarațiile intermediarilor și declarațiile inculpatului I., în care acesta arată suma pe care o primea pentru fiecare an de deportare, sumă ce a variat în funcție de cuantumul în timp a indemnizației acordate conform Decretul-Lege nr. 118/1990. De asemenea, în mod corect din suma inițial calculată de 64.462 RON, ca fiind obiectul mitei primit de inculpatul I.F. a fost scăzută suma de 20 RON, presupusă a fi remisă de învinuitului - beneficiar N.D. față de care sa dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor.

În ceea ce privește pe inculpatul L.G., tribunalul a reținut că, în calitate de funcționar în cadrul DGMPS și membru al Comisiei de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, acesta a primit de la un număr de 79 de beneficiari, bani ori produse în cuantum total de 420 RON, această sumă fiind calculată în detaliu de procuror conform declarațiilor beneficiarilor adeverințelor, declarațiilor intermediarilor și propriilor declarații ale inculpatului L.

De asemenea, în mod corect procurorul a stabilit că, în schimbul încălcării atribuțiilor de serviciu, inculpata O.C. a primit prin intermediari de la un număr de 290 de beneficiari, diverse bunuri - flori, cafea, bomboane - în cuantum total de 1560 RON, această sumă fiind calculată în detaliu de procuror conform declarațiile beneficiarilor adeverințelor, declarațiile intermediarilor și propriilor declarații ale inculpatei O.

Situația de fapt mai sus expusă a rezultat din materialul probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal, respectiv: declarațiile inculpaților I.F., L.G. și O.C., care, în cursul urmăririi penale, au recunoscut în totalitate faptele imputate și au relatat în detaliu desfășurarea activității infracționale, permițând stabilirea cu exactitate a situației actelor falsificate și a faptelor și contribuției celorlalte persoane - inculpați și învinuiți – cercetate nu doar în cauza de față ci și în alte dosare, din care s-a disjuns cauza de față, poziție ce a fost menținută în mare măsură în timpul judecății; procesul verbal din 24 septembrie 2009 de identificare a intermediarilor și beneficiarilor ilegali ai calității de strămutat precum și identificarea persoanelor decedate dintre aceștia, stabilirea numărului de beneficiari învinuiți pentru care intermediarii au obținut adeverințe false; situația centralizată a învinuiților beneficiari cărora inculpatul L.G. le-a eliberat decizii D.G.M.P.S. false, precum și sume de bani, foloase materiale (ori echivalentul bănesc al acestora) primite și/sau recunoscute de inculpatul L.G.; situația centralizată a învinuiților beneficiari cărora învinuita O.C. le-a eliberat decizii false, precum și sumele de bani, foloase materiale (ori echivalentul bănesc al acestora) primite și/sau recunoscute de această inculpată; rechizitoriul emis în Dosarul nr. 65/P/2005; declarațiile și documentele depuse de beneficiarii ilegali ai Decretului-Lege nr. 118/1990 în vederea emiterii deciziei pentru recunoașterea calității de strămutat; adeverințele de strămutat emise de inculpatul I.F.

în numele Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor Militare; deciziile întocmite și eliberate de inculpații O.C. și L.G. în numele D.G.M.P.S. privind recunoașterea calității de strămutat și a perioadei de strămutare; deciziile privind stabilirea pensiei de asigurări sociale, prin luarea în considerare ca stagiu de cotizare a perioadei de strămutare recunoscută în temeiul deciziilor emise ilegal în numele D.G.M.P.S.; permisele de călătorie RATB, CFR, M.; celelalte documente depuse pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, precum și documentele doveditoare a acoperirii în tot sau în parte a prejudiciilor cauzate depuse în ambele faze ale procesului penal; declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, precum și celelalte probe și înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

Tribunalul a mai constatat că inculpatul I.F. a fost audiat de mai multe ori de către procuror, poziția acestuia fiind de recunoaștere integrală a faptelor deduse judecății.

În condițiile în care inculpatul I.F. nu a contestat emiterea vreuneia dintre adeverințele aflate la dosarul cauzei, iar cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu a avut nicio obiecție referitor la probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că sunt vădit neîntemeiate apărările inculpatului în sensul că unele dintre adeverințe ar fî fost emise de alte persoane.

În ceea ce privește pe inculpata O.C., tribunalul a reținut că deși susține că nu a cunoscut caracterul fals al adeverințelor de strămutat și că foarte târziu a avut anumite bănuieli cu privire la realitatea și legalitatea acestor adeverințe, apărările inculpatei sunt vădit neîntemeiate și contrare probelor administrate în cauză.

Astfel, tribunalul a constatat că inculpata este judecată în mai multe dosare pentru falsificarea unui număr extrem de mare de decizii de strămutat prin inserarea de mențiuni nereale, cu încălcarea gravă a atribuțiilor sale de serviciu.

Faptul că deciziile erau emise în lipsa unor cereri scrise din partea beneficiarilor, faptul că, în numeroase situații, inculpata redacta astfel de cereri și le semna în mod fals în numele petenților, faptul că inculpata nu certifica pentru conformitate actele doveditoare de stare civilă, faptul că atât primirea cererilor, cât și predarea deciziilor de strămutat se făcea de la și către terțe persoane - intermediari, de la care primea diverse bunuri necuvenite -, faptul că intermediarii nu se legitimau printr-o procură specială prevăzută de metodologia de lucru a comisiei din care făcea parte inculpata, numărul extrem de mare de adeverințe neînsoțite de alte înscrisuri doveditoare ale strămutării, toate aceste împrejurări dovedesc fără umbră de îndoială că inculpata a conștientizat și acceptat posibilitatea ca adeverințele să fie falsificate și a falsificat deciziile de strămutat prin inserarea datelor nereale din adeverințe. În plus, inculpata a prevăzut și cel puțin a acceptat ca deciziile emise să fie ulterior folosite la instituțiile abilitate pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, cu consecința păgubirii patrimoniului acestor instituții.

În condițiile în care inculpata O.C. avea și studii superioare juridice, este imposibil a se reține că falsificarea deciziilor de strămutat s-a făcut din culpă.

Tribunalul a mai considerat că din declarațiile inculpatei rezultă cu claritate că, deși a cunoscut sau cel puțin a avut o bănuială serioasă că adeverințele prezentate de diverșii intermediari sunt false, aceasta a acceptat posibilitatea ca și deciziile de strămutat să fie falsificate prin inserarea de date nereale, atitudinea inculpatei fiind determinată în mare măsură de de foloasele necuvenite obținute în schimbul deciziilor falsificate. Faptul că inculpata, care are studii juridice, a recunoscut în cursul urmăririi penale „infracțiunile săvârșite", confirmă o dată în plus reprezentarea subiectivă, pe care aceasta a avut-o cu privire la faptele imputate, fiind cu desăvârșire exclusă ideea săvârșirii faptelor din culpă.

Prin declarațiile din datele de 15 iulie 2009-29 septembrie 2009, inculpatul L.G. a recunoscut integral situația de fapt așa cum a fost reținută în rechizitoriu și în prezenta hotărâre.

Declarațiile inculpaților au fost confirmate de cele ale învinuiților-beneficiari audiați în cursul urmăririi penale și din declarațiile martorilor audiați în cursul judecății.

Din analiza acestor declarații a rezultat un mod similar al obținerii actelor false prin care se atesta în mod neadevărat calitatea lor de strămutat. Astfel, aceștia erau racolați de către diverse persoane, bărbați sau femei, pe care martorii nu i-au mai putut identifica cu nume sau elemente fizice relevante fie din cauza perioadei mari de timp scurse, cât și faptului că s-au întâlnit cu aceștia de foarte puține ori.

În raport de cele mai sus expuse, tribunalul a considerat că faptele inculpaților sunt pe deplin dovedite, aceștia acționând cu forma de vinovăție prevăzută de lege, respectiv cu intenție.

În drept, faptele inculpatului l.F., care, în calitatea sa de ajutor al șefului Biroului Arhivă Specială - aferent Tribunalului Militar Teritorial din cadrul Direcției Instanțelor Militare - Ministerul Justiției, printr-o rezoluție unică, a pretins și primit, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, diferite sume de bani, în total 64.442 RON, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, în sensul emiterii în fals a adeverințelor de strămutat pentru persoanele mai sus arătate, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1221 fapte). Având în vedere calitatea inculpatului de la momentul săvârșirii faptelor, tribunalul reține incidența dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele aceluiași inculpat, care, în perioada noiembrie 1998 - iunie 2000, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, a ajutat cele 1244 de persoanele mai sus enumerate, prin emiterea și remiterea directă ori indirectă a documentelor oficiale false, în scopul ca aceste persoane să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturile ori facilitățile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, prin folosirea documentelor oficiale false, cauzându-se astfel un prejudiciu evaluat la suma de 1.389.918 RON, constând pensii, scutiri impozite și taxe, gratuitate la transport, etc, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1244 fapte).

În drept, faptele inculpatului L.G., care, în calitate de funcționar în cadrul DGMPS și membru al Comisiei de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, în perioada august 1998 - iunie 2000, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, a primit bani sau alte foloase necuvenite, în cuantum total de 420 RON, pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu, constând în primirea dosarelor beneficiarilor, emiterea deciziilor de strămutat în care erau inserate date nereale, prezentarea lor la conducerea DGMPS pentru semnare și aplicarea ștampilei rotunde, aplicarea ștampilei dreptunghiulare și semnare pentru „definitiv", remiterea directă sau indirectă a două exemplare ale deciziilor false către beneficiari, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (79 fapte). Având în vedere calitatea inculpatului de la momentul săvârșirii faptelor, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele aceluiași inculpat, care, în perioada august 1998-iunie 2000, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, a falsificat deciziile DGMPS, apoi le-a remis (direct ori prin intermediari) către „titulari" pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile statului, folosind documentele false, ajutând astfel, ca învinuiții-beneficiari să obțină foloase materiale injuste (indemnizații lunare, permise de călătorie gratuite, scutire de impozite, etc, acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990), prejudiciul cauzat fiind evaluat la suma de 1.387.918 RON, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (530 fapte).

În drept, faptele inculpatei O.C.M., care, în perioada aprilie 1998 - iunie 2000, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, în calitate de funcționară a DGMPS București și membră în comisia de aplicare a Decretul-Lege nr. 118/1990, constituită la nivelul mun. București, nu a respins, a accepta promisiunea ori a pretins și primit diverse foloase ce nu i se cuveneau, în sumă totală de 1.560 RON de la învinuiții intermediari, dar și direct de la învinuiții beneficiari, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (290 fapte). Având în vedere calitatea inculpatei de la momentul săvârșirii faptelor, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Faptele aceleiași inculpate, care, în perioada aprilie 1998-iunie 2000, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, după același mod de operare și în împrejurări similare, a falsificat deciziile emise în calitate de membră a Comisiei de aplicare a Decretului-Lege nr. 118/1990, pe care le-a remis (direct ori prin intermediari) către învinuiții beneficiari pentru ca aceștia să inducă în eroare instituțiile care acordau drepturile ori facilitățile prev. de Decretul-Lege nr. 118/1990, folosind documentele false, ajutând astfel ca învinuiții beneficiari să obțină foloase materiale injuste (indemnizații lunare, permise de călătorie gratuite, scutire de impozite, etc, acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990), prejudiciul cauzat fiind evaluat la suma de 1.387.918 RON, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (276 fapte).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, pericolul social concret al faptelor, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorilor.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, tribunalul a avut în vedere prejudiciile grave aduse prestigiului și încrederii în autoritățile statului; numărul mare de acte materiale comise; curajul și dezinvoltura inculpaților cu prilejul săvârșirii faptelor; limitele mari de pedeapsă, care nu au fost de natură să îi tempereze pe inculpați; prejudiciile materiale foarte mari cauzate părților vătămate; folosirea de mijloace frauduloase pentru comiterea faptelor - acoperirea unor mențiuni ale ștampilei de către inculpatul lordache pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la autenticitatea adeverințelor; rezonanța socială deosebit de negativă în rândul cetățenilor a faptelor de corupție și mai ales a celor generatoare de prejudicii importante pentru instituțiile publice; creșterea alarmantă a faptelor similare și implicarea în asemenea fapte a unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupări infracționale organizate.

De asemenea, tribunalul a ținut seama de faptul că inculpații au regretat în mod sincer faptele comise, conștientizând că faptele săvârșite, pentru care au realizat beneficii relativ mici, i-au implicat într-un număr foarte mare de procese desfășurate din anul 2000 până în prezent.

Nu în ultimul rând tribunalul a ținut seama de vârsta inculpaților, de situația lor familială, profesională și socială rezultată din actele depuse în circumstanțiere, de contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor deduse judecății, de lipsa antecedentelor penale la data comiterii faptelor, de perioadele petrecute în stare de arest și detenție de inculpații l. și L., precum și de perioada îndelungată în care inculpații au participat în mod regulat la procesele desfășurate împotriva acestora. Tribunalul a considerat că cei 12 ani de procese au exercitat o influență pozitivă asupra inculpaților și au fost în măsură să îi reeduce și să îi orienteze în direcția respectării cu strictețe a valorilor sociale protejate de normele penale, dovadă în acest sens fiind faptul că inculpații nu au mai comis alte infracțiuni.

Cum pentru inculpații l. și L. s-au reținut prin mai multe hotărâri definitive incidența dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, tribunalul a considerat că aceste dispoziții trebuie reținute și cu privire la faptele de corupție deduse prezentei judecăți, acest fapt fiind impus nu doar de solicitările procurorului, care a emis rechizitoriul, ci și de împrejurarea că faptele judecate în prezenta cauză nu pot fi disociate de faptele de corupție anterioare, cu care se află în strânsă legătură.

Cum pentru cei doi inculpați s-a reținut cu caracter definitiv că au facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a intermediarilor, a beneficiarilor (prin indicarea concretă de probe materiale, confruntări, etc), este evident că aceștia trebuie să beneficieze de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 (Legea nr. 503/2002) și implicit de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000.

De asemenea, instanța de fond a considerat că dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 sunt incidente și cu privire la faptele de corupție reținute în sarcina inculpatei O.C., întrucât și aceasta a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a intermediarilor, a beneficiarilor (prin indicarea concretă de probe materiale, confruntări, etc), a dovedit sinceritate și a manifestat o atitudine cooperantă pe toată durata activității de urmărire penală, facilitând astfel într-o manieră hotărâtoare stabilirea adevărului în cauză, așa cum s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului.

Tribunalul a valorificat această împrejurare pozitivă prin reținerea în favoarea inculpaților, cu privire la faptele de complicitate la înșelăciune, a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., urmând ca pedeapsa pentru complicitate la înșelăciune în formă continuată să fie coborâtă sub minimul special conform art. 76 C. pen. A nu reține în favoarea inculpaților această circumstanță atenuantă, în raport cu infracțiunea de complicitate la înșelăciune, înseamnă a se face abstracție de temeinicia hotărârilor judecătorești definitive, care au reținut această conduită procesuală pozitivă a inculpaților.

Cum atitudinea procesuală a inculpaților a fost avută în vedere la reținerea art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, această cauză de atenuare nu poate fi valorificată și în condițiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 este o normă specială, iar art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. o norma generală. Prin urmare, aceste din urmă dispoziții nu sunt incidente cu privire la infracțiunea de luare de mită comisă de inculpați, însă sunt aplicabile cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune. În raport cu lipsa antecedentelor penale, precum și cu comportamentul inculpatei O.C., înainte de săvârșirea procesului penal, tribunalul a reținut în favoarea acesteia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atât pentru infracțiunea de luare de mită, cât și pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, urmând ca pedeapsa să fîe coborâtă sub minimul special conform art. 76 C. pen.

Drept urmare, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, tribunalul a condamnat inculpatul I.F. la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. i-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen., tribunalul a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, iar în baza art. 65 și art. 67 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului I.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale și pedeapsa complementară a degradării militare.

Tribunalul a constatat faptele inculpatului I.F. deduse prezentei judecăți sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 201 din 10 decembrie 2002, nr. 'l65 din 12 noiembrie 2003, nr. 129 din 23 iulie 2003, nr. 144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 3 mai 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004, nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30 aprilie 2004, nr. 131 din 18 octombrie 2005 ale Tribunalului Militar Teritorial București, ce au făcut obiectul sentinței de contopire nr. 93 din 12 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 39 din 30 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, definitivă prin nerecurare, fiind vorba de fapte comise de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Fiind vorba de fapte concurente, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele astfel descontopite și negrațiate, inculpatul I.F. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 1 an, în final 9 ani închisoare.

În ceea ce privește pe inculpatul L.G., în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani 2 luni închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen., același inculpat va fî condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. îi va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Tribunalul a constatat că faptele inculpatului L.G. deduse prezentei judecăți sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 165 din 12 noiembrie 2003, nr. 201 din 10 decembrie 2002, nr. 181 din 26 noiembrie 2002, nr. 129 din 23 iulie 2003, nr. 144 din 18 septembrie 2003, nr. 111 din 03 iunie 2004, nr. 72 din 22 aprilie 2004, nr. 131 din 18 octombrie 2005, nr. 78 din 30 aprilie 2004, nr. 79 din 30 aprilie 2004 ale Tribunalului Militar Teritorial București, ce au făcut obiectul sentinței de contopire nr. 82/2006 a Tribunalului Militar teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 35 din 8 noiembrie 2006 a Curții Militare de Apel București, fiind vorba de fapte comise de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.

Fiind vorba de fapte concurente, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele concurente și negrațiate, inculpatul L.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 10 ani închisoare.

În ceea ce privește sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare, tribunalul a reținut că este suficient pentru a reflecta în mod complet periculozitatea inculpatului și pericolul concret al faptelor. Sub acest aspect, s-a reținut că perioada închisorii efectiv executată de inculpat și participarea vreme de aproape 12 ani la procesele având ca obiect infracțiunile concurente impun concluzia certă că un surplus de pedeapsă nu mai apare ca justificat, fiind evident că toate funcțiile pedepsei s-au realizat corespunzător.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului L.G. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei rezultante principale, iar în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au aplicat inculpatului și pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 36 C. pen. s-a dedus perioada executată de la 16 februarie 2001 la 12 noiembrie 2007.

În ceea ce o privește pe inculpata O.C.M. în baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., instanța de fond a condamnat pe această inculpată la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. îi va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 C. pen. și art. 80 C. pen., tribunalul a condamnat-o pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar în baza art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Fiind vorba de fapte concurente comise înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele aplicate inculpatei în prezenta cauză, inculpata O.C.M. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante, iar în baza art. 71 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. rap. la art. 118 lit. d) C. pen., tribunalul a dispus confiscarea de la inculpați sumele și bunurile primite drept mită, după cum urmează: de la inculpatul I.F. suma de 64.442 RON; de la inculpatul L.G. suma de 420 RON; de la inculpata O.C. suma de 1560 RON.

Pe latură civilă, instanța de fond a reținut că sunt lovite de nulitate absolută actele falsificate de inculpați în modalitățile arătate în cuprinsul situației de fapt, întrucât acestea sunt afectate de cauza de nulitate absolută constând în frauda la lege.

Existența acestei cauze de nulitate rezidă în falsificarea unor înscrisuri în vederea producerii unei consecințe juridice, respectiv ajutorul dat de inculpați beneficiarilor adeverințelor și deciziilor de strămutat pentru a beneficia în mod fraudulos de drepturile și facilitățile acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990.

Prin urmare, în baza art. 348 C. proc. pen. și 445 C. proc. pen. a fost dispusă anularea adeverințelor DIM, deciziilor DGMPS, deciziilor Oficiului de Pensii, permiselor RATB, legitimațiilor M. și deciziilor de scutire de la plata impozitului eliberate pe numele beneficiarilor acestor facilități menționați la rechizitoriu.

În cauză, partea vătămată Regia Autonomă de Transport - București s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal cu suma de 521.289,23 RON, prejudiciu actualizat la data de 31 mai 2011.

Partea vătămată Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale sector 1 București sa constituit parte civilă cu suma de 12.858,24 RON, prejudiciu actualizat la data de 12 octombrie 2011.

Partea vătămată SC de Transport cu M. București M. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 116.430,00 RON, prejudiciu actualizat la data de 30 iunie 2011.

Partea vătămată Casa de Pensii a Municipiului București s-a constituit parte civilă cu suma de 1.935.575,09 RON.

Partea vătămată Consiliul Local sector 6 - Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale s-a constituit parte civilă cu suma de 402 RON.

Partea vătămată Consiliul Local sector 2 - Direcția de Venituri Buget - Local sector 2 s-a constituit parte civilă cu suma de 8438,00 RON, prejudiciul actualizat la data de 14 octombrie 2011.

Partea vătămată Consiliul Local sector 3 - Direcția de Impozite și Taxe Locale sector 3 s-a constituit parte civilă cu suma de 14841,68 RON.

Tribunalul a constatat că inculpații nu au contestat aceste pretenții și nu au avut vreo obiecție cu privire la data formulării, respectiv precizării pretențiilor. Prin urmare nu sunt incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen., dat fiind faptul că inculpații nu au înțeles să invoce nulitatea relativă în termenul legal, astfel că precizarea, respectiv formularea pretențiilor după citirea actului de sesizare rămâne valabilă.

Cu privire la aceste pretenții civile, tribunalul a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită, fapta a fost săvârșită de inculpați, există un prejudiciu localizat în patrimoniul părților civile, există legătură de cauzalitate între fapta inculpaților și prejudiciul cauzat, prejudiciul este cert atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul existenței.

În ceea ce privește cuantumul pretențiilor civile, tribunalul a reținut că acesta rezultă indubitabil din probele administrate în cauză și din listele cu debitele restante prezentate de părțile vătămate.

Prin urmare, Tribunalul, în baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 și urm. C. civ. a obligat pe inculpații I.F., L.G. și O.C.M., în solidar, cu părțile responsabile civilmente Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București și Ministerul Justiției, la plata de despăgubiri civile.

Instanța de fond a apreciat că Agenția pentru Prestații Sociale a Municipiului București și Ministerul Justiției au calitate de părți responsabile civilmente, fiindu-le antrenată răspunderea pentru faptele angajaților lor comise în exercițiul funcțiilor încredințate, fapte prin care inculpații au contribuit la cauzarea de prejudicii părților vătămate, constituite părți civile în prezenta cauză. Răspunderea civilă a Agenției pentru Prestații Sociale a Municipiului București și a Ministerului Justiției este întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ. anterior, aplicabil în cauza de față.

Pe latură civilă, tribunalul a luat act că partea vătămată Societatea Națională de Transport Feroviar Călători CFR Călători nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații I.F. și O.C.M. și părțile civile Ministerul Muncii și Protecției Sociale - Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și Ministerul Justiției, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Inculpata O.C.M. în motivarea apelului a susținut, în esență, că instanța de fond nu a manifestat rol activ în cauză conform art. 4 C. proc. pen. și nu a efectuat o cercetare judecătorească completă, situație în care nu a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate, în mod nelegal s-a dispus la renunțarea la audierea martorilor din lucrări și a soluționat greșit latura civilă a cauzei.

Partea responsabilă civilmente Ministerul Justiției a arătat, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, în caua nefîind îndeplinite cerințele art. 24 C. proc. pen. pentru ca Ministerul Justiției să aibă calitatea de parte responsabilă civilmente în prezenta cauză, motivat de faptul că inculpatul I.F. nu a fost angajatul său, acesta a fost angajat de Ministerul Apărării Naționale și s-a desfășurat activitatea la Biroul arhivă anexă la Tribunalul Militar Teritorial București până la data de 15 iunie 2000 când prin ordin al Șefului Direcției Management și Resurse Umane din cadrul acestui minister a fost trecut în rezervă.

Partea responsabilă civilmente Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București a susținut, în esență, că a fost obligată în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile, în mod nelegal, întrucât inculpatul L.G. a săvârșit infracțiunile, în calitate de prepus prin depășirea atribuțiilor de serviciu și în afara orelor de program; iar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu poate fi obligată la despăgubiri civile către partea civilă Casa de Pensii a Municipiului București, care este ordonator de credite și își recuperează debitele în mod direct și nemijlocit de la beneficiarii sumelor respective obținute în baza deciziilor emise în baza Decretului-lege nr. 118/1990.

Curtea de Apel examinând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de motivele de apel invocate în cauză de părțile responsabile civilmente, pentru soluționarea cu celeritate a prezentei cauze penale, din oficiu, a invocat și pus în discuția părților, nelegalitatea hotărârii instanței de fond care a soluționat cauza în lipsa unei părți nelegal citate, excepție fondată pentru următoarele considerente:

În perioada noiembrie 1998-iunie 2000, inculpatul I.F. a îndeplinit funcția de ajutor în biroul arhivă, anexă la Tribunalul Militar Teritorial București, fiind angajat al Ministerului Apărării Naționale care, prin ordinul Șefului Direcției Management Resurse Umane nr. 6 din 05 iunie 2000, în baza art. 43 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și art. 12 din Ordinul General al Ministrului Apărării Naționale nr. 44/1994, pe data de 15 iunie 2000 plutonierul major I.F., ajutor în Biroul arhivă, anexă la Tribunalul Militar Teritorial București, a fost trecut în rezervă prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. h) din aceeași lege.

În raport de acest ordin depus la dosar la solicitarea instanței de apel se constată întemeiat motivul de apel invocat în cauză de partea responsabilă civilmente Ministerul Justiției care a susținut corect că inculpatul I.F. nu a fost prepusul său, acesta fiind angajat și eliberat din funcție de Ministerul Apărării Naționale, instituție care trebuia citată în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

Constatând nelegalitatea hotărârii apelate, s-a evidențiat că judecarea cauzei s-a derulat în lipsa unei părți nelegal citată, partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naționale, s-au admis toate apelurile declarate în speță, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a desființat sentința penală apelată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.

Împotriva acestei decizii nr. 220/A din 1 iulie 2012 a Curții de Apel București s-a exercitat calea de atac a recursului de către Parchet.

Se invocă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate pentru următoarele argumente:

Motive de procedură - desființarea sentinței se poate dispune doar dacă partea nu a fost legal citată, ori în cauză toate părțile cauzei au fost legal citate, motiv pentru care apelul nu putea fi admis.

Părțile dobândesc calitatea legală în condițiile codului de procedură penală, aspecte care nu mai pot fi analizate după pronunțarea unei hotărâri de primă instanță, în calea de atac a apelului, cu atât mai mult cui cât introducerea în cauză a acestora nu a fost solicitată de partea civilă, singura în măsură să formuleze o astfel de cerere.

În măsura în care instanța de apel ar fi considerat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ale comitentului pentru fapta prepusului, putea să se admită apelul Ministerului Justiției și să înlăture obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

În continuare au fost aduse argumente juridice și de fapt ce pe fond ar justifica existența raportului de subordonare a inculpatului I.F. față de Ministerul Justiției în săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Astfel, chiar dacă am discuta despre faptul că inculpatul a fost militar, acest lucru nu modifică existența raportului de prepușenie al inculpatului în desfășurarea activității profesionale în cadrul Tribunalului Militar Teritorial București cu Ministerul Justiției. Nu există nicio rațiune pentru a considera că Ministerul Justiției nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

În concluzie, în baza cazurilor de casare de la pct. 10 și 172 se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru judecarea apelurilor la Curtea de Apel București.

Instanța de recurs nu insistă în dezvoltarea susținerilor de fond, ce ar justifica existența/inexistența raportului de subordonare a inculpatului I.F. față de Ministerul Justiției, apreciind că argumentele de procedură apar prioritare și suficiente în a ne plia pe soluția propusă de Parchet, de casare și trimitere a cauzei pentru continuarea judecării apelurilor.

Preluând desfășurătorul judiciar realizat în cauză, este de consemnat că la termenul de judecată din apel din 11 mai 2012, din oficiu, Curtea de Apel București a pus în discuția părților „excepția de nelegalitate a sentinței penale, raportat la motivele de apel ale celor două părți responsabile civilmente, care au arătat că nu au calitatea de părți în cauză".

Atât procurorul cât și inculpații, precum și părțile civile, prezente prin intermediul consilierilor juridici (R.A.T.B. și M.) au solicitat respingerea excepțiilor ridicate.

Ulterior, instanța de apel a repus cauza de rol, dispunând ca Ministerul Apărării Naționale să comunice instanței copia contractului de muncă. La data de 18 iunie 2012 Ministerul Apărării Naționale a comunicat instanței de apel ordinul de trecere în rezervă a numitului I.F. precum și faptul că „din documentele de evidență nu rezultă informații referitoare la situația contractului de muncă".

Cu toate acestea, la ultimul termen din iulie 2012, „Curtea raportat la actele dosarului pune în discuție nulitatea hotărârii apelate raportat la necitarea în calitate de partea responsabilă civilmente a Ministerului Apărării Naționale al cărui angajat era inculpatul I.F.".

Reprezentantul Ministerului Public apreciază hotărârea instanței de fond, legală și temeinică sub aspectul stabilirii cadrului procesul cu prilejul cercetării judecătorești.

Apărătorul apelantului inculpat I.F. arată că lasă la aprecierea instanței, apărătorul apelantului inculpat O.C.M. apreciază că în cauză se impune citarea Ministerului Apărării Naționale, intimatul inculpat L.G. solicită admiterea excepției invocate iar consilierul juridic pentru SC de Transport cu M. – M. SA și consilierul juridic al Regia Autonomă de Transport București SA, având pe rând cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței".

În contextul în care Curtea de Apel nu a înțeles să dezvolte cadrul juridic vizând instituția „nulității hotărârii apelate" grefată pe un astfel de motiv, de necitare a unei părți, este de datoria instanței de recurs în a suplini aceste lacune.

În rândul regulilor fundamentale ale judecății cauzelor se regăsește și principiul contradictorialității, consacrat de art. 289 C. proc. pen., duelul dintre acuzare și apărare manifestându-se în confruntarea de opinii și argumente legate de modul în care urmează să se soluționeze cauza.

Contradictorialitatea presupune ca părțile să cunoască probele care se administrează, cu posibilitatea combaterii acestora și să ia act de toate activitățile îndreptate de adversari împotriva propriilor interese, având dreptul de a replica tuturor susținerilor, argumentelor și punctelor de vedere, în condiții de publicitate și oralitate.

Avem de a face nu numai cu egalitatea de arme între învinuire și apărare, ci și cu prezența părților la judecată, instanței revenindu-i obligația de încunoștințare a acestora cu privire la termenele de judecată, prin intermediul instituției citării, conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen. În acest sens, potrivit textului de lege enunțat, judecata nu poate avea loc decât dacă părțile sunt legal citate și procedura este legal îndeplinită.

Așadar, părțile în procesul penal ar trebui citate în orice situație pentru a adopta o conduită pe care ele o consideră necesară, fiind îndreptățite să prezinte diferite argumente iar instanța de judecată este obligată să analizeze cu mare atenție aceste susțineri.

În ceea ce o privește pe partea care nu a fost citată conform legii, acesteia i s-a încălcat un drept fundamental, și anume dreptul la apărare garantat de art. 6 C. proc. pen. și art. 24 din Constituție, astfel încât se poate considera că față de aceasta judecata nu a existat.

În acest caz, de principiu, soluția prevăzută de lege, și care va trebui dată de către instanță în rezolvarea căilor de atac ordinare, este cea de admitere și de desființare a hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost desființată, conform art. 379 pct. 2 lit. b) sau art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen.

Aceste prevederi trebuie însă corelate cu cele ale art. 197 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului, numai atunci cănd s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Fiind vorba despre o nulitate relativă, neregularitatea procedurală decurgând din nelegala citare a părții sau din lipsa citării acesteia, se invocă, de regulă, numai de partea interesată, în cadrul unui anumit termen, potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., în mod excepțional instanța putând lua în considerare încălcările dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

Așadar, o primă condiție, pentru a se putea dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, este aceea ca invocarea acestei neregularități procedurale să fie făcută de însăși partea față de care procedura de citare a fost nelegal îndeplinită, iar nu de o altă parte din proces. Cu titlu exemplificativ, inculpatul nu poate invoca lipsa de procedură cu partea responsabilă civilmente, întrucât nu ar avea interes ca aceasta să fie degrevată de obligația reparării în solidar a prejudiciului, hotărârea instanței fîindu-i favorabilă sub acest aspect, iar legea nu-i acordă dreptul de a se prevala de apărările părții respective. Cu atât mai mult, în ipoteza în care partea responsabilă civilmente nu a fost obligată la plata de despăgubiri, orice vătămare decurgând din nelegala sa citare este exclusă, iar inculpatul nu ar putea invoca această neregularitate procedurală pentru a obține desființarea hotărârii atacate.

Revenind la ideea nulității relative, o altă condiție o reprezintă existența unei vătămări procesuale ce constă în punerea părții în imposibilitatea de a se prezenta și apăra în cursul judecății. Această vătămare este, de regulă, evidentă și deci nu trebuie dovedită în mod direct de către partea interesată. În caz contrar, nulitatea nu operează automat, prin simpla încălcare a legii, ci persoana care o invocă trebuie să dovedească vătămarea pe care a suferit-o.

Ori în speță părțile cauzei au fost legal citate. Introducerea în cauză a Ministerului Apărării Naționale ca parte responsabilă civilmente nu a fost solicitată de partea civilă.

În alt plan juridic privind cauza, nu este de omis efectul devolutiv al căii de atac promovate la Curtea de Apel, cu transmiterea dosarului spre o nouă judecată, de la instanța a cărei hotărâre a fost atacată la instanța căreia îi revine competența, potrivit legii, să judece și să soluționeze acea cale de atac.

Legea reglementează o devoluție integrală (ex integra), atunci când la instanța care judecă în calea de atac se transmite examinarea tuturor chestiunilor de fapt și de drept, care au format obiectul judecății anterioare, așa cum este efectul devolutiv al apelului.

Așadar, în măsura în care instanța de apel ar fi considerat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale ale comitentului pentru fapta prepusului, putea să se admită apelul Ministerului Justiției și să înlăture obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.

Ca ultim argument, considerăm că pot fi aduse în discuție și soluțiile de practică judiciară pronunțate în „cauzele I.F.".

După cum s-a specificat, împotriva inculpatului I.F. au fost înregistrate mai multe dosare, cu fundament faptic asemănător, în unele pronunțându-se hotărâri judecătorești care au urmat și toate căile de atac ordinare, până la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dincolo de aspectul de fond vizând contextul că parte responsabilă civilmente a figurat întotdeauna Ministerul Justiției, a împrejurării că prin decizia nr. 75 din 9 martie 2012 a Curții de Apel București s-a dezbătut efectiv această problemă juridică iscată și enunțată mai sus - concluzia fiind aceea că, „Curtea constată că Ministerul Apărării Naționale nu are calitatea de parte responsabilă civilmente astfel că nu răspunde în solidar cu inculpatul I.F. la acoperirea pagubei", aducem în discuție și una din recentele hotărâri pronunțate în aceste spețe, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus o decizie ca cea care se prefigurează în prezenta cauză, respectiv casarea deciziei și trimitere spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Astfel, în Dosarul nr. 38918/3/2007 prin încheierea din 12 iulie 2012 se specifică într-o cauză similară vizând aceleași părți, același context faptic și cu ridicarea aceleași probleme juridice:

„Recursurile sunt fondate pentru un motiv care se ia în considerare din oficiu, respectiv cel de la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, în cazul părții responsabile civilmente Ministerul Justiției, instanța de apel nu a analizat principala critică a acesteia, care punea în discuție însăși calitatea de parte în prezenta cauză, în condițiile în care această instituție a invocat inexistența unui raport de prepușenie între inculpatul I.F. cu Ministerul Justiției.

Prin urmare, instanța de apel nu sa pronunțat asupra unei chestiuni esențiale, respectiv dacă, prin raportare la actele normative în vigoare, calitatea de partea responsabilă civilmente aparținea Ministerului Justiției sau dimpotrivă, Ministerului Apărării Naționale.

Toate aceste susțineri, neanalizate de către instanța de apel, puneau în discuție chestiuni esențiale și influențau în mod direct soluția procesului în ce privește latura civilă, prin raportare la cele două părți responsabile civilmente.

Prin urmare, Curtea constată incidența cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea reține că nu se poate disocia de latura penală, vizată de recursurile Parchetului și ale inculpaților, va admite toate recursurile formulate, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București".

Toate aceste argumente și soluții sunt general valabile și pentru speța de față, ce astfel urmează aceeași soartă juridică, urmând ca în rejudecarea apelurilor, cu caracter integral devolutiv, instanța investită Curtea de Apel București să hotărască la modul efectiv inclusiv asupra acestei probleme juridice vizând persoana care are calitatea de partea responsabilă civilmente.

Se impune astfel continuarea judecării cauzei din apel de la stadiul imediat prealabil pronunțării deciziei, toate actele procedurale întocmite rămânând valabile.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 220/A din 11 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, privind pe intimații inculpați I.F., O.C.M. și L.G.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București, pentru continuarea judecării cauzei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, pentru intimații inculpați l.F. și L.G., în sumă de câte 200 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru intimata inculpată O.C.M., în sumă de 50 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2012.